1,019 matches
-
bulgării de zăpadă, aruncați de la o sanie la alta, făceau distracția gălățenilor, bineînțeles, a celor avuți. Trăsurile cu un cal nu erau ținute de muscali. Orașul Galați era întins o parte pe vale, la malul Dunării, unde se aflau toate hambarele, materialele portuare, contoarele marelor firme comerciale, băncile și altă parte, pe deal, cu tot ce se găsește de obicei într-un oraș, magazine de tot felul, restaurante, hoteluri, sediile autorităților publice, casele în care locuiau, în special, majoritatea populației. Am
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Avea stâna sa de oi (merinos), multe vite, vreo doisprezece mânji, gâște "americane", câțiva câini foarte agresivi și lucra "sesia" care se întindea nu mai puțin de vreo douăsprezece hectare de pământ. Cultiva cereale, plante tehnice, furaje și toamna avea hambarele pline cu de toate. Dar, de ce avea, de aceea-și dorea și mai mult. Vorba aceea: "Lăcomia măsură n-are". Mie mi-a rămas în minte păunul și păunița din ograda preotului. De câte ori treceam pe la poarta lui, mă opream să
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ieșeau albe ca zăpada. Acasă, le întindeam pe niște drughini, ce le aveam suspendate la gang (din spatele casei). Când nu încăpeau, mai foloseam sforile din grădină. Seara târziu, le adunam uscate și le așezam la locul lor în ladă și hambar. Abia după aceste treburi se trecea la bucătărie. Pregăteam din timp ingredientele, de care aveam nevoie, pentru bucatele propuse. Eu alegeam orezul pentru sarmale, spărgeam nucile (pentru turtă dulce) și stăteam pe lângă mama, să-i fiu mereu de ajutor. Joia
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
albă, cu dantelă pe margini și pe ea în tișlaif, cusut tare frumos de Casandra Vatamaniței (expertă în cusături cu diferite modele în culori). Tot ea ne-a aranjat și perdelele de la geamuri. Pe cuier erau trăistuțele, cojoacele, pieptarele, bundițele. Hambarul cu pânzeturi, marame, valuri de trăisti și de sumani, de țoale vărgate, cuverturi de lână, broboade, cămăși, ițari, catrințe, fote, era așezat în fundul tinzii (după scara care urca în podul casei). Ziua fixată pentru sărbătorire era de obicei 24 noiembrie
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și sfătos. Vorba daltei tale trebuie să fie respectuoasă și iubitoare. Numai așa îl poți mulțumi". Mobilierul casei țărănești, lucrat în bardă, cuțitoaie și daltă scot la iveală piese tradiționale: patul, masa-ladă, podișorul, colțarul, blidarul, polițele, cuierul și lingurarul (cutia), hambarul, grindarul. Tâmplari renumiți: Nemțoc Gheorghe și Nicolaescu Constantin. Omul din sat a simțit nevoie să-și împodobească și uneltele de muncă: jugurile carelor, șeile de lemn, codiriștile de bici, botele(bâtele) ciobănești, cupele de muls (donițele), ciubărașele, balercuțele (damigenele); furcile
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
dezamăgiți, fiindcă recepționerul ne-a îndrumat spre o casă nouă, unde era posibil să fim primiți, măcar pentru o noapte. Într-adevăr, proprietarii s-au arătat binevoitori, ne-au dat o cameră la etaj, iar bicicletele au "dormit" într-un hambar. Obosiți, n-am mai plecat nicăieri în acea zi, deși planificasem să ajungem la Arbore. Amabilă, gazda ne-a servit cu lapte și ouă. Am adormit devreme în acea seară! A doua zi dimineață am ajuns la Arbore, localitate pe
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
locuiam noi, într-o locuință la fel ca a noastră, își găsise adăpost o femeie sărmană care avea un singur copil: o fetiță pe nume Lili. După ce pleca Silvia la școală, dimineața, mergeam și mă jucam cu Lili într-un hambar părăsit în interiorul căruia ne improvizaserăm o colibă. Și mama și bapțea știau unde sunt și de aceea nu-și făceau griji dacă nu mă vedeau prin preajma lor. Pentru a "îndulci" relația dintre noi, îi duceam lui Lili de la bucătăria mamei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
personajele de mai sus erau atât de "prinse" de importanța activității pe care o făceau, încât n-au auzit glasurile mamelor, care îi strigau să vină la masă. Într-un târziu, cel două femei, alarmate și speriate, au intrat în hambar și s-au repezit la noi îngrozite. Ce faceți aici? Ce s-a întâmplat? Lili era întinsă pe spate cu pansamentul pe burtica ei inocentă, iar eu în picioare, lângă ea, pătruns de responsabilitatea majoră ce-mi revenea, monitorizam evoluția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aduce asupra pământului potop de apă, ca să pierd tot trupul de sub cer, în care este suflu de viață, și tot ce este pe pământ va pieri. (Facerea 6:17) O pisică înnebunită de groază se agățase, deznădăjduită, de capătul unui hambar și acum executa, împreună cu întreaga schelărie de lemn, dansul macabru al valurilor dezlănțuite. Pluteau într-un iureș amețitor care cu boi înjugați ce se aflaseră în drumul șuvoiului dezlănțuit, stâne de oi cu tot cu țarcuri, cabane și ustensile de oierit erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe membrii familiei la Romanești, lângă râul Amaradia, unde copiii asistă la o apocaliptică ieșire a acestuia din matcă. Iată descrierea catastrofei prin ochii copilului care era atunci autorul: "O pisică înnebunită de groază se agățase, deznădăjduită, de capătul unui hambar și acum executa, împreună cu întreaga schelărie de lemn, dansul macabru al valurilor dezlănțuite. Pluteau într-un iureș amețitor care cu boi înjugați ce se aflaseră în drumul șuvoiului dezlănțuit, stâne de oi cu tot cu țarcuri, cabane și ustensile de oierit erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
înviorat așa de strașnic încât mahmureala îmi părea ceva ce se întâmplase săptămâna trecută. Și dintr-odată m-am simțit inexplicabil de bine în timp ce conduceam pe străzile umbrite. Am trecut pe lângă un câmp cultivat cu cartofi. Am trecut pe lângă un hambar și pe lângă niște cai care pășteau în vecinătate. La porțile campusului agentul de pază și-a înclinat cascheta și eu am ridicat paharul de cafea în timp ce mă lăsa să trec. Prima oară când am remarcat acel 450 SL crem a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am parcat în spațiul rezervat mie, am ridicat de pe locul din dreapta un teanc de ediții ale cărții mele de proză scurtă, Informatorii, și m-am îndreptat spre biroul meu care se găsea într-o clădire ce semăna cu un mic hambar roșu plin de farmec ale cărui ferestre dădeau spre campus. Încă zâmbind în sinea mea, am realizat că motivul pentru care mă aflam astăzi aici era acela că biroul meu constituia singurul loc în care mă puteam întâlni acum cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
șmecher din clasa mea cu un dram de talent. - Mamă, sunt frânt, sunt frânt rău, Jesse, i-am răspuns, plin de bunăvoință, apoi am adăugat, ca o completare: Supermarfă viața asta. Studenții continuau să mă strige în timp ce mă îndreptam spre Hambarul Roșu, mulțumindu-mi pentru petrecerea la care nici unul nu fusese invitat, dar la care se pare că participaseră cu toții. Așa că zâmbetul meu profesoral a fost urmat de hohotele lor recunoscătoare. Apoi am trecut pe lângă studentul evreu cam stânjenit (David Abromowitz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Aimee Light. Era singurul plan care mă putea scoate momentan din stupoarea mea. În depărtare soarele ricoșa din domul clădirii artelor, iar cerul începea să se întunece. Vara indiană se evapora rapid în dimineața aceea. Parcarea studenților era situată în spatele Hambarului și când am trecut pe sub arcada de metal de la intrare un val de greață infuzată cu panică se scurse prin mine până la epuizare. După ce mi-am revenit am început să scanez la întâmplare șirurile mașinilor parcate, iar teama frenetică s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
1830, naosul înalt gotic, frontonul triunghiular clasic, voluta barocă au lăsat să le scape rândul, astfel încât era industrială, în care s-a înălțat cea mai mare parte a acestui decor, a putut să-și toarne betonul armat fără tranziție, peste hambarul bazilical și peste barca răsturnată a stilului roman. Ierusalimul descoperit de Copilul Iisus avea să fie jefuit de Titus, apoi ras de Hadrian, care a construit pe ruinele lui o Aelia Capitolina cochetă și interzisă vechilor ei locuitori. Din fondul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
spusese că avem de făcut o bună bucată de drum, pe la moșia cucoanei Roza, prin pământurile lui domnu Teodorescu, pe lângă lanurile lui cuconu Dumitru. Și acuma mergem cale lungă, fără de sfârșit parcă. La început, poate pe hotarul pustietăților, lângă niște hambare, aproape de o casă pitită, mormăia o batoză pitică, purtată de cai. De după un gard de spini, cum ne-apropiem cu corabia noastră de cruce roșie, deodată se arată un om bărbos și negru care aleargă în fugă spre noi făcându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mergeți? de unde veniți? De la Probota? La Hârlău? Aha! da! aha! da! Vra să zică ești bine! Ești sănătos? dar Agache ce mai face? Care Agache? zice doctorul cu mirare; apoi se reculege. Bine, e bine, e sănătos. Așa? zice stăpânul hambarelor și al batozelor. E bine? și pare foarte fericit. Și începe a vorbi iar repede, repede bolborosind. La revedere, la revedere! zice doctorul depărtându-se; mă grăbesc. Trebue să ajung coloana. Care coloană? care coloană? ce coloană? strigă bărbosul, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din ajun, odihnit îndeajuns, merg pe jos cu compania mea. Iar suim dealuri lungi și coborâm văi mari printr-o nemaipomenită arșiță. Drum nu-i. Mergem pe o cărare care se înmlădie deadreptul printre nesfârșite lanuri. Facem popasuri lângă niște hambare; soldații rămân pe miriștea dogorită, noi, ofițerii, ne tragem la umbra hambarului unde ospătăm cât avem și cum putem. Dar din asfințit nori negri urcă, cuceresc în scurtă vreme albastrul șters al cerului, vântul ușor crește, crește, începe a bate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dealuri lungi și coborâm văi mari printr-o nemaipomenită arșiță. Drum nu-i. Mergem pe o cărare care se înmlădie deadreptul printre nesfârșite lanuri. Facem popasuri lângă niște hambare; soldații rămân pe miriștea dogorită, noi, ofițerii, ne tragem la umbra hambarului unde ospătăm cât avem și cum putem. Dar din asfințit nori negri urcă, cuceresc în scurtă vreme albastrul șters al cerului, vântul ușor crește, crește, începe a bate cu aripi de vijelie, și o ploae viforoasă se năpustește. La adăpostul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cât avem și cum putem. Dar din asfințit nori negri urcă, cuceresc în scurtă vreme albastrul șters al cerului, vântul ușor crește, crește, începe a bate cu aripi de vijelie, și o ploae viforoasă se năpustește. La adăpostul nostru, sub hambare, ne învelim în pelerine, cu glume, cu râsete pe când flăcăii regimentului, în goană își caută pretutindeni adăpost, pe când ploaea se învălue în lungi șuvițe resfirate, pe când vântul umflă girezile de grâu din apropiere, și le spulberă crestele ca pe niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
necontenit umblă pe moșie, cu un paneraș, ușor și solid. Dimineața are doi cai mici (hareanschi). După amiază doi mari cu care merge la Crasnaleuca (globanschi). Apucă peste câmpuri la stanții unde oamenii desfac păpușoii firtelor. Se abate pe la coșare, hambare (standoale, când hambarul e mărginit din două părți e coșare), la mori; apoi la pluguri, la semănători. Pretutindeni drumurile sunt în țărână, și caii și trăsura stârnesc un colb oribil. Moșiile aceste au și câteva iazuri. Proprietarii fac și adăpători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
moșie, cu un paneraș, ușor și solid. Dimineața are doi cai mici (hareanschi). După amiază doi mari cu care merge la Crasnaleuca (globanschi). Apucă peste câmpuri la stanții unde oamenii desfac păpușoii firtelor. Se abate pe la coșare, hambare (standoale, când hambarul e mărginit din două părți e coșare), la mori; apoi la pluguri, la semănători. Pretutindeni drumurile sunt în țărână, și caii și trăsura stârnesc un colb oribil. Moșiile aceste au și câteva iazuri. Proprietarii fac și adăpători pentru vite etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de mere și fructe și vinișorul de mere, alții lucrează stupi pentru primăvara ce va veni. Femeile țes sumani și poclăzi, umblă în șezători. E în munte o activitate mai mare și mai concentrată în lucrări de gospodărie, împrejmuiri, porți, hambare, fânării. București. 9 Noembrie 1956. La profesorul de filologie de la Iași, o cucoană nu tocmai deșteaptă; pricepută însă la mobilat camerile și la primirea musafirilor. Are o femeie servitoare cam nătângă (Mărioara), care ia subt protecția ei pe Irimie, spălându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Și dl. Petre Cucescu i-a recomandat un băiat cuminte, frate cu Ion a Dăscăliței din Baea, care mai pe urmă a purtat numele de Costachi Ștefănescu. Și de la pui a trecut să ia pe samă grânele ce intrau în hambare și coșare și mai pe urmă a ajuns administratorul Moșiei Cușba din com. Surănești. A fost de o mare cinste și rară vrednicie și boerul Gh. Racoviță l-a iubit ca pe ochii din cap și l-a plătit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
sărăcăcioase. La Tardajos las undeva pe iarbă, la marginea străzii, bocancii cu care am venit din România. Să-i poarte sănătos cine îi va găsi! Drumul devine mai drept, întins, prin lanuri nesfârșite de grâu deja treierat și adunat în hambare sau depozitat în aer liber, în grămezi mari pe care le observi ușor de pe margine. Cred că a fost o recoltă bogată și mă întreb ce fac spaniolii cu atâta grâu căci de unde am pornit, de la Pamplona și până aici
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]