1,072 matches
-
celor morți sau omorâți. Se menționează, de asemenea, cazuri când la terminarea proviziilor și a apei zeci sau sute de negri erau aruncați în ocean cazurile navelor Vassa, la 1783, Zong la 1781. Nava "Intrepido" a ajuns în 1828 la Havana după ce a "pierdut" pe drum, datorită bolilor și subnutriției, 208 din cei 343 negri, navele "Constancia" și "Explo-rador" pierdeau, din aceleași motive, în 1828, respectiv 1839, 368 de negri, respectiv 200 negri. Cauzelor de mai sus li se adaugă "pierderile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de mai sus li se adaugă "pierderile" înregistrate datorită furtunilor și uraganelor care bântuie Atlanticul în zona tropicelor și care loveau frecvent corăbiile, având în vedere că o traversare dura 3 luni! Goeleta "Yenam" s-a scufundat în drum spre Havana cu 380 de sclavi, goeleta" Teresa" s-a scufundat la 1827 cu 186 sclavi, la 1837 se scufunda "Invincible" cu 150 de sclavi. În Cuba, porturile abilitate pentru "trata negrera" comerțul cu sclavi erau, la sfârșitul secolului al XVIII-lea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cu 380 de sclavi, goeleta" Teresa" s-a scufundat la 1827 cu 186 sclavi, la 1837 se scufunda "Invincible" cu 150 de sclavi. În Cuba, porturile abilitate pentru "trata negrera" comerțul cu sclavi erau, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Havana, Matanzas și Santiago. La Havana sosirea navelor era anunțată în publicația "Diario de la Habana", unde se anunțau și licitațiile de sclavi și "prețurile". De reținut că navele care aduceau sclavi erau singurele care puteau intra în porturile cubaneze și noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Teresa" s-a scufundat la 1827 cu 186 sclavi, la 1837 se scufunda "Invincible" cu 150 de sclavi. În Cuba, porturile abilitate pentru "trata negrera" comerțul cu sclavi erau, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Havana, Matanzas și Santiago. La Havana sosirea navelor era anunțată în publicația "Diario de la Habana", unde se anunțau și licitațiile de sclavi și "prețurile". De reținut că navele care aduceau sclavi erau singurele care puteau intra în porturile cubaneze și noaptea! La sosire sclavii erau "refrescado
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de ani. "Afacerea" cu sclavii negri era prosperă și atractivă pentru toate verigile lanțului de la șefii de trib, la vânzătorii din factorii, comandanții de nave, negustorii localnici și proprietarii de sclavi de pe plantații. Se precizează ca nava "Venus" sosită la Havana cu 850 de sclavi, la cheltuieli de 5.900 de lire a adus proprietarului un venit net de 39.000 lire. În perioada 1740-1760 Real Compania de la Habana a vândut 4.986 sclavi cu prețul mediu de 144 pesosi "bucata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Real Compania de la Habana a vândut 4.986 sclavi cu prețul mediu de 144 pesosi "bucata", la sfârșitul perioadei menționate prețul atingând 220-300 pesosi. La 1838 un sclav costa la "cumpărarea" din Guineea 50 de pesosi și era vândut la Havana cu 350 de pesosi, aducând, după deducerea cheltuielilor, un venit net de 200 pesosi! Uneori sclavii erau vânduți înainte de a se naște cu 25 de pesosi, negresele gravide având prețuri "speciale". În piețele de sclavi aceștia erau puși să alerge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
zile 100 de lovituri și aplicarea unui lanț la picioare cu o greutate de 6 kilograme, iar sclavului prins după 2 luni 200 de lovituri și lanț la picioare pe timp de 4 luni. O hotărâre luată de autoritățile de la Havana la 15 ianuarie 1610 prevedea ca negrilor fugari să li se taie o ureche sau nasul "pentru a fi recunoscuți". Unii sclavi pentru a scăpa de viata lor mereu chinuită se sinucideau, otrăvindu-se sau spânzurându-se. Se apreciază, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Forma supremă de protest a sclavilor negri era revolta, istoria Cubei fiind presărată veac de veac, până la abolirea sclaviei, de atare evenimente sângeroase: la 1520 revolta condusa de "cacicul" Guama, la 1538 negrii sau alăturat corsarilor francezi care au prădat Havana, în 1610 și în 1731 s-au răsculat sclavii de la minele din Santiago de Cuba, în 1825 au loc rebeliuni la Matanzas, în 1830 și 1831 răzmerițe la plantațiile de cafea, în 1840 la Cienfuegos și Trinidad, în 1844 la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și Spania au semnat un acord de eradicare a sclaviei până în 1820, urmat de un alt acord în aceeași speță, semnat de cele doua țări la 28 iunie 1835, ambele rămase "literă moartă", până la 1867 (anul când a sosit la Havana ultima navă cu sclavi) intrând în Cuba peste 600.000 de sclavi. În Cuba abolirea sclaviei avea să aibă loc după încheierea acestui proces în toate fostele colonii din America Latină și Caraibe: 1823 în Chile,1838 în coloniile britanice din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
negri, restaurante pentru negri, închisori pentru negri și chiar bănci în parcuri pentru negri. Se afirma că cercurile înalte ale albilor din Cuba aveau să meargă atât de departe cu segregația, încât au interzis prezența la selectul "Country Club" din Havana a dictatorului "metis" Batista la ceremonia acordării premiilor la un concurs de yachting! Cum a evoluat situația în Cuba după Revoluția din 1 ianuarie 1959? Constituțiile din 1976 și 1992 pro-clamă egalitatea între cetățeni, indiferent de culoare și condamnă orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
nivelele cu statele africane, foste furnizoare de sclavi pentru insulă. Un moment semnificativ în acest context avea să se consemneze la 25 martie 2010, când, la aniversarea "Zilei interna-ționale a comemorării victimelor sclaviei și comerțului cu sclavi", ancora în portul Havana goeleta "Amistad". Cu o istorie zbuciumată, goeleta, este copie fidelă a navei cărăuș de sclavi negri, construită în Cuba, ce la 1839 transporta 50 de sclavi din Sierra Leone către Havana. În apele cubaneze sclavii s-au revoltat, au reușit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
comemorării victimelor sclaviei și comerțului cu sclavi", ancora în portul Havana goeleta "Amistad". Cu o istorie zbuciumată, goeleta, este copie fidelă a navei cărăuș de sclavi negri, construită în Cuba, ce la 1839 transporta 50 de sclavi din Sierra Leone către Havana. În apele cubaneze sclavii s-au revoltat, au reușit să preia conducerea navei și l-au obligat pe căpitan să acosteze pe țărmul SUA, în Long Island. Debarcați aici, au făcut obiectul unui răsunător proces, dobândindu-și în final libertatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
în 1997 în filmul lui Steven Spielberg, "Amistad", cu Morgan Freeman și Anthony Hopkins în rolurile principale). Construită în 2000, noua "Amistad" și-a început călătoriile pe "Ruta sclavilor" ancorând în 7o de porturi legate de această Rută însângerată. La Havana, "Amistad" avea să fie salutată de "compañero" Ricardo Alarcon Quesada, președintele Adunării Naționale a Puterii Populare (Parlamentul local) și de mii de cubanezi "de toate culorile"! Coride și lupte de cocoși în Cuba S-au dat diverse caracterizări omului, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Cuba, menționându-se ca dată a '"reprezentației'' anul 1514, deci la doar 22 de ani de la descoperirea insulei de către Cristofor Columb. În 1538 este din nou menționată o altă reprezentație în localitatea Santiago de Cuba, iar în 1569 autoritățile din Havana aprobau "sacrificarea a doi tauri cu prilejul festivităților consacrate patronului orașului, San Cristobal''. Daca inițial în Spania coridele erau apanajul nobililor și se practica "lidia a caballo'' lupta călare, la 1723 regele Felipe al V-lea a interzis nobililor această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
în picioare! Aceste măsuri, urmate de statutarea unor reguli de desfășurare a luptelor, au transformat coridele în spectacole populare, crescând substanțial interesul diverse-lor categorii. În acest context aveau să apară și "arene'' special amenajate, prima din acestea fiind menționată la Havana, la 1796, la intersecția străzilor Monte și Egido. Au urmat la 1818 arena de pe Aguila, la 1825 cea de pe Campo de Marte, la 1842 pe Regla, cu 6.000 de locuri, la 1853 faimoasa arenă din Belascoin, activă până în 1897
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
demnitar, sau cu scopul adunării de fonduri. La 10 februarie 1847, la Cienfuegos, se organizează o coridă cu ocazia vizitei Principilor spanioli în localitate. Spaniolul F. Peris Mencheta în cartea sa de călătorii "De Madrid a Panama'', în vizita la Havana la 1878 descrie o coridă organizata de "Union Club'', cu lojele principale ocupate de "doamne și domnișoare frumoase și elegante'', din înalta societate și de autorități, evenimentul fiind patronat de Artemisa Garcia, fiica marchizului de Garcia. La 7 ianuarie 1855
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
regiune, care practicau tauromachia. Toreadorii spanioli beneficiau de primiri și manifestări de simpatie și apreciere deosebite, unii din aceștia fiind și eroii unor povestiri galante, ce au ocupat prima pagina a presei locale. Cunoscutul toreador Luis Mazzantini se afla la Havana pentru sezonul de coride 1886-1887. Cazat la hotelul "Inglaterra'' unde locuia și marea artistă Sarah Bernhardt, se spune că între cei doi s-a născut o "idilă'' urmărită cu "sufletul la gură" de cubanezi, insinuându-se că după coridele oficiate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
noiembrie 1900 februarie 1901, pe marginea drepturilor de "asociere și reunire'', s-au consemnat dispute aprige privind dreptul de organizare a coridelor. Discuții în Parlament pe tema reluării coridelor au avut loc și în 1910, 1914, 1915. Ultima arenă din Havana, "Los Zapotes'', s-a înființat în 1908 și a funcționat până în 1940, autoritățile impunând ca taurii să nu fie uciși și nici "agresați"! În 1923 s-au adus șase tauri din Mexic pentru organizarea unei coride, ce nu a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
odată cu apariția televiziunii, în decada '50 mai multe canale de televiziune transmițând programe speciale sub genericul "Toros en TV", ce prezentau coride din Spania, Columbia, Mexic... În zilele noastre, inedită a fost încercarea unor impresari spanioli de a organiza la Havana, în august 2000, o coridă în zona Boyeros, cu 8 tauri, discutându-se în acest sens cu directorul Întreprinderii de Târguri Agricole, care, în principiu, și-a dat avizul. Reacția autorităților "revoluționare'' a fost promptă, la 6 mai cotidianul oficial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
participanții erau atrași și de pariurile ce se organizau, la 1739, printr-un Decret regal instituindu-se fiscalizarea luptelor de cocoși. Spre deosebire de coride, la luptele de cocoși doamnele din înalta societate nu erau prezente, iar în 1844 Căpitanul General al Havanei a interzis accesul "populației de culoare și a copiilor neînsoțiti de părinți''! Aceste reguli erau valabile doar pentru "vallas'' arenele oficiale, în cele clandestine având acces și spectatorii "de culoare'', aceștia de obicei însoțindu-și stăpânii. Administrația militară americană, instalată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
național american''! Ca și în cazul coridelor, decizia autorităților americane avea să fie susținută de aceleași "elite intelectuale locale'' și societăți de protecția animalelor. De reținut în acest context rezultatele unei anchete organizată în mediile politice, științifice și literare din Havana, publicată la 16 noiembrie 1902, conform căreia 60% din cei chestionați se declarau împotriva reluării luptelor de cocoși și doar 40% pentru reluarea acestora. Autoritățile locale instalate după 20 mai 1902 s-au văzut asaltate cu cereri și propuneri pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
real''! Cele de mai sus sunt argumente conținute de "Proyecto de Ley sobre lidia de gallos'' Proiect de lege privind luptele de cocoși'', transmis Parlamentului. În urma prohibirii luptelor de cocoși, în perioada 1900-1902 s-au înregistrat proteste și incidente la Havana, Santa Clara, Matanzas, Santiago de Cuba, Cienfuegos, luptele continuând a fi organizate ilegal și participanții arestați (37 la Cienfuegos, 60 la Santa Clara...). Prohibițiile aveau să fie ridicate în 1909 de președintele José Miguel Gomez, din dorința de a-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
luptă. Se afirmă că în perioada respectivă Cuba ar fi "exportat'' 20.000 cocoși de luptă! De reținut că în Cuba se instituise anual o "Fiesta nacional del pollo'' Sărbătoarea națională a puiului și că în 1947 "Clubul cocoșilor'' din Havana a organizat primul Consiliu național al crescătorilor de cocoși de luptă. Revoluția de la 1 ianuarie 1959 și autoritățile instalate deși au interzis jocurile de noroc, n-au luat măsuri împotriva luptelor de cocoși, "arenele'' fiind puse sub administrare statală și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
2008 presa din Panama informa asupra "introducerii ilegale prin aeroportul Tucumen a 30 de cocoși de luptă cubanezi, care au fost confiscați și sacrificați de autoritățile carantinei agro-zootehnice''! Despre desfășurarea unei lupte de cocoși în "epoca Fidel Castro'', corespondentul la Havana al cotidianului spaniol "La Vanguardia'' scria la 15 februarie 2010: "Luptele de cocoși cunosc o perioadă de aur în Cuba. La ferma din Pinar del Rio, aflată sub controlul companiei de stat "Flora și Fauna'', se adună în fiecare Duminică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
dacă pierdeau se împrumutau de la alții. Oricum, dacă pierdeau sau câștigau, sărăcia oamenilor din sat creștea''! Un alt celebru împătimit al lupelor de cocoși din Cuba a fost Ernest Hemin-gway, "cetățean cubanez'' vreme de două decenii. La locuința sa de lângă Havana, la Finca Vigia din mica localitate San Francisco de Paula, își amenajase o crescătorie de cocoși de luptă și o arenă, unde organiza lupte pentru invitații săi. De toate acestea se îngrijea "Pinchillo ", așa cum îl numea Hemingway, numele său fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]