2,407 matches
-
fie pre altă cale. Acuma d-nii scriitori căutau a altoi limbei noastre fizionomia alteia cu totului străine de ea și prin acest soi de cultivare a limbei au ieșit la lumină fenomene cari au dat ocazie penelor satirice să facă haz de jurnalistica de peste Carpați, care altfel în privirea onestității politice merită mai mult respect decât gazetele noastre. Înainte de toate scriitorii românești din Ardeal ignorau, unii cu, alții fără intenție, următorul lucru. Limba noastră nu e nouă, ci din contra veche
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
la fața locului. [27 august 1876] {EminescuOpIX 502} {EminescuOpIX 503} {EminescuOpIX 504} {EminescuOpIX 505} CREZUL BEȚIVILOR Nu-i lipsită de originalitate parodia crezului ce o publicăm mai la vale și care-i demnă de vestitul Leonat, a cărui vorbiri cu haz au făcut pe părinții noștri să râdă și să petreacă cu cea vreme. Cine din cei mai bătrâni nu cunoaște pe vestitul Leonat din Longobarda. Care se hrănea cu barda, Om nu mare la statură, Dar făcut spre băutură. Testamentul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
s-o scot eu. Untura-i pe podișor, Capul ei cât un cuptor; Untura-i pe căminiță, Capul ei cât o căpiță; Acum c-un an încheiat De când nu s-a periat Și la umbra capului Șede turma satului. Ce haz am să merg acasă Când n-am nevastă frumoasă? Strâng în brațe-o mohîndeață Și sărut un sloi de gheață. De-aceea și-a fi gândit și el: Să rămân vițel mânzat Lângă cei[ce] s-o-nsurat, Că bărbații au femei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
zbucium, ca un dans de iele. Îți ofer povești, vise îngerești, Port în suflet multe alte daruri, Iar în urma mea, cinică și rea, Vine lumea, aducând coșmaruri. Teatrul e absurd, Dumnezeu e surd Sau încearcă să ne motiveze, Drama are haz, lașul e viteaz, Și ne zbatem între paranteze. Drumul meu e lung, parcă nu ajung, Trag la hanuri scoase de pe hartă, Îmi apari în gând, te aud strigând, Și, anemic, trec din poartă-n poartă. Te iubesc nespus, știu că
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Am să scot din analize doar statistici anormale, Pas la pas cu glicemia voi efectua plimbări, Mă vor întrema, iubito, doar confuziile tale, Iar din marile răspunsuri voi concepe întrebări. Spre mirarea absolută a bolnavilor din lume Eu voi face haz de moarte, de cangrenă și by-pass, Am să dau durerii mele o adresă și un nume, Spre-a afla posteritatea că am fost și am rămas. La congrese medicale voi constitui reclamă, Mă vor studia continuu, înainte de bufet, Unii îmi
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
stare să șadă în clasă. Cu ochii lăcrimându-i din cauza vântului de noiembrie, stătea cu noi pe Milwaukee Avenue, iar mâinile groase îi erau înfundate în buzunarul pardesiului, avea grumazul scofâlcit, genunchii i se loveau unul de altul și făcea haz de necaz. Nu lua în serios diferența de vârstă dintre noi. Își dădea pe față toate gândurile. Când avea să-și ia diploma, urma să plece să vadă lumea. Guvernele străine strigau mereu că vor ingineri americani și avea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mai pipernicită, mai întunecoasă, mai mică; lucruri pe vremuri strălucitoare și venerate își pierdeau acum farmecul, splendoarea și importanța. Se vedeau tinicheaua, crăpăturile, petele negre unde fusese ciobit smalțul, toate mai ponosite, covorul cu chenarul aproape șters în centru, tot hazul, lacul, măreția, fluorescența, toate duse. Mirosul de lipici vechi pe care-l răspândea Winnie în ultimele ei zile nu mai era se pare deloc perceput de femeile ce locuiau în casă; însă noi îl simțeam, căci veneam din aerul proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
zis, căci nu uitasem conversația pe care o avusesem cu Einhorn. Nu e de mine. Dar nu-i greu deloc. Și dacă te prind? Dacă mă prind? Și dacă nu mă prind? Mi-a spus cu un umor vajnic, făcând haz pe seama mea. Vrei să mă târăsc pe-aici să vând vopsea? Mai degrabă stau și nu fac nimic, ca lumina pilot de la cuptor; și eu nu-s genul de om care să stau degeaba, înnebunesc dacă nu fac nimic. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
se gândească lumea că a luat-o pentru bani. Cea mai cumplită întrebare era dacă el ar fi luat-o oare săracă. Era un lucru mult prea neplăcut ca să nu îl fi menționat, așa că toată lumea îl pomenea cu un anume haz și persiflaj accentuat. Simon o făcea cu un fel de grosolănie care nu trebuia luată în serios pentru că altminteri ce spunea ar fi sunat mult prea groaznic - ca atunci de pildă când am rămas noi trei în sufragerie, ca să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
el. Urla și mă teroriza dacă credea că nu purtam exact hainele pe care credea el că trebuie să le port. Și astea erau lucruri față de care îmi pierdusem interesul deja de pe vremea când locuiam în Evanston. Trebuia să suport hazul pe care-l făcea Mimi de mine când mă vedea cu manicura făcută. Dar lăsam de la mine. Nu prea îmi păsa mie de degetele mele. Căci probabil era un avantaj să le am îngrijite în meseria mea de hoț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Se discutase și despre faptul că lovise mașina. Tăică-său spusese că sigur că se putea repara. Atâta timp cât nu fusese nimic altceva stricat, această exprimare fiind încercarea lui de a se referi delicat la hymen. Dar și asta se spusese cu haz; în felul ăsta și amenințarea și geamătul se eliberau în bucuria lui paternă că ea rămăsese intactă. Nu mai aveam nici un motiv să mai rămân acolo. Fratele ei m-a amenințat când m-am dus să-mi iau haina în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ei pe plac. De ce? Pentru că dragostea era atât de rară încât dacă unul dintre noi o simțea, celălalt trebuia să capituleze în fața ei? Dacă, pentru moment, el n-avea altceva mai important de făcut? Gândind astfel făceam și foarte mult haz de faptul că eram tras din toate părțile, inclusiv de fâșâitul slab al frunzelor din vârful copacilor, abia rupte de ciocurile groase și roșii. Mă gândeam că preocuparea unei femei trebuie să fie doar dragostea. Sau, în alte cazuri, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ploaia molcomă, am văzut un porc cu picioare lungi și păr creț care zăcea întins în noroiul roșiatic al șanțului și o găină care-l ciugulea de păduchi. Iar gramofonul cânta la localul lui Hilario printr-un megafon, Tres cosas haz en la vida Salud dinero y amor Și după aceea ceva sinuos și lent de Claudia Muzio sau poate Amelita Galli-Curci din Bijuteriile Madonnei. Eleanor Klein avusese pe vremuri acest disc. Mă întrista, dar nu mă deprima. În harnașamentul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ceva și nu mai veni aici îmbrăcată ca o femeie de serviciu. S-a dus și a sărutat-o pe cozi și ea i-a luat capul în mâini și l-a sărutat de două ori mai mult, cu mare haz. M-am dus să-l văd pe Einhorn, care era cam palid și tras la față. Lucrurile nu prea mergeau cum trebuie. Se dusese la spital și se operase de prostată cât lipsisem. Totuși avea încă o prezență impunătoare, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
așa ceva vreodată, măi, bolovan ce ești?!" La asta nu se aștepta bietul citrin! Îi dădură lacrimile, se îngălbeni de ciudă și mai tare și se întoarse, cât pe ce să cadă, ca să le răspundă, fiindcă începuseră și celelalte să facă haz! "Ei bine, uite că știu ce e dragostea! Dacă vrei să știi, stră-stră-străbunica mea s-a căsătorit cu ametistul și au avut o mulțime de copii, cristale galbene-violet, și oamenii le-au pus numele "amitrin". Chiar și eu, dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
tezaurul lui Moctezuma a devenit repede o legendă și o obsesie. Se pare că implacabilul Cortes a excelat în aventuri galante. De abia după ce zidul pe care încerca într-o noapte să se urce s-a prăbușit, rănindu-l, spre hazul concetățenilor săi, a pornit să-și caute norocul și să-și uite rușinea în aventuri mai dure, în care succesul depindea în primul rând de lipsa de scrupule. Dacă e exact ce-am învățat la școală, echipajele corăbiilor plecate spre
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
dă-i drumul spune cu vocea-i tărăgănată țăranul. Dumneata să taci! i-o retează șoferul. Ești obraznic! spune scurt profesorul. "Ne-am adunat din tîrguri și din sate/Să făurim Republicii un drum de fier" cîntă încet Lazăr, spre hazul fetei de alături. Ce-ai zis? întreabă țăranul calm, aruncîndu-și sumanul printr-o zvîcnire a umerilor, săltîndu-se domol de pe scaun. "Nimeni pe lume nu ne va abate,/ Ești brigadier, ori nu ești brigadier" continuă Lazăr vorbele țăranului. Stai, bărbate îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prin cîteva blesteme la adresa lui Radu, pe care și-l închipuie în brațele vreuneia dintre paciente, de la care n-a mai vrut să primească plicul, convingînd-o să cheltuiască banii împreună, ca atunci, cu profesoara aceea, dinainte de căsătoria lor, despre care, cu haz, i-a povestit el odată, beat fiind: Am mers la baraj, am reținut cameră, și, cînd să ne așezăm la masă, în restaurant, am văzut că-s filat. Am plecat la motel, unde aceeași figură. Peste un timp, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
așa, absentă total la prezența lui Mihai. Își scoate o țigară, scoate și pe a doua oferindu-i-o lui Mihai, care arată spre țigara de pe marginea scrumierei, întreagă dar stinsă. Nici ciorba reîncălzită și nici țigara reaprinsă n-au haz surîde Maria, luminîndu-și pentru o clipă clipă sesizată de Mihai ca un fior -, fruntea ei întinsă tot timpul, ca de adolescentă, trădînd ochiului interesat încremenirea pietrei șlefuite. Mihai ia bricheta de pe masă și aprinde țigările. Cum ți se pare? îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și tari. Mi-ar plăcea să bem un pahar împreună surîde directorul, uitîndu-se fix în ochii femeii. Turnați în cele două pahare spune Teona arătînd sticla cu apă minerală și dorința vi se realizează. Eeii... clatină din cap directorul. Ce haz are să bem apă? Ați văzut ce cabană frumoasă a făcut uzina la Poiana Brîndușelor? Da, am fost cu Iftimie minte femeia, ridicîndu-se, roșie toată, înfuriată că nu are replică la insistențele directorului, pe care începe să le simtă în ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu cîte un lemn luat din stiva de alături. În bucătărie, profesorul își dezbracă haina de la costum și o aruncă pe scaunul de alături, peste servieta de care nu se desparte niciodată. Nu mai merge așa, Lazăre! N-are nici un haz, mai ales că nu ești chiar novice. Propun să trecem pe fise. Nu, dom' pro'esor, că n-am decît șase lei și cincisprezece bani. Te împrumut eu întinde profesorul mîna spre servietă și trage din interior un plic. Lazăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întreabă dacă toată zbaterea lui premiant în școală, bun în facultate, suportînd cu stoicism ("dar ce bine eram răsplătit seara, la culcare!") instrucția pe care i-a făcut-o Doamna Ana..., licență luată cu 10, corect la serviciu are vreun haz, că pînă la urmă ajunge la cheremul unora ce-l vînează să-l dea afară la prima restructurare. "Nu le place faptul că scriu. Am avut dreptate cînd i-am spus doamnei de la telefon ce voce frumoasă!, face să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în ultima zi, m-aș fi simțit ca un personaj dintr-o piesă de teatru proastă, în care eroul principal apasă pe un buton cu o clipă înainte de dezastru. Da, dar toți sînt adunați, discută, vor două-trei replici, ceva cu haz, să facă rolul Irinei de fată șchioapă. Vlădeanu nu-i la uzină c-a fost de noapte, tu ești singurul care știi unde stă. Ei uite că pe-asta n-o mai fac zice Lazăr și pleacă grăbit spre blocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și rece o acoperă... Ce naiba or fi țipînd ăia? face Mihai un gest cu capul spre piață. Vreun accident saltă Lazăr dintr-un umăr. Apropo: Irina Pop s-a accidentat, are o entorsă. Erai căutat să scrii două-trei replici de haz, să fie un personaj șchiop, altfel se amînă premiera. Mai bine să se amîne. Uită că mi-ai spus. Chiar te rog! Nu vreau să fie premiera deseară. Un medic mic de statură, rotunjior, cu ochelari puternici de vedere, vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Împins Înainte, pentru a permite adăugarea de rânduri În spate, fără a Începe marșul spre gară. Când s-a pus În mișcare convoiul era enorm. Majoritatea evreilor au Înțeles atunci că nu vor fi eliberați, ci doar s-a făcut haz pe socoteala lor. Mormanele de cadavre și ura românilor i-a făcut să Înțeleagă că ziua pogromului nu se Încheiase: „Tot drumul pe care-l parcurgeau era plin, acoperit cu cadavre de copii, femei, bărbați În mormane, În stive. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]