2,384 matches
-
antifascist și anticomunist de la început, în vreme ce Eliade, Noica și Cioran au cochetat cu fascismul în tinerețe, iar Noica și cu comunismul via Securitate după închisoare și domiciliu obligatoriu. Monica Lovinescu mi-a descris o dată, cu finețe psihologică, dar și cu haz, raporturile dintre cei patru. Am regăsit în Jurnalele ei unele din aceste aprecieri. Cioran îi telefona deseori lui Ionesco și-i prezenta, pe tonul cel mai serios cu putință, situația politică internațională. Să nu uităm că lumea se afla în
Cei trei din Piața Furstenberg by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3618_a_4943]
-
Universitara din Franța a profitat de scurgerea a 110 ani de la întâiul Goncourt spre a istorisi întâmplări din viața tuturor premiilor importante din Hexagon, Femina, 1904, Renaudot, 1926, Médicis, 1958, și, firește, Goncourt, în 1903. Unele lucruri sunt de tot hazul. La crearea lui, Goncourt valora 5.000 de franci, pe 5 noiembrie 2013, laureatul va primi un cec de...10 euro. Când, în 1982, președintele Mitterrand a blagoslovit același premiu, mereu în criză de finanțare, cu imensa sumă de 100
O excepție franceză: premiile literare () [Corola-journal/Journalistic/3126_a_4451]
-
când pompierul nostru lucra mai cu foc, îl strigă din cerdacul casei de unde priveam focul: - Nu da, neamțule, cu apă, că stingi focul. - Ești nubun. - Ești prost, neamțule, îi replic eu, că nu cunoști pe Mitică” (p. 223). Imitație fără haz, colaj fără măsură. Mai trist de-atât e însă că Suchianu (care nu înțelege ce e de înțeles din lipsa de reacție a preopinentului) oferă și un epilog nedumerit scenei: „Cu ocazia inaugurării berăriei Gambrinus, Caragiale a tipărit, într-o
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
spune ea, „nu mai suport ușurința cu care mergem la mine de fiecare dată”. Damien Barnèche este tânărul șofer al unei actrițe celebre, Loula Moreno, cu care împarte pasiunea pentru biscuiții Pim’s. Dar, pentru Loula, celebritatea nu mai are haz, de când e îndrăgostită de craiul Darius Ardashir care-i face zile fripte. Damien e fiul lui Raoul Barnèche, jucător pasionat de bridge, care - enervat de prestația slabă a soției sale, Hélène, partenera sa de joc la un campionat - a mâncat
Monoloagele nefericirii by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2944_a_4269]
-
Andrei Moisoiu (Google) Românului îi place să facă haz de necaz, așa că scandalul înregistrărilor cu Mircea Băsescu nu a scăpat de umorul nostru negru. Pe internet a devenit viral o parodie făcută după poezia El-Zorab a lui George Coșbuc. La Mircea vine un țigan Cu lanț de aur și
ÎNREGISTRĂRI MIRCEA BĂSESCU. Vezi parodia care face înconjurul internetului din România by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/29039_a_30364]
-
azi nu mi-a mai plăcut nimic. Nici măcar (sau cu atât mai puțin!) acel capitol postmodernist, al VIII-lea, „Dialog între cititor și autor”, în care Mérimée abandonează firul narativ (oricum cam debil) și se dedă unui „divan” lipsit de haz pe tema misiunii romanului istoric... Destul, așadar, cu lecturile de plăcere (care au fost mai degrabă relecturi, ceea ce mă pune pe gânduri...) și iată titlurile „obligatorii”. Două: reluarea unei părți din Anatomy of Influence. Literature as a Way of Life
Cărți de vacanță by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3343_a_4668]
-
lui Vogelperspektive, a păsării care vede totul de sus, ca un martor îndepărtat care iese din cadrul aberațiilor la care asistă. Și așa cum condiția reușitei unui banc e ca povestitorul să-și păstreze mina serioasă pînă la sfîrșit, nelăsînduse furat de hazul poantei, tot așa Pavlovici își păstrează aerul serios în mijlocul unor întîmplări de o absurditate macabră. Rezultatul e un volum de un neașteptat amuzament, în contrast evident cu titlul ales, cititorul mustăcind de plăcerea unei comedii la care asistă împotriva voinței
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
Pavlovici. E o trăsătură uimitoare ca, pus în atîtea situații neverosimile, autorul să nu aibă imboldul lamentaț iei. Revolta i se epuizează în accente malițioase, fără expresii patetice și fără dorințe de răzbunare. E rafinamentul unui autor superior, emanînd un haz teribil, cititorul surprinzîndu-se rușinat că poate rîde cu atîta poftă în fața mutilărilor, izolărilor, schingiuirilor, sinuciderilor sau omorurilor descrise. Dar Pavlovici e un spirit fără ferment sentimental, universul evocat fiind fără doar și poate dramatic, numai că drama e intuită în
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
Marius Miheț Adrian Ălui Gheorghe, Urma, București, Editura Cartea Românească, 2013, 152 pag Greu de crezut că în lagărele comuniste rămânea loc de haz. E de-nțeles. Supravieț uitorii au mărturisit suferință în nuanțe din care e imposibil să extragi detalii amuzante. Totuși, foști deținuți împacați cu prigoana de altădată au amintit și câteva momente umoristice. E cazul lui Peter Falk, sas închis la
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
ai tăi, ai celui înjurat. Gardianul știa ce spune. De vacanță În DILEMA VECHE (nr. 495, 8-14 august), Andrei Pleșu, aflat în vacanță, mărturisește că îi place mult Sibiul, unde petrece în fiecare an două-trei săptămâni, și povestește, relaxat, cu haz, o pățanie a sa de turist sibian care a încercat să se răcorească cu un gin tonic în renumita Piață Mare a orașului: „... am făcut comanda. Am primit un pahar în care pluteau șase (șase!) felii de lămâie: trei galbene
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3364_a_4689]
-
majoritatea locurilor. Un fiu de burghez putea intra într-o facultate tehnică, dacă era foarte bun; la facultăți ideologice ca Filosofia, Istoria sau Filologia nu avea nici o șansă”, Dan Casassovici, p. 100); 8) sentimentul acut de nedreptate socială („Făceam eu haz de necaz, dar în fundul sufletului mă simțeam adînc nedreptățită. Cel mai adesea sufeream, de exemplu, dacă pe o teză fără nici o greșeală mi se punea numai nota opt. Știam că nu am greșit cu nimic, dar tot mă durea. Mă
Adversarul ancestral by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3372_a_4697]
-
răscumpărarea prin spirit pe care le practica, într-o veșnică pornire de a lua prin surprindere, nenea Iancu. Cel care-și arată, în volumul din care am dezvăluit pe sărite, o mie de fețe. De citit și de recitit, pentru hazul, și omenescul, și anecdota, și lecția de viață, și esența, și spuma. Pentru Caragiale, și pentru lumea lui. Nemuritoare și veșnică ispită.
Caragiale și lumea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3013_a_4338]
-
lipise un copilandru nalt, rumen, sprintenel, cu pletele de țârcovnic; se introdusese în societatea acestor diletanți făcându-i tot felul de misiuni: știa unde se găsea pelinul cel mai bun și unde se frigea trandafirii cei mai gustoși; îl făceau haz fiindcă era plin de originalitate, de duh și de veselie. Acela era tânărul Filimon, care, deși aspirant la preoție, știa pe Arghir pe de rost, din scoarță în scoarță. Îndată ce Iancu Văcărescu, Eliad, Alexandrescu sau Anton Pan făceau o poezie
Nu râdeți, e de plâns... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3240_a_4565]
-
aceea a peliculei o aură proprie, aceea a timpului ireversibil consumat, iar această aură le-o conferă nostalgia. Nu este vorba aici de o ieftină idealizare, ci de faptul că documentul extrage bucuria simplă a unor oameni simpli care fac haz de necaz, care reacționează ironic, care trăiesc cu toate celulele firii clipa lor măruntă. Există o serie de scene grotești, însă în ele sunt prezente de fiecare dată activiștii, securiștii, regizorii obtuzi ai unui spectacol absurd care trece în ochii
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
știi niciodată ce servitori ai în casă, la cine puteau să ajungă cele spuse acolo. Se discutau, în linii mari, chestii de literatură, mici cancanuri din viața literară. Ne aduceam aminte de alte Revelioane din alți ani, de întâmplări cu haz ai căror martori fusesem. La Revelionul de care vă vorbesc îmi amintesc că, la un moment dat, Jacques Costin, care ne uimea uneori cu umorul lui negru, a apărut, în ușa salonului, cu o umbrelă deschisă în față și cu
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
pleca la Brașov, unde avea închiriată o casă, în care era angajată permanent o servitoare. Mergea, deci, aici, vinerea sau sâmbăta și stătea până lunea. Lua cu el și invitați pe care îi găzduia acolo. îmi povestea chiar el, cu haz, ce ziceau vecinii, când apărea însoțit pe ulițele Brașovului: Iar a venit Vinea cu "Kindergarten-ul" lui". Era vorba de niște june copile, cu vesela lor societate, care-l însoțeau uneori. în jurul ziarului Facla și al directorului său a circulat o
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
manele - de pe Etno Tv. Ay, mamăăăă-mamăăă!, îmi vine să plâng... Abia reușesc să-l calmez arătându-i că tocmai a început ,Piața Divertis" pe Antena 1. După câteva minute îl aud mormăind cu un oftat: - Eh, ,Divertis-Divertis" - unde vi-i hazul de altădată, domnu' Grecu? Chiar așa!
"Niciodată educația nu va mai fi cenușăreasa bugetului" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11105_a_12430]
-
fantezia: era un mare imaginativ, pentru care realitatea îi oferea un câmp nelimitat de distorsiune și răstălmăciri, un vast teritoriu de a lua lucrurile altfel decât le impunea firescul lor și de a jongla cu ele, nu lipsit uneori de haz, dar un haz adesea destructiv, încărcat de malițiozitate; toate acestea mergând mână în mână cu capacitatea de a fi lucid și rezonabil și de a da dovadă de un spirit ascuțit de observație. Astfel de contradicții se confruntau lăuntric, sporind
Însemnări pe marginea volumului lui Mihai Pelin "Deceniul prăbușirilor (1940-1950)" (II) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11100_a_12425]
-
mare imaginativ, pentru care realitatea îi oferea un câmp nelimitat de distorsiune și răstălmăciri, un vast teritoriu de a lua lucrurile altfel decât le impunea firescul lor și de a jongla cu ele, nu lipsit uneori de haz, dar un haz adesea destructiv, încărcat de malițiozitate; toate acestea mergând mână în mână cu capacitatea de a fi lucid și rezonabil și de a da dovadă de un spirit ascuțit de observație. Astfel de contradicții se confruntau lăuntric, sporind coeficientul de neliniște
Însemnări pe marginea volumului lui Mihai Pelin "Deceniul prăbușirilor (1940-1950)" (II) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11100_a_12425]
-
stau, că mi-o arată. S-a dus repede în bucătărie să vadă dacă bunica ei e acolo sau e în sufragerie, apoi s-a întors..." Prea multe nu ar mai fi de spus despre această cărticică frivolă plină de hazul candorii, al cărui singur și fatal cusur e că se termină prea repede. E însă perfectă pentru un drum cu tramvaiul pînă la serviciu pentru a începe ziua cu zîmbetul pe buze, înduioșat de aceste micro-amintiri din copilăria (erotică) izbitor
Remix de generație by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11111_a_12436]
-
realizat ca ironia care apare în forma unei opoziții. La scară mică apare utilizată împotriva unei persoane cu o idee fixă, împotriva unuia care își închipuie că e frumos, sau că are favoriți deosebit de arătoși, care-și închipuie că are haz când a spus odată o poantă pe care nu mai încetează s-o repete, sau împotriva unuia care n-a știut decât un singur lucru în viață ; O întâmplare la care se tot întoarce și pe care o tot povestește
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
codrul în miniatură. Potăile latră în sus, spre noi, fiindcă le dăm; se bucură cu boturile căscate în sus către etajul doi. Vecinul meu D. T., inginer mecanic, un tânăr de 39 de ani, în suferința lui stăpânită găsește destul haz să arunce spre mine, pat lângă pat, câte o vorbă de-a lui, de tehnician. Astfel, îmi șoptește, complice: Dacă funcționează, vezi de ce... Normalul fiind în România ceva suspect. N-am mai auzit una ca asta... Ironie subtilă a unei
Panduri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11163_a_12488]
-
a luat-o la fugă. Și cîinele după el. Au fugit ei cît au fugit, se oprește omul să-și tragă sufletul. Se oprește și cîinele și zice: ŤVai, cît m-am speriat cînd a vorbit calul!ť". Nu e haz de necaz, ci lucruri pe care și le-ar aminti ,orfelinele" într-un paradis (provizoriu). Sînt fete amărîte, din popor, așa le alege Pavel, să nu-i facă probleme familia, care visează părinți, bătrîni, săraci, cîinii din bătătură, orătănii, caii
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
special epistolarul cu Paul Zarifopol) și de la publicistica sa politică, Dan C. Mihăilescu reușește să dea o altă perspectivă vieții și convingerilor marelui scriitor. Accentele lui Caragiale din corespondență sunt grave, văzute din perspectivă germană moravurile românești nu mai provoacă hazul (ca în Momente sau în comedii), ci lehamitea și teama pentru viitorul copiilor care ar fi fost nevoiți să trăiască într-un astfel de mediu. Dacă privești lucrurile de aproape totul devine relativ și dihotomiei tradiționale Eminescu vs. Caragiale, Dan
Aproape politice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11155_a_12480]
-
și să zică bogdaproste că n-a fost mai rău, că n-a ținut SIAB-ul mai mult, a zis cu răutate Haralampy... Și iar am constatat că vecinul, în prezența televizorului meu, are unele sclipiri de inteligență, ba chiar haz... Evident, nu de nivelul charliechaplinian în filmul ,Luminile orașului", difuzat sâmbătă de TVR Cultural făcând-o pe nevastă-mea, Coryntina, să exclame: - Vedeți ce înseamnă umorul-umor, când se respectă realizatorii și (tele)spectatorii ? Că m-ați exasperat cu Vacanța Mare
Un studiu haralampyan: "Efectul gripei aviare asupra politicienilor" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11220_a_12545]