5,509 matches
-
decât pentru HTA diastolică sau TA medie [Greaves et al., 1994; London et al., 1992]. Rolul HTA sistolice în geneza HVS a fost confirmat și într-un studiu efectuat pe pacienți vârstnici (peste 65 de ani) aflați în program de hemodializă cronică: asocierea HTA sistolică-HVS a fost cea mai înalt semnificativă (p = 0,0011), fiind urmată de mărimea sporului interdialitic în greutate (un marker surogat al stării de hiperhidratare) și de valorile reduse ale hemoglobinei serice [Neves et al., 1997]. Asocierea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
fapt, există încă multe incertitudini în legătură cu: a) metoda cea mai adecvată de măsurare a TA la pacienții hemodializați (măsurarea clinică sau automată ambulatorie); b) nivelurile TA care ar trebui considerate patologice; c) momentul adecvat pentru măsurarea TA (înaintea ședinței de hemodializă, intradialitic, postdialitic, în cursul zilei fără dializă) [Mailloux et al., 1998]. Pentru a elucida relația dintre modificările morfofuncționale cardiace și diversele posibilități de măsurare a TA la pacienții dializați, Cannella et al. [2000] au întreprins un excelent studiu ecocardiografic la
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
lisinopril 2,5-20 mg/zi, nifedipină 30 mg/zi, atenolol 25-50 mg/zi). Subiecții au fost monitorizați ambulatoriu interdialitic și s-au efectuat măsurători clinice obișnuite ale tensiunii arteriale, prin metoda sfigmomanometrică (TA office), imediat predialitic, în cursul ședinței de hemodializă și postdialitic, timp de 12 ședințe, realizându-se o medie a acestor măsurători clinice. Limita superioară a TA măsurate clinic a fost considerată, conform definițiilor date de Joint National Committee VI [1997], de 140/90 mm Hg pentru TA sistolică
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
mm Hg pentru TA medie. Similar, limitele superioare pentru normotensiune în cazul monitorizării automate ambulatorii (Holter), conform normelor propuse de Staessen et al. [1996], au fost de 133/81 mm Hg, respectiv de 98,3 mm Hg. Responsivitatea TA la hemodializă a fost definită ca o reducere peste 5% a TA medii, conform criteriilor propuse de Sullivan et al. [1987]. Valorile medii ale TA clinice predializă au fost de 142/80 mm Hg, iar postdialitic de 135/77 mm Hg, diferențele
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
constatat, din punctul de vedere al comportamentului tensional, existența a patru grupuri de pacienți: grupul A, cu valori tensionale persistent normale; pacienții din a doua categorie prezentau valori tensionale mari predialitic, care, deși s-au normalizat în cursul ședințelor de hemodializă, au crescut din nou, fie la scurt timp după hemodializă (grupul C), fie la distanță după ședința de hemodializă (grupul B); în fine, grupul D, cu valori tensionale persistente în perimetrul hipertensiv. Prevalența HVS a fost diferită între aceste grupuri
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
patru grupuri de pacienți: grupul A, cu valori tensionale persistent normale; pacienții din a doua categorie prezentau valori tensionale mari predialitic, care, deși s-au normalizat în cursul ședințelor de hemodializă, au crescut din nou, fie la scurt timp după hemodializă (grupul C), fie la distanță după ședința de hemodializă (grupul B); în fine, grupul D, cu valori tensionale persistente în perimetrul hipertensiv. Prevalența HVS a fost diferită între aceste grupuri: masa VS a fost mai redusă la grupurile A și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
persistent normale; pacienții din a doua categorie prezentau valori tensionale mari predialitic, care, deși s-au normalizat în cursul ședințelor de hemodializă, au crescut din nou, fie la scurt timp după hemodializă (grupul C), fie la distanță după ședința de hemodializă (grupul B); în fine, grupul D, cu valori tensionale persistente în perimetrul hipertensiv. Prevalența HVS a fost diferită între aceste grupuri: masa VS a fost mai redusă la grupurile A și B față de grupurile C și D (cu valori normotensive
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
este rezervată deocamdată doar unor clinici universitare, efortul financiar și logistic fiind relativ important. Pot fi substituite, în anumite condiții, valorile TA obținute prin monitorizare ambulatorie cu măsurători clinice ale TA? Și dacă da, cu care anume, în raport cu ședința de hemodializă? Răspunsul îl oferă un studiu al lui Zoccali et al. [1999], care au investigat 64 de pacienți hemodializați non-diabetici fără semne clinice de insuficiență cardiacă. Evaluarea a constat în caracterizarea morfofuncțională cardiacă prin ecocardiografie, monitorizarea ambulatorie automată a TA în
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
clinice de insuficiență cardiacă. Evaluarea a constat în caracterizarea morfofuncțională cardiacă prin ecocardiografie, monitorizarea ambulatorie automată a TA în zi fără dializă, precum și măsurarea TA clinice (office), calculată ca media măsurătorilor TA de rutină efectuate la începutul fiecărei ședinte de hemodializă, pe parcursul lunii anterioare momentului 0 al studiului. TA clinică definită astfel a fost un predictor independent al geometriei cardiace (prezenței HVS), atât prin componenta sistolică, cât și prin cea diastolică, respectiv presiunea pulsului. Deci TA clinică predializă definită ca media
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
prin monitorizarea automată ambulatorie sunt superioare măsurătorilor clinice obișnuite în predicția HVS, fiind ca urmare de preferat în aprecierea controlului real al TA prin medicație hipotensoare. Totuși, în absența posibilității monitorizării Holter, media măsurătorilor clinice (pe parcursul ultimelor 12 ședințe de hemodializă), corecte, efectuate imediat predialitic, poate reprezenta un substitut valoros al monitorizării automate ambulatorii. Pentru a realiza un control tensional eficient din punctul de vedere al prevenției/ regresiei HVS, TA sistolică imediat anterior ședintei de hemodializă trebuie să fie sub 148
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
pe parcursul ultimelor 12 ședințe de hemodializă), corecte, efectuate imediat predialitic, poate reprezenta un substitut valoros al monitorizării automate ambulatorii. Pentru a realiza un control tensional eficient din punctul de vedere al prevenției/ regresiei HVS, TA sistolică imediat anterior ședintei de hemodializă trebuie să fie sub 148 mm Hg. În prezent, diagnosticul și terapia hipertensiunii arteriale la pacienții renali sunt nesatisfăcătoare, explicând în mare parte prevalența ridicată a HVS la acești pacienți. Determinanți ai hipertrofiei ventriculare stângi: hipervolemia cronică Dacă asocierea dintre
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
1,5 ani, evidențiază o reducere importantă (de la 175 la 105 g/m2) a masei VS la acei pacienți la care s-a practicat ultrafiltrare agresivă în cursul ședințelor, combinată cu restricție salină. Unele studii observaționale sugerează de asemenea că hemodializa zilnică ar fi superioară celei intermitente, convenționale (3 ședințe/săptămână) în controlul statusului volemic și al celui tensional [Woods et al., 1999; Raj et al., 1999]. În concluzie, hipervolemia cronică reprezintă un determinant major al hipertensiunii arteriale și al hipertrofiei
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
de 11-12 g/dl. Controlul eficient al anemiei renale cu EPO determină regresia parțială (în medie cu 18%) a anomaliilor structurale cardiace, cu impact major asupra morbidității și mortalității pacienților dializați. Alte metode care pot determina regresia hipertrofiei ventriculare stângi: hemodializa neconvențională în practică, nefrologul se confruntă adeseori cu un control deosebit de dificil al hipertensiunii arteriale, al stării de hiperhidratare cronică și, în unele cazuri, al anemiei renale la pacienții dializați. Toți acești factori sunt determinanți majori ai HVS, explicând în
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
anemiei renale la pacienții dializați. Toți acești factori sunt determinanți majori ai HVS, explicând în mare măsură prevalența foarte ridicată a anomaliilor morfofuncționale cardiace și, cel puțin în parte, morbi-mortalitatea cardiovasculară foarte ridicată la această categorie de pacienți. Ca urmare, hemodializa convențională (3 x 4 ore/ săptămână) este rareori adecvată ca procedură terapeutică în ceea ce privește prevenția/stoparea/regresia cardiomiopatiei uremice. În consecință, s-au imaginat modalități neconvenționale de hemodializă: HD prelungită, HD zilnică (frecventă) și combinația celor două, HD nocturnă. Efectul hemodializei
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
în parte, morbi-mortalitatea cardiovasculară foarte ridicată la această categorie de pacienți. Ca urmare, hemodializa convențională (3 x 4 ore/ săptămână) este rareori adecvată ca procedură terapeutică în ceea ce privește prevenția/stoparea/regresia cardiomiopatiei uremice. În consecință, s-au imaginat modalități neconvenționale de hemodializă: HD prelungită, HD zilnică (frecventă) și combinația celor două, HD nocturnă. Efectul hemodializei prelungite (18 ore pe săptămână), practicată la centrul de la Tassin (Franța), asupra controlului adecvat al volumului extracelular și deci al tensiunii arteriale la pacienții uremici este bine
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
hemodializa convențională (3 x 4 ore/ săptămână) este rareori adecvată ca procedură terapeutică în ceea ce privește prevenția/stoparea/regresia cardiomiopatiei uremice. În consecință, s-au imaginat modalități neconvenționale de hemodializă: HD prelungită, HD zilnică (frecventă) și combinația celor două, HD nocturnă. Efectul hemodializei prelungite (18 ore pe săptămână), practicată la centrul de la Tassin (Franța), asupra controlului adecvat al volumului extracelular și deci al tensiunii arteriale la pacienții uremici este bine cunoscut [Charra et al., 1983]. Mortalitatea generală și cea cardiovasculară au fost, la
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
prin dializă prelungită, prevalența HVS determinate electrocardiografic, respectiv ecocardiografic a fost mare: 64,8 și 77,5%. Dializa frecventă, zilnică (de 6 ori pe săptămână, câte 2 ore) asigură o eficiență superioară a epurării majorității substanțelor de retenție azotată în comparație cu hemodializa convențională. De asemenea, eritropoieza este stimulată, determinând o corecție a anemiei renale factor etiologic al HVS mai facilă [Casino et al., 1996; Buoncristiani et al., 1988; Buoncristiani et al., 1997]. Mai mult, creșterea frecvenței ședințelor de hemodializă determină reducerea incidenței
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
retenție azotată în comparație cu hemodializa convențională. De asemenea, eritropoieza este stimulată, determinând o corecție a anemiei renale factor etiologic al HVS mai facilă [Casino et al., 1996; Buoncristiani et al., 1988; Buoncristiani et al., 1997]. Mai mult, creșterea frecvenței ședințelor de hemodializă determină reducerea incidenței hiperhidratării, a variațiilor de volum extracelular, tolerabilitate mai bună a ultrafiltrării și, ca urmare, un profil tensional mai favorabil [review la Kooistra, 2003]. Astfel, într-un studiu randomizat, de tip cross-over, subiecții dializați au fost evaluați din
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
HD zilnică față de cel cu HD convențională (120,1 față de 148,7 g/m2), reducere corelată cu statusul de hidratare și cu TA sistolică/24h [Fagugli et al., 2001]. Într-un studiu observațional recent [Chan et al., 2002], trecerea de la hemodializă în regim convențional la HD nocturnă la domiciliu (8-10 ore/noapte, timp de 7 nopți pe săptămână), deci la un regim hemodialitic extrem de intensiv, a avut rezultate spectaculoase: după 3,4 ani de HD nocturnă a existat o reducere înalt
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
dializa zilnică nocturnă (7 × 8-10 ore/săptămână), în dializa zilnică diurnă (6 × 2 ore/săptămână vezi mai sus), HVS este redusă semnificativ, fără a fi abolită complet, sugerând un rol determinant al dozei de dializă în normalizarea HVS. În concluzie, hemodializa prelungită (18 ore/săptămână), deși oferă un control tensional optim și se asociază cu o mortalitate cardiovasculară și generală mai redusă în comparație cu HD convențională, nu pare să determine ameliorări semnificative ale parametrilor ecocardiografici. în schimb, hemodializa zilnică (2 × 6 ore
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
normalizarea HVS. În concluzie, hemodializa prelungită (18 ore/săptămână), deși oferă un control tensional optim și se asociază cu o mortalitate cardiovasculară și generală mai redusă în comparație cu HD convențională, nu pare să determine ameliorări semnificative ale parametrilor ecocardiografici. în schimb, hemodializa zilnică (2 × 6 ore/săptămână) este asociată cu un impact net favorabil asupra masei ventriculului stâng. De asemenea, dializa prelungită nocturnă la domiciliu (8-10 ore/noapte, 7 nopți/săptămână) ameliorează semnificativ cardiomiopatia uremică, normalizând masa ventriculului stâng. Similar cu transplantul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
transplantul renal, ameliorarea geometriei cardiace se constată la un an de la debutul tratamentului. Deși dificil de implementat (din motive logistice și de acceptanță a pacientului), dializa prelungită nocturnă pare o soluție de viitor, fiind net superioară oricărei alte forme de hemodializă sub aspect clinic și paraclinic (vezi un excelent review la Kooistra, Nephrol. Dial. Transplant, 2003). în plus, costul este egal sau mai redus față de HD convențională în centrele de dializă. Cardiomiopatia uremică la pacienții tratați prin dializă peritoneală Introducere Pacienții
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
în centrele de dializă. Cardiomiopatia uremică la pacienții tratați prin dializă peritoneală Introducere Pacienții tratați prin dializă peritoneală continuă ambulatorie (DPCA) au fost mult mai puțin studiați în comparație cu pacienții hemodializați cronic în ceea ce privește modificările ecocardiografice asociate cardiomiopatiei uremice. Orice comparație între hemodializă (HD) și dializa peritoneală trebuie să țină cont de diferențele de selecție, în momentul alegerii uneia sau a alteia dintre metode la ințierea terapiei de substituție a funcției renale [Covic et al., 2004]. în general, în nordul Americii, practica nefrologică
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
țină cont de diferențele de selecție, în momentul alegerii uneia sau a alteia dintre metode la ințierea terapiei de substituție a funcției renale [Covic et al., 2004]. în general, în nordul Americii, practica nefrologică tinde să includă în programele de hemodializă pacienți cu un grad semnificativ crescut de comorbiditate [Parfrey et al., 1996]. Selecția pacienților pentru una sau alta dintre modalitățile de substituție a funcției renale este strâns influențată de convingerile nefrologului în ceea ce privește superioritatea uneia sau alteia dintre metode și mai
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
24 de ore, ceea ce face ca stresul hemodinamic să fie teoretic mai redus și deci probabilitatea de apariție a dilatării și a hipertrofiei compensatorii să fie mai mică. Aceste avantaje teoretice ar trebui să confere DPCA o superioritate netă asupra hemodializei cronice în prevenirea/limitarea manifestărilor cardiomiopatiei uremice. Studiile mai vechi evidențiau superioritatea DPCA asupra dializei în managementul hipertensiunii arteriale și al hiperhidratării extracelulare. Majoritatea acestor studii [Popovich et al., 1978; Young et al., 1984; Cannata et al., 1986] s-au
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]