799 matches
-
model. Sunt jurnalist la Kilburn Herald. Și oricum - îmi deschid geanta și-i arăt ce e înăuntru -am pus niște haine de schimb, vreau să mă simt confortabil în avion. ― În primul rând, Brad nu știe că lucrezi la Kilburn Herald, îmi amintește ea. El crede că ești Miss Prezentatoare Împopoțonată de Televiziune, și atâta timp cât nu-ți sugerez să porți un costum sau cizme înalte până la genunchi în timpul zborului, folosește cel puțin un pic de strălucire, spune ea și plescăie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mă tot gândesc că a făcut o greșeală. N-ar trebui să fie cu mine, ar trebui să fie cu unul din modelele alea frumoase, sau cu vreo actriță. Nu cu mine, nu cu Jemima Jones cea greoaie de la Kilburn Herald. ― Și, au fost înțelegători cu concediul? spune el, mutând conversația pe un teren mai neutru, mai confortabil. ― Da, și or să mă promoveze când mă întorc. ― Te promovează? Unde te mai pot promova? Rahat! Aproape că am pierdut jocul. Ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a făcut dragoste cu mine chiar în dimineața asta înainte să se ducă la birou și cum am stabilit să ne vedem mai târziu. Mă gândesc la viața pe care am lăsat-o în urmă, la munca ingrată de la Kilburn Herald, și mă gândesc la ce-ar spune prietenii mei dacă m-ar putea vedea acum. Cu toate că a trecut mai puțin de o săptămână, știu că m-aș putea obișnui cu asta. Cum să mă întorc acolo, înapoi în vechea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dimineața asta, nu mă pot abține să nu mă întreb dacă asta chiar e suficient. Nu fii fraieră, sigur că e suficient, trebuie să fie suficient. Numai că, doar ca să fiu complet sigură, pun mâna pe telefon și sun. ― Kilburn Herald. ― Geraldine? Eu sunt. ― Jemima? Bună! Mi-e dor de tine, obrăznicătură mică ce ești, ghici cine trebuie să-ți facă afurisita de rubrică cât ești plecată. Mersi mult. Nu vorbește serios, dar înțelege în sfârșit de ce eram eu atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
oraș unde străinii te tratează ca și cum ați fi vechi prieteni, nu este tocmai același lucru cu a fi singură acasă. Mai ales când trebuie să strângi cureaua așa cum trebuie s-o facă acum sărmana Jemima. După cum știm deja, de la Kilburn Herald primește un salariu modest, și toți banii pe care i-a strâns în timp ce nu avea o viață aproape că s-au dus. Pentru moment, este aproape împăcată cu faptul că Brad îi plătește tot, așa că hai să sperăm că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
imensă pe farfurioara ei și mi-a turnat cafeaua, am simțit un miros pe care parcă nu-l mai simțisem de ani de zile, un miros care m-a purtat direct la Londra, înapoi la Geraldine, la Ben, la Kilburn Herald. Oricât de ciudat ar părea, mi-am dat seama deodată că Broadway Deli e primul restaurant în care am intrat și unde se poate fuma, chiar dacă numai la bar. Cum stăteam eu acolo și adulmecam mirosuri, am simțit că niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se uită la mine și rămâne cu gura deschisă. ― Nici să nu te gândești să-mi spui că... ― Ba da, la naiba! am zis, râzând tare. ― Nu se poate. Unde lucrezi? ― Nu întreba, am spus, cu un oftat. La Kilburn Herald. ― Ei, e un început. Eu am lucrat înainte la Solent Advertiser. Atunci am început să râd și mai tare. ― Ce-i așa amuzant? întrebă Lauren. ― Nu contează. Mi-ar lua prea mult să-ți explic. Deci unde lucrezi? Lauren a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lucru, sau dacă nu, să mă pună în legătură cu persoane care ar putea să-mi ofere de lucru. Adică, la naiba, nu e ca și cum aș pleca de la o slujbă fantastică, cine știe ce revistă fantastică. Nu, e vorba de un amărât de Kilburn Herald. ― În al doilea rând, continuă Brad, nu trebuie să-ți faci griji în legătură cu ce faci aici. Cunosc sute de persoane în industria televiziunii, așa că dacă hotărăști să rămâi, sunt sigur că-ți pot găsi ceva. Oricum, n-ai de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nevoit să spun da. Cât de mult ai de gând să mai stai? ― Trei luni? Iese ca o întrebare, nu mă pot abține. ― Bine, Jemima, dar cu o condiție. ― Da? Încep să am îndoieli. ― Oricât de tare ar fi, Kilburn Herald are nevoie de un pic de luciu. Sunt de acord să rămâi acolo dacă accepți să scrii o rubrică săptămânală despre Los Angeles. Aș vrea să aibă și cititorii noștri acces la un pic de bârfă de primă mână de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
E exact ceea ce am sperat că-mi va spune. ― Lauren, ce m-aș face eu fără tine? ― Mai exact, ce m-aș face eu fără tine? spune Lauren zâmbind. ― Dar ce mă fac fără bani? Adică, am rubrica de la Kilburn Herald și o parte din salariul meu, dar asta nu mi-ajunge. ― Ești jurnalistă, JJ. Banii sunt ultimul lucru despre care să-ți faci probleme. În primul rând, pot să aranjez cu redactorul-șef de la revistă să-ți dea ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
asta, tachinările, amiciția, și chiar dacă nu l-am mai văzut de luni de zile, e ca și cum abia dacă ar fi trecut o zi. Vreau să zic că suntem atât de relaxați, încât parcă am fi tot la cantina de la Kilburn Herald. Și Ben ce simte? Cu cât stă mai mult în acest restaurant, cu această femeie frumoasă, cu atât mai puțin rămâne ea o blondă superbă și cu atât mai bine îi face ea loc Jemimei Jones. Asta pentru că Ben se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că am trecut de limita cardului meu, și că de fapt nu mai am nici un ban al meu. Sună prea trist, prea tare ca vechea Jemima Jones, așa că gândesc logic și vin cu scuza perfectă: ― Fac o rubrică pentru Kilburn Herald, și știi și tu cum e redactorul-șef, trebuie să rămân aici, altfel îmi pierd slujba. ― O să-mi fie dor de tine, îmi șoptește el într-un final, trăgându-mă aproape de el și sărutându-mă pe frunte. ― Ne putem scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nimeni înapoi. A sunat-o pe Geraldine, dar singurul număr pe care îl știa ea era cel de la Brad, și nici Sophie și Lisa nu l-au putut ajuta prea tare. A încercat chiar și la redactorul-șef de la Kilburn Herald, dar acesta era mai interesat să se plângă de faptul că n-a primit încă materialul Jemimei și nu luase legătura cu el, să-i spună că se mutase. Ben căutat prin haine, prin genți, prin valize, și tot n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cât ajung mai aproape de casă, cu atât mai entuziasmată mă simt. Acesta este un nou început, Jemima Jones. E un capitol cu totul nou: să-l scriu eu oricum vreau. Primul pas este să nu mă mai întorc la Kilburn Herald. Dacă Ben a putut face asta, la fel pot și eu. Îmi voi împlini acel vis, să lucrez la o revistă de lux, și ăsta e numai începutul. Odată, asta m-ar fi îngrozit, dar acum de-abia aștept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Pentru a pune capăt unor asemenea vorbe și a-i încuraja pe cetățeni să lupte, Augustus închisese templul și reînființase un rit magic extrem de vechi, lung și complicat; îl celebraseră nu mai puțin de douăzeci de preoți, așa-numiții fetiales, heralzii spirituali ai războiului. Cu un cinism evident, Augustus garantase că astfel avea să înlăture vrăjile egiptene, iar capul preoților fetiales declarase: „Vrăjile Cleopatrei se împrăștie precum ceața“. Spre norocul lui Augustus și al preoților, evenimentele le-au dat dreptate. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
doar cîteva exemple între altele, iar influența lor asupra primilor avangardiști români (Tzara, A. Maniu, Ion Vinea) este, ca și influența lui Laforgue, evidentă. Aspecte ale mitului Urmuz — profetul misterios și izolat al apocalipsei formelor tradiționale de expresie, ctitor și „herald al unui nou ev”. „Artistul maudit” Urmuz vs „burghezul” Dem. Demetrescu-Buzău. Urmuz — (anti)eroul luciferic, revoltatul prometeic, ascetul, damnatul, omul din subterană, victimă a societății, puristul absolutist, inadaptatul metafizic și tragic, purtător de hybris, cvasianonim, cu o biografie exemplară, chintesențializată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
viu”; „experimentul Urmuz, dacă este urmărit cu seriozitate, dacă e pătruns pînă în cele mai adînci coridoare ale subteranei sale, ne duce spre ultimul cerc al Cetății Dite, unde este locul trădătorilor întru asasinarea duhului”; „Iată pentru ce Urmuz este heraldul unui nou ev”. Spiritualism? Cel puțin Boz îl compară pe Urmuz cu tîlharul din stînga Mîntuitorului, spre deosebire de Geo Bogza care-l compara direct cu Iisus: „Umorul lui Urmuz este inexistent sau este o mască asemeni acelor hidoase măști totemice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru ochi versați. Piața Carolina era luminată ca o sală de bal. Risipa de lumină făcea inutile parcă paltoanele și căciulile de blană cu miros de naftalină și de lavandă. Purtate În virtutea obișnuinței, urmau a fi scoase la semnalul unui herald ramolit care Își bea zâmbitor cafeaua la barul din colț. Până la revelion mai erau trei zile. Totul era fără cusur. Doar cafeaua sa mai amară ca de obicei. Printre ei. Din nou printre ei. Te recunosc, Îți zâmbesc. De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
K.O. în primele runde și îi trântise la podea pe toți boxerii de categorie mijlocie din L.A.. Cu cota încă în creștere și dornic să ridice ștacheta adversarilor săi, Cordero mi-a lansat o provocare în pagina sportivă din Herald. Știam că m-ar mânca cu fulgi cu tot. Știam că înfrângerea în fața unui halitor de taco mi-ar distruge faima locală. Știam că, fugind de acest meci, aș ieși cu orgoliul șifonat, dar și că acceptarea provocării ar însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să-mi satisfac curiozitatea în legătură cu femeia aia care părea al naibii de sigură pe sine, dar purta în suflet atâta durere. Așa că m-am dus în centru, ca să citesc articolele din presă despre ea. Impresionat de insigna mea, funcționarul de la arhiva lui Herald m-a condus la o masă de lectură. I-am spus că sunt interesat de spargerea de la banca Boulevard-Citizens și de procesul spărgătorului capturat, că am impresia că jaful avusese loc pe la începutul lui ’39 și, probabil, procesul se ținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
urmeze un colegiu. S-a ales cu o diplomă de absolventă a facultății de infracțiuni deosebit de grave. „Am căzut în plasa lui Bobby fiindcă nu aveam încotro s-o apuc“, i-a povestit „Kay“ Lake lui Aggie Underwood, reporter la Herald Express. „Erau încă anii crizei economice și găseai cu greu o slujbă. Mă plimbam în jurul pensiunii oribile unde aveam un pat în care să dorm și așa l-am cunoscut pe Bobby. Mi-a oferit o cameră în casa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am uitat în jur după Lee și am remarcat că dispăruse. — Nu, eu, unul, sunt realist din fire. — Eu nu. — Se vede. Am avut parte de realitate cât să-mi ajungă pentru o viață-ntreagă. — Știu. Cine ți-a spus? — Herald Express-ul din L.A.. Kay râse. — Deci ai citit articolele despre mine. Ai ajuns la vreo concluzie? — Mda. Basmele nu țin. Kay îmi făcu cu ochiul, întocmai ca Lee. Am avut senzația că ea a fost cea care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
urgent în biroul domnului Loew. Liber! Am străbătut coridorul ce ducea spre biroul lui Ellis Loew. Lee, Russ Millard și Harry Sears erau deja acolo, forfotind în jurul biroului lui Loew și răsfoind un vraf din ediția de dimineață a ziarului Herald. Lee îmi făcu cu ochiul și-mi întinse un exemplar deschis la știrile locale. Mi-au căzut ochii pe un articol intitulat „Procurorul adjunct al Curții Penale va candida la postul cel mai înalt în alegerile parțiale republicane din ’48
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am uitat la fotografie. Junior Nash arăta ca un țărănoi tipic din Oklahoma: avea un cap osos, alungit, buze subțiri, ochi mici și urechi ca ale elefănțelului Dumbo. Am aruncat o privire spre ceilalți. Loew citea articolul despre el din Herald. Millard și Sears încă buchiseau la cazier, cu niște expresii de nepătruns. Lee spuse: — Dă-ne vești bune, Ellis. Este în L.A. și face pe deșteptul, nu-i așa? Loew se juca iar cu brelocul lui Phi Beta Kappa. — Martori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am observat că se face lumină pe un alt teren viran, mai înspre nord. CAPITOLUL OPT Primul lucru pe care l-am văzut a doua zi, când am intrat în birou, a fost cum Harry Sears citea un articol din Herald - „Se caută bârlogul vârcolacului care ucide cu cruzime!“ - iar al doilea a fost un șir de cinci bărbați - doi vagabonzi, doi indivizi cu aspect onorabil și unul în zeghe, prins cu cătușe de o bancă. Harry lăsă ziarul și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]