2,559 matches
-
lucrări cu profil teologic, istoric, literar și filologic. Ca profesor la Academia Mihăileană, a redactat manuale de limba franceză, de retorică și o geografie a Țărilor Române. Pentru învățământul teologic trece la lucrări docte, specializate, acoperind domenii ca dogmatica, pastorala, hermeneutica, dreptul canonic, omiletica, arheologia biblică și istoria bisericească. Elaborează Istoria bisericească a românilor pe scurt (1871), bazată pe documentația făcută la Kiev și pe surse românești: Petru Maior, Gh. Șincai, Dionisie Fotino, Andrei Șaguna, Mihail Kogălniceanu ș.a. Poeziile originale, rămase
SCRIBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289576_a_290905]
-
conștiinței faptului estetic”, fie și prin limitarea investigației la presa literară din Transilvania. Dar tot așa de bine ar putea fi un exercițiu ca „formă a propriei facultăți creatoare”. Fiecare articol ar deschide perspectivele unei sinteze viitoare privind retorica și hermeneutica unor clasici interbelici, teoria criticii, deslușirea tehnicilor jurnalului la scriitorii contemporani etc. Interesul pentru Liviu Rebreanu pare a izvorî din cercetarea unei reviste locale, „Consinzeana”, la care scriitorul colaborase în perioada începuturilor sale. Dar S. este la curent cu evoluțiile
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
o bogată informație de specialitate, urmărind o istorie universală a conceptului, punctele de contact cu religia, antiretorica, o analiză a domeniului în literatura română. Din aceeași sferă de preocupări face parte și volumul Textul ipotetic. Contribuții la o istorie a hermeneuticii românești (1984). Celor două cărți trebuia să li se alăture o istorie a poeticii românești, pentru a închide un cerc de preocupări susținute vreme de peste un deceniu. În ciuda teoretizărilor, necesare în epocă, demersul criticului se dovedește mai simplu: de a
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
germane din Transilvania (1778-1840) (în colaborare cu Iosif Pervain și Ana Ciurdariu), I-II, București, 1977-1983; Scriitori români (în colaborare), București, 1978; Liviu Rebreanu. Sărbătoarea operei, București, 1978; În căutarea formei, Cluj-Napoca, 1979; Textul ipotetic. Contribuții la o istorie a hermeneuticii românești, București, 1984; Cultura română în Statele Unite și Canada, I-III, București, 1993-2002; Eul suveran. Paradigme lovinesciene, Cluj-Napoca, 1994; Dicționarul scriitorilor români (în colaborare), I-IV, București, 1995-2002; George Pomutz. The Legend Lives On, București, 1996; Strategia disperării. Jurnal american
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
face artă despre artă” de arta „care face artă despre viață”, fragmentarismul primei tendințe putând totuși contribui la edificarea spirituală a omului ca totalitate, după cum - tot prin spirit critic - absolutizările pot contribui la construirea globalității spirituale. Remarcabile sunt tonul comprehensiv, hermeneutica asociativă și precizia caldă a prezentării unor artiști ca Theodor Pallady, Nicolae Petrașcu, Ștefan Ciucurencu, Corneliu Baba, Corneliu Medrea, Paul Erdös, Henri Catargi, Constantin Brâncuși, Ligia Macovei, Aurel Jiquidi, Nicolae Dărăscu, Florin Pucă, Ion Irimescu, Vasile Kazar ș.a. Alte texte
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
discursivitate, dar însoțind-o de o deschidere spre comunicare și de un tușeu emotiv personal. Tot atât de individualizat este și demersul critic din Jocurile alterității (2002), unde Ș. asociază unor procedee actuale și la modă de abordare a textului - critica arhetipală, hermeneutica, psihocritica - un efort propriu de stabilire a „identității” scriitorului comentat. „Fețele alterității” sunt urmărite de la romantism la postmodernism, în încercarea de descifrare a procesului scrierii, iar „momentele inițiatice” ale unui autor ori „jocurile limbajului” sunt puse în discuție cu finețe
SLEAHTIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289721_a_291050]
-
și ingenios, cu o seamă de replici la lecturile critice mai vechi. Hălăduind în Caragialia, scrupulosul șugubăț pus pe „detectivistică teatrală” descoperă un „land” forfotind de noime, unele încă ascunse, care cer o neuzată „cheie de citire”. „Caragialeologul” practică o hermeneutică jovială, dă cu tifla unor opiniuni ruginite, dar cedează și slăbiciunii pentru extravaganțe. Cântărind semnificația obiectelor, evaluând „limbajul” costumului cu simbolistica lui, întorcând pe față și pe dos (non)sensurile, dezghiocând onomastica și, de asemenea, etimonul din cuvinte și expresii
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
Pădurea de simboluri (1973) pornește de la o sugestie baudelairiană pentru a vorbi despre „cifrul” literaturii. Cartea propune o lectură nouă a unor critici și istorici literari de altădată, fără restricții ideologico-politice: N. Iorga, E. Lovinescu, G. Ibrăileanu ș.a. Interesant ca hermeneutică este eseul despre Ochi de urs de Mihail Sadoveanu, citit în paralel cu Ursul lui William Faulkner, pe linia raporturilor sacru-profan. Arhipelag de semne (1975) și Lecturi și rocade (1978) includ studii, cronici literare, articole care dovedesc evantaiul larg al
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
colaborare cu Petru Ursache). Repere bibliografice: Liviu Leonte, „A patra dimensiune”, CRC, 1973, 18; Olimpia Șerbănescu, „A patra dimensiune”, O, 1973, 52; Ulici, Prima verba, I, 249-250; Alex. Oproescu, Scriitori buzoieni. Fișier istorico-literar, Buzău, 1980, 114; Luca Pițu, La cafeneaua hermeneutică, București, 1992, 24-31; Geo Vasile, Romanul disidenței bovarice, LCF, 1997, 20; Z. Ornea, O ediție contrafăcută, RL, 1997, 30; Corneliu Ștefanache, Un scriitor „strigă acum”, „Evenimentul” (Iași), 2000, 2 aprilie; Nicolae Turtureanu, Bătrânul și Magda, „Monitorul” (Iași), 2000, 24 aprilie
URSACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
al lui Mircea Vulcănescu, APF, 1991, 12; Ștefan J. Fay, Sokrateion sau Mărturie pentru om, București, 1991; Negoițescu, Ist. lit., I, 345-346; Z. Ornea, Vulcănescu despre omul românesc, RL, 1992, 17; Florin Manolescu, Tentația luciferică, LCF, 1992, 25; Florin Mihăilescu, Hermeneutica specificului național, ST, 1992, 5-6; Z. Ornea, Vulcănescu despre Nae Ionescu, RL, 1992, 26; Gheorghe Grigurcu, Un candidat la canonizare: Mircea Vulcănescu, F, 1992, 9; Eliade, Împotriva, 251-256; Mircea Iorgulescu, Contribuție de istorie literară, RL, 1993, 24; Ierunca, Subiect, 9-17
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
locului nu mă cunoaște / [...] Nu mă deschideți, nu mă alintați! Înțelesul meu să iasă tot pe unde a intrat” (Înțelepciune). Prin urmare, glosa Cercuri la Elsinore, constituită în axa de rezistență a volumului, își dezvăluie sensurile deliberat obscure prin comprehensiune hermeneutică și decodare filologică, sugerând folosirea unei chei critice modelate după abordarea călinesciană a Jocului secund: „Îndoit prealiniștitul / Numele l-a scris pe apă, / Cupe pline - asfințitul / Blestemat model să-nceapă; / Dorului pierdut în fieruri / Testament călcat în tropot, / Cântecul s-
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
sau comparatism de gradul 1 și 2 - până la accepția teoretică modernă a interpretării tipologice și a diferențelor și asemănărilor în ilustrarea unor teme și motive, a unor idei și concepte, ori prin supunerea textelor ce prezintă un denominator comun unei hermeneutici instaurative - prin teoriile germane, începutul acestei orientări în România fiind jalonat de Tudor Vianu, urmat de cei mai străluciți studenți ai săi și de alți specialiști în modurile receptării valorilor simbolice. Semnează articole Al. Balaci (Legăturile lui Nicolae Bălcescu cu
STUDII DE LITERATURA UNIVERSALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289996_a_291325]
-
unor teme și obsesii modelante. Cel dintâi volum, Singur printre poeți, îi afirmă o constantă a gândirii creatoare, preocuparea pentru „starea poeziei”, ca și pentru deja-creat în totalitate. Poezia care a urmat poate fi definită drept cumulativă și de înclinare hermeneutică. Cumulativă, în măsura în care recitește, citează, parodiază, prelucrează, comentează, interpelează teme și mituri poetice, clișee, formule - adică preexistentul creatului (al altora și, eventual, chiar al său). Hermeneutică, fiindcă se descoperă, în acest tip original de lirică, o interpretare interogativă și gravă a
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
deja-creat în totalitate. Poezia care a urmat poate fi definită drept cumulativă și de înclinare hermeneutică. Cumulativă, în măsura în care recitește, citează, parodiază, prelucrează, comentează, interpelează teme și mituri poetice, clișee, formule - adică preexistentul creatului (al altora și, eventual, chiar al său). Hermeneutică, fiindcă se descoperă, în acest tip original de lirică, o interpretare interogativă și gravă a condiției omului în raport cu datul cosmic, istoric sau cultural. O producție poetică acoperind câteva decenii, cum este aceasta, presupune vârste și înfățișări diverse. Stadiile nu sunt
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
firești pentru simțul comun - trecut și viitor, zbor și cădere (numită undeva „zbor întors”), înăuntru și în afară, spațiu și timp, ins și lume, viață și moarte - se anulează prin reinterpretare. La fel ca poezia, teatrul are o marcantă vocație hermeneutică. O piesă-verigă, Lupoaica mea, face legătura între dramele existențiale și parabolice din primul ciclu și se deschide simultan spre seria de piese istorice - Răceala („Teatrul”, 1976) și A treia țeapă (Premiul Uniunii Scritorilor, 1978), unde parabolicul nu se pierde cu
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
bolnavului psihic în comparație cu omul normal. Metoda comprehensivă, propusă de K. Jaspers este, în primul rând, o „atitudine metodologică” care deschide o nouă direcție a cercetării în acest sens. Ea este completată cu „analiza existențială” a lui L. Binswanger și cu „hermeneutica actului psihiatric” de către H. Tellenbach. Toate aceste metode, de inspirație filozofică, își recunosc filiera în fenomenologia husserliană și existențialismul heideggerian. Persoana umană aflată în suferință psihică este înțeleasă într-un sens antropologic lărgit, ca păstrătoare a unei „istorii interioare sufletești
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Minkowski. Din acest moment întreaga metodologie psihopatologică devine o complexă și nuanțată reflecție filozofică, care urmărește descifrarea semnificației interne a manifestărilor psihice morbide. Un pas important metodologic, care adâncește și introduce un grad suplimentar de rigoare, este reprezentat de „analiza hermeneutică” a „faptului psihiatric” introdusă de H. Tellenbach. Se poate afirma din acest moment că psihopatologia se înfățișează ca o disciplină bine individualizată, care-și definește în mod clar obiectul și metodologia în raport cu psihologia și psihiatria clinică, de care se va
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinic sensurile unui conținut vital. Explicarea este operația intelectuală care completează înțelegerea prin interpretări și stabilirea unor legături de cauzalitate între diferitele date de observație. Interpretarea fenomenului psihic morbid va fi condusă după metoda reflecției filozofice, ea având caracterul unei hermeneutici a descifrării semnificației faptului psihiatric și implicit a naturii diferite a persoanei bolnavului psihic. Având în vedere cele de mai sus, se poate afirma faptul că psihopatologia are o poziție intermediară între psihiatrie, psihologie și filozofie. Filozofia caută semnificația nebuniei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este în cazul psihiatriei, ci o reflecție de ordin filozofic asupra naturii ființei umane aflată în stare de suferință psihică. Se diferențiază, astfel două direcții metodologice: a) cunoașterea științifică de factură epistemologică, în cazul psihiatriei; b) înțelegerea filozofică de factură hermeneutică, în cazul psihopatologiei. Ajunși la acest punct de demarcație al celor două aspecte metodologice, observăm că avem de-a face cu două câmpuri de cunoaștere științifică; acestea, deși se constituie în domenii net individualizate, sunt de fapt, la originea lor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
viața psihică a persoanei umane. Acestea sunt următoarele: a) psihiatria reprezentând câmpul medico-biologic, clinico-medical, având în centrul ei bolnavul psihic privit prin intermediul raționamentului diagnostic; b) psihopatologia, reprezentând câmpul antropologic, de înțelegere filozofică a fenomenului psihic morbid, prin intermediul unui act de hermeneutică. Deși distincte între ele, dar legate prin același „obiect” de cunoaștere comun, cele două domenii științifice se diferențiază între ele, în primul rând prin „atitudinea” metodologică față de obiectul cunoașterii, așa cum se vede mai jos: fig. p. ms. 30 Domeniul psihopatologiei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
domenii științifice se diferențiază între ele, în primul rând prin „atitudinea” metodologică față de obiectul cunoașterii, așa cum se vede mai jos: fig. p. ms. 30 Domeniul psihopatologiei (Științele umane - filozofia) Domeniul psihiatriei (Științele naturii - medicina) Reflecția filozofică Observația clinică PERSOANA UMANĂ Hermeneutica sensului fenomenului psihic morbid Diagnosticul clinic al bolii psihice Delimitarea obiectului în „două părți”, una de competența psihopatologiei, iar cealaltă de competența psihiatriei, este pur metodologică. Linia care „desparte” obiectul delimitează granița dintre cele două atitudini metodologice: atitudinea reflexiv-filozofică specifică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un raționament analitic, de ordonare și clarificare, contextul narativ va fi raportat la un anumit „registru ontologic” al persoanei respective, ceea ce va corespunde, în cazul psihiatriei cu „boala psihică”. Locul diagnosticului din psihiatrie este luat, în cazul psihopatologiei de interpretare hermeneutică a sensului „nebuniei”, respectiv a fenomenului psihic morbid. Prin analiza hermeneutică a contextului narativ al bolnavului se realizează de fapt o descifrare a semnificației alteralității psihice, care este starea de „suferință” de la care s-a plecat inițial. Scopul final este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
raportat la un anumit „registru ontologic” al persoanei respective, ceea ce va corespunde, în cazul psihiatriei cu „boala psihică”. Locul diagnosticului din psihiatrie este luat, în cazul psihopatologiei de interpretare hermeneutică a sensului „nebuniei”, respectiv a fenomenului psihic morbid. Prin analiza hermeneutică a contextului narativ al bolnavului se realizează de fapt o descifrare a semnificației alteralității psihice, care este starea de „suferință” de la care s-a plecat inițial. Scopul final este de realizare a unei imagini antropologice a persoanei umane, în stare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a plecat inițial. Scopul final este de realizare a unei imagini antropologice a persoanei umane, în stare de alienare mintală, așa cum se poate vedea mai jos: fig. p. ms. 31 Reflecția filozofică Enunț Suferința resimțită de bolnav Simptom Observația clinică Hermeneutica nebuniei Discursul narativ Tabloul clinic Diagnosticul bolii Imagine antropologică Registrul modelului ontologic Boala psihică Tratamentul medical Domeniul psihopatologiei Semnificația suferinței bolnavului percepută și înțeleasă de medic sau de psiholog Domeniul psihiatriei Din schema de mai sus se desprinde faptul că
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este necesar un „raționament clinic” de o factură specială. Acesta utilizează structurile semantice ale unui limbaj special care conduce la descifrarea sensurilor suferinței și a etichetării acestor simptome ale bolii. Prin acestea raționamentul clinico-medical capătă dimensiunile unui spațiu de interpretare hermeneutică. Pentru E. Minkowski, suferința reprezintă o parte integrantă a existenței umane. Deși este asociată „răului”, ea revelează dimensiunea „pathos-ului” uman. Numai prin suferință omul ia contact cu el însuși și cu propria sa existență. Suferința este contrară fericirii, întrucât este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]