872 matches
-
ei se oprește direct asupra lui Marius și atunci el se vede pe sine, așa cum arată acum. Cu uniforma murdară, pe alocuri ruptă, slab, palid, nebărbierit, cu ochii afundați în orbite și pielea obrazului drept tăiată de o cicatrice lată, hidoasă. Fusese împușcat în față din apropiere, glonțul ciupise din osul pometelui, dar scăpase cu viață. Dragostea mea... Smaranda încearcă un surâs, în timp ce emoția puternică îi aduce puțină, foarte puțină culoare în obrajii palizi. Arată extrem de fragilă, doar ochii îi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu profuziune; ieri voind să răstoarne pe Domn, azi îl titluiesc rege; ieri proclamând republică la Ploiești, azi joacă cu aceeași măiestrie pe lingușitorii Curții. Din focarul Bucureștilor putrejunea morală și socială se mănține metodic asupra întregei țări; din painjinișul hidoasei pocituri se-ntind firele în filialele societății de exploatație ce au forma de comitete de salut public. Pe când nici o îndreptare nu se face nici școlii, nici bisericii, nici ramurilor de producțiune materială, tot pe atunci presa vecinicei minciuni, presa radicală
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a presei, iată cumplitele efecte ale unui guvern liberal de câțiva ani. Încă alți câțiva ani și societatea va începe a plesni din toate încheieturile. Elemente străine vor inunda România ca valurile potopului, după ce vor fi subminat terenul pe care hidoasa pocitură conduce ca regisor comedia meschină jucată de bufonii partidului său. Mai mult încă. Noi credem că mîni-poimîne, desființîndu-se si justiția, va începe deplina anarhie. "Romînul? "? crede de pe acum că trebuie să-și pregătească terenul pentru a lovi în judecători
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
trebuie convocată imediat pentru a ști definitiv ce avem de făcut. [29 septembrie 1878] ["NU SÎNTEM DISPUȘI A REVENI... Nu sîntem dispuși a reveni la umilitul apel pentru unire al "Romînului", la mutra blândă și supusă pe care o face hidoasa pocitură când vede cumcă ștreangul politice: șărlătănești pe care o face ș-o dictează de doi ani și mai bine a început să-l gâtuie. Nu ne pasă asemenea de mântuirea ce-o caută, tinzând mînile în dreapta și în stânga, pentru
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
împrejurul gîtului? Asta-i întrebarea. Numai împrejurarea că d. C. A. Rosetti era după masă ne face să-i iertăm și aceasta, dar iertarea nu va să zică uitare. Poetul cel mai mare al națiunii l-au înfierat cu epitetul homeric de "hidoasă pocitură", și aceasta este și va rămâne în zisele și actele sale. Cu toate acestea nici ură demagogică, nici calomnie, nici insinuațiunile perfide și lipsite de bun-simț chiar ale presei radicale nu ne vor abate o clipă din calea noastră
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
scepticismul infiltrat în mod artificial în vinele tinerimei noastre prin centrele pline pe cât de lumină pe atât și de corupțiune ale Apusului, începuse a împlea, ca buriana cea rea, straturile îngrijite pe atunci ale unei sănătoase dezvoltări. Astfel, sub auspiciile "hidoasei pocituri" s-a născut și încurajat acea specie de numărători de pietre pe trotuare cari sânt totdeuna gata de-a se-nșira în rândurile roșiilor dacă li se aruncă vrun os. Pe lângă acești învățați s-au adaos o masă nesfârșită
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ne ajunge în întunericul în care ne aflăm o rază din vremea lui Mircea cel Bătrân și al lui Ștefan cel Sfânt pe noi ne ajunge încă amintirea lui Matei Basarab; nepoții noștri nu vor avea înainte-le decât chipul hidoasei pocituri care a înveninat țara aceasta cu răutatea și perversitatea sa și a fratelui său de cruce, care zilnic o vinde. Și strănepoților le {EminescuOpX 362} va fi scârbă de noi, cu silă vor căuta, vor voi să se scuture
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sângerândă și sfâșiată; deși au aruncat armata și soarta țărei peste Dunăre de unde nu. s-a întors decât cu 100 milioane datorie publică, cu doliu și pentru. țară și pentru familiile lor, cu ruina economică prin pierderea vitelor și cu. hidoasă. mizerie prin toate satele acestei Românii ce surâdea altădată; deși, când armata română ocupa Vidinul ca garanție a cheltuielilor de răzbel, s-a făcut eroarea neiertată de a-l părăsi și de a compromite interesele noastre de tot genul; totuși
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
eroare publică, cari triumfă pe ruinele țării tot prin eroare, cari aruncă țara în ghearele pan slavismului, de unde n-a ieșit decât sfâșiată și sângerândă. Acești roșii au adus: 100 milioane datorie publică, doliu pentru țară și familii, ruina economică, hidoasa mizerie prin satele României. Ei au compromis interesele de tot genul. Au preparat soluțiunea cestiunii izraelite și poate giulgiul ei, mormântul numelui de român. Au permis ambiției lor a întrece capacitatea ce le-a dat-o Dumnezeu. Țara, în urma votului
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și mari patrioți. [II] În numărul "Presei" de la [221 aprilie]2 [30 aprilie] a. c. roșii au fost, precum am văzut, oameni cari trăiesc din eroare publică, triumfând pe ruinele țării, aruncând țara în ghearele panslavismului, aducând doliu, ruină economică, mizerie hidoasă, preparând mormântul numelui român, lăsând sfâșieri adânci în pământ și goluri profunde în finanțe, dând concurs Rusiei cu știința pierderei Basarabiei, conducând națiunea la răzbel, ruină și dezmembrare, încît... Vocea lugubră a tocsinului a sunat! Popor! Fă justiție cu acești
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
poată dezvăța nicicând de obiceiul mușcăturii, pentru că natura minunată și neînțeleasă nu i-a dat decât răutate oarbă, dinți și venin. Dar desigur nu e plăcută stare pentru acest copil pervers al naturii când un călcâi puternic îi strivește capul hidos. [18 ianuarie 1880] ["UN ARHIEREU... Un arhiereu născut la Limoges a fost cândva ales papă. Limuzinii au trimis numaidecât o deputațiune cătră Sf. Părinte sprea-i arăta bucuria acelei părți de țară pentru fericita împrejurare că unul dintr-ai lor s-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu epitetul biblic de "ființe cuvîntătoare", abia câteva escepții cari, printr-un defect nedescoperit încă al conformațiunii craniului, sunt ceva mai inteligenți, deși roșii. Încolo chiar elementelor liberale inteligente li e rușine de-a fi confundate în acea masă de hidos întunerec, în acea grămădire de perversitate catilinară și de adâncă, uimitoare nerozie. Guvernul însuși face foarte bine că nu întrebuințează asemenea oameni decât la funcțiunea machinală a votului; ar fi vai de țară daca ar mai și discuta. Astfel cum
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sângeroase. Mohametanii din Bosnia nu vor unirea cu Austria și o dovedesc aceasta, cei din munții Rodop n-o voiesc cu Bulgaria și o dovedesc asemenea, deși nici bosniacii, nici pomacii nu pot fi citați ca modele de cultură. ["ORGANUL HIDOASEI POCITURI... "] 2264 Organul hidoasei pocituri și al stârpiturilor Fanarului ajunge să implore guvernul rusesc prin următoarele cuvinte din n-rul său de marți 26 septemvrie: {EminescuOpX 423} așa de puternic față cu un mic stat care nu poate decât să se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu vor unirea cu Austria și o dovedesc aceasta, cei din munții Rodop n-o voiesc cu Bulgaria și o dovedesc asemenea, deși nici bosniacii, nici pomacii nu pot fi citați ca modele de cultură. ["ORGANUL HIDOASEI POCITURI... "] 2264 Organul hidoasei pocituri și al stârpiturilor Fanarului ajunge să implore guvernul rusesc prin următoarele cuvinte din n-rul său de marți 26 septemvrie: {EminescuOpX 423} așa de puternic față cu un mic stat care nu poate decât să se supuie deciziunilor colective ale
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
separată de rest, putea fi a unui bărbat. Dar împreună? Țâșnea o armonie izbitoare, iar din ochi o bucurie de a trăi care hipnotiza. Putea o cotoroanță ascunsă să schimbe toate acestea? Nu într-o babă, firește, dar în ceva hidos, am văzut femei care, deși tinere și deloc urâte, sugerau ceva hidos, cum era fata aceea care mă întrebase cu indignare dacă eu știu ce este tandrețea... Tot uitîndu-mă la ea, deodată privirile noastre se întîlniră și nu se mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
armonie izbitoare, iar din ochi o bucurie de a trăi care hipnotiza. Putea o cotoroanță ascunsă să schimbe toate acestea? Nu într-o babă, firește, dar în ceva hidos, am văzut femei care, deși tinere și deloc urâte, sugerau ceva hidos, cum era fata aceea care mă întrebase cu indignare dacă eu știu ce este tandrețea... Tot uitîndu-mă la ea, deodată privirile noastre se întîlniră și nu se mai putură părăsi clipe lungi: poiana și brazii și bolta cerului parcă se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
chiar ea, adică apăruse mai demult, fără să facă zgomot, stătea în picioare înaintea biroului și se uita la mine. " Nu te înfuria, zise, nu ți-am distrus <opera>. Cu ironie, care i se lăbărțase peste chip ca o mască hidoasă. Mă holbai la ea câteva clipe lungi, nevenindu-mi să-mi cred ochilor. Masca se întinse spre urechi și-i desfăcu un rânjet care înțepeni sfidător, desfigurând și mai tare ceea ce știam eu că e Matilda. Sării în picioare și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din nou mă privi, neînțelegînd, cerîndu-mi parcă tot mie ajutor, să fie șters parcă ceea ce se întîmplase, să-i spun că nu era adevărat... în fața acestei catastrofe, căci asta exprima acum chipul ei, sentimentul că se petrecuse o catastrofă, masca hidoasă pierise atât de total încît avui și eu sentimentul că altcineva fusese în încăpere, nu Matilda... Dar îndată îmi amintii... ușa sertarului spartă, cuvintele rostite, nu ți-am distrus "opera", ironia, disprețul trivial... Crezi că eu sânt Petrică? îi spusei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mea ultimă mă puse și pe mine la adăpost de neliniștile începutului. Bine! Mă urăște, gândii, și acest lucru e atât de evident încît nu mai e nevoie de nici o explicație. Astfel de revelații sânt suficiente în sine. Tăcerea ei hidoasă chiar mă bucura, era, dacă mai era nevoie, o confirmare în plus că nu puteam să mă înșel. "Te sfătuiesc, îi mai spusei, să-ți porți ura liniștită, să nu crezi că sarcina e o pavăză, n-am să te
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cele pe care le aduseseră cu ei erau goale, deschise în vârf. Acestea erau intacte. Ceea ce se găsea în oul cel mai apropiat trebuie să fi văzut că ea-și revenise, deoarece cochilia fremătă și se deschise aidoma unei flori hidoase. O mică creatură umedă se mișca în interior. Paralizată de spaimă, Newt nu putea să-și ia ochii de la picioarele de artropod care apărură în afara oului. Se iveau unul câte unul. Știind prea bine ceea ce urma să se întâmple cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mine, de fapt, la întâlnirea asta?“, a întrebat din senin inginerul. N-am zis nimic. Era răspunsul corect, diplomatic, profesionist. „N-o să-ți spun.“, mi-a șoptit Grosescu, apropiindu-și fața de urechea mea. Alunița i se înroșise toată, pulsa hidos, supradimensionat. „Poate deja am aflat, poate urmează să aflu, poate nu mă interesează de fapt nimic. Dumneata n-o să fii niciodată sigur. Și poate că-i mai bine așa. Tata a știut prea multe, Maurer la fel, și-acum amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Pentru Ardeal nu-i viață care să nu se stingă cu plăcere; pentru Ardeal nu-i sforțare care să nu se ofere de la sine; pentru Ardeal totul se schimbă, totul se înfrumusețează, până și moartea se schimbă: încetează a fi hidoasă, devine atrăgătoare! Ardealul nu e numai inima României politice, priviți harta: Ardealul e inima României geo15 10 grafice! Din culmile lui izvorăsc apele care au scăldat românismul în istorie: la miază-noapte Someșul; la apus, Mureșul; la miază-zi, Oltul! De-a
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
așa mutră și Aristidul corespunzător, primește din nou să acopere cu mantaua sa degetele lungi ale partizanilor și apucăturile lor. Despre fostul președinte al Camerei, actualul ministru de interne, țara are o opinie formată de mult. Stigmatizat cu epitetul de "hidoasă pocitură " de către cel mai mare scriitor al României, numit "geniul rău" de către chiar ai săi, acest vlăstar vițios și... onest al rădăcinilor fanariotice din țară e o garanție îndestul că signatura noului cabinet și a activității lui politice va fi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
are mai corupt și mai ignorant. Am spus că România a devenit, în urma domniei roșilor, o mlaștină în care se scurge tot ce e material și moral putred în câteșipatru unghiurile lumii. Cabinetul C. A. Rosetti este eflorescența acestei mlaștini, "hidoasa pocitură" e bobocul ce stă să înflorească din mijlocul foilor unei plante ce nu poate răsări decât din putrefacțiune. Țara legală era deja pe cale de-a fi asfixiată prin guvernarea roșie; asfixia se va consuma de-acuma înainte și mai
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pentru ca mucenicul să aibă dreptul a mâna pe țărani dincolo de Balcani sub sulița căzăcească, e suficientă pentru a face din Pișca, Giani și Carada oameni de stat. În momentul în care un interes material îi înregimentează pe patrioți sub drapelul "hidoasei pocituri " și când toată politica și tot parlamentarismul consistă în mașinală ridicare de mâni, "Romînul" ne spune că d-lor au puterea de la națiune și de la încrederea suveranului și că nu trebuie s-o părăsească decât atunci când națiunea și suveranul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]