687 matches
-
34 Metabolism S- a raportat c insulină uman este degradat de insulin- proteaz sau enzime de degradare a insulinei i posibil de izomeraza protein- disulfit . A fost propus pentru moleculă de insulin uman un num r de locuri de clivaj ( hidroliz ) ; nici unul dintre metaboli îi formă i în urmă hidrolizei nu sunt activi . Eliminare Timpul de înjum ț ire plasmatic prin eliminare este determinat de viteză absorb iei din esutul subcutanat . De aceea , timpul de înjum ț ire plasmatic prin eliminare
Ro_837 () [Corola-website/Science/291596_a_292925]
-
i ) . Metabolism S- a raportat c insulină uman este degradat de insulin- proteaz sau enzime de degradare a insulinei i posibil de izomeraza protein- disulfit . A fost propus pentru moleculă de insulin uman un num r de locuri de clivaj ( hidroliz ) ; nici unul dintre metaboli îi formă i în urmă hidrolizei nu sunt activi . Eliminare Timpul de înjum ț ire plasmatic prin eliminare este determinat de viteză absorb iei din esutul subcutanat . De aceea , timpul de înjum ț ire plasmatic prin eliminare
Ro_837 () [Corola-website/Science/291596_a_292925]
-
proporționale cu doza . Distribuția în țesuturi este rapidă , iar cele mai mari concentrații de de compus nemodificat și metabolit hidrolizat apar în ficat și rinichi . Un procent de aproximativ 2 % din dexrazoxan se leagă de proteine . Biotransformare : Dexrazoxan este întâi hidrolizat intracelular la cei doi metaboliți intermediari cu un inel deschis ( B și C ) , apoi la forma cu două inele deschise ( ADR- 925 ) care are o structură similară EDTA și este un puternic agent chelator al fierului și cationilor bivalenți sub
Ro_940 () [Corola-website/Science/291699_a_293028]
-
cel puțin 65 ori pentru DP1 comparativ cu laropiprantul ; astfel , nu este de așteptat să aibă vreo contribuție la activitatea globală asupra DP1 a laropiprantului . Componenta majoră ( 73 % din radioactivitate ) din fecale este laropiprantul ( incluzând substanța activă neabsorbită și/ sau hidrolizată cu acid glucuronic conjugat ) . În urină , principala componentă este acil glucuronoconjugatul ( 64 % din radioactivitate ) , cu o proporție mai redusă de compus nemodificat ( 5 % ) . Metabolizarea oxidativă a laropiprantului este catalizată în principal de către CYP3A4 , în timp ce mai multe izoforme UGT ( 1A1 , 1A3
Ro_786 () [Corola-website/Science/291545_a_292874]
-
glucuronoconjugatului în fecale ( prin secreție biliară ) și în urină . După administrarea orală de 14 C- laropiprant la om , aproximativ 68 % din doză a fost recuperată în fecale ( în principal sub formă de compus nemodificat , incluzând substanță activă neabsorbită și/ sau hidrolizată cu acid glucuronic conjugat ) și 22 % a fost recuperată în urină ( în principal sub formă de metaboliți ) . Majoritatea dozei a fost excretată în interval de 96 ore . Timpul de înjumătățire aparent ( t // 2 ) după o doză de 40 mg laropiprant
Ro_786 () [Corola-website/Science/291545_a_292874]
-
amino a unei molecule de pe suprafața unei celule sau agent patogen, C3b, care este acum legat covalent la membrana este protejat de inactivare. C3b legat de suprafață se poate lega de factorul B pentru a forma C3bB. Factorul B este hidrolizat în prezența factorului D, rezultând moleculele Ba și Bb. Bb rămâne legat de moleculă C3b pentru a forma C3bBb, care reprezintă de fapt "C3-convertaza" caii alterne. Complexul C3bBb este stabilizat de factorul P. C3-convertaza stabilizata, "C3bBbP", apoi catalizează enzimatic hidroliza
Sistemul complement () [Corola-website/Science/326858_a_328187]
-
fi minare, si poate formă chiar părți din alte molecule, cum ar fi glicoproteine. Caracterizare structurală Există o serie de tehnici biofizice pentru determinarea informațiilor de secvență. Proteinele pot fi determinate prin degradare Edman, în care reziduurile N-terminal sunt hidrolizate de la un lant, derivate, si apoi identificate. De asemenea, se pot utilize și tehnicide spectrometru: secvență de acid nucleic poate fi determinată utilizând gelul de electroforeza și electroforeza capilară. Interferometria de polarizare duală poate fi folosită pentru a măsura modificările
Biopolimer () [Corola-website/Science/322606_a_323935]
-
foc”, care conțin amidon cu grad mic de deteriorare și sunt lipsite de α-amilază activă sau al căror conținut este insuficient pentru a produce o amiloliză normală în aluat. Acțiunea α-amilazei în aluat se bazează pe proprietatea ei de a hidroliza legăturile α-(1,4) din structura amidonului prin care se eliberează maltoză și dextrine micromoleculare. Acestea din urmă sunt apoi hidrolizate de β-amilaza prezentă în făină, cu formare de maltoză. α-amilaza are rolul de a sensibiliza granula de amidon pentru
Amelioratori folosiți în panificație () [Corola-website/Science/328805_a_330134]
-
pentru a produce o amiloliză normală în aluat. Acțiunea α-amilazei în aluat se bazează pe proprietatea ei de a hidroliza legăturile α-(1,4) din structura amidonului prin care se eliberează maltoză și dextrine micromoleculare. Acestea din urmă sunt apoi hidrolizate de β-amilaza prezentă în făină, cu formare de maltoză. α-amilaza are rolul de a sensibiliza granula de amidon pentru atacul β-amilazei, enzimă care nu hidrolizează decât zonele deteriorate mecanic ale granulelor de amidon și pe cele corodate în prealabil de
Amelioratori folosiți în panificație () [Corola-website/Science/328805_a_330134]
-
structura amidonului prin care se eliberează maltoză și dextrine micromoleculare. Acestea din urmă sunt apoi hidrolizate de β-amilaza prezentă în făină, cu formare de maltoză. α-amilaza are rolul de a sensibiliza granula de amidon pentru atacul β-amilazei, enzimă care nu hidrolizează decât zonele deteriorate mecanic ale granulelor de amidon și pe cele corodate în prealabil de α-amilază. Consecința este acumularea de maltoză în aluat. În panificație se foloses α-amilaza de malț (de cereale), α-amilaza fungică ("Aspergillus oryzae" și "Aspergillus awamori") și
Amelioratori folosiți în panificație () [Corola-website/Science/328805_a_330134]
-
în laborator din aniline prin compușii de diazoniu. Aceasta este reacția Sandmeyer. Ea necesită tranziția cianurilor de metal. Grupele nitril în compușii organici pot suferi diverse reacții atunci când sunt supuse la anumiți reactivi sau condiții. O grupă nitril poate fi hidrolizată, redusă, sau eliminată dintr-o moeculă cum ar fi ionul de cianură. Hidroliza nitrililor RCN se realizează în etape distincte sub tratament acid sau bazic, în vederea obținerii carboxamidelor (RC(=O)NH) și apoi a acizilor carboxilici (RCOOH). Hidroliza nitrililor este
Nitrili () [Corola-website/Science/333654_a_334983]
-
la mirosul unor uleiuri râncede. Este puțin solubil în apă, dar ușor solubil în etanol și eter. Esterul de metil al acidului ricinoleic, care este obținut din uleiul seminței plantei de ricin, este precursorul principal comercial al acidului heptanoic. Este hidrolizat până la esterul de metil al acidului undecanoic și heptanal, care oxidat în prezența aerului dă acidul carboxilic respectiv. Aproximativ 20 000 de tone au fost consumate în Europa și Statele Unite în 1980. Acidul heptanoic este utilizat pentru obținerea unor esteri
Acid heptanoic () [Corola-website/Science/332196_a_333525]