1,377 matches
-
apă) creează condițiile pentru remodelarea arterială. Grosimea intimă-medie a arterelor de tip elastic este proporțională cu modificările de diametru, cu menținerea raportului grosimea peretelui/diametrul lumenului arterial. Prin contrast, arterele mai mici, de tip muscular, sunt caracterizate în principal prin hipertrofia peretelui și, ca urmare, creșterea raportului grosime a peretelui/diametrul lumenului arterial. Această diferență în tipul de remodelare este legată de predominanța remodelării arteriale legate de creșterea fluxului sangvin sub acțiunea combinată a creșterii sarcinii presionale și de debit atât
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
de remodelare este legată de predominanța remodelării arteriale legate de creșterea fluxului sangvin sub acțiunea combinată a creșterii sarcinii presionale și de debit atât în modele experimentale, cât și la pacientul uremic [Kassab et al., 2002]. Conform legii lui Laplace, hipertrofia peretelui arterial poate fi considerată un răspuns adaptativ față de stresul tensional crescut; o dată cu creșterea presiunii arteriale, indiferent de mărimea radius-ului intern, raportul perete/lumen trebuie să crească în vederea normalizarii stresului tensional [Nichols și ORourke, 1998]. Această creștere a fost
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
o capacitate limitată de hipertrofiere ca răspuns la sarcinile de presiune și de volum crescute. Această posibilitate a fost confirmată de către Savage et al. [1998] și Konings et al. [2002], care au evidențiat faptul că pacienții uremici cronici nu prezintă hipertrofia peretelui arterial. Alterarea procesului fiziologic de hipertrofiere la subiecții uremici ar putea fi consecința alterărilor calitative ale materialului peretelui arterial consecutiv vasculopatiei uremice. Distensibilitatea arterială este dependentă de presiune [London et al., 2002]; la pacienții cu HTA esențială, reducerea distensibilității
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
diferită față de fenomenele observate la pacienții uremici, la care rigiditatea arterei carotide comune este crescută în comparație cu a subiecților non-renali de aceeași vârstă și cu același nivel tensional [London et al., 2003; Mourad et al., 1997]. La pacienții cu IRC terminală, hipertrofia arterială se însoțește de alterări ale proprietăților elastice intrinseci ale peretelui arterial, ceea ce contribuie la crearea și amplificarea sarcinii de presiune. Această modificare afectează arterele elastice și pe cele musculare, inclusiv arterele cruțate de ateroscleroză, cum este cea radială [Mourad
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
direct spre țesuturi. Cealaltă jumătate este înmagazinată și împinsă distal în cursul diastolei prin reculul arterelor mari destinse care au acumulat energie în cursul sistolei. în arterele rigide, acest proces este alterat, rezultând creșterea postsarcinii și, în cele din urmă, hipertrofie ventriculară stângă, reducerea perfuziei coronariene și reducerea perfuziei tisulare periferice. Remodelarea arterială și disfuncția endotelială Prezența disfuncției endoteliale generalizate în uremia cronică contribuie de asemenea esențial la alterările funcționale arteriale constatate la acești pacienți. Așa cum au arătat studiile experimentale ale
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
calcificările arteriale reprezintă unul dintre puținii factori care pot fi adresați profilactic la pacienții renali (vezi subcapitolul III.4). Consecințe ale rigidității arteriale la pacienții cu uremie cronică Consecințele fiziopatologice ale rigidității arteriale sunt reprezentate de: creșterea postsarcinii ventriculare, cu hipertrofie ventriculară stângă; reducerea perfuziei subendocardice; epuizarea mecanică progresivă a arterelor. Consecințe clinice. Rigiditatea arterială crescută se asociază cu modificări ale profilului presiunii arteriale, caracterizat prin creșterea izolată a TA sistolice și augmentarea presiunii pulsului (PP). Augmentarea PP poate rezulta atât
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
o mortalitate ridicată la pacienții cu uremie cronică [Tozawa et al., 2002; Klassen et al., 2002]. Chiar și la pacienții cu insuficiență renală cronică incipientă, Levin et al. [1999] au arătat că TA sistolică crescută reprezintă un predictor independent al hipertrofiei ventriculare stângi și al progresiei acesteia în timp. Astfel, fiecare creștere a TA sistolice cu 5 mm Hg se asociază cu o creștere cu 11% a masei ventriculului stâng (VS). Creșterea rigidității arterelor mari, de tip elastic, se asociază cu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
rigidității arterelor mari, de tip elastic, se asociază cu un clearance creatininic redus, fiind constatată deja la pacienții cu disfuncție renală ușoară/moderată [Mourad et al., 2001], precum și la subiecții cu IRC avansată [Konings et al., 2002]. La pacienții dializați, hipertrofia ventriculară stângă (HVS) este strâns asociată cu TA sistolică și presiunea pulsului [London et al., 1990, 1992, 1996]. Pe de altă parte, rigiditatea arterială și întoarcerea precoce a undelor reflectate în arterele mari reprezintă principalii determinanți ai TA sistolice și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
1990, 1992, 1996]. Pe de altă parte, rigiditatea arterială și întoarcerea precoce a undelor reflectate în arterele mari reprezintă principalii determinanți ai TA sistolice și ai presiunii pulsului la pacienții dializați și se asociază în mod direct atât cu mărimea hipertrofiei ventriculare stângi [London et al., 1990], cât și cu progresia în timp a masei VS [Matsumoto et al., 2000]. Indexul masei VS se corelează invers, foarte strâns și înalt semnificativ (r = 0,74, p < 0,0001) cu masa VS. Regresia
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
adecvat, pacienții hipertensivi cu transplant renal prezintă rigiditate arterială mai accentuată în comparație cu subiecții transplantați normotensivi, la aceleași valori ale TA [Barenbrock et al., 1998]. Intervenții terapeutice asupra rigidității arteriale și impactul acestora asupra evoluției clinice Studiile epidemiologice au arătat că hipertrofia ventriculară stângă și rigiditatea arterială sunt strâns asociate și că ambele reprezintă factori de risc cardiovascular independenți. îmbunătățirea complianței arteriale ar trebui să reprezinte un obiectiv major în prevenția și tratamentul complicațiilor cardiovasculare la pacienții cu uremie cronică. Efectul acut
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
cu scăderea TA, supraviețuirea a fost mult mai bună decât la pacienții dializați a căror VUP a rămas nemodificată la reducerea TA (vezi figura 2). Dependența de TA a rigidității arteriale a fost asociată de asemenea cu o reducere a hipertrofiei ventriculare stângi (HVS), care în sine influențează favorabil supraviețuirea la pacienții cu uremie cronică [London et al., 2001]. Efectele atenuării rigidității arteriale și regresia HVS au fost independente de modificările tensiunii arteriale. Același studiu a arătat că administrarea unui inhibitor
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
cronică, expus unor multipli factori de risc cardiovascular, se constată un proces marcat de arterioscleroză (rigiditate arterială crescută, complianță arterială redusă) la nivelul arterelor mari, elastice. Rigiditatea arterială se asociază cu o prevalență crescută și o severitate mai mare ale hipertrofiei ventriculare stângi, dar și cu o durată mai mare ale tratamentului dialitic. Acest proces este determinat de către HTA necontrolată și de către calcificările arteriale extensive. Parametrii arteriosclerozei viteza undei de puls [i indicele de augmentare crescu]i reprezintă factori de risc
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
25% pe an la non-renali). Prevalența și amplitudinea calcificărilor coronariene se corelează cu sexul masculin, vârsta, vechimea în dializă, într-o oarecare măsură și cu hipertensiunea arterială, nivelurile serice ale parathormonului și valoarea produsului fosfocalcic. Calcificările valvei aortice impactul asupra hipertrofiei ventriculare stângi Hipertrofia ventriculară stângă (HVS) este un predictor major și independent al morbi-mortalității cardiovasculare în populația generală, la bolnavii cu IRC în stadiile predialitice, la dializați și la cei transplantați renal. Există o legătură între calcificările cardiace valvulare și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
la non-renali). Prevalența și amplitudinea calcificărilor coronariene se corelează cu sexul masculin, vârsta, vechimea în dializă, într-o oarecare măsură și cu hipertensiunea arterială, nivelurile serice ale parathormonului și valoarea produsului fosfocalcic. Calcificările valvei aortice impactul asupra hipertrofiei ventriculare stângi Hipertrofia ventriculară stângă (HVS) este un predictor major și independent al morbi-mortalității cardiovasculare în populația generală, la bolnavii cu IRC în stadiile predialitice, la dializați și la cei transplantați renal. Există o legătură între calcificările cardiace valvulare și HVS? Această întrebare
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
cu calcificări ale valvei aortice aveau viteze mai înalte ale fluxului transmitral și gradiente de presiune transmitrală crescute în comparație cu cei fără calcificări, iar IMVS s-a corelat direct cu ambele variabile. Depunerile calcifice la nivelul valvei aortice se asociază cu hipertrofia ventriculară stângă (un predictor major al morbi-mortalității cardiovasculare) la pacienții hemodializați. Această legătură este stabilită probabil de rezistența crescută a valvelor la ejecția ventriculară, demonstrată de viteza fluxului transaortic și de gradientele de presiune. Calcificările arteriale și complianța arterială Calcificările
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
Semnele clinice obiective fizice și funcționale, vor fi determinate de intensitatea și extinderea proliferărilor într-unul sau mai multe compartimente limfoide. Se disting semne de proliferare, care duc la mărirea organului limfoid respectiv, grup ganglionar, splină, timus, ficat, țesut osos. Hipertrofia poate fi redusă și lentă, dar în unele cazuri poate să fie cu extensie rapidă, comprimând și distrugând țesuturile din jur. 1.3.2 Diagnosticul diferențial al reticulozelor (plasmocitoză) Baza diagnosticului diferențial în cazul reticulozelor maligne este examenul histopatologic prin
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
de subiecți cu vârsta peste 90 de ani a demonstrat că doar 2% dintre subiecții de sex masculin și doar 6% dintre cei de sex feminin nu au prezentat modificări patologice pe electrocardiogramă. Cele mai frecvente modificări întâlnite au fost: hipertrofia ventriculară (28%), blocul atrioventricular de gradul I (16%) și fibrilația atrială (15%) (1). În mod clasic, modificările electrocardiogramei (ECG) la vârstnici sunt încadrate fie ca modificări cu semnificație „fiziologică”, care țin de evoluția biologică normală până la această vârstă, fie ca
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Mihai Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91928_a_92423]
-
pare că la această categorie de vârstă istoricul de boală cardiacă se asociază semnificativ cu modificările de tip ischemic, ca subdenivelarea de segment ST (odds ratio = 3,2; 95% interval de confidență 1,2 8,7) (13). 11.2.5. Hipertrofia ventriculară stângă (HVS) HVS este o modificare frecvent întâlnită la vârstnici, obiectivată electrocardiografic sau ecocardiografic. Un studiu efectuat pe pacienți peste 55 de ani a demonstrat o creștere a dimensiunilor ventriculului stâng în 52% dintre cazuri (19). Un studiu pe
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Mihai Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91928_a_92423]
-
coronariană, cardiologii utilizează mai frecvent terapia agresivă antihipertensivă la subiecții dializați (chiar și în situații periculoase, cum ar fi istoricul de fracturi în contextul hipotensiunii ortostatice). în schimb, nu ar exista diferențe în deciziile terapeutice între cardiologi și nefrologi în ceea ce privește hipertrofia ventriculară stângă, insuficiența cardiacă congestivă sau disfuncția diastolică [Martirosyan et al., 2004]. Care este tendința terapeutică actuală? Față de începutul anilor 90, utilizarea blocantelor de canale calcice și a digoxinului s-a redus semnificativ, în timp de utilizarea IECA, a sartanilor
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91915_a_92410]
-
riscul de mortalitate cardiovasculară și globală este de 2 ori și, respectiv, de 2,4 ori mai mare la diabeticii microalbuminurici față de cei normoalbuminurici, și că acest risc este independent de prezența altor factori de risc (fumat, HTA, vârstă, dislipidemie, hipertrofia ventriculului stâng, obezitate abdominală și nivelul glicemiei). Riscul de accident vascular cerebral este de 3,2 ori mai mare la pacienții diabetici cu microalbuminurie față de cei fără MA [Guerrero-Romero și Rodriguez-Moran, 1999]. în HTA esențială, s-a demonstrat prin numeroase
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91909_a_92404]
-
numeroase studii, începând cu cel al lui Parving și col. din 1974, faptul că microalbuminuria reprezintă un factor de risc cardiovascular important și independent. La acești pacienți, prezența MA se corelează cu o prevalență și o severitate mai mari ale hipertrofiei ventriculare stângi [Agarwal et al., 1996; Cerasola et al., 1996; Redon și Williams, 2002], ale retinopatiei hipertensive [Biesenbach și Zazgornik, 1994], ale HTA nocturne (non-dipping) [Veerman et al., 1996] și ale arterio- și aterosclerozei carotidiene [Bigazzi și Bianchi, 1995; Ruilope
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91909_a_92404]
-
au loc modificări calitative de dezvoltare fizică, în sens pozitiv sau neaativ, în funcție de factori de mediu și de alimentație, reaimul de viață, starea de sănătate, condițiile de iaienă ș14ț. în cadrul procesului de dezvoltare fizică au loc modificări metabolice și funcționale, hipertrofii/atrofii musculare, creșterea/scăderea țesutului adipos, modificări biomotrice. în perioada de îmbătrânire procesele de dezvoltare sunt înlocuite de procesele de involuție care pot fi lente sau cu instalare bruscă de tipul boala sau sedentarism. Noțiunile de apreciere sunt: foarte bine
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
susținere. Osificarea primară Osificarea poate avea loc prin două procese: unul care pornește de la modelul cartilaginos și altul de la cel membranos. a) Oasele lungi, scurte și unele oase plate se dezvoltă din macheta cartilaginosă. Osificarea primară diafizară se traduce prin hipertrofia celulelor cartilaginoase care se găsesc în centrul piesei. Mugurii conjunctivovasculari, ce vin din pericondru, pătrund în condroblastele hipertrofiate, perforează capsula lor și se reunesc într-o cavitate umplută cu capilare dilatate și celule conjunctive embrionare. Transformarea celulelor cartilaginoase normale în
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
mod direct sau indirect, un număr mare de structuri nervoase: aferențele senzoriale, exteroceptive și proprioceptive, formațiunea reticulată din sistemul nervos, căile nervoase de conexiune precum și cele de conducere. Troficitatea Troficitatea este capacitatea mușchiului de a crește în dimensiuni și forță. Hipertrofia musculară este însoțită, în general, și de creșterea eficienței contracției musculare. MUȘCHII GÂTULUI (musculi colli) Mușchii regiunii laterale a gâtului MU ȘCHIUL PLATISMA (mușchiul pielosul gâtului) (platysma) Originea este pe: - fascia regiunii infraclaviculare și acromiale; - fascia mușchiului marelui pectoral și
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
control, dar și față de testările inițiale. Aceste creșteri la subiecții antrenați pot duce la îmbunătățirea recrutării unităților motorii și o augmentare a frecvenței de stimulare a unităților motorii activate. Aceste creșteri ale forței și ale rezultatelor electromiografice, alături de lipsa unei hipertrofii musculare, sprijină afirmațiile lui S. Tanner, 1993, că “anterior pubertății, determinante pentru îmbunătățirea forței sunt mai curând adaptările neuromusculare decât hipertrofia musculară”. Un număr de studii citate de C. Blimkie, 1993, susțin afirmațiile lui S.Tanner. W. Young, 1991, afirmă
VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]