1,662 matches
-
preț de încă o oră. Tocmai oamenii ca Sampath obstrucționau progresul națiunii, trăgându-i în jos oamenii onești și educați, ca el. Nimiceau sufletele inteligente, care se chinuiau atâta, nimiceau progresul și pe oricine încerca să stea în calea marilor hoarde needucate, care creșteau și se îndreptau spre statutul de cea mai mare populație de idioți din lume. Chiar și țările minuscule, precum Taiwan-u sau Filipinele, mergeau înainte. Dacă ar avea un dram de minte, ar părăsi țara asta veștejită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pal - culoare care avea un efect năucitor pe fundalul pielii ciocolatii. În facultate, Jade și Julia fuseseră cele mai bune prietene: formau un cuplu fantastic atunci când ieșeau prin baruri și cluburi sau mergeau împreună la petreceri. Amândouă erau asaltate de hoarde de bărbați cu bale la gură. Dar, în vreme ce Julia era genul care flirta la modul nerușinat, Jade se dovedise a fi o tipă mult mai serioasă. Știa cum își dorea să fie bărbatul care să-i devină partener de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
e o minciună. Iar el e un nemernic, mai adăugă. Intrasem acolo ca să-i zic vreo două. Trotuarul nu era atât de aglomerat pe cât avea să fie mai Încolo, către piață, unde erai nevoit să te strecori cu greutate printre hoardele de trecători. Cu toate astea, pietonii se Împingeau nerăbdători pe lângă noi. Însă oricine Îi Întâlnea ochii lui Naomi era redus la tăcere instantaneu. Avea aspectul amenințător unui pitbull furios, dar era ceva mai puțin atrăgătoare. — Nu poate să se poarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de făcut, cum să fugi, pe care drum? Cotropitorul era pretutindeni, soldații săi cu părul Împletit dădeau târcoale prin bazarul din Piața Mare, prin cartiere și prin mahalale, prin preajma Porții Arse, Întotdeauna beți, pândind ocazia unei răscumpărări, a unui jaf, hoardele lor necontrolate năpădeau câmpurile vecine. Nu ne dorim oare, de obicei, ca postul să se Încheie, să vină ziua sărbătorii? În acel an, oamenii și-ar fi dorit ca postul să se prelungească la nesfârșit, ca Sărbătoarea Sfâșierii să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai devastator care va fi lovit vreodată Orientul. Cetăți renumite, ca Pekinul, Buhara sau Samarkandul, au fost șterse de pe fața pământului, iar populația lor, exterminată; locuitorii au avut o soartă asemnănătoare cu a vitelor, tinerele femei au fost Împărțite ofițerilor hoardei victorioase, meșteșugarii - reduși la sclavie, ceilalți masacrați, cu unica excepție a unei minorități care, regrupată În jurul marelui cadiu din acel moment, și-a depus numaidecât jurământul de credință față de Ginghis Han. În pofida acestei apocalipse, Samarkandul apare ca o cetate aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la ferestre, spuse Fazel, și trageți asupra oricui s-ar apropia. Eu trebuie să vă părăsesc, le rezerv o surpriză acestor barbari! De-abia ieșise, și bătălia Începu. A vorbi despre o bătălie este, neîndoielnic, prea mult. Sosiră răsculații, o hoardă descreierată și vociferând, iar avangarda lor se aruncă asupra baricadei ca și cum ar fi fost vorba de o cursă cu obstacole. Fiii lui Adam traseră. O salvă. Apoi o alta. Căzură cam zece asediatori, restul au dat Înapoi, unul singur reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
frica mea, asta pot să vă spun. Domnul inginer, cel pe care, acasă, lumea îl salută politicos, cu respect, suge burta și trage fundul înăuntru, alergând de-i scapără călcâiele, întocmai ca un personaj de film mut, urmărit de o hoardă dezlănțuită. În Bronx nu existau asemenea hoarde și tocmai asta era sinistru. Străzile erau cel mai adesea pustii. În America, mersul pe jos poate fi o aventură periculoasă. Nu știi niciodată ce are de gând omul care îți vine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Domnul inginer, cel pe care, acasă, lumea îl salută politicos, cu respect, suge burta și trage fundul înăuntru, alergând de-i scapără călcâiele, întocmai ca un personaj de film mut, urmărit de o hoardă dezlănțuită. În Bronx nu existau asemenea hoarde și tocmai asta era sinistru. Străzile erau cel mai adesea pustii. În America, mersul pe jos poate fi o aventură periculoasă. Nu știi niciodată ce are de gând omul care îți vine din față, poate la fel de bine să-ți pregătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Mă simt straniu de liniștită, în ciuda iadului din jurul meu. Jake mi-a răspuns la mesaj, iar eu am făcut pace cu lumea! Este foarte relaxant să zaci pe o bancă sub cerul înstelat, în aerul înmiresmat al nopții, privind o hoardă de oameni încleștați într-o luptă frenetică, în timp ce tu nu ai nimic de făcut decât să te lungești, să-ți sprijini capul, să duci paharul la gură și să te pierzi în reverii fără sfârșit legate de reîntâlnirea pasională cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
happening-uri. Arta modernă atrăgea teribil de mulți gândaci de bucătărie, din aceia roșcați, lungi, ușori și rapizi. Se extinseseră în toată casa, iar noaptea umblau pe noi. Cartierul general era însă în bucătărie. Sutele de gândaci foșgăiau în stoluri, hoarde, turme, iar când intram acolo, se retrăgeau într-un colț, lângă tavan, în jurul țevilor de apă. Dacă deschideam sertarele bufetului să caut farfurii sau tacâmuri, ei efectuau retrageri ordonate, sub formă de spirală ori de cactus. Impresia era de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
limbi de foc. Una se lovi intangibil în neant, iar cealaltă scrijeli rănind undeva un plop singuratic. Lângă doi ochi triști, un copac rostește-n gând o rugăciune. Se sprijină dezmembrat pe furia ierbii. Un vânt de la miazăzi își mână hoardele ce foșnesc amenințătoare. Caii lor înspumați cenușii se aud horcăind de dincolo de zările risipite-n întuneric. Din copitele lor scânteietoare se aruncă piatră, molimă și moarte. În ei fierbe furia lumii. Paznicul nopții se retrăsese sub o pânză de păianjen
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
nu așteaptă decât prilejul de a fi hrănit cu sânge omenesc, pentru a crește falnic, într-o noapte. Prinții trufași ai legiunilor demoniace, își înalță, rând pe rând, cu semeție, frunțile smolite. Cei Patru Călăreți damnați ai străfundului tenebrelor, avangarda hoardei nelegiuite a puterilor malefice, galopează și aceștia întracoace. Peste tot teamă, spaimă, disperare, trădare și groază, violență, vrajbă, hulă, desfrânare, erezie, ură, păgânism. Întrebarea este... Putem salva ceva? Pot fi opriți cei răi? Și cum? glăsuiește Bursucul. Îngerul se îmbunează
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
colonizați de o populație certăreață și nesimțită, venită din nici o stepă. - E ca și cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la o mașină de mîl uman, care acoperă încet-încet națiunea lui Sadoveanu, Eliade, Nichita... - Sîntem o țară ocupată de hoarde sosite din pîntece de mame eroine. - Marginea lumii s-a răzbunat dînd buzna în centru, pusă pe jaful identității naționale, întocmai ca barbarii care năvăleau în Roma. - Populația care ne înlocuiește nu mai este nici măcar ridicolă. E dincolo de asta, în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
contrariul acestuia este nazismul cu atrocitățile sale. Ce dialectică ciudată asumă iluminismul? De ce oare s-a transformat iluminismul în ideologie și de ce, deși a avut la bază intenția de eliberare a omului, a dat naștere sălbăticiei din care au ieșit hoardele numite «Hitlerjugend»? Această polemică nu este susținută doar de câțiva opozanți romantici care ar acuza iluminismul că a distrus valorile persoanei, ci se află la baza explicației logice a tot ce a avut loc, adică a faptului că iluminismul a
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
și, astfel botezat, cel prins devenea și el vrăjitroacă, își lua o mască și urmărirea continua. Pe înserate, când deasupra turnurilor uriașe ale morii, pe cerul încă albastru, sticleau primele stele, rămânea de obicei un singur supraviețuitor, hăituit de o hoardă de vrăjitroace care scoteau urlete sinistre. Locatarii așteptau cu groază momentul ăsta, aruncau după noi, de la balcoane, cu cartofi sau morcovi, femeile de serviciu ieșeau cu mătura, dar degeaba. Vrăjitroacele nu se potoleau până nu capturau și ultima victimă, un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îi era roșie și buhăită, ochii încercuiți de riduri decolorate, părul îi atârna în lațe. Își spuse: „E cu putință să nu mai fiu frumoasă?“. Ochii i se umpluseră de lacrimi: — Ei, mergem acasă? întrebă Hector. — Nu putem pleca lăsând hoarda asta aici, răspunse Tom. — Multă lume a plecat. — Da, dar au venit alții, chiar adineauri am văzut intrând pe poartă un necunoscut cu niște sticle de bere în mână. Am senzația neplăcută că toată lumea așteaptă să se întâmple ceva. Stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lume ale cărei rigori / absurdități îi creează disconfortul din care îl poate salva doar alcoolul scrisului. În acest sens, chiar primul poem exprimă programatic speranța metamorfozării ființei, prin literatură, în biserică, fără a-și pierde fragilitatea umană, câtă vreme există hoardele ce dau foc / bisericii care sunt. Construite, cele mai multe, ca monolog adresat, poemele aduc, în primul rând, fragmente din marasmul cotidian, asupra căruia meditează poetul, pe măsură ce am început să cad în inima mea și e dureros domnilor / nu poate o inimă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
plâns o noapte e lagună/tavan și căpătâi îmi este huma - în timp ce, pentru poetul din Lancrăm: Margine-mi este argila, / Lege deasemenea ea), pe Ion Barbu (spre exemplu, cu al său După melci, la nivel imagistic, dar și prozodic: Umblă hoarde de jigănii / troienind în prag mătănii /.../ Ceața treptele de jos / de la scară mi le-a scos / și rămas-am o mirare / ca sămânța zburătoare...), pentru a nu-i pomeni decât pe foarte puțini dintre creatorii pe care îi prețuiește în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
că la început te simți ridicol. Sigur că-ți răsună imediat în auzul inimii bine-cunoscuta formulă de lehamite a adolescenței de azi: „Mă lași?!?“ Sigur că-ți vine să fugi ca de frica morții prefigurând reacția de silă & milă a hoardei de hormoni fără zăbală în fața cărora tombatera ce ești se-ncumetă să exalte virtuțile unei „lumi ce nu mai este“, a unei voințe „care-a murit de mult“, a unui timp care-ți ridică-n urmă ziduri de-ntuneric. Dar
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
totuși fuga și în acest moment tragic, când șefii partidelor desființate ezitau implicarea în conducerea țării, generalul s-a adresat ostașilor lui dragi cu ordinul să treaca Prutul, prevenindu-i: „suntem armata dreptății, ordinei, a cinstei, a omeniei...”,”nu suntem hoarde năvălitoare...(aluzie la comportamentul armatei roșii în teritoriile românești ocupate)”. Și-n zorii acestei sfinte Duminici de 22 Iunie 1941 (ora 4,00), de la Baltica la Marea Neagră, ordinul difuzat prin radio și presă ajungea pe buzele și-n inima tuturor
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
gogoneață!“ și timp de o clipă deveniră complici. Apoi contemplară Împreună spectacolul pe care-l oferea piața din fața Arenei: nelipsiții marinari nord-americani ori francezi care veneau beți În căutare de bilete, ca să-l vadă pe Manolete sau pe El Cordobes; hoardele de haimanale care se țin scai În urma lor strigînd mister și cerșind sau Încercând să le vîndă ceva sau să-i fure poșeta lui Susan; băiețandrii care vin cu fetele lor din San Isidro sau Miraflores, ținîndu-le pe după umeri pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de pe pământ, în numele "excelenței sale" lord Clane Linn, supraviețuitorul, cel mai de vază de pe pământ, al nobilului Tews, răposatul lord consilier care se prăpădise în fruntea trupelor sale, apărând orașul Linn în fața mârșavului și criminalului atac prin surprindere, lansat de o hoardă barbară de oameni bestiali care urmau să distrugă cea mai minunată civilizație care a existat vreodată. Se înscria cu atât mai inspirat în aceeași notă, dar nu excesiva pălăvrăgeală, îl uimea pe Clane, ci oferta în sine și implicațiile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
bărbați cu aspect viguros. Lydia, care se așteptase la calități deosebite, era nedumerită. Chipul lui Czinczar părea mai degrabă sensibil decât brutal, ceea ce era un fapt neobișnuit. Dar încă insuficient pentru a explica faptul că era stăpân absolut al unei hoarde imense, indisciplinate. Marele om făcu un pas în față. - Doamnă, - spuse el - ai cerut să mă vezi. Astfel ea îi cunoscu puterea. În întreaga și lunga ei viață, nu auzise nici o voce de bariton atât de vibrantă, atât de minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
de asemenea în regiunile de la gurile Dunării către Marea Neagră, nu avem nici un temei a ne opri la vreun punct oarecare de pe întinsul șes al Munteniei; toată regiunea plană acestei țări până dincolo de Olt chiar, trebuia să fi fost cutreierată de hoardele Sciților cu turmele și carele lor. Precum când turnăm apă pe o suprafață plană si lipsită de ridicături, lichidul se întinde în toate direcțiunile si o acoperă, ast-feli și toiurile de popoare nomade, când le vedem arătate ca ocupând o
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Sînt sigur că acest comisar de trafic dorește cinstit să degajeze intersecția. Sînt sigur că experții lui au treburi mai urgente. Și mai sînt sigur că în trei zile, cînd administrația noastră se va prăbuși și orașul va deveni o hoardă de răsculați înfometați, consiliul va introduce un program onest de ajutor de urgență și va evacua onest orașul Unthank în cine știe ce defileu oferit de creatură. Urmă o tăcere lungă. — E adevărat, zise doamna care vorbea rar, că în chiar acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]