724 matches
-
ignorat. Fapt semnificativ totuși: disponibilitatea contractuală se păstrează, s-ar spune, nealterată în continuare (se subînțelege, în termenii unui contract serios, de genul tratatului diplomatic sub clauza obligatorie pacta sunt servanda). Așa s-ar înțelege, cel puțin, prin invocarea aedului homeric Femios, prototipul poetului de curte, convertit în simbol al elogiului profesionist de mare vocație și, firește, bine remunerat. Transcrierea textului este mai curând o parafrază. Nu mă ucide (cel implorat este Ulise). Ei m-au obligat să cânt. Dar i-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Nu mă ucide (cel implorat este Ulise). Ei m-au obligat să cânt. Dar i-am cântat ca pe niște zei. Și dacă vrei am să te cânt și pe tine. Ofertă, bineînțeles, primită și imediat recuperată de... Agitprop-ul homeric. Situația pare anecdotică, profund distractivă. Tradusă în termeni românești, ea dezvăluie nu mai puțin întreaga gravitate a condiției precare, uneori penibil de ancilară, incertă și fragilă, a culturii alternative. O situație instabilă și cel puțin incomodă. Nu pledăm pentru indulgență
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
trăiește din plăcerea de a schimba idei și de a discuta. Adesea ne conduceam unii pe alții în grupuri mici. După cîțiva ani de funcționare, ne-am spus: "Rezultatele grupului se vor afla în cărțile noastre". Asistam cîteodată la certuri homerice. Un psihanalist, Jack Baillet, avea un adevărat talent de a ne psihanaliza cu mult umor și ne punea la locul nostru. Era foarte caustic. Henri Laborit era mereu un pic acru, un pic frustrat deoarece fusese unul dintre pionierii ciberneticii
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
, carte populară, reprezentând o versiune, diferită de cea homerică, a relatării războiului greco-troian, având alți autori și fiind preluată în cronografe. În cultura românească a fost mai răspândită varianta cuprinsă în cronograful grecesc tradus de Pătrașcu Danovici. Copiată și în texte independente, ea a circulat și sub titlul Războiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287631_a_288960]
-
la praznic luînd parte, Schelălăiesc sălbatic, rod oasele deoparte, În mijlocul orgiei turbate ce tot crește; Iar printre cîni și oameni pe iarbă stau căzute Femei, prada orgiei, cu mințile perdute...” Există, apoi, o dialectică a semnelor prevestitoare ca În epopeile homerice. Fatalitatea se anunță la Începutul poemului prin strigătul cobitor al buhei. Un glas profețitor se aude și În cîntul al III-lea (acela ce Înfățișează banchetul teribil din tabăra leșească): e un glas din umbra neagră, adus de vîntul nopții
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
RPR” (Cuvânt înainte). De-a lungul timpului se păstrează aceleași rubrici: „Comunicări și studii”, „Note și discuții”, „Studii clasice în lume”, „Studii clasice în România”, „Recenzii”, „Cronică”, „In memoriam”. În domeniul literaturii, cele mai multe studii sunt consacrate lui Homer. În Marea homerică (1960) Petru Creția analizează denumirile și epitetele homerice ale mării, Florica Bechet scrie studiul Marea safică - marea homerică (1985), Dimitrie Marmeliuc face, în Interpretări homerice (1963-1965), unele considerații pe marginea traducerii lui G. Murnu din Iliada. Studii referitoare la Iliada
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
păstrează aceleași rubrici: „Comunicări și studii”, „Note și discuții”, „Studii clasice în lume”, „Studii clasice în România”, „Recenzii”, „Cronică”, „In memoriam”. În domeniul literaturii, cele mai multe studii sunt consacrate lui Homer. În Marea homerică (1960) Petru Creția analizează denumirile și epitetele homerice ale mării, Florica Bechet scrie studiul Marea safică - marea homerică (1985), Dimitrie Marmeliuc face, în Interpretări homerice (1963-1965), unele considerații pe marginea traducerii lui G. Murnu din Iliada. Studii referitoare la Iliada publică Mihai Nasta (Discursurile din „Iliada” și problema
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
clasice în lume”, „Studii clasice în România”, „Recenzii”, „Cronică”, „In memoriam”. În domeniul literaturii, cele mai multe studii sunt consacrate lui Homer. În Marea homerică (1960) Petru Creția analizează denumirile și epitetele homerice ale mării, Florica Bechet scrie studiul Marea safică - marea homerică (1985), Dimitrie Marmeliuc face, în Interpretări homerice (1963-1965), unele considerații pe marginea traducerii lui G. Murnu din Iliada. Studii referitoare la Iliada publică Mihai Nasta (Discursurile din „Iliada” și problema unității de redactare, 1971) și Lileta Stoianovici-Donat (Hybris în „Iliada
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
Recenzii”, „Cronică”, „In memoriam”. În domeniul literaturii, cele mai multe studii sunt consacrate lui Homer. În Marea homerică (1960) Petru Creția analizează denumirile și epitetele homerice ale mării, Florica Bechet scrie studiul Marea safică - marea homerică (1985), Dimitrie Marmeliuc face, în Interpretări homerice (1963-1965), unele considerații pe marginea traducerii lui G. Murnu din Iliada. Studii referitoare la Iliada publică Mihai Nasta (Discursurile din „Iliada” și problema unității de redactare, 1971) și Lileta Stoianovici-Donat (Hybris în „Iliada”, 1966), în timp ce Odiseea este analizată de Gabriela
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
din „Iliada” și problema unității de redactare, 1971) și Lileta Stoianovici-Donat (Hybris în „Iliada”, 1966), în timp ce Odiseea este analizată de Gabriela Creția (Une Entrave aux voyages d’Ulysse, 2001-2003). Metaforele lui Homer sunt examinate de Traian Diaconescu (Însemnări despre metafora homerică, 1967) și Adrian Pârvulescu ( Problema metaforei în „Iliada”, 1968), Florea Fugariu semnează „Peisajul anonim” în epopeea homerică (1962), Elisabeta Poghirc scrie Homer și opera sa în „Istoriile” lui Herodot (1980), iar C. Săndulescu despre Cicero și Homer (1970). Și operei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
este analizată de Gabriela Creția (Une Entrave aux voyages d’Ulysse, 2001-2003). Metaforele lui Homer sunt examinate de Traian Diaconescu (Însemnări despre metafora homerică, 1967) și Adrian Pârvulescu ( Problema metaforei în „Iliada”, 1968), Florea Fugariu semnează „Peisajul anonim” în epopeea homerică (1962), Elisabeta Poghirc scrie Homer și opera sa în „Istoriile” lui Herodot (1980), iar C. Săndulescu despre Cicero și Homer (1970). Și operei lui Plaut îi sunt dedicate câteva studii: Valoarea și funcțiile elementului narativ în comedia plautiană de Nicolae-Șerban
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
volumul Interiéurs) este unul din cele mai elogioase din câte sau scris asupra marelui și nefericitului autor al lui Fleurs du Mal. Thibaudet spune că întreaga poezie franceză dinainte de Baudelaire, care s-ar putea numi "poezie eternă", poezie "de prototip homeric", "și-a întors spatele de la rafinamentele și complexitățile urbane". Lamartine, zice acest critic, împrumutînd o caracterizare a lui Lemaitre, este "un mare poet aryan". "Din punct de vedere poetic, urmează Thibaudet, Lamartine a trăit în familia, sentimentele aerate și luminoase
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
totul medicului. Hai, dom'le, revine acesta, nu-i chiar atît de negru, ce Dumnezeu! Pacientului nu-i servește la nimic epicureica încurajare, dar, mde, n-are ce face. Nu vrea să-și indispună curantul și, brusc, îi arde-un rîs (homeric, ar zice portarul de la Socola) și-ntinde mîna după pastile. Adică, hai, lăsați, dați-mi pastilele și nu mai faceți psihoterapie cu mine, că nu ține. De observat, iarăși, că mai sînt și alienați practici. Buuun. Deși nu arăta defel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
reînvierea omului total, în reconstituirea completă a persoanei. Excludere sau integrare a trupului în întreprinderea spirituală? Libertatea ca separare sau ca înglobare, completitudine? Pentru a marca, în ce privește atitudinea față de trup, noutatea creștină, Peter Brown menționează două utilizări cvasi-contemporane ale pasajului homeric (Iliada, IV, 443) în care Pallas Athena coborîtă lîngă zidurile Troiei acoperă maiestuos întregul spațiu de la cer la pămînt. Plotin (Enneade, 4, 3, 12) acordă această amplitudine maximă sufletului eliberat de trup. Numai sufletul, în dezvoltarea lui negrevată de povara
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
contexte multiple și configurează un câmp sematic relativ amplu. Cu toate acestea, el nu se mai află pe același plan cu logos-ul, altfel spus nu mai beneficiază de aceleași valori semantice și de aceeași valorizare culturală: De la sensul inițial, homeric, de „cuvântare”, termenul mythos s-a Îmbogățit cu sensuri noi. La Platon putem identifica cel puțin cinci sensuri: cuvântare sau referire (Legile, XI, 927c); poveste (esopică, Alcibiade, I, 123a; a femeilor, Gorgias, 527a); legendă mitologică În sensul modern (Republica, II
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
the Hill, Bergin & Garvey, Massachusetts Weckman, George, 1987, „Secret Societies”, În Mircea Eliade (coord.), The Encyclopedia of Religions, MacMillan, New York Weiner, Annette, 1992, Inalienable Possessions: The Paradox of Keeping-While-Giving, University of California Press, Berkeley Whitman, Cedric, 1958, Homer and the Homeric Tradition, Norton, New York Wilentz, Sean (coord.), 1985, Rites of Power: Symbolism, Ritual and Politics since the Middle Age, University of Philadelphia Press, Philadelphia Willcocks, Maria Pakucs, 2007, „Sărbătoare În oraș: festivaluri și ceremonialuri publice În Sibiul veacului al XVI-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
îndoielii și a neliniștii, ci a unei siguranțe interioare în ce privește sarcina esențială a vieții. Este humoristică mai ales declarația că dacă ar exista o altă viață, ar socoti minunat să-și continuie activitatea și să-și aplice metoda și erorile homerici, ca să vadă dacă lucrurile stau și cu ei la fel ca în cazul multora dintre iubiții săi compatrioți, care credeau că sînt înțelepți, fără să fie! Pare așadar pe deplin îndreptățit faptul că, în mai multe locuri, în cele spuse
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de exprimare poetică și o adâncire a stării de angoasă existențială de-abia conturată, ca mărturie a unei adecvări parțiale la real, în poezia de tinerețe. Alegerea miticului Ulise ca simbol al peregrinului răspunde dorinței de a conferi dimensiuni colosale, homerice, unei neliniști adânci, resimțită atât în esența ființei sale, cât și a neamului său condamnat la multimilenară rătăcire. Odiseea înscrisă în cele treizeci și cinci de poeme ale acestui ciclu se conturează în umbre ale căror profunzimi tragice rezultă tocmai din oglindirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
Lui i s-a construit o aură legendară și a devenit eroul primei epopei din literatura universală, Epopeea lui Ghilgameș, compusă în Sumer, rescrisă în Akkad, Babilon, Asiria, cunoscută în întreaga Mesopotamie, existentă cu aproximativ 1300 de ani înaintea epopeilor homerice, Iliada și Odiseea (2100-1627 î.H.). Ishtar este o zeiță celestă de prim rang în Akkad și în Babilon, simbolul planetei Venus, asimilată cu Inanna din Sumer, cu Astharte din Fenicia, cu Mylitta din Asiria. Babilonul era un vestit oraș-cetate
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
al Împăratului Galben, ce ar fi trăit, după unii, 8000 de ani, după alții, 10000 de ani. Aceasta este explicația urării chinezilor: "Să trăiești 10000 de ani". Zeități grecești Aphrodita este zeița frumuseții și a iubirii. Unele legende precum cele homerice susțin nașterea zeiței din unirea lui Zeus cu Dione, o titanidă, progenitură preolimpiană, având ca părinți pe Uranus și pe Geea / Gaia. Alte legende prezintă proveniența Aphroditei din spuma mării. Conform acestora, Cronos, cel mai tânăr dintre titani, fiul lui
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
răzbătut mileniile în modernitate, astfel încât curtezane din secolele XVIII-XX le-au luat ca modele pe anticele: Aspasia, Phryne, Leontion, datorită talentelor de a cuceri oameni de seamă prin inteligență, cultură și rafinament. Formația lor elevată se înscria în modelele educaționale homerice, spartane, ateniene. Tradiția veche marcată de Homer (aproximativ, între secolele XII-VIII î.H.), educatorul Greciei, după remarca lui Platon, a oferit modelul educației clasice prin sporturi atletice, jocuri și exerciții cavalerești (vânătoare, echitație, aruncarea suliței), prin arte muzicale (liră), dans
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Platon, a oferit modelul educației clasice prin sporturi atletice, jocuri și exerciții cavalerești (vânătoare, echitație, aruncarea suliței), prin arte muzicale (liră), dans, oratorie, prin etica eroismului ce elogia onoarea, curajul, dăruirea, sacrificiul. Chiron este miticul educator al lui Ahile. Modelul homeric a creat jaloanele educației spartane și ateniene. Stat războinic ajuns la apogeu în secolul al VII-lea î.H, Sparta a promovat un model educațional esențialmente militar și sportiv mulți tineri spartani s-au numărat printre câștigătorii olimpiadelor, cele mai
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
putință să susținem nici o identificare a lor cu Akhkhiyawa, despre care vorbesc arhivele hitite, chiar dacă aceștia erau, poate, greci micenieni stabiliți În apropierea teritoriului hitit și chiar dacă acest nume Îl poate aminti, prin asonanță, pe cel al aheilor din poemele homerice. În orice caz, organizarea societății și statului micenian a dat la iveală analogii cu cea a regatelor anatoliene mai mult sau mai puțin contemporane. Războinici, micenienii s-au impus mai Întâi asupra populațiilor stabilite acolo, cu care mai apoi s-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de tip feudal și cu așezări puternic fortificate. b) Descifrarea limbii Descifrată În 1952 de către Michael Ventris și John Chadwick, limba tăblițelor În Liniar B s-a dovedit un dialect grec arhaic ce prezenta nu puține analogii cu limba poemelor homerice, dar și cu nuanțe și diferențe Între o cetate miceniană și alta. Aridul limbaj birocratic din aceste texte În parte administrative constituie Încă un obstacol pentru completa Înțelegere a acestei civilizații; cu toate acestea, descifrarea a obligat savanții să considere
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai multor divinități feminine. Dar dacă și cum s-a petrecut acest lucru, rămâne Încă un fapt Învăluit În mister. Nici descoperirea unui panteon micenian articulat pe zeități, deși duce cu gândul la un sistem politeist personal ce anticipă panteonul homeric și hesiodic, nu autorizează postularea unei lumi divine minoice analoage. 2. Caracterul sectorial al zeilor micenienitc "2. Caracterul sectorial al zeilor micenieni" Dacă numele zeilor micenieni restituite de tăblițe erau, chiar dacă cu câteva excepții, aceleași nume divine celebrate de religia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]