841 matches
-
gazdele lui decît noaptea. S-au Înțeles ca ea să-l ademenească pe bărbat la masă, mă rog, iar cînd va fi Înăuntru, să apese doar cu dege tul ca să Închidă contactul la baterii. Beculețul urma să se aprindă deasupra hornului, iar trupa să dea năvală. Trebuia să fie prins viu. Dar Blidaru a Înțeles că se-ntîmplă ceva cînd gazda și-a căutat de lucru pe neașteptate În Încăperea de alături, așa că a sărit pe fereastră și a tras el primul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Blidaru, am constatat că versiunea lui se deosebea cu un singur amănunt de cea a unui martor ocular, un securist ce participase la operațiune și care s-a destăinuit În Informația zilei din Satu Mare: beculețul de la gura de sus a hornului era Înlocuit de o sonerie activată Într-o ascunzătoare a comandoului. Înclin să cred că au fost declanșate ambele semnale. Vasile Blidaru a fost un machisard anticomunist, deci un haiduc al celei de a doua jumătăți a secolului XX, un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Paradisul, Cerul), remarcându-se drumul ascensional spre preaînalturi. Pe de altă parte, în Capra cu trei iezi, iedul cel mare (Corpus) se ascunde după ușă (cercul exterior, Pământul), iedul mijlociu (Anima) sub covată (cercul mijlociu, Văzduhul), iar mezinul (Spiritus) în horn (inima, Cerul, Centrul, hornul fiind simbolul Axei Lumii).“ (Mircea A. Tămaș) Scrierea de texte umoristice de către autori fără umor. Acești autori nu știu că n-au umor (altfel n-ar fi atât de dezinvolți în publicarea, în special, a unor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
drumul ascensional spre preaînalturi. Pe de altă parte, în Capra cu trei iezi, iedul cel mare (Corpus) se ascunde după ușă (cercul exterior, Pământul), iedul mijlociu (Anima) sub covată (cercul mijlociu, Văzduhul), iar mezinul (Spiritus) în horn (inima, Cerul, Centrul, hornul fiind simbolul Axei Lumii).“ (Mircea A. Tămaș) Scrierea de texte umoristice de către autori fără umor. Acești autori nu știu că n-au umor (altfel n-ar fi atât de dezinvolți în publicarea, în special, a unor volume de epigrame): „Își
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Cerul), remarcându-se drumul ascensional spre prea înalturi. Pe de altă parte, în Capra cu trei iezi, iedul cel mare (Corpus) se ascunde după ușă (cercul exterior, Pământul), iedul mijlociu (Anima) sub covată (cercul mijlociu, Văzduhul), iar mezinul (Spiritus) în horn (inima, Cerul, Centrul, hornul fiind simbolul Axei Lumii).“ Toate interpretările din carte sunt la fel de năstrușnice și aproape integral neplauzibile. Descoperind pe Columna lui Traian imaginea unor arbori care seamănă cu niște palmieri, Mircea A. Tămaș, hermeneutul niciodată sfâșiat de îndoieli
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ascensional spre prea înalturi. Pe de altă parte, în Capra cu trei iezi, iedul cel mare (Corpus) se ascunde după ușă (cercul exterior, Pământul), iedul mijlociu (Anima) sub covată (cercul mijlociu, Văzduhul), iar mezinul (Spiritus) în horn (inima, Cerul, Centrul, hornul fiind simbolul Axei Lumii).“ Toate interpretările din carte sunt la fel de năstrușnice și aproape integral neplauzibile. Descoperind pe Columna lui Traian imaginea unor arbori care seamănă cu niște palmieri, Mircea A. Tămaș, hermeneutul niciodată sfâșiat de îndoieli, stabilește triumfător: „Figurarea palmierilor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și mai mult de casă În timp ce face poze, spuse Emil. — Cu siguranță că zboară mai jos de limita admisă. Avionul, Înălțându-se În viraj, se pierdu În depărtare; abia Îl mai auzeai acum. Nu era cât pe ce să lovească hornul? — Așa părea, dar numai din unghiul unde eram noi, spuse Emil. N-ar trebui să i se dea voie să zboare. — Ei, a dispărut. Poate că a terminat. Plecăm și noi? Întrebă Sammler. — Trebuie să trec să o iau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ghiduș, el sigur vine Cu un ,,h’’ cărând în spate. Ești copil isteț, ai minte; Poți ușor să afli dacă ,,G’’ apare în cuvinte. Câți de ,,g’’ pe-aici se joacă? Haina-aceasta-așa frumoasă, Un harbuz gustos și un Horn ce-i cocoțat pe casă.... Ce au toate în comun? LITERA ,,H’’ Haina și-a tăiat în spate, Că e hâtru, -ntr-o ureche; Cu picioarele-nghețate, Stă-n ghereta lui cea veche. Hârbu-n hohote azi râde De o oală ce
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
și vărul într-un cartier pe Hohenfriedberger Weg și care acum trăia undeva în nord, în Stade. Ruinele Hamburgului arătau, cât vedeai cu ochii, la fel ca ruinele din Köln. Abia la o privire mai atentă îți săreau în ochi hornurile înalte, care rămăseseră în picioare atunci când casele de închiriat cu câteva etaje se prăbușiseră. Apoi, surprinzător, un teatru care funcționa. Și pentru că pe mama teatrul o atrăsese dintotdeauna, indiferent dacă se juca o operă, o operetă sau o dramă - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ușurință; indiferent în ce mixtură de limbi, întotdeauna ne înțelegeam. Pentru acela care a văzut morți izolați și morți la grămadă, fiecare nouă zi e un câștig. O vreme am găsit găzduire într-un pod cu vedere spre acoperișuri și hornuri, în care puteam locui fără chirie fiindcă mă ocupam de spălatul vaselor pentru un cuplu violent și certat la cuțite din vechea aristocrație - Saint-Georges. De fiecare dată, înainte de ora prânzului, duelul lor lua amploare și ajungea din salon, prin coridorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trecut prin grajd pentru obricul cailor, am slobozit câinele din lanț și am adus niște lemne ca să-ntreținem focu-n vatră, că-i un ger de crapă pietrele sub talpa casei, fără șagă. Și s-a cuibărit în cotruța lui de lângă horn, bucuros că a potrivit un răspuns acceptabil la întrebarea credincioasei sale neveste. Apăi abia a trecut Boboteaza și știi că de multe ori când popa stropea cu busuiocu', pe pământ ajungeau boabe de gheață... acelea geruri, măi Manole! Așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
o minge ce vibra de viață înăuntru. În timpul ăsta, Levi plângea cu sughițuri și împingea mâinile mamei și ale doctorului cât mai departe de el. Printre lacrimi le mărturisea că bagheta magică așezase cuburile în formă de casă cu ferestre, horn și acoperiș, așa cum sunt casele la bunica, că floarea din burete se făcuse mare și avea grijă de peștișorul albastru căruia îi plăcea la nebunie să alunece printre toate cuburile, în jurul tulpinii și al frunzelor din burete portocaliu. După două
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Își Înălțară mușuroi sub pragul casei, iar cârtițele scoaseră la lumină cei patru dubloni de aur ce stătuseră ascunși sub temelia casei vreme de o sută cincizeci și trei de ani. În Încăpere se răspândi un miros de putreziciune, iar pe acoperiș hornul se Înclină spre miazăzi. Găleata, când se scufunda În adâncul fântânii, scotea un oftat prelung. Cumpăna scârțâia și apa se zbătea lovindu-se de pietre și aruncând În afara ei chipurile ce se oglindiseră Înlăuntru. Vitele mugeau În grajduri și cocoșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de semn. Noroc că se afla În apropiere de tâmplă și-l putea masca pieptănănâdu-și părul În partea dreaptă. Și iată că acum Increatul se afla În podul casei lor. Babulea Îl auzea cum mărșăluiește Învârtindu-se În cerc În jurul hornului, intonând, cu un glas pițigăiat, imnul austriac... Tatiana umbla orbecăind prin casă. Se fâțâia de ici-colo, mergând de la cuptor până la ușă, de la ușă până la masă, de la masă până la pat și Înapoi. Își făcea de lucru prin ogradă, hârșâindu-și pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tot vedeai numai paragină, numai ruină. Ușile caselor atârnau Într-o rână, balamalele scârțâiau, porțile le bătea alandala vântul. Câinii erau jigăriți și vitele aveau râie. Pe casele acoperite cu țiglă de șindrilă creștea mușchi gros de câteva degete, iar hornurile fuseseră invadate de bălării. Din când În când, câte un firicel subțire de fum se Înălța către un cer gălbui, ce purta Înscris pe el toate Însemnele sfârșitului. Peste tot vedeau numai oameni trecuți de a doua tinerețe, babe Înveșmântate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de pământ ce despărțea o țară de alta, dacă până și granița dintre viață și moarte fusese desființată!? Copiii nu se mai nășteau, În schimb se Înmulțiseră peste măsură berzele. Pe fiecare stâlp de telegraf era un cuib, pe fiecare horn, pe fiecare copac mai răsărit sau cumpănă rămasă În picioare. Clămpăneau din ciocurile lor lungi și roșii, acompaniind toaca și bătăile clopotelor ce vesteau sosirea vecerniei. În zori Își părăseau cuiburile și plecau lopătând peste fâșia de pământ ce delimita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
târziu și abia viscolul le Îndemna să plece spre țări calde. Nu plecau Însă toate, unele rămâneau să ierneze În sat, stând cocârjate, cu ciocul Înfundat sub pene, pe acoperișurile ninse ale caselor, hrănindu-se cu fumul ce ieșea din hornuri și cu dangătul Însângerat al clopotelor. Privindu-le, pe oameni Îi apuca disperarea. Bătrânii le amenințau agitându-și cârjele În aer. Unii chiar se Înarmaseră cu prăjini lungi, pe care le agitau pe ulițele satului, fălindu-se că vor dărâma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mâine-poimâine mă trezesc mulgând halatele sau prefăcând frunzele de răchită În dolari! Aș face-o și pe asta, dar cu ce preț? Nu vreau să-ncap nicidecum pe mâna Increatului și nici a celor doisprezece acoliți ai săi, chiar dacă prin hornul casei mele va curge numai aur... Șobolănoiaca, desigur, ghicește-n cărți...“ După ce termină de rumegat ziarul, Extraterestrul exclamă: „Lasă-i pe Ippolit și pe acoliții lui În pace. Nu cu ei ai treabă, ci cu mine. Acum suntem totuna...“ „Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un evantai multicolor și aruncându-le În sus. În contact cu aerul, cărțile de joc luară foc. Amestecate cu bancnotele, zburau Învârtindu-se În aer. Purtându-le În cioc, berzele le duceau de pe un acoperiș pe altul, așezându-se pe hornuri, pe cupole. În curând, tot satul era Învâluit În vâlvătăi. Extraterestrul, urmat de șleahta lui ciudată, cântând din fluier, Înainta pe mijlocul uliței. Din fiecare casă ieșeau sosiile lui și i se alăturau din mers, strângându-se Încet-Încet În trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
târăsc pe urmele tale... Unde ești?!” ...Zbor neliniștit de păsări. Dimineață. Seară. Și din nou dimineață. Țipete de ciori ce se așază și apoi Își iau zborul de pe cupolele bisericilor, de pe acoperișurile caselor năpădite de păr, lung, negru, cârlionțat. De hornuri, de pe copaci, de pe statuile acoperite de un mușchi verde... Clopot vuind greu Într-un aer vâscos. Mathilda, Mathilda. Guri ce răsuflă. Tramvaie ce huruie spre gară. Mathilda, Mathilda... Lilith, Lilith... Degete grăsulii ce beau bere la halbă și mănâncă mititei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
paznic M-au lăsat c-un vraf de pene... Rar, le culegeam alene: Moșul Iene Răzbătea de prin poiene Să-mi dea genele prin gene. Și trudit Lângă vatră prigorit Privegheam prelung tăciunii... Umbre dese Ca păunii Îmi roteau pe hornul șui Leasa ochilor verzui. Și-mi ziceam în gînd: "Dar el, Melcul, prost, încetinel? Tremură-n ghioacă, vargă, Nu cumva un vânt să-l spargă; Roagă vântul să nu-l fure Și să nu mai biciuiască Bărbi de mușchi, obraji
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fulgii moi, Cumpenind a somn, pe coate, Cu tot gândul sus, la el, Șoptii: "Melc încetinel, Cum n-ai vrut să ieși mai iute! Nici viforniță, nici mute Prin păduri nu te-ar fi prins... Iar acum, când focu-i stins, Hornul nins, Am fi doi s-alegem pene, Și alene Să chemăm pe moșul Iene Din poiene Să ne-nchidă: Mie, gene; Ție, Cornul drept, Cel stâng, Binișor, Pe când se frâng Lemne-n crâng, Melc nătâng, Melc nătîng!" III Dintre pene
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
văd voievozi cu plete; Străbunii trec în pâlcuri violete, Orașul tot e violet. Decembrie Te uită cum ninge decembre... Spre geamuri, iubito, privește - Mai spune s-aducă jăratec Și focul s-aud cum trosnește. Și mână fotoliul spre sobă, La horn să ascult vijelia, Sau zilele mele - totuna - Aș vrea să le-nvăț simfonia. Mai spune s-aducă și ceaiul, Și vino și tu mai aproape, - Citește-mi ceva de la poluri Și ningă... zăpada ne-ngroape. Ce cald e aicea la
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Eu nu mai știu nimic, și m-am întors acasă, Uitați-vă ce gol, ce ruină-n amurg - Amurgul galben m-a-ngălbenit, și m-apasă, Ca geamuri galbene, cu lacrimi ce nu mai curg. Dormitând În pâcla nopților de iarnă, cu hornuri ce fumează, Când lămpile de stradă cu miile veghează, În pâcla colorată mă duc abia simțit - Mai mult ca orișicine, îmi pare c-am greșit. Am fost atât de singur, și singur am rămas, În creierul meu plânge un nemilos
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
lăsându-le baltă și țâșnind pe locomotivă, a zbughit-o și tiva! afară cu ea Atunci, puhoiul cel negru și iabraș, purtând traverse de lemn, pietroaie și armături, a ajuns la vagoanele părăsite, blocându-se în ele, ca fumul în hornul necurățat și nemaiavând scurgere la vale, s-a întors din drum, luând-o spre fundul galeriei Iar când eu am ieșit din galerie, ca să văd de ce s-a întrerupt electricitatea, am constatat că apa cea înspăimântătoare deja venea asupra noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]