1,133 matches
-
exprimării relațiilor cu umanul, despre natura "elocvenței" stinse a zidurilor de la simbolismul primar ("Acolo, în acele trepte, i se părea ascunsă toată problema casei noi, cu nemulțumirile și necazurile ei"), pînă la analogiile substitutive ("casa de simțire", "clădirea ființei"), literatura Hortensiei Papadat-Bengescu oferă o rețea densă de reprezentări. Componentă relațională exprimată într-un sens literal și unul metaforic, asocierea "casei de zid" cu "casa de simțire" poate fi considerat un topos fondator pentru imaginarul romanesc bengescian. Privit din perspectiva "limbajului" imaginii
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în romanul realist. "Ordonarea" în spațiu a existenței, "domiciliile", mereu cu o componentă concretă și una abstractă țin de configurarea, pînă în cele mai însemnate raporturi, a imaginarului romanesc. SPRE SCENA ORAȘULUI Pătruns de aerul lumii moderne, urbane, universul romanelor Hortensiei Papadat-Bengescu pare modelat de o "reverie spațială", atașată locurilor pe care ficțiunea le destinează prim-planului acțiunii. S-ar spune că "visul citadin" al romanului românesc din prima jumătate a secolului al XX-lea nu poate fi despărțit de o
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
aștepta gata de mult și în casa lui Drăgănescu parchetul chiar fusese lustruit, nunta fusese fixată în prima joi." La temelia celor mai importante case, scene ale romanului, la edificarea romanescului "domiciliu", stau un sacrilegiu, o naștere vinovată. În universul Hortensiei Papadat-Bengescu, "casa de zid" asociază construcției propriu-zise o altă concepțiune. Zidarul / zugravul italian a lăsat, cu ultima frescă a conacului din Prundeni, o urmă indelebilă în familia Hallipilor: bastarda Mika-Lé, motivul direct al "dezmembrării casei familiale". "Secretul nașterii" izbucnește nefast
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
romanul abia deschis. Preocupată de interioritatea personajelor, însă cu o distanță care reglează raporturile de superioritate pe care romancierul ironic le întreține cu eroii săi, autoarea folosește, pe linia clasică, întregul arsenal al motivației realiste. Strategia "autentificării" analizei, în romanul Hortensiei Papadat-Bengescu Fecioarele despletite, este elaborată și ne-am mai referit la ea în altă parte. Sintetic, vom reaminti că stilul indirect liber, principiul formal al pătrunderii în gîndul personajului reflector, Mini, este dominant la începutul volumului. O vocație interpretativă supradetermină
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
reveleze. Abilitatea deducțiilor, conexiunile în exces trădează însă, cum arătam înainte, o școală a romanului (străină personajului), care nu este alta... decît a autoarei înseși. Inovație remarcabilă, soluția începutului pus sub semnul viziunii personalizate pare s-o fi obligat pe Hortensia Papadat-Bengescu la o serie excesivă de argumente prin care se lămurește situația personajului-reflector. Teoria-suport, pusă pe seama descoperirii personale a lui Mini, formulată naiv, dar cu convingere, deosebește puterea "trupului sufletesc" de a emite, la rîndul lui, ecouri ale prezenței sale
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cînd se găsi în fața unei necunoscute ursuze") este și va rămîne deceptivă. Pipăite cu privirea ("geamuri galbene, crețe ca o foaie de celuloid gofrat"; "uși înalte, uleiate cu roz și cu dungi aurii supărătoare"), lucrurile nu-i plac. Uvertura romanelor Hortensiei Papadat-Bengescu ascultă de legi proprii. O coerență a textului se recompune, la citirea comparată. Universul, scena ficțiunii se deschid la propriu, dincolo de porțile și pragurile trecute, la conacul din Prundeni, respectiv în casa de la adresa nouă, incertă încă pentru vizitatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
valuri capricioase, în realitate după legile noi ale aluviunilor. În felul acesta, toți intimii lui Lică, mahalagii din trupul orașului, fusese izgoniți spre periferie (s. n.)." FASCINAȚIA ASCUNSULUI ...generează, în romanul privirii nesățioase, veritabile puneri în scenă ale actului perceptiv. Universul Hortensiei Papadat-Bengescu se alcătuiește din viziuni arhitectural-ambientale întretăiate: camera de primire, salonul de boală și salonul de bal (reunite în palatul Walter), palatul de marmoră...mortuar (reședința Razu / Maxențiu), sanatoriul luminat de candelabre, pe jumătate confiscat de colecțiile muzeului, "apartamentul sanitar
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ale existenței, una materială și vizibilă, reprezentată de "domiciliile" elocvente, alta ascunsă și esențială. A se exprima prin intermediul ambiental devine o regulă (nu întotdeauna consecventă cu privirea "serioasă", neutră și neironică) în logica lumii pe care o descoperim în narațiunile Hortensiei Papadat-Bengescu. Contiguitatea în care se înscriu termenii relației poate avea accidente, legături torsionate, precum în cazul soției doctorului Walter, Lenora. Femeia care, după opinia comprehensivului doctor Pejan, "și-a greșit domiciliul", descinzînd prin căsătorie în "palatul Walter", întrezărește ceva din
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
frustețe, avînd urgența unor crize organice. CUPRINS CONFIGURĂRI ALE SCENEI ÎN ROMAN 5 FUNCȚIA REPREZENTĂRII ÎN ORIZONTUL ROMANULUI 8 REALISM VS. "ROMANESC" 16 NOTE 20 ROMANUL IMATURITĂȚII 21 NOTE 38 UN REFLECTOR PE SCENA SUPLICIULUI 39 IMAGINARUL SCENIC ÎN ROMANELE HORTENSIEI PAPADAT-BENGESCU 42 CASE DE STICLĂ 42 SPRE SCENA ORAȘULUI 49 "PALAT DE NUNTĂ ȘI CAVOU..." 56 CASA DE ZID ȘI CASA DE SIMȚIRE 68 MOARTEA LENOREI 76 FASCINAȚIA ASCUNSULUI 81 NOTE 85 "...CAMIL CITEȘTE LA DAME AUX CAMÉLIAS..." 86 RE-SCRIEREA
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
referitoare la Vlahuță, Brătescu-Voinești, G. Coșbuc, Al. Macedonski, Duiliu Zamfirescu, Gala Galaction, a stârnit animozități. Interesul său se deplasa spre o poezie abstractizată, intelectualizată (I. Barbu, Camil Petrescu), o proză de inspirație citadină și analiză psihologică ( Anton Holban, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu), un teatru problematizant, de inspirație mitică (L. Blaga). E. Lovinescu sublinia că nu influența orientală este benefică pentru noi și că orice progres al culturii române e un produs al contactului cu apusul. Sincronizarea a însemnat mai întâi o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
oglinzii, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1998. Ciopraga Constantin, Mihail Sadoveanu, Editura tineretului, București, 1966. Ciopraga, Constantin, Literatura română între 1900 și 1918, Editura Junimea, Iași, 1970.. Ciopraga, Constantin, Personalitatea literaturii române. O încercare de sinteză, Editura Junimea, Iași, 1970. Ciopraga, Constantin, Hortensia Papadat-Bengescu, Editura Cartea Românească, București, 1973. Ciopraga, Constantin, Mihail Sadoveanu. Fascinația tiparelor originare, Editura Eminescu, București, 1981. Cistelecan, Al., Poezie și livresc, Editura Cartea Românească, București, 1987. Cistelecan, Al., Parabola Groșan, în Vatra, nr. 7, 1996. Constantinescu, Pompiliu, Tudor Arghezi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de azi, Editura Minerva, București, 1986. Micu, D., În căutarea autenticității, Editura Minerva, București, 1994. Micu, D., Limbaje lirice contemporane, Editura Minerva, București, 1998. Mihăilescu, Florin, E. Lovinescu și antinomiile criticii, Editura Minerva, București, 1972. Mihăilescu Florin, Introducere în opera Hortensiei Papadat-Bengescu, Editura Minerva, București, 1975. Mihăilescu, Dan, C., Perspective eminesciene, Editura Cartea Românească, București, 1982. Mihăescu, Valentin F., Ultimul Nichita (Schiță de portret), în Viciul nepedepsit, Editura Eminescu, București, 1992. Mincu, Marin, Poezie și generație, Editura Eminescu, București, 1975. Mincu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și altfel 59: "Cea mai mare parte a exegeților operei mele se opresc, într-adevăr, la oroare și nu iau în seamă micile, dar foarte importante acte de eroism și speranța, uneori sub formele cele mai modeste, din sufletul servitoarei Hortensia Paz, al analfabetului Carluccho, vânzător de ziare de chioșc, ca și al altora. A fi observat și valorificat acest lucru în studiile dumitale mă emoționează profund...". Pentru Santiago Kovadloff, nu departe de o revelație religioasă, speranța la Sábato, susținută de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ca să fie iubiți și să iubească , "să viseze și să-și trăiască visele", toți căutători de absolut. Pe de altă parte, sunt personajele umile, dar de o nesfârșita mărime sufletească: Natalicio Barragán, Carlucho, Quique, Wanda, Normă Gladys Pugliese, González Iturriat, Hortensia Paz, Bucich, Tito etc. Reprezentative că personaje feminine și care sunt și concepția lui Sábato despre femeie sunt María Iribarne și Alejandra Vidal. Ambele se caracterizează prin forță, intensitatea trăirilor și profunzime, sunt misterioase și conflictive, atractive și viguroase, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Și Caminito?87 Nimic nu-i mai frumos decât muzică, ce mai... Pe urmă, mai sunt florile, păsările, ce știu eu... Păcat că pisică de la cafenea mi-a mâncat canarul. Era ca un prieten pentru mine."88 În fond, bunătatea Hortensiei este inocentă, dar și cathartica; se află dincoace, dar, totodată, dincolo de rău. Este unul dintre purtătorii de speranță și absolut, este însuși Sábato, cu tristețile și neliniștile sale, dar și cu încrederea că "pentru ceva tot ne-am născut pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
transdisciplinaritatea. Ideea este aceea de a încerca o lectură coerentă asupra textului lui Max Blecher care să meargă dincolo de granițele înguste ale disciplinei, pornind de la alte texte literare expresii ale suferinței, bolii și morții. Discursurile unor autori precum George Bacovia, Hortensia Papadat-Bengescu, Thomas Mann, Franz Kafka și nu numai devin conținuturi integrate pentru descifrarea textului blecherian. Următorii pași care trebuie parcurși în vederea interpretării transdisciplinare a textului, după abordarea integrată, sunt interși pluridisciplinaritatea. Demersul întreprins vizează, de asemenea, relaționarea discursului despre boala
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
trei tipuri de limbaj/ discurs: literar, filosofic și grafic/ pictural, fiecare dintre aceste discursuri reiterând ,,metaforele obsedante" care formează ,,mitul personal" al scriitorului. Orice abordare interdisciplinară presupune o abordare integrată. În acest sens, relaționez textele lui Blecher cu cele ale Hortensiei Papadat-Bengescu (mai ales în tratatarea temei erosului și a bolii, cu specificarea faptului că orgoliul personajului lui Blecher este suprimat, boala nu este o stare de excepție, ca la Hortensia Papadat-Bengescu, ci o întâmplare care te sustrage automatismului cotidian), dar
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
În acest sens, relaționez textele lui Blecher cu cele ale Hortensiei Papadat-Bengescu (mai ales în tratatarea temei erosului și a bolii, cu specificarea faptului că orgoliul personajului lui Blecher este suprimat, boala nu este o stare de excepție, ca la Hortensia Papadat-Bengescu, ci o întâmplare care te sustrage automatismului cotidian), dar și cu ale lui George Bacovia. Perspectiva naratorului-personaj din Întâmplări în irealitatea imediată îl apropie pe Blecher, în mod vizibil, de George Bacovia. Performanța lui Blecher este însă evidentă. În
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
vizează astfel reliefarea acelor ,,metafore obsedante" care alcătuiesc mitul personal al lui Blecher. Interpretarea acestor ,,metafore" sau structuri, mai întâi integrat (integrarea unor discursuri literare care fie prin viziune, teme și motive sunt sinonime cu cele ale lui Max Blecher Hortensia Papadat-Bengescu, George Bacovia, Thomas Mann, Franz Kafka), apoi trecerea la o abordare interdisciplinară, prin compararea limbajului literar al lui Max Blecher cu cel al filosofilor și pictorilor expresioniști și suprarealiști care l-au influențat. Punctul final al cercetării l-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
destinului"154. Continuând analiza operei lui Blecher, criticul constată că paginile romanului Inimi cicatrizate depășesc cu mult celelalte ,,exerciții stilistice cu moartea" din literatura română. Singura, în opinia lui Constantinescu care reușește să aibă o ,,intuiție umană a morții" este Hortensia Papadat-Bengescu. Personajul Maxențiu din Concert din muzică de Bach și Leonora din Drumul ascuns ar fi ,,figuri remarcabile ale descompunerii". Opera lui Blecher, concluzionează criticul, rămâne ,,umană, autentică, până la un fel de jupuire a conștiinței, neliniștită și lucidă"155. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și thanatosului Literatura interbelică aduce în prim plan, prin câțiva dintre reprezentanții săi, o perspectivă cel puțin stranie asupra erosului ilustrat în limitele a trei parametrii: thanatos, intelectualism și boală. Erosul în scrierile lui Liviu Rebreanu, Camil Petrescu și ale Hortensiei Papadat-Bengescu poate fi descris, respectând nuanțele specifice pentru fiecare dintre cei trei scriitori menționați, în aceste limite. Fără îndoială, Blecher se apropie cel mai mult de proza Hortensiei Papadat-Bengescu, erosul oscilâd între thanatos și maladiv. Există o poetică a spațiului
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și boală. Erosul în scrierile lui Liviu Rebreanu, Camil Petrescu și ale Hortensiei Papadat-Bengescu poate fi descris, respectând nuanțele specifice pentru fiecare dintre cei trei scriitori menționați, în aceste limite. Fără îndoială, Blecher se apropie cel mai mult de proza Hortensiei Papadat-Bengescu, erosul oscilâd între thanatos și maladiv. Există o poetică a spațiului pe care o configurează fiecare creator de lumi. E interesant de notat acele ,,metafore obsedante" ale erosului și thanatosului care, în romanul Inimi cicatrizate, devin evidente în spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cicatrizat în urma experienței pe care o trăiește. Imobilitatea sa, benefică scriiturii pe de o parte, este potrivnică iubirii, personajul ajungând să se autoizoleze, să se claustreze în singurătate. Relația cu Solange suferă din cauza incapacității personajului de a iubi. Analizând proza Hortensiei Papadat-Bengescu, Nicolae Manolescu distingea, în Istoria critică a literaturii române: 5 secole de literatură, între ,,sufletul senzorial" și ,,sufletul sentimental": ,,În afara senzației imediate (sângele în tâmple, nodul în gât, roșeața obrajilor, pierderea respirației), eroina din Marea cunoaște prea puține reacții
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Inimi cicatrizate simte iubirea senzorial. Această trăsătură comună a personajelor celor doi autori i-au determinat pe criticii literari să afirme că iubirea oscilează și într-un caz și în altul între lipsa afectului și maladiv. Continuând cu analiza prozei Hortensiei Papadat-Bengescu, Manolescu vorbea, în același studiu critic, despre două procedee pe care personajul bengescian le-ar avea la îndemână pentru a cunoaște lumea: exprimarea sentimentelor și interiorizarea lumii. Dacă proza Hortensiei Papadat-Bengescu se naște din ,,sufletul reflexiv, al conștiinței oglindă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
între lipsa afectului și maladiv. Continuând cu analiza prozei Hortensiei Papadat-Bengescu, Manolescu vorbea, în același studiu critic, despre două procedee pe care personajul bengescian le-ar avea la îndemână pentru a cunoaște lumea: exprimarea sentimentelor și interiorizarea lumii. Dacă proza Hortensiei Papadat-Bengescu se naște din ,,sufletul reflexiv, al conștiinței oglindă a lumii"283, personajul lui Blecher interiorizează lumea nu pentru a o înțelege, ci pentru a crea o altă realitate. Dacă personajul Hortensiei Papadat-Bengescu încearcă să-și ,,organizeze fizic sufletul"284
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]