1,233 matches
-
m-am făcut. Dar și sărac așa ca în anul acesta, ca în anul trecut și ca de când sunt, niciodată nam fost! Capitolul al treilea: Prima parte a celui de-al treilea capitol al cărții continuă cu metafora „bucății de humă însuflețită-, făcând din ea punctul de pornire a unui dialog imaginar purtat de narator cu sine însuși. El oferă mai multe detalii despre istoria Humuleștiului, începând de la războiul polono otoman din 1672-1676 și menționând pe scurt trecerea imperialilor în căutarea
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
măcar să zică cine ce o vrea-.Acestui univers unic ideal, Creangă îi construiește un spațiu ideal , satul Humulești, evocat din perspectivele sentimentului apartenenței la vatra satului ― Ia,am fost și eu în lumea asta ,un boțcu ochi,,o bucată de humă însuflețită din Humulești..... -Amintindu-și cu mândrie de satul copilăriei, Creangă îl evocă într-o viziune complexă-geografică ă―sat mare-), psihologică―sat mare și vesel-, cu oameni gospodari, ―flăcăi și fete mândre)., dar și istoric ă―sat vechi răzășesccu oameni ce
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
-mă, ucide mă, spânzură-mă, fă ce știi cu mine, numai dă-mi ceva de mâncare, că mor de foame ! -.Partea a treia reia incursiunea în cugetul scriitorului: ―dar așa, un boț cu ochi ce te găsești, o bucată de humă însuflețită din sat de la noi, și nu te lăsa inima să taci; asurzești lumea cu țărăniile tale! Creangă evoca ținuturile de lângă Humulești și rememorează întâmplările de la școala din Fălticeni, unde a fost admis după ce ―două merte de orz și două
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
lui. Adică el nu povestește cu indiferență, ci se implică sufletește, face aprecieri, dă sugestii. Real și fabulos în opera lui Ion Creangă In ultima zi a anului 1889, când omul Ion Creangă ăn. 1839) se întorcea în pământul de humă, scriitorul își însemnase trecerea prin veac, printr-o operă unică și genială care-i va îndreptăți supranumele de "Homer al nostru" ădat de Ibrăileanu). Deși redusă ca număr de pagini, această operă cristalizează existența, credințele, datinile, morala și filosofia poporului
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
text cuprins în volumul Corp transparent: Vals vechi mireasa moartă e-n valuri prăfuite Ghirlănzi de fete albe în rochii ca de spumă Cu cavaleri de pică se-nvârt pe-aici cernite Și răspândesc în aer un vag parfum de humă.... Vals vechi perechi de ceară în aer se ridică Și-n salonul nopții amețitor dansează Sunt lucruri prea normale în jurul meu, mi-e frică Încet foșnesc vântul și valsul delirează...22 trimit la un tablou celebru al pictorului francez, Balerine
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
scurt persistența în timp a gîndirii carteziene în privința problemei Divinității. Absența noțiunii de mister și referirea exclusivă la gîndirea logică, recunoscută de cugetare ca fiind unicul criteriu al adevărului, duce la Empirismul englez și are drept rezultat final scepticismul lui Hume. Nu numai gîndirea metafizică, care încearcă să scruteze supranaturalul, ci și gîndirea logică, recunoscută de Descartes ca unică sursă a certitudinii, nu ar fi decît o amăgire. Astfel, de exemplu, noaptea urmează zilei, dar ziua nu este cauza nopții. Cauza
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
eliminat însă de cugetare. Se pune deci din nou problema de a ști dacă Dumnezeu este un personaj real și intențional sau un simbol al misterului. Neputînd să se mai refere la un dumnezeu real și deocamdată nici la simbolistică, Hume pusese pe drept cuvînt la îndoială însuși principiul gîndirii logice: cauzalitatea. Critica cunoașterii inițiată de Descartes risca să se învîrtă în cerc. Criticismul german își asumă sarcina de a aborda chestiunea sub un unghi nou. Este cunoscută soluția magistrală propusă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Aristotel), și evul mediu (Toma D'Aquino), dar știința economică își are principalii contributori în epoca modernă, este o știință tînără. Ea debutează în secolul al XVIII-lea, cu scrierile fiziocraților francezi, ale mercantiliștilor, ale lui Richard Cantillon și David Hume, dar mai ales cu cele ale lui Adam Smith, considerat "patriarhul științei econo-mice". Ei insistă asupra faptului că economia reprezintă un sistem care se autoreglează și deci poate reprezenta un obiect de studiu. Pe parcursul scurtei sale istorii, știința economică s-
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ECONOMICE Filosofii ce se ocupă de știința econo-mică se confruntă cu probleme de epistemologie, logică, metafizică, etică și estetică. Astfel de preocupări găsim la unii filosofi presocratici, apoi la autori importanți din perioada timpurie a filosofiei moderne, cum sunt David Hume și Immanuel Kant, iar mai apoi John Stuart Mill și William Whewel. În secolul al XX-lea, o in-fluență fundamentală a exercitat Karl Popper. Filosofia contemporană a economiei e un domeniu de cercetări vii și de și mai vii controverse
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ideile empiriste nu sunt universal admise, deși par "evidente". Nu toate adevărurile logice au nevoie de testare observațională. E ca și cum aș vrea să demonstrez că toate triunghiurile au trei colțuri, sau că aserțiunea "acest pătrat este rotund" e falsă. David Hume argumenta că observațiile pot testa doar adevărul unor enunțuri singulare despre evenimente sau proprietăți particulare ale lucrurilor. Atunci ele nu sunt generalizabile, iar teza lui Hume este invalidabilă. În procesul de cunoaștere a lumii economice ne aflăm ca navigatorii care
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
triunghiurile au trei colțuri, sau că aserțiunea "acest pătrat este rotund" e falsă. David Hume argumenta că observațiile pot testa doar adevărul unor enunțuri singulare despre evenimente sau proprietăți particulare ale lucrurilor. Atunci ele nu sunt generalizabile, iar teza lui Hume este invalidabilă. În procesul de cunoaștere a lumii economice ne aflăm ca navigatorii care-și construiesc corabia în timp ce navighează. Logica inductivă ne poate ajuta puțin, adică putem obține concluzii cu un grad specific de probabilitate pornind de la premise ce includ
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
raționalismului critic și conform secvenței: luare de cu-noștință asupra unei probleme formularea unei teorii punerea la încercare a teoriei printr-o tentativă de respingere. Forța acestei atitudini metodologice constă, în primul rînd, în refuzul inducției: cum a demonstrat deja D. Hume, teoriile sau legile naturale nu pot fi stabilite prin acumularea de observații în favoarea lor. Nu se poate afirma niciodată că o ipoteză sau o teorie este în mod necesar adevărată pentru că ea este stabilită după un anumit număr de observații
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
spațiu creat, sub forma unei filosofii sociale. Primii economiști politici s-au interesat de economie deoarece și în măsura în care ea este un sistem de gîndire socială. Fiziocrații vor considera economia ca știință a dreptului natural. Gînditorii utilitariști erau filosofi, ca D. Hume, sau juriști, ca J. Bentham. Înainte de a scrie Avuția națiunilor, Smith însuși scrisese Teoria sentimentelor morale, pe care o considera mai importantă. Astfel, ieșită din filosofia politică și împărțind cu aceasta același obiect de cercetare (spațiul social), Economia politică se
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
albă (tabula rasa), cîștigîndu-și umanitatea în mod progresiv, plecînd de la impresiile recepționate din mediul înconjurător. Condillac va oferi, în 1754, o formulare arhetipală a acestei concepții despre om, sub forma unei statui ce devine o ființă umană prin intermediul simțurilor sale. Hume, Smith și, mai tîrziu, Hayek vor îmbrățișa această teorie asupra naturii umane. Pentru acest soi de senzualism, rațiunea este sclava pasiunilor. În consecință, în opoziție cu perspectiva carteziană, care face din om o ființă rațională capabilă să instituie societatea, teoria
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
tîrziu, Hayek vor îmbrățișa această teorie asupra naturii umane. Pentru acest soi de senzualism, rațiunea este sclava pasiunilor. În consecință, în opoziție cu perspectiva carteziană, care face din om o ființă rațională capabilă să instituie societatea, teoria lui Locke și Hume consideră că el e capabil să o gestioneze. Locke descrie statul natural ca o situație în care societatea e structurată după regulile dreptului natural. Constructivismului contractului social al lui Hobbes i se opune astfel o concepție transformativistă. Plecînd de la o
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
oamenii își bazează comportamentele pe interesul individual, a cărui formă emblematică este iubirea de arginți. Urmărirea interesului este deci un comportament eminamente eco-nomic. Interesul devine caracteristica comportamentului uman datorită universalității și instrumentalității sale. Astfel, economiști pre-cum A. Smith sau D. Hume vor acorda o mare importanță interesului, chiar dacă văd în iubirea aproapelui (sympathy) baza umanității. Pentru Hume "avariția, iubirea de cîștig, este o pasiune universală, ce acționează în toate timpurile, în toate locurile și în toată lumea". A face din interes un
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
interesului este deci un comportament eminamente eco-nomic. Interesul devine caracteristica comportamentului uman datorită universalității și instrumentalității sale. Astfel, economiști pre-cum A. Smith sau D. Hume vor acorda o mare importanță interesului, chiar dacă văd în iubirea aproapelui (sympathy) baza umanității. Pentru Hume "avariția, iubirea de cîștig, este o pasiune universală, ce acționează în toate timpurile, în toate locurile și în toată lumea". A face din interes un atribut uman universal modifică în mod necesar perspectiva adoptată asupra socialului. Această dragoste de sine și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
economice ale societății. Logica originilor se substituie istoriei originilor, permițînd o explicație în locul unei descrieri. Modelul justifică prezența statului în societate. Cum scria Helvetius: "Dacă universul fizic este supus legi-lor mișcării, universul moral este supus celor ale interesului. De asemenea, Hume, Smith și Bentham încearcă să transpună în domeniul societății principiile atracției newtoniene. Grație interesului, problematica liantu-lui social se poate deplasa pe teren economic Chestiunea nu se discută referitor la drepturile și datoriile indivizilor, nici asupra legilor sau instituțiilor, ci se
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
o lectură influențată de către economistul scoțian. El convine să o repună în cauză, în pofida dificultăților ce de-curg de aici, cum ar fi posibila confuzie între "individul liberal" și Homo oeconomicus, sau indispensabila revizuire a tezei amintite, care face din Hume și din Smith primii apărători și, totodată, ultimele bariere ale individualismului. Nemaiacceptîndu-se conceperea econo-miei doar în spațiul acțiunilor comerciale, i se restituie acesteia prima sa ambiție. Care nu trebuie uitată, chiar sub forma unei științe. Este vorba despre faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
se numi "teoriile justiției sociale" (John Rawls). 4.1.1. De la utilitarism la economia bunăstării 4.1.1.1. Ce este utilitarismul? Punctul de plecare al utilitarismului poate fi găsit în analizele asupra comportamentului indivizilor, în special cele ale lui Hume și Bentham. Principiul utilității, definit prin căutarea plăcerii și respingerea durerii, este identificat aici ca fiind motorul acțiunii umane. Din-colo de problematicile filosofiei (Hume) sau ale psihologiei (Bentham) comportamentelor individuale, miza conduce de asemenea spre ordi-nea socială. Chestiunea centrală a
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
plecare al utilitarismului poate fi găsit în analizele asupra comportamentului indivizilor, în special cele ale lui Hume și Bentham. Principiul utilității, definit prin căutarea plăcerii și respingerea durerii, este identificat aici ca fiind motorul acțiunii umane. Din-colo de problematicile filosofiei (Hume) sau ale psihologiei (Bentham) comportamentelor individuale, miza conduce de asemenea spre ordi-nea socială. Chestiunea centrală a utilitarismului privește, într-adevăr, trecerea de la individual la colectiv, avînd drept corolar o interogație privind compararea gusturilor sau preferințelor indivizilor. Hume, ca și Bentham
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de problematicile filosofiei (Hume) sau ale psihologiei (Bentham) comportamentelor individuale, miza conduce de asemenea spre ordi-nea socială. Chestiunea centrală a utilitarismului privește, într-adevăr, trecerea de la individual la colectiv, avînd drept corolar o interogație privind compararea gusturilor sau preferințelor indivizilor. Hume, ca și Bentham admit posibilitatea comparațiilor interpersonale privind utilitatea. Pentru primul, ea se bazează pe simpatie, în timp ce al doilea procedează la reducerea utilităților individuale la valori nu-merice (monetare) obiective. Această diferență arată opoziția perspectivelor, între, pe de o par-te
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Bentham admit posibilitatea comparațiilor interpersonale privind utilitatea. Pentru primul, ea se bazează pe simpatie, în timp ce al doilea procedează la reducerea utilităților individuale la valori nu-merice (monetare) obiective. Această diferență arată opoziția perspectivelor, între, pe de o par-te, spontaneismul lui Hume și, de cealaltă par-te, artificialismul lui Bentham. Deoarece refuză o armonizare naturală a intereselor politice, Bentham ajunge să caute un mijloc care să permită acțiunea asupra indivizilor pentru obținerea unei ordini sociale. Judecătorul, legislatorul și educatorul sunt astfel însărcinați
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
raționale, chiar dacă trebuie semnalat faptul că în materie de alegeri raționale "pa-siunile" încep să fie luate în considerare (Frank, Livet). Odată cu această abordare economică a invidiei, reapare problema care a susținut evoluția utilitarismului: comparațiile interpersonale ale utilității. Modelînd simpatia lui Hume, Sen propune compararea stadiilor sociale uti-lizînd preferințele fiecăruia pentru a aprecia astfel situația celuilalt. Dar cum se poate determina o normă de justiție în absența unor veritabile comparații interpersonale ale preferințelor? 4.1.3.2. Hirsanyi și spectatorul imparțial Noua
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
fiecare dintre cei aflați în postura de spectator imparțial. Comparațiile interpersonale în privința utilității devin atunci posibile. În acest sens, interesul tentativei lui Harsanyi este de a reconcilia cele două ramuri ale utilitarismului privite de sus, în ocurență cu spontaneismul lui Hume și artificialismul lui Bentham. 4.1.3.3. Rawls: o procedură de justiție perfectă? Teoria justiției a lui Rawls este fundamentală nu numai pentru că e printre primele ce au abordat problema, dar și pentru dezbaterile pe care le-a suscitat
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]