1,549 matches
-
din Ungaria, unde îl duseseră horthyștii. Sau de o iapă care se întorsese într-un sat de lângă Galați, după ce scăpase, în primul război mondial, dintr-o luptă de pe Jiu. Mi-o povestise chiar secretarul cu propaganda de la județ. Când venise iapa acasă, tatăl lui era copil. După mai bine de cincizeci de ani, bătrânul îi ceruse să-l ducă pe locurile acelea de la Jiu unde murise tatăl lui. „Simțea că moare și el, spunea Lică, secretarul, și voia măcar așa, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
le ofereau spre a degusta marțipan și spre a-și omorî vremea și melancoliile autumnale. În aceste cenacluri, circulau zvonuri neconfirmate ce sugerau că femeia africană, prin inspirație infernală nemijlocită, se destrăbăla cățărată pe bărbat, adicătelea călărindu-l ca o iapă În călduri, fapt ce viola cel puțin cinci sau șase păcate mortale recunoscute. Prin urmare, s-a găsit de Îndată cine să scrie la episcopie, solicitînd o binecuvîntare specială și ocrotire pentru sufletul imaculat ca zăpada al familiilor cu nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
suportat și i-am Întreținut destui ani de zile. Ceea ce vreau e o femeie. — Poftim? Bătrînul mă privi cu nerăbdare. — Anii tineri nu-ți disculpă opacitatea minții, flăcăule. Îți spun că vreau o femeie. O muiere, o subretă sau o iapă tînără de rasă bună. TÎnără, adică sub cincizeci și cinci de ani, și sănătoasă, fără răni și fără fracturi. — Nu sînt sigur dacă Înțeleg... — Mă Înțelegi de minune. Înainte să plec pe lumea cealaltă, vreau să mă delectez cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
privi în urmă, căci avea acum mare nevoie de îmbrăcăminte, de hrană și odihnă. Ajunse curând la coliba unui păstor, unde, intrând nevăzută, a găsit cele de trebuință. Un cioban bătrân trăia în această căsuță și păzea o herghelie de iepe. Când a simțit că s-a odihnit îndeajuns, Angelica a luat o iapă din grămadă și, încălecând-o, simți renăscându-I în suflet dorul dea se vedea în țara sa iar pentru aceasta, cu bucurie ar fi acceptat protecția lui
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
odihnă. Ajunse curând la coliba unui păstor, unde, intrând nevăzută, a găsit cele de trebuință. Un cioban bătrân trăia în această căsuță și păzea o herghelie de iepe. Când a simțit că s-a odihnit îndeajuns, Angelica a luat o iapă din grămadă și, încălecând-o, simți renăscându-I în suflet dorul dea se vedea în țara sa iar pentru aceasta, cu bucurie ar fi acceptat protecția lui Roland sau a lui Sacripant, dealungul vastelor întinderi de pământ ce trebuia să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
durda în mână, călca apăsat, fără să scoată o vorbă. Abia când au ajuns în bucătăria hanului, a vorbit: ― Dormi liniștită. Dacă el te întreabă unde ai fost astă noapte, îi spui că ai stat mai mult în grajd, fiindcă iapa a dat semne că a răcit... Și te temeai să nu lepede. Pui un argat să lege un țol pe ea. Eu am să trec pe aici peste două-trei zile... Îi pui fiertură de la Zaura în băutură sau în mâncare
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
bucătărie după o cană cu apă. S-a întors repede. A udat prosopul adus cu ea și i-a șters fața, lăsându-i-l pe frunte. S-a dus ca vântul până la grajd. Băiatul tocmai așeza o pătură pe spatele iepei. Era mai gingașă la frig... „Petruță. Hai fuga. A leșinat!”... Flăcăul n-a întrebat nimic, ci a urmat-o... „Hai să-l ducem în bucătărie. Poate la căldurică se trezește”... Cu mare greu, au reușit să-l așeze pe patul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dat peste o poză adorabilă în care mătușa mea, pe la vreo cinci spre zece ani, făcea echilibristică pe bicicletă. — Văd că aveai o dexteritate de acrobat, am remarcat entuziasmată. — Da, nu mă plictiseam niciodată. Când eram la țară, îmi călăream iapa pe câmpiile domeniului, făceam sute de tururi cu bicicleta pretutindeni. Asta nu însemna că eram lipsită de preocupări intelectuale. Aveam șapte ani când deja înmuiam o pană răsucită într-un mic vas negru. Era începutul carierei mele de pictoriță! Am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
unde te odihnești la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarășilor tăi? 8. Dacă nu știi, o tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieși pe urmele oilor, și paște-ți iezii lîngă colibele păstorilor. 9. Cu iapa înhămată la carăle lui Faraon, te asemăn eu pe tine, scumpa mea. 10. Ce frumoși îți sunt obrajii în mijlocul lănțișoarelor de la gît, și ce frumos îți este gîtul în mijlocul șirurilor de mărgăritare! 11. Îți vom face deci lănțișoare de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
curățenie“, încăperile bine aerisite sau o mască de bumbac ar fi de ajuns să-l protejeze. Se știe că, în general, gripa este un microb care acționează la nivelul solului, așa că Pandit ia decizia să-și rezolve toate problemele călare. Iapa pe care a împrumutat-o, stă înșeuată în curtea din față a casei, așa că, atunci când iese pe stradă călare, se consideră ferit de pericole. Și pentru că nu poate intra călare în tribunal, își pune pledoariile pe hârtie și le trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
strigăte de vânătoare, nu prea mai au ce fotografia. Planul lor s-a năruit. Pagină separată Între timp, viața la palat continuă. Nababul încă se mai duce la zenana, de unde iese distrus și nefericit. Pare mulțumit doar când încalecă pe iapa sa albă preferată, la desele parade din Fatehpur. În zilele paradei, parcă are arcuri la picioare, se învârte autoritar prin preajma asistenților și își mișcă biciușca cu gesturi imperiale. Nababul își adoră mica armată, nu precupețește nimic când este vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ținut după scrierea lui, fiecărui popor după limba lui, și Iudeilor după scrierea și limba lor. 10. Au scris în numele împăratului Ahașveroș, și au pecetluit cu inelul împăratului. Au trimis scrisorile prin alergători, călări pe cai și catîri născuți din iepe. 11. Prin aceste scrisori, împăratul dădea voie Iudeilor, în oricare cetate ar fi fost, să se adune și să-și apere viața, să nimicească, să omoare și să piardă, împreună cu pruncii și femeile lor, pe toți aceia din fiecare popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
dat peste o poză adorabilă în care mătușa mea, pe la vreo cinci spre zece ani, făcea echilibristică pe bicicletă. — Văd că aveai o dexteritate de acrobat, am remarcat entuziasmată. — Da, nu mă plictiseam niciodată. Când eram la țară, îmi călăream iapa pe câmpiile domeniului, făceam sute de tururi cu bicicleta pretutindeni. Asta nu însemna că eram lipsită de preocupări intelectuale. Aveam șapte ani când deja înmuiam o pană răsucită într-un mic vas negru. Era începutul carierei mele de pictoriță! Am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
în care apăreau detalii cu totul întîmplătoare legate de persoana lui. A citit-o și el. Asta a fost demult. Cică ar fi exclamat pe ulița satului: ― Când mama dracului m-a văzut pe mine cineva că am belit o iapă? Bă, Stane, cică m-am dus la Văgăuni și i-am dat la un cal cu paru-n cap! Fir-ar al dracului de cal! ― Hai, bă nea Floreo, că nu ești dumneata ăla, cică i-ar fi răspuns acest
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
În preajma islazului și, pe furiș, se apucă să rușineze vitele sătenilor. Și prin ele Îl lovi și mânia Celui de Sus. Nemernicul și scârba pământului Își făcuse mendrele numai cu vaci. Într-o zi i-a ieșit În cale o iapă neagră, nărăvașă, pe care stăpânul nu izbutise s-o Înhame vreodată. Țârcovnicul a râvnit la ea de cum a văzut-o. Chisăliță i-a făcut Îndrăcitele ouă cu o singură izbitură de copită. Iar după aceea subțiratic glas a căpătat ostoitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu Învățătorul lățos și făuritor de stihuri. Dar nimeni nu-și dădu seama ce căuta el acolo. Singură Tușa cunoștea taina: Îl făurise În pâine pe Învățătorul cel neputincios cu femeile pentru că era Încredințată că el născocise povestea cu țârcovnicul, iapa și preotul rămas fără nume. Oamenii, văzând povestea fără noimă, o puseră pe seama bătrâneții Tușii, care se Îndrepta spre zărgheala de dinaintea morții. În dimineața În care avea să pună la dospit ultimul Plocon, Tușa oftă adânc Înainte să se apuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-și amărăciunea de bicicletă de coarne. Ajunse În apropierea satului, acolo unde, chiar aproape de șosea, oamenii Își aruncau gunoaiele de prin gospodării. Trecu pe lângă el În goană o căruță În care Rândașul, beat, Învârtea biciul și plesnea cu el spinarea iepei. În urma căruței tropotea din copitele mici un cârlan alb, cu ochii mari și negri. Mai Încolo, un camion spintecă burta mânzului cu un colț al barei din față. Vietatea se prăvălise, picioarele subțiri i se Încurcaseră În mațele revărsate. Urla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Lasă, nu fi supărat, nu ești nici primul, n-o să fii nici ultimul. Am auzit că nici nu doare așa tare, În câteva zile o să zburzi ca un cârlan. Oricum, la anii tăi, nu mai vine nimeni la tine cu iapa la montă.” „Ce spui, domnule?!? Poate că o să mă și gâdile, o să-mi facă plăcere, nu vrei să poftești și mătăluță lângă mine?” Apoi glasul i se schimbă, se Încălzi și Începu să tremure ușor: „Hai, vino Încoa’ mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Deși mirosea a băutură, bărbatul nu era beat și Îi fusese destul de ușor să se stăpânească și să nu izbucnească În urlete și Înjurături. Îl lămurise pe Director cum că fiu-său, prefăcut În alte alea, Îi speriase noaptea trecută iapa care o luase la goană peste șleauri și șanțuri până rupsese o roată a căruței, iar pe el Îl azvârlise În țărână - spre Încredințare Își dezbrăcase cămașa ca să arate juliturile de pe brațe și de pe coaste. Asta, Însă, n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cel mai rău - Directorul pălise -, căci o roată se poate drege, iar pielea, dacă n-are vreun ciolan rupt pe dedesubt, se tămăduiește și singură; partea cea mai supărătoare a Întregii Întâmplări fusese că, de la atâta spaimă și sălbatică smucitură, iapa lepădase după ce, sfârșită de oboseală și de groază, nu mai putuse să alerge. Omul deschisese grețosul sac de plastic ca să arate Directorului lepădătura. Apoi se apucase să povestească, așa, arătându-se plin de o amărăciune molcomă, cât Îl costase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oboseală și de groază, nu mai putuse să alerge. Omul deschisese grețosul sac de plastic ca să arate Directorului lepădătura. Apoi se apucase să povestească, așa, arătându-se plin de o amărăciune molcomă, cât Îl costase pe el ca să bage În iapa lui sămânța selecționată de la un năprasnic armăsar aflător Într-o crescătorie din taman partea cea mai de Miazănoapte a țării; cum acea sămânță fusese băgată Într-un tubușor de plastic și apoi Înghețată; cum stricase veterinarul - plătit gras, pe sub mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
năprasnic armăsar aflător Într-o crescătorie din taman partea cea mai de Miazănoapte a țării; cum acea sămânță fusese băgată Într-un tubușor de plastic și apoi Înghețată; cum stricase veterinarul - plătit gras, pe sub mână - mai multe tubulețe până ca iapa să prindă plod. Și ce plod! Urma să iasă din el un cal cum nu se mai văzuse În Satul cu Sfinți, puternic cât două tractoare la un loc. Omul se arăta gata să nu facă tămbălău și să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se mai văzuse În Satul cu Sfinți, puternic cât două tractoare la un loc. Omul se arăta gata să nu facă tămbălău și să cadă, omenește, la Înțelegere. Voia despăgubire În bani pentru lanternă, pentru roata ruptă și pentru avortul iepei, iar suma pe care o cerea se ridica - Își făcuse Directorul socoteala - la jumătate din prețul singurei mărci de autoturism care se comercializa atunci În țară. Omul pronunțase cifra aproape cu modestie, dar nu uitase să strecoare, În treacăt, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lăsa potolită și care iute Își revenea din sfârșeala de după Împreunare. De câte ori se Întorcea cu butea, tractoristul avea grijă să le vestească de departe, prin semne, celorlalți că Încă o dată se dovedise bărbat și domolise, chiar și vremelnic, pornirile de iapă nărăvașă și-n călduri ale apăresei: Își proptea palma pe prohab și-l mângâia cu porcie, făcând mișcări largi, spre a putea fi zărite și tălmăcite cum se cuvine. Peste câteva zile, Ectoraș schimbase greutatea sapei cu cea a scârbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o mototolise și se pregătise s-o arunce În foc. Se răzgândise, o netezise și o pusese iară, cumva stingheră, Între cele două coperți. Așternuse acolo, cu litere cam tremurate, câteva rânduri În creion chimic. „Băiatul meu Ion a montat iapa cu sămânță de taur. Pe taur În chema Oțel. Peste nouă luni iapa a fătat ceva care nu era nici vită, nici cal. Am crezut că e semn rău. Am omorât vițelul ori cârlanul ori ce-o fi fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]