19,061 matches
-
erosului; „o Lună preocupată/ se ridică galben/ într-un halou roșu/ uriașă pe ecranele cerului/ cu botul în mareele vieții/ ale facerii/ un mesager hermetic/ cu molatecă lumină/ îmblînzitoare a nopții/ vestește/ din adîncuri/ din încremenitele izvoare hibernale/ se ridică iarba/ cu lance ascuțită sfîșie platoșa/ mugurii își deschid ochii/ au puteri nucleare/ astru veghetor/ tot mai aproape de stele/ cu aripi numeroase/ ne îndrumă pașii/ ce calcă apăsat pe toba Lunii/ accelerat bate inima cînd vii/ Alergătoareo“. Luna e și un
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
cheme vântul „din largul plin de insule“ și să trimită razele lungi peste ochii posomorâți ai oamenilor, vorbindu-le despre dragoste, despre locul în care începe lumea, al îndrăgostiților „din prima generație“: perechea ce începe lumea calcă pe covoarele de iarbă de pe „malurile Lethei“. Aceste teme, explorate și în cărțile anterioare, sunt ale unei lirici care își găsește Îndrumătorul în corbul lui E.A. Poe: „înaintez prin urbea străină/ plină de forfota mulțimii/ cu un negru corb pe umărul stâng/ prin urbea
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
copiilor și tinerilor cu vârste cuprinse între 5 și 20 de ani, distribuiți în patru grupe (5-8 ani, 9-12 ani, 13-15 ani și 16-20 ani). „Știm că pentru voi contează apa și aerul pur, plantele și animalele, cerul albastru și iarba verde. Din nefericirie, toate acestea riscă să fie distruse. Oamenii nu doar profită de reursele naturale, ci le și produc ireversibile daune. Dezastrul ecologic se instaurează rapid. Din fericire, mereu vor fi și oameni care se pun în slujba protecției
Agenda2005-05-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283325_a_284654]
-
vreodată“, ne spune Minodora după mica pauză de tăcere. Zi cu ghinion Continuă cu vocea ceva mai stinsă: „Am avut mare ghinion în duminica aceea, ultima din luna aprilie 1999. În ziua respectivă a fost o vreme splendidă, mirosea a iarbă crudă, soarele mângâia natura, mă săturasem de stat în casă și i-am propus lui Paul să mergem undeva, în afara orașului, pe malul Timișului sau oriunde, să ne bucurăm de primăvară. El a venit cu ideea să nu mergem prea
Agenda2004-36-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282831_a_284160]
-
vizorul polițiștilor pentru o nouă faptă de acest gen. El fusese angajat de probă, la începutul lunii august, la un cetățean din Sânpetru Mare, pentru a-l ajuta în gospodărie. Când gazda a plecat cu familia, într-o duminică, la iarbă verde, tânărul a dat lovitura. Când cetățeanul s-a întors acasă, a constatat lipsa sumei de 60 milioane de lei. Făptașul a fost depistat zilele trecute de polițiști, în gara din Brașov. Nu mai avea banii, spunând că i-a
Agenda2004-36-04-politie () [Corola-journal/Journalistic/282846_a_284175]
-
și trei foști căpitani de echipă, John Spencer, Frank Cotton și Bill Beaumont l Cel mai vârstnic campion olimpic în viață, Feroz Khan, a împlinit 100 de ani, în onoarea sa urmând să fie organizat un meci de hochei pe iarbă între echipele Pakistanului și Indiei, sub culorile căreia în 1928 a câștigat medalie de aur. Gala starurilor Canalul de televiziune Eurosport a nominalizat-o pe multipla campioană olimpică și mondială Elisabeta Lipă la unul dintre premiile celei de-a treia
Agenda2004-38-04-Sport () [Corola-journal/Journalistic/282900_a_284229]
-
înregistrat la sfârșit chiar profit din toată afacerea. Știați că... ... la Amsterdam a fost aprins pentru prima dată Flacăra Olimpică? ... francezul Lucien Gaudin a leșinat după semifinala la floretă și totuși a învins ulterior în finală? ... naționala de hochei pe iarbă a Indiei, debutantă la J.O. , a câștigat turneul fără a primi gol? ... prin cucerirea celui de-al doilea titlu olimpic, echipa Uruguay-ului și-a reconfirmat statutul de forță a fotbalului? Amsterdam 1928 Număr de țări participante 46 Număr de
Agenda2004-32-04-atena () [Corola-journal/Journalistic/282728_a_284057]
-
400 m plat, unde lupta pentru medalia de aur s-a dat între est-germana Marita Koch și cehoslovaca Jarmila Kratochvilova, câștigată de prima. Faptul că surprizele pot să apară în orice situație, l-a demonstrat echipa feminină de hochei pe iarbă din Zimbabwe. Deși s-au prezentat cu un lot restrâns și au susținut înainte de competiție doar un singur joc de pregătire, hocheistele africane s-au impus în toate întâlnirile, devenind campioane olimpice. Știați că... ... cubanezul Teofilo Stevenson a devenit a
Agenda2004-32-04-atena () [Corola-journal/Journalistic/282728_a_284057]
-
din ocolul lumii" (ceea ce "se ascunde", în fapt, ni se indică a fi "la vedere"). Văzut între polii tensionați ai acestor corelații, romanul lui Marin Sorescu nu este deloc "într-o doară"; se discută, de pildă, în cenaclu sau la iarbă verde (numai acolo?), cîteva "poetici" (numai atît?) care nu sînt doar ale Cocoșului, Cîrtiței sau Iepurelui, Lupul face cîteva considerații nu tocmai anecdotice despre om, privit "din punctul de vedere al animalului", Ursul visează "ca oamenii" etc.; oricum, ajungînd la
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
are timp de campionate), merge la Surduc, la cabana pe care și-a construit-o. Una mică, de lemn, dar cochetă și suficientă cât să adăpostească familia când cei trei Grapini - Maria, soțul ei și fiul - vor să iasă la iarbă verde. Din timpul liber de la firme, mult se duce spre participarea la viața asociativă. „Nu a fost ușor să promovez produsele noastre la început. Pasmanteria nu reprezintă produse finite pe care să le poți evidenția în reclamă. Așa că a trebuit
Agenda2004-49-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283116_a_284445]
-
probează ciocnirea dintre contraste, degajînd energia ambigua a Edenului bîntuit de demonia Formei... ori, în aceeași manieră, o secvență a neputinței limitelor de-a se depăși, a consolării lor estival-dansante în proximitatea enigmei: "bărbații au diminețile mute și părinții în iarbă - egali îi străbate un semn greu, de vară,/ cuminte că o vipera - /dansați la Sfinx, doamnelor, dansați / cu taină lui..." (Rulmenți de rezervă). Evident, scriitura nu e aptă a cuprinde lumea, a cărei semiotica e inepuizabila, la porțile căreia adastă
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
cuminte, răbdător, indian. Ursu zăcea întins pe jos dedesubt gîfîind de căldură, cu limba scoasă. L-am întrebat pe Buturuga dacă nu-l dezleagă, să mai alerge și el, să se bucure. Dar țiganul a obiectat, întins pe jos pe iarbă, aproape de botul calului, nu prea bătrîn, după dinți, si care smulgea iarbă cu pîrîituri de ierbivor puternic avînd din belșug hrană, ...a obiectat sau a zis, nu contează, că fiecare trebuie să stea la locul lui, cum i-a dat
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]
-
cu limba scoasă. L-am întrebat pe Buturuga dacă nu-l dezleagă, să mai alerge și el, să se bucure. Dar țiganul a obiectat, întins pe jos pe iarbă, aproape de botul calului, nu prea bătrîn, după dinți, si care smulgea iarbă cu pîrîituri de ierbivor puternic avînd din belșug hrană, ...a obiectat sau a zis, nu contează, că fiecare trebuie să stea la locul lui, cum i-a dat Dumnezeu să stea; și că nu-i bine să se învețe cu
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]
-
poeziei înseși, cu iluzia străbaterii unei pustietăți "în care fiecare pas e o întemeiere". Într-o atmosferă adesea carnavalesca, de piață publică, surpat în succesiunea halucinanta a duratelor ("Ce năpraznic îi crește barbă copilului bătrîn/ îi iese din obraji că iarbă printr-un mormînt/ primăvară un mormînt proaspăt un obraz/ de lut în care rădăcinile sorb ridurile"), interogînd lumea și "adevărurile" ei, manifestîndu-se că un eretic, ca un Meister Eckhart, poetul scrie despre "ziua de azi" ca si cum ar fi "prima zi
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]
-
dezinteresul oamenilor pentru felul în care trăiesc, în indiferență față de mormanele de gunoaie care le urca până sub ferestre. O simți în privirea intrigata cu care se uită la câte un naiv ce se încăpățânează să tundă și să ude iarbă precară din fața blocului, fără să-i treacă prin cap să-i dea o mână de ajutor. Dimpotrivă, după trecerea momentului de stupoare, se găsesc printre privitorii încremeniți pe banca semi-prăbusită câțiva gata să-i dea sfaturi: "Vecine, fii atent că
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]
-
treacă prin cap să-i dea o mână de ajutor. Dimpotrivă, după trecerea momentului de stupoare, se găsesc printre privitorii încremeniți pe banca semi-prăbusită câțiva gata să-i dea sfaturi: "Vecine, fii atent că a mai rămas un smoc de iarbă netunsa, acolo, în stânga matale! Așa, bravo, ai văzut-o!" Aici a învins comunismul, aici a triumfat ceausismul: suntem cu toții experți în a dă sfaturi și a critica, dar nimeni nu e dispus să-și miște fundul de pe banca putreda pentru
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]
-
panta ostentației. Evitând a fi narativ, nu e totuși nicicând uscat sau searbăd. Plajele lui de culoare, cănd fluide când agitate, când de o minerală, calmă consistentă, grădinile lui înverzite, sau și numai întinderile cosite, asemenea unui gazon englezesc din iarbă căruia răzbate înviorător smaragdul, ori alburile unor pereți care reflectă cu tărie lumină, servind totodată drept așternut unor grafitti-uri negre, scuturate de nerv, trezesc privitorului o stare de satisfacție greu traductibila în cuvinte, pentru că specificul plastic, limbajul sau vizual, nu
Un debut care promite: Bogdan Lascăr by Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/17801_a_19126]
-
țarina din lopată/ deasupra gropii" (Matei din Rădăuți). Într-o halucinanta împletire, trecutul imemorial și viitorul fabulos sugerează o temelie a vieții, circumscrisa toposului originar, acesta, la rîndul său, o temelie a duratei: "Îți sărut/ plămînii carpato-danubiano-pontici./ Prin ei crește iarbă,/ se primenește iubirea veche// Se prăbușesc catargele genovezilor,/ cînd îți sărut plămînii,/ cînd trag clopotele Europei în schimbare// Ești temelia gropii/ ești indiferență pumnului de țarina/ ești/ speranța -/ hamal în porturile orientale" (Ritual). Generațiile se succed holografic: În toate, doarme
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
întristare/ cu dinții nopților impare,/ tu, sororală, amazoana/ adu-mi colac de-nmormîntare/ orbită principeselor avare" (Lucianogramă 8), unde pornirea vehemență se pietrifica în ornament. Sau următorul impuls suicidar, de îndată temperat prin factorul idilic: "Puls al clipei cu venele tăiate./ Iarbă cosita în zori, în satul zubascian,/ pe unde fetițe desculțe descînta deochiul" (Scară magică). Sau un tablou ce se vrea terific, dar care se revarsă într-o sapienta blagiana; "Bătrînă secera în mijlocul lanului. Spicele/ par cranii umane în miniatură... Alături
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
alese/ Încerc o poartă, închid, deschid/ nimeni nu intră nu iese" - Un mers împleticit. Sunt stări de cumpănă, împotriva cărora feminitatea, în condiția ei umană, lupta să-și salveze miracolul prezenței: "O zi se încheie în valea tăcerii/ alerg prin iarbă, hoinara,/ cortul copacilor mă despoaie/ cu miile de ochi ai zilei de vară" - Te-ai lovit. Câmpul de sare se întinde la poalele unui timp necruțător: "Mormânt deschis, oase albite/ înșirate pe rafturi de vieti drăgăstoase/ departe de trup, de
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
de lumină/ peste mlaștină sângerie/ a viscerelor scoase la vândut". Natură însăși își are visele ei rele, la acele ore opace când întunericul își dispută cu lumina dominația clipei: "Lumină nu se înalță încă,/ norii se caută să se despartă/ iarbă se mai deșteaptă o dată/ după ce s-a visat spartă, de sticlă" - Iarbă a uitat fiorul vieții. Este la mijloc, firește, jalea citadinului după valorile primordiale ale unui contact pierdut, dureros refigurat în secunde de eliberare: "O piesă terestră se joacă
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
își are visele ei rele, la acele ore opace când întunericul își dispută cu lumina dominația clipei: "Lumină nu se înalță încă,/ norii se caută să se despartă/ iarbă se mai deșteaptă o dată/ după ce s-a visat spartă, de sticlă" - Iarbă a uitat fiorul vieții. Este la mijloc, firește, jalea citadinului după valorile primordiale ale unui contact pierdut, dureros refigurat în secunde de eliberare: "O piesă terestră se joacă,/ noi înșine înotând de pe dig/ și-n apă vie din care scoatem
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
simpli studenți ai timpului lor. Atmosferă încinsă, în California anului 1969. Imaginea se află pe la începutul filmului Zabriskie Point al lui Michelangelo Antonioni și ea mi-a răsărit spontan în minte atunci când am deschis cartea lui Mihai Sora intitulată Firul ierbii. Căci cartea îmi pare una care, mai degrabă decât răspunsuri, oferă întrebări. Or, astăzi, când toată lumea deține propriile soluții la toate nelămuririle și incertitudinile care ne chinuie, cănd răspunsuri-botnită curma uimirile încă înainte ca acestea să-și ia zborul de pe
Febra întrebărilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17828_a_19153]
-
a insurgentei care amorsează semne de întrebare că pe catapulte pentru a se face înțeleasă mai presus de zidurile inerției și ale ignorantei? De ce însă acest titlu whitmanian? Poate pentru că, la fel ca și în cazul poetului, insignifianta firului de iarbă contrastează grăitor cu vastitatea spațiilor pe care el prinde rădăcina, cu multitudinea preocupărilor autorului și a argumentelor puse în joc. Că o aspirație, în același timp, la detectarea resurselor de vitalitate elementare, și cele mai puțin viciate de calcule umane
Febra întrebărilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17828_a_19153]
-
aspirație, în același timp, la detectarea resurselor de vitalitate elementare, și cele mai puțin viciate de calcule umane împotriva firii. Fragilitate, care înseamnă suplețe a gândului, dar și resurecție victorioasa a autenticului, după cum autorul însuși spune în prefață: "precum firul ierbii, greu de bănuit sub lințoliul alb ce-l acoperă, si care, totuși, până la urmă, răzbate de sub vitregia iernii, aducând, firește, cu sine, nu doar primăvară energiei aplicate la obiect (și totodată direct răspunzătoare de soarta acestuia), ci și promisiunea toamnei
Febra întrebărilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17828_a_19153]