744 matches
-
celuilalt, căci după cum se poate constata toate religiile prezintă această credință în ""spirite bune sau rele"", căci zeii, îngerii sau demonii sunt definiți și ei a fi astfel de entități imateriale (vezi D.Ex., primul sens al termenului ""spirit"": "În filozofia idealistă și în concepțiile religioase, spiritul este un element considerat ca factor de bază al Universului, opus materiei, identificat cu divinitatea sau cu spiritul; ființă imaterială supranaturală, duh."). De altfel Dicționarul Enciclopedic Român ediția 1966 precizează că "între superstiție și credința
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
emoții și idei, un mijloc pentru explorarea și aprecierea elementelor formale pentru sine, și ca "mimesis" sau reprezentație. Leo Tolstoi a identificat arta ca un mijloc indirect de a comunica între persoane. Benedetto Croce și R.G. Collingwood au avansat ideea idealistă că arta exprimă emoții și că opera de artă, așadar, există esențialmente în mintea creatorului. Teoria artei își are rădăcinile în filozofia lui Immanuel Kant și a fost dezvoltată în secolul 20. Arta ca "mimesis" are rădăcini adânci în filozofia
Artă () [Corola-website/Science/296545_a_297874]
-
dominante: monismul metodologic și dualismul metodologic.Monismul metodologic afirmă unitatea metodei științei și orienteză cercetarea în științele omului după modelul cercetării din științele naturii.Dualismul metodologic susține autonomia metodologică a cunoașterii sociologice. Clasificarea lui Cătălin Zamfir Autorul distinge între strategia idealistă și strategia materialistă.Teza fundamentală a strategiei idealiste este că fenomenele sociale sunt determinate de ideile,reprezentările, și proiectele subiective ale membrilor colectivității.Faptele sociale sunt explicate prin fapte mentale.Realitatea socială este o obiectivare a constructelor subiective.Strategia materialistă
Sociologie () [Corola-website/Science/296550_a_297879]
-
afirmă unitatea metodei științei și orienteză cercetarea în științele omului după modelul cercetării din științele naturii.Dualismul metodologic susține autonomia metodologică a cunoașterii sociologice. Clasificarea lui Cătălin Zamfir Autorul distinge între strategia idealistă și strategia materialistă.Teza fundamentală a strategiei idealiste este că fenomenele sociale sunt determinate de ideile,reprezentările, și proiectele subiective ale membrilor colectivității.Faptele sociale sunt explicate prin fapte mentale.Realitatea socială este o obiectivare a constructelor subiective.Strategia materialistă de explicare explică faptele sociale prin alte fapte
Sociologie () [Corola-website/Science/296550_a_297879]
-
vom gândi... O națiune de indivizi va exista pentru prima dată, deoarece fiecare se considera inspirat de Sufletul Divin ce ii inspiră pe toți oamenii".”) Emerson și-a încheiat eseul clamând o revoluție în conștiința umană, inspirată de nouă filozofie idealista : „"Șo shall we come to look at the world with new eyes. It shall answer the endless inquiry of the intellect, — What is truth? and of the affections, — What is good? by yielding itself passive to the educated Will. ... Build
Transcendentalism american () [Corola-website/Science/308094_a_309423]
-
în revistă lor „"The Dial"”, precum și în alte publicații. Scopurile practice ale transcendentaliștilor au fost variate; câțiva din grup erau adepții schimbărilor sociale utopice (iar Bronson avea să se alăture mișcării socialiste incipiente), în timp ce alții aveau proiecte exclusiv individualiste și idealiste. Printre cei din a doua categorie se află și Emerson. În conferința să dn 1842, intitulată „"Transcendentalistul"”, Emerson a sugerat că scopul de a atinge o viziune pur transcendentalista a vietii era imposibil de atins în practică : „"You will see
Transcendentalism american () [Corola-website/Science/308094_a_309423]
-
din pasaje selectate și revizate, din jurnalul pe care a început să-l țină la sugestia lui Emerson. Thoreau a studiat ca filozof Natura și legătura ei cu condiția umană. La început a fost un adept al transcendentalismului, o filozofie idealistă eterogenă, apărată de Emerson, Fuller și Alcott. Ei susțineau că o stare spirituală ideală transcende fizicul și empiricul și că ea poate fi atinsă prin intuiție personală, nu doctrină religioasă. Din pespectiva lor, Natura era reprezentarea exterioară a unui spirit
Henry David Thoreau () [Corola-website/Science/308092_a_309421]
-
a fost ulterior dezvoltată de Camille Jordan, Émile Borel, René Baire, Henri Lebesgue și alții. Alte preocupări ale lui Cantor au fost și topologia asamblistă, demonstrarea teoremei lui Goldbach, paradoxurile geometrice, numerele transcendente și numerele algebrice. Deși a avut conceții idealiste, Cantor a avut ca punct de plecare probleme concrete de convergență a seriilor trigonometrice. De asemenea, Cantor a realizat prima clasificare a mulțimilor. Pentru aceasta a demonstrat existența numerelor transfinite, pe care le-a descoperit în 1877, descoperire care, după
Georg Cantor () [Corola-website/Science/308112_a_309441]
-
a justificat procesul de spoliere a maselor țărănești ca izvor necesar al acumulării capitaliste. A condamnat socialismul, susținând capacitatea de perfecționare a capitalismului și posibilitatea transformării pe baze neoliberale („Neoliberalismul”, 1927). În studiile sale de filosofie, Zeletin a dezvoltat opinii idealiste, spiritualiste („Evanghelia naturii”, vol I, 1915; „Gânduri despre lume și viață”, 1928).
Ștefan Zeletin () [Corola-website/Science/308220_a_309549]
-
ideologie, considerată utopică, s-a născut sub influența curentelor de idei socializante și umaniste din estul și centrul Europei în împrejurările însoțite de mari lipsuri materiale ale reașezării agricole a evreilor europeni pe meleagurile Palestinei otomane. Traiul simplu, și ideologia idealistă, dar în majoritatea cazurilor laică, care pune în primul plan idealurile spirituale față de cele materiale, și obligațiile față de colectivitate - de ajutor reciproc -în raport cu aspirațiile individuale, precum și succesele înregistrate de aceste cooperative în întemeierea agriculturii și economiei moderne din
Kibuț () [Corola-website/Science/307689_a_309018]
-
a închiriat-o cu zece cenți pe jumătatea de oră. Romanul este împărțit în trei părți: Întorcându-se acasă de la lucru, pompierul Guy Montag își întâlnește noua vecină, o tânără de 17 ani pe nume Clarisse McClellan. Aceasta este o idealistă atrasă de activitățile intelectuale, cu totul deosebită de societatea dominată de divertismentul ieftin, care o și marginalizează din acest motiv. Având acasă o soție interesată doar de acest gen de divertisment și care ia frecvent supradoze de somnifere, Montag este
451º Fahrenheit () [Corola-website/Science/307745_a_309074]
-
tinerețe se angajează într-o frenetică activitate de scriitor, publicist și animator cultural și devine cu timpul un erudit autodidact. În 1900, împreună cu Giuseppe Prezzolini și Ettore Morselli, înființează o asociație de "liberi cugetători" ("spiriti liberi"), cu tendințe anarhice și idealiste. În anul 1903 scrie programul revistei nou apărute ""Il Leonardo"", cu puncte de referință în filosofia lui Friedrich Nietzsche și antroposofia lui Rudolf Steiner, având ca obiectiv lichidarea culturii academice italiene. În același timp, lucrează ca redactor al revistei ""Il
Giovanni Papini () [Corola-website/Science/306493_a_307822]
-
afirmă că Nihilismul este un rezultat al valorificării noțiunilor "superior", "divin" sau "metafizic" (cum ar fi Dumnezeu), care nu se transformă în valoarea noțiunilor "de bază", "umane" sau "pământești", și că orice formă a idealismului, după ce a fost respinsă ca idealistă, duce la nihilism. Potrivit lui Nietzsche, singura situație în care nihilismul poate fi învins este atunci când o cultură poate avea o temelie adevărată pe care să prospere. În mod similar, Jacques Derrida, a cărui mișcare, Deconstructivismul, este frecvent etichetată ca nihilistă
Nihilism () [Corola-website/Science/306578_a_307907]
-
fundamentale a chimiei. Van Helmont a studiat fermentațiile și a observat că acestea se datorează unor substanțe, pe care le-a numit "fermenți" și astfel poate fi considerat unul dintre întemeietorii enzimologiei. Deși în domeniul fiziologiei a aplicat concepții filozofice idealiste și era un alchimist convins cu privire la transformarea metalelor în aur, van Helmont poate fi considerat unul dintre precursorii chimiei experimentale. În celebra lucrare "The Sceptical Chemist" ("Chimistul sceptic") apărută în 1661, chimistul și filozoful englez Robert Boyle (1627 - 1691) delimitează
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
Deduce că în aer există: "...o chintesență vitală "care servește la reîmprospătarea și refacerea spiritelor noastre vitale."" Abia cu un secol mai târziu, Lavoisier va descoperi oxigenul. Cu toate erorile sale, cum ar fi ineficiența definiției elementului chimic și interpretarea idealistă a calcinării metalelor, va rămâne semnficativ rolul jucat de Boyle în evoluția chimiei ca știință experimentală, eliberată de concepțiile idealiste ale alchimiei. Această perioadă debutează la sfârșitul secolului al XVII-lea, când alchimia intră complet în declin, și durează aproape
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
secol mai târziu, Lavoisier va descoperi oxigenul. Cu toate erorile sale, cum ar fi ineficiența definiției elementului chimic și interpretarea idealistă a calcinării metalelor, va rămâne semnficativ rolul jucat de Boyle în evoluția chimiei ca știință experimentală, eliberată de concepțiile idealiste ale alchimiei. Această perioadă debutează la sfârșitul secolului al XVII-lea, când alchimia intră complet în declin, și durează aproape un secol, când sunt formulate primele legi științifice ale chimiei. Necesitatea optimizării proceselor metalurgice, cum ar fi prelucrarea minereurilor în
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
între șleahtici, în stilul de călărie, în tradițiile vieții la țară, în tradițiile pacifiste, în îmbrăcămintea tradițională (żupan, kontusz, sukmana, pas kontuszowy, delia, szabla) și folosea la integrarea nobilimii multietnice în timpurile Libertății de Aur. La începuturile sale, în forma idealistă, sarmatismul a reprezentat o mișcare culturală pozitivă: sprijinea credințele religioase, cinstea, mândria națională, curajul, egalitatea și libertatea. În timp, înțelesurile sale au fost distorsionate. Sarmatismul târziu a transformat credința în bigotism, cinstea în naivitate politică, mândria în aroganță, curajul în
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
aristocratice ale tuturor șleahticilor din perioada Libertății de Aur ("złota wolność"). Cunoscătorii de limbă latină erau numeroși, cei mai mulți șleahtici amestecând fără greutate cuvintele poloneze și latinești în conversația de zi de zi, ("macaronism" — de la italienescul "macaroni"). În formele de început, idealiste, sarmatismul a părut o mișcare culturală salutară care promova credința, cinstea, mândria națională, curajul, egalitatea și libertatea. Sarmatismul punea însă o clasă socială mai presus de altele și până în cele din urmă ideologia inițială a fost denaturată. Sarmatismul târziu a
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
având ca obiect principal limbajul natural și artificial, precum și relațiile acestuia cu realitățile non-verbale, care ar putea avea consecințe filosofice generale, contribuind la analiza conceptelor și la clarificarea ideilor. Aceste tendințe vin în opoziție evidentă cu curentele derivate din filosofia idealistă germană, în special cu Hegelianismul și dialectica. Filosofia analitică s-a răspândit după cel de-Al doilea război mondial mai ales în Anglia și în Statele Unite ale Americii sub diferite nume ca "Analiză lingvistică", "Empirism logic", "Pozitivism logic", "Neorealism", care
Filosofie analitică () [Corola-website/Science/302204_a_303533]
-
o reprezentare spirituală, în consecință neabordabilă cu mijloace de investigare științifică și inaptă de orice posibilitate de previziune. Moore susține că principala sarcină a filosofiei ar fi analiza și clarificarea semnificației noțiunilor, discutând critic afirmațiile altor filosofi. Consideră că speculațiile idealiste pot duce la afirmații absurde ("Refutation of Idealism", 1903) și se bazează pe adevărul conținut în ""bunul simț comun"" ("A Defence of Common sense", 1924). Russel, impresionat de precizia științelor matematice, încearcă să elaboreze un limbaj specializat corespunzător legității logice
Filosofie analitică () [Corola-website/Science/302204_a_303533]
-
("Nikolajs Hartmanis", n. 20 februarie 1882, Riga, Letonia - d. 9 octombrie 1950, Göttingen) a fost un filosof german, principal reprezentant al filosofiei idealiste, unul dintre cei mai sistematici și mai productivi filosofi din secolul al XX-lea, întemeietor al " ontologiei critice" - formă specifică în orientarea ontologică a cugetării contemporane. Preocupat de o nouă formă a sistematicii filosofice, el s-a impus totodată ca
Nicolai Hartmann () [Corola-website/Science/302691_a_304020]
-
ul este o orientare fundamentală în filozofie. Ca orientare monistă (spre deosebire de ontologiile dualiste sau pluraliste), ea se opune materialismului prin soluția pe care o dă raportului dintre spirit și materie sub aspectul primordialității. Grupările idealiste ale filozofilor consideră astfel ca fiind primordial sub aspectul cronologic și cauzal, spiritul. Orientarea idealistă consideră materia ca fiind factorul secund, dependent de spirit sau chiar neagă existența materiei. Pentru idealiști tot ce există, există în consecință datorită spiritului. În interiorul
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
monistă (spre deosebire de ontologiile dualiste sau pluraliste), ea se opune materialismului prin soluția pe care o dă raportului dintre spirit și materie sub aspectul primordialității. Grupările idealiste ale filozofilor consideră astfel ca fiind primordial sub aspectul cronologic și cauzal, spiritul. Orientarea idealistă consideră materia ca fiind factorul secund, dependent de spirit sau chiar neagă existența materiei. Pentru idealiști tot ce există, există în consecință datorită spiritului. În interiorul idealismului s-au ramificat două suborientări: una consideră că entitatea primordială, spiritul, este ceva situat
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
în prezent. În mod asemănător, în domeniul artei, idealismul susține imaginația și încearcă să realizeze concepția mentală a frumosului, un standard de perfecțiune, juxtapus naturalismului și realismului. Orice filozofie care acordă importanță crucială idealului sau domeniului spiritual, poate fi considerată „idealistă”. Idealismul metafizic este o doctrină ontologică care susține că realitatea însăși este incorporală sau experimentală în esența sa. Pe lângă asta, idealiștii nu sunt de acord cu faptul că anumite aspecte ale mentalului ar fi mai fundamentale. Idealismul platonic afirmă că
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
subiectivi ca Berkeley susțin atât idealismul metafizic, cât și cel epistemologic. Idealismul monistic susține că conștiința, nu materia, este baza a tot ce există. Este o concepție monistică deoarece susține că există un singur tip de lucru în univers și idealistă deoarece afirmă că acest lucru este conștiința. Anaxagora (480 î. Hr.) a fost cunoscut ca „"Nous"” („Minte”) deoarece învăța că „toate lucrurile” au fost create de Minte, că Mintea deține tot cosmosul și a dat ființelor umane conexiunea cu cosmosul sau
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]