1,242 matches
-
tipar înainte de a fi receptate ecourile reabilitării. Un indiciu l-ar putea constitui dezbaterile privind macheta volumului IV, încheiate încă din 1961. Limbajul referitor la „Junimea” nu este foarte violent, însă cuvântul „reacționar” este folosit în exces: „Expresia organizată a idealiștilor reacționari a constituit-o asociația Junimea [...]. Linia generală a Junimii [a fost] determinată de conducerea reacționară [...]. Așa zisa lor imparțialitate acoperea atitudinea reacționară împotriva inovațiilor democratice pe care le cerea însuși progresul economic”. în schimb, despre Maiorescu se vorbește în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
stins”; „Curând va so-/ si noaptea dar în alt ano-/ timp, paralel cu acesta!/ Pe fila mea se lățește pa-/ ta de cerneală a orei târ-/zii, norul vremii e în de-/clin!...” Rod al dezamăgirilor postrevoluționare ale unui spirit idealist și exaltat care, după ce a înfruntat represiunea brutală a autorităților comuniste în zilele lui decembrie ’89 la Timișoara, s-a regăsit „singur între români”, România pierdută (1995) reia tradiția eseistică interbelică a grupului de scriitori și filosofi de la revista „Criterion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
Rusia și Ucraina, au rămas în urmă datorită sistemului comunist care le-a întîrziat dezvoltarea. În ce ne privește, noi suntem întîrziați indiferent de sistem. În Diplomația, Henry Kissinger distingea între oamenii politici realiști (Richelieu, Bismarck, el însuși) și cei idealiști (Wilson, Roosevelt, Kennedy), arătînd că primii, deși urîți și nu adulați ca cei din a doua categorie, au reușit să ofere mai multă fericire popoarelor lor. Așa se întîmplă și astăzi cu adepții puterii economice, care produc o revoluție a
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
primii, deși urîți și nu adulați ca cei din a doua categorie, au reușit să ofere mai multă fericire popoarelor lor. Așa se întîmplă și astăzi cu adepții puterii economice, care produc o revoluție a mentalităților și a sistemelor preferabilă idealiștilor, în sensul că produc mai multă avuție. 4.3. O NOUĂ ORDINE MONDIALĂ Emerge un nou sistem mondial, în sînul căruia principalul factor de interacțiune este economia și în care principala amenințare este sărăcia. A deschide ochii asupra acestei noi
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
relației dintre om și natură, dar are în vedere și diverse aspecte sociale, cum ar fi lupta dintre individ și societate. Eroii romanelor sunt oameni simpli, săraci. Acest tip de roman nu încearcă să-și prezinte eroii într-un mod idealist, dimpotrivă, câteodată chiar îi transformă în antieroi. Un scriitor care descrie sărăcia de la țară în romanele sale este Ilmari Kianto, dintre operele căruia amintim Punainen Viiva (Linia roșie) și Ryysyrannan Jooseppi (Josif din Ryysyranta). Tot despre sărăcie scrie și Joel
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
pentru copii, opera sa fiind comparată cu cea a lui H. C. Andersen. Totodată, primele romane istorice au fost scrise tot datorită lui, cel mai cunoscut roman al său fiind Povestirile unui felcer militar. Opera sa prezintă istoria la modul idealist și poartă amprenta creștinătății. 735 Marilena Aldea îl aduce în discuție și pe Otto Manninen, a cărui operă este destul de dificil de încadrat. Poezia sa este una inventivă, elaborată, iar scrierile sale au mai degrabă un caracter simbolic. Datorită traducerilor
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Tineretului Comunist. Tematica și maniera narativă specifice scrierilor lui L. se conturează în nuvela eponimă a cărții de debut. Pe autor îl interesează sondarea universului adolescentin, surprinzându-și de regulă eroii în acele momente de criză care anticipează marile hotărâri. Idealiști, dornici de a lua viața în piept și implicit de a se elibera de sub tutela familiei, ei sunt preocupați în esență să-și marcheze individualitatea. Se vor conduce, așadar, după o variantă banală și lipsită de profunzimea intelectuală a conceptului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287809_a_289138]
-
a le fi citat pe toate. Fiul său, Laurențiu Florentin, născut în 1877 la Galata, a studiat problema sufletului, materiei, atomului și vieții, cu o vastă cunoaștere a tuturor sistemelor filosofice. Îi mai adăugăm pe D. Gusti, Laurian, eminentul Maiorescu, Idealistul S. Mehedinți, Micu, Rădulescu-Motru, Murgu, I. Petrovici, autor al unor solide studii filosofice și al unei noi metode în logică; M. Strajanu, alt traducător al lui Schopenhauer, care seduce melancolia românească; Tăușan, Vaschide, care și-a făcut un nume în
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
criminal; demn; descurcăreț; desen animat; doctori; domn; drag; dreptate; Dumnezeu; efemer; elogiu; Eminescu; eroic; eroină; eroism; excepție; nu există; extrem; fantezie; faptă glorioasă; faptă măreață; ficțiune; Vlad Filat; fîntînă; folclor; fraier; frontalieră; geniu; gigant; gladiator; glorie; haiduc; Herodot; Hilk; ideal; idealist; important; imposibilitate; inconștient; ins; Ironman; isteț; istoric; istorie; Isus Hristos; iubire; iubit; împărat; încredere în el; încredere; îndrăgostit; înțelept; înțepat; întrebare; învingere; jertfă; leneș; lume; lumii; lupte; macho; maestru; măreț; măreție; martir; mascați; medic; mereu; merituos; Mihai Viteazu; Mihai; milă; mit
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Discursul lui Voronca e întotdeauna fundamental grav, el ia totul în serios, se implică până în pragul ascezei și sacrificiului de sine, cu o dăruire totală în orice demers, și - chiar în miezul entuziasmelor sale se insinuează un sâmbure elegiac: un „idealist” a cărui exaltare romantică e subminată în adânc de un soi de scepticism ultim, ce pune sub un tremurător semn de întrebare până și cele mai înalte certitudini. Balansând între extreme și excese, el se știe mereu vulnerabil, retorica sa
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
se adreseze dovezile este succesul tratamentului. Acesta nu trebuie să fie egal cu vindecarea, care implică o eliminare totală a patologiei și inducerea unei stări de sănătate. Probabil un asemenea scop privitor la hipnoterapia problemelor legate de stres este unul idealist în cele mai multe cazuri și promisiunea unei vindecări este naivă și iresponsabilă. Aspectele legate de obiectivele terapeutice trebuie evident discutate cu pacienții în prima ședință de terapie și trebuie să se ajungă la o înțelegere cu prvire la scopurile realiste. Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
unor priviri neîncrezătoare, arun cate inițial aproape direct lui Jerry Hogle, pe un teren intelectual absolut fascinant, complet străin mie pînă în momentul respectiv (fiind încă fidel maiorescianismului clasicizant, asumat în școală, trăiam în cultul unui soi de purism estetic idealist, derivat din vechile clișee ale "artei pentru artă" și literaturii ca "fenomenalitate autonomă"). Aici, arta și societatea, cultura și biografia, textul și existența se îmbinau, straniu însă legitim, pînă la simbioză. Am descoperit, cu surprindere, că Școala de Frankfurt nu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Ispita lecturii, Steinhardt mărturisește: "bucureștean ce mă aflu, am fost repede fermecat și cucerit de Maramureș". Ce însemna Maramureșul cu adevărat pentru cel devenit monahul de la Rohia? R.D.M.: În privința aceasta, vedeți, Steinhardt era un om al atașamentului, însă nu un idealist. Vă reamintiți, desigur, acel text în care deplânge degradarea spirituală și morală care face victime până și în rândul țăranilor din Maramureșul voievodal. A.S.: Vă referiți la textul în care relatează despre țăranca ce "mai fură" de la "Colectiv"? R.D.M.: Exact
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
fundamental între cele două școli de gândire care stau la baza disciplinei: idealismul (de o factură optimistă) versus realismul (clasic, dar numit inițial „biologic” tocmai datorită accentului pus în explicație pe natura umană), de factură pesimistă. Pentru optimiști (în speță idealiștii, adepții liberalismului în relațiile internaționale), oamenii au o structură psihică rațională, fiind capabili să evalueze costurile și beneficiile asociate acțiunilor lor. E adevărat, în condiții particulare, precum incertitudinea și insecuritatea din relațiile internaționale, emoționalitatea poate interfera cu raționalitatea, însă idealiștii
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
idealiștii, adepții liberalismului în relațiile internaționale), oamenii au o structură psihică rațională, fiind capabili să evalueze costurile și beneficiile asociate acțiunilor lor. E adevărat, în condiții particulare, precum incertitudinea și insecuritatea din relațiile internaționale, emoționalitatea poate interfera cu raționalitatea, însă idealiștii apreciază că natura umană este perfectibilă prin educație, de unde și posibilitatea stăpânirii emoțiilor. Consecutiv, viziunea idealiștilor asupra istoriei umane este evolutivă, de progres continuu al oamenilor și istoriei lor, susținut prin rațiune și educație. Pentru pesimiști (sau sceptici, în speță
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
costurile și beneficiile asociate acțiunilor lor. E adevărat, în condiții particulare, precum incertitudinea și insecuritatea din relațiile internaționale, emoționalitatea poate interfera cu raționalitatea, însă idealiștii apreciază că natura umană este perfectibilă prin educație, de unde și posibilitatea stăpânirii emoțiilor. Consecutiv, viziunea idealiștilor asupra istoriei umane este evolutivă, de progres continuu al oamenilor și istoriei lor, susținut prin rațiune și educație. Pentru pesimiști (sau sceptici, în speță realiștii), natura umană a rămas aceeași dintotdeauna - fundamental slabă, egoistă, conflictuală, failibilă, dominată de dorința de
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Sursa: Kegley, 1993, pp. 135-138) Poate nici o altă perioadă nu ilustrează mai bine teza conform căreia „Relațiile internaționale au răspuns preocupărilor intelectuale ale generației precedente” (Hollis și Smith, 1990, p. 13) decât o face, la început de secol, grupul de idealiști ce apelează la tiparul gândirii liberale ale secolului nouăsprezece. Într-o formulare elegantă, formalizarea relațiilor internaționale ca disciplină autonomă este într-adevăr dominată de structura mentală a paradigmei liberale de secol nouăsprezece, accentuând credința în raționalitate, egalitate, libertate, proprietate și
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
XIX-lea și, respectiv, de cei asociați tradiției politico-juridice americane, accentuând varietatea actorilor politici, domnia legii și legătura dintre anarhie și suveranitate. Idealismul utopic - principalele caracteristici Așadar, în majoritatea descrierilor, istoria formală a disciplinei relațiilor internaționale începe cu un moment idealist. Dar acest moment idealist nu s-a născut din neant. Experiența traumatizantă a primului război mondial conduce la cristalizarea unei alternative de sorginte liberală la politica de putere a secolului al XIX-lea (realpolitik), acuzată, așa cum vom vedea, de iraționalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de cei asociați tradiției politico-juridice americane, accentuând varietatea actorilor politici, domnia legii și legătura dintre anarhie și suveranitate. Idealismul utopic - principalele caracteristici Așadar, în majoritatea descrierilor, istoria formală a disciplinei relațiilor internaționale începe cu un moment idealist. Dar acest moment idealist nu s-a născut din neant. Experiența traumatizantă a primului război mondial conduce la cristalizarea unei alternative de sorginte liberală la politica de putere a secolului al XIX-lea (realpolitik), acuzată, așa cum vom vedea, de iraționalitate. De aici concluzia răspândită
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ridică astfel întrebarea care au fost mecanismele prin care E.H. Carr și alți avocați ai perspectivei realiste au reușit această adevărată lovitură de imagine. În primul rând, reușita a fost asigurată de inventarea unei artificiale „diviziuni a muncii” între domeniul „idealist” și cel „realist” în relațiile internaționale. În procesul de „construcție” a idealismului, susținători ai Școlii realiste introduc pretenția separării între studiul dreptului internațional ca element definitoriu al așa-numiților idealiști și studierea politicii internaționale de către discipoli ai proiectului realist. În
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
asigurată de inventarea unei artificiale „diviziuni a muncii” între domeniul „idealist” și cel „realist” în relațiile internaționale. În procesul de „construcție” a idealismului, susținători ai Școlii realiste introduc pretenția separării între studiul dreptului internațional ca element definitoriu al așa-numiților idealiști și studierea politicii internaționale de către discipoli ai proiectului realist. În al doilea rând, probabil una dintre cele mai fascinante ipoteze de lucru lansate în ultimii ani o reprezintă teza lui Thies privind relația dintre idealism și realism. Astfel, în „inventarea
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
naștere din lipsa de înțelegere sau din neînțelegerile între națiuni, odată în plus comerțul este văzut ca un panaceu, datorită efectele sale pozitive în domeniul conectării diferitelor națiuni. Comerț - interacțiune - bună înțelegere - cooperare și prietenie: aceasta este rețeta anticipată de idealiști. Totuși, departe de a anunța un sfârșit al istoriei în maniera în care o va face Francis Fukuyama la începutul anilor ’90, teoreticienii liberali ai timpului avertizează asupra distanței ce separă realitatea interdependenței economice și continuarea practicării cu urmări catastrofale
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Woolf la critica lui Carr, existența Ligii Națiunilor este în sine o dovadă a admiterii existenței unei dizarmonii a intereselor și necesitatea medierii prin intermediul organizațiilor internaționale” (ibidem). În aceeași direcție, Angell este și mai elocvent în eseul său din 1925: ...idealiștii ignoră importanța naturii umane. Omul, în ultimă instanță, este un animal agresiv, emotiv, dominat de pasiuni, ilogic [...]. Exact de aceea este important să instituim anumite organizații internaționale, o Ligă a Națiunilor sau alte instrumente, în vederea disciplinării instinctelor distructive într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de-a lungul timpului, confirmat sau transformat prin interacțiunile internaționale și procesele de construcție ale actorilor de astăzi. Constructivismul nu vine să afirme că lumea este mai bună sau mai rea, sau fundamental diferită decât o descriu marxiștii, realiștii sau idealiștii. El susține că resorturile înțelegerii lumii internaționale sunt altele decât cele propuse de paradigmele anterioare, ceea ce se reflectă în modalitățile prin care poate fi cunoscută, comunicată și transformată ceea ce considerăm îndeobște a fi „realitate” internațională. Este cu siguranță o teorie
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Held, David, McGrew, Anthony, Goldblatt, David și Perraton, Jonathan (1999), Global Transformations. Politics, Eonomics and Culture, Polity Press, Cambridge. Held, David, McGrew, Anthony, Goldblatt, David și Perraton, Jonathan (2004), Transformări globale. Politică, economie și cultură, Polirom, Iași. Herz, John (1950), „Idealist Internationalism and the Security Dilemma”, World Politics, 2 (2). Heyden, Günter (1960), Critica geopoliticii germane, Editura Politică, București. Higgott, Richard A., Underhill, Geoffrey R.D. și Bieler, Andreas (1999), „Introduction: Globalisation and Non-State Actors”, în Richard A. Higgott, Geoffrey R.D. Underhill
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]