1,864 matches
-
el se ferește de spectaculosul ridicolului erotic: Ghicesc sub haine-ți nurii de fecioară, Cu pielea caldă și catifelată Și te doresc nebun, ca prima oară, Și ard de dor să mi te dărui toată. (Smaralde întunecate) Decorul poetic - cel ideatic și cel formal, al expresiei artistice - este uneori de o fragilitate aidoma distanței dintre agonie și extaz. Iată o poezie superbă, pe această muchie de frumos, pe care aș asemui-o, într-un fel (onorant!) de Federico Garcia Lorca (în
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
nerușinare, ca o menadă în extaz urlând continuu a moarte (singurul răcnet, de altfel, al realității orgiastice contemporane), mădularele trupului despuiat, ca și cum noua paradigmă a societății de azi (ce se scaldă cu plăcere pe toate părțile sale în irespirabilul mâl ideatic construit de către Walter Benjamin, anume acela că “Alinierea realității la mase și a maselor la realitate este un proces de amploare uriașă, atât pentru gândire, cât și pentru intuiție.”) are drept scop fundamental reprezentarea sa identitară sub forma “artei” perverse
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
să vii, a și început procesul de creație, astăzi tu fiind o operă de artă în plin proces de creație artistică , cea mai valoroasă și mai genială operă a Poetului atât ca formă estetică, dar și ca ceea ce înseamnă conținut ideatic. În artă nu se poate rupe forma de conținut. Dar acestea nu trebuie confundate una cu cealaltă, chiar dacă, în principiu, orice formă poate admite oricare conținut. De asemenea, nu poate exista formă fără conținut și nici conținut fără formă, chiar dacă
CITITORUL ȘI OPERA POETULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380949_a_382278]
-
să votăm asupra acestui subiect. Iată chestiunea pe care o pun în fața domniilor voastre: Există o realitate dincolo de ceea ce vedem? -În mod sigur! spuseră mai mulți. -Vreau să vă atrag atenția că nu avem nici o dovadă palpabilă în sprijinul ipotezei pluralității ideatice ca să spun așa, despre realitate, aceasta în afara tradițiilor religioase care ne sugerează acest lucru, sau cea a presupunerilor pur filozofice. -E de ajuns! rosti altcineva. -E de ajuns! rostiră mai mulți. -Vă rog să ridicați mâna, rosti Thrassylus. Cu toții ridicară
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
În vâltoare.” Întoarcerea spre sonet, mai apoi, îi redă poetei zona existențială de confort. Seninătatea și dragostea poetică și-a găsit oarecum aici forma poetică potrivită, lucru vizibil în modul talentat și valoros de a îmbina forma fixă și conținutul ideatic. Poeta are o intuiție bună a rimelor, a formelor, o apetență mai rar căutată azi. Unul dintre cele mai reușite este Nu seamănă iubirea noastră. Pe urmele lui Vasile Voiculescu, căruia poeta îi poartă multă admirație și drag, sonetele sunt
DRAG DE POEZIE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374381_a_375710]
-
artistice care interesează cititorii și oamenii de cultură de pretutindeni. Consiliul director al revistei, format din scriitorii Ion Constantinescu, Gavril Moisa și Al.Florin Țene ( președintele național al Ligii Scriitorilor), prin articolele și eseurile semnate de aceștia au dat direcția ideatica a revistei, ridicând ștacheta calității la un nivel înalt, competitiv cu revistele similare ce apar în țara noastră. La această au mai contribuit scriitorii Antonia Bodea, Voichița Pâlâcean Vereș și pictorul Lazăr Morcan. Numărul 32 al revistei, apărut zilele acestea
A APĂRUT AGORA LITERARĂ NR.32 DIN APRILIE 2017 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374472_a_375801]
-
empiric-observațională (astronomică). Astfel cercetătorul Ieronim Mihăilă de la Observatorul Astronomic din București a publicat notele de confirmare sub titlul Mișcarea periheliului (apropierea de Soare, a planetei Mercur!). Ca la un fapt al autenticei creații de geniu, Octav Onicescu a fost dominat, ideatic, de triada insolită: Timp, Spațiu, Obiect; în lucrările din 1981-1982, matematicianul român valorizează obiectivitatea celor trei realități. Pentru înțelegerea timpului, de pildă, savantul a imaginat un modul matematic, prin care distingem: durata individuală, mulțimea duratelor, măsura (convențională) acestora. Tot ceea ce
INTERVIU CU PROF. UNIV. DR. EMERIT TUDOR GHIDEANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374525_a_375854]
-
ale respirației fiintei mele interioare. Aflându-mă asemenea unui liliac înflorit a doua oară la poarta înserării, cu puterile risipite pe cărările vieții, scrisul a rămas pentru mine singura putere nealterată. Încă mai pot supraveghea stilul, profunzimea, substanța și densitatea ideatică și meandrele scrisului. Închizând ochii, îi văd cu drag și cu emoție pe toți cei prezenți fizic, dar și pe cei prezenți fie chiar numai cu gândul și inima și tuturor le mulțumesc călduros purtându-i în adâncul ființei mele
SĂRBĂTOAREA LANSĂRII CĂRȚILOR ÎN ROMÂNIA-2016 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371424_a_372753]
-
în realitate, se construiseră deja casele primilor veniți) - în anul de grație 1897 au lăsat tot pentru ca înainte de toate să aibe comunitatea o biserică (pe lângă cea mică ce era deja) demnă de comunitatea proaspăt înființa. Iubirea se construiește pe stabilitate ideatică și morală, se planifică conform unor vise, dar se distinge net de acelea habarnistice și schimbătoare de la o zi la alta..! O construcție, o dovadă a iubirii dintre oameni! Posibil ca acest vis născut încă de la primii germani basarabeni ajunși
TRECEREA ... (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374820_a_376149]
-
vedere diferite, atât ca parcurs cronologic dar mai ales ca selectivitate critică...metafizica nu moare ar fi concluzia autorului George Bondor, metafizica urmărește evolutiv marile idei și tematici ale omenirii, și-n talazurile interpretării subiective, înțelepții omenirii au dat panorama ideatică a sensurilor vieții. Firește m-a atras capitolul CRITICA METAFIZICII ÎN MODERNITATEA TÂRZIE, pentru că dl. profesor face o expunere de forță a interpretării metafizicii din ultimele două secole, cu accent pe filozofia lui Heidegger, ca reper in istoricitatea metafizicii dar
LECTURĂ DE PAŞTI- AUTOR GEORGE BONDOR de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374864_a_376193]
-
reper in istoricitatea metafizicii dar continuă opisarea acestui lung metraj cu Deleuze, Kierkegaard, Jean- Luc Marion. Fiind lucrare de doctorat, Dosarele metafizice, sunt, în opinia mea, o arhivare completă a istoriei metafizicii dar și un verdict de continuare, de reabordare ideatică, metafizica fiind transpunerea evoluției umane în plan explicativ și cauzal transformărilor de sens. Mai corect este să preiau chiar moțivația autorului: “Pe numele metafizicii au fost deschise mai multe dosare de urmărire penală. Verdictele au fost și ele variate- de la
LECTURĂ DE PAŞTI- AUTOR GEORGE BONDOR de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374864_a_376193]
-
pentru că deja te vezi provocat cu o nouă idee venită cu fraza imediat următoare. Fascinat de construcția mentală pe verticală, te temi în același timp să nu pierzi cumva firul, ratând poate un subînțeles capital din urzeala mai fină a ideaticului ramificat. Savuros e și stilul în care se exprimă, uneori cu intonații și accente retorice de Maestru, stil neobișnuit pentru un om de știință. Deloc ”scrobit”, Johan Galtung e capabil să facă un apropo savuros fără ca vocea să-i tremure
LUMEA VĂZUTĂ DE GALTUNG de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374993_a_376322]
-
finalul cărții, parcă vrea să demonstreze că, din putreziciunea unei lumi în descompunere, în primăvară răsar mugurii puri, inocenți, și e datoria grădinarilor lumii de a-i dezvolta armonios. Cartea poate fi abordată atât element cu element, fiecare poem având ideatica și scopul bine conturate, de sine stătătoare, dar și ca un tot unitar, deși, pentru aceasta ar fi fost utilă o regrupare a poemelor, subordonată ideaticii comune. Nu vreau să închei, fără a remarca un poem deosebit existent în carte
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
-i dezvolta armonios. Cartea poate fi abordată atât element cu element, fiecare poem având ideatica și scopul bine conturate, de sine stătătoare, dar și ca un tot unitar, deși, pentru aceasta ar fi fost utilă o regrupare a poemelor, subordonată ideaticii comune. Nu vreau să închei, fără a remarca un poem deosebit existent în carte și care, paradoxal, nu e poemul de debut al cărții (din care este extras și titlul volumului - „Când suflete de ceară...”). Este vorba de poemul „La
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
catafalc”, „ce-aș face, oare, /dacă mamei/aș dori/să-i trimit o scrisoare?”, „am rămas pân’ la ziuă, /priveghind lângă ea” - fac, dintr-o realitate funestă, relevări ale ego-ului vizionând, depășind, sublimând hotarele cunoașterii, conotațiile ce tind spre absolutul ideatic: „Acum,/ după această răscruce /de drum ,/ sunt altul.../ Sunt altcineva”. Dedublarea, încercarea străbaterii limitelor și disperarea scindării, în această durere unică, irepetabilă, au dat versuri sacralizând mama, ca arhetip universal al devenirii materiei: „În ce chip poți plânge, cum poți
EUGEN DORCESCU-ELEGIILE DE LA BAD HOFGASTEIN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373875_a_375204]
-
a constituit in final în marea tragedie a Bizanțului([3]). S-a dovedit ca "simfonia" gândită de Împăratul Justinian a fost o utopie, Bizanțul nereușind să devină un imperiu creștin universal așa cum s-a dorit de aceea, dacă în planul ideatic cel puțin, Biserica și societatea se puteau identifica, în plan real ele au fost și au rămas realități separate între care s-au dezvoltat de-a lungul timpului o seamă de raporturi. Atât societatea civilă cât și Biserica, luată ca
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE BISERICA ORTODOXĂ ŞI SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ ACTUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372274_a_373603]
-
așa cum se prezintă ea, de fapt, și nu unul cu puternice accente de mistificare a adevărului unic. Inserțiile de discurs jurnalistic vizibil „remodelat” din diverse cauze mai mult sau mai puțin absconse nu determină altceva decât nașterea unui alt cadru ideatic poziționat, de regulă, excentric în raport cu traiectoria inițială a evenimentului prezentat. Noul cadru ideatic format este echivalent în mentalul colectiv cu un anumit tip de realitate, ce nu se suprapune ca textură și coordonate aproape deloc cu cel creat de un
MODELUL HIPERREALITĂŢII MULTIPLE ŞI CRIZA DE IDENTITATE A MESAJULUI TRANSMIS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372816_a_374145]
-
mistificare a adevărului unic. Inserțiile de discurs jurnalistic vizibil „remodelat” din diverse cauze mai mult sau mai puțin absconse nu determină altceva decât nașterea unui alt cadru ideatic poziționat, de regulă, excentric în raport cu traiectoria inițială a evenimentului prezentat. Noul cadru ideatic format este echivalent în mentalul colectiv cu un anumit tip de realitate, ce nu se suprapune ca textură și coordonate aproape deloc cu cel creat de un alt mijloc mediatic. Cu alte cuvinte, canalului X îi corespunde hiperrealitatea Hx, în timp ce
MODELUL HIPERREALITĂŢII MULTIPLE ŞI CRIZA DE IDENTITATE A MESAJULUI TRANSMIS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372816_a_374145]
-
ca să ne întregim”, „dîndu-ne marea nădejde că el ne va reașeza în vechea noastră stare și, vindecîndu-ne rănile, ne va dărui fericirea deplină”. În poezia domnului Berghian această căutare a jumătății sufletești depășește neliniștea, nesiguranța, acestă căutare se desfășoară doar ideatic, întregul având ambele fețe ale androginului, iubirea e un unic și sintetic format și numai reflexivitatea și simbolistica gesturilor, definitorii ei, este preocupare poetică. Dincolo de timp, versul poetului nu găsește doar o corespondență în metafora stării sau o imagine plastică
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
concretețe, detaliu de aplicare în echilibristica și compensarea eventualelor sinusoide contemplative. “tu îți dorești balade pentru eternitate și dimineți interzise există doar păsări cu nume de piatră ocazional orizontale arcade.” Aplecare Iar mitul androginului reîntregit duce finalizarea iubirii ca apropiere ideatică, eternizată, absolutizată, singurătatea, absența ființei iubite fiind doar o îndurerare pasageră, pentru că.... “E bine, spui, că mă iubești la fel. Deschide larg fereastra, să mă doară Îmbrățișarea ta, cum face el Și-am să te cred, la fel, ca-ntâia
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
care ți-o poate da apropierea de artă. În sală am respirat aerul vocației pentru artă. M-am trezit deodată înconjurată de tablouri cu anvergura unui climat cromatic fermecător, debordând din prea plinul inimii creatorului lor și de densitatea conținutului ideatic, de adevarate meditații în cheie lirică. Nu mă săturam privind acel univers al culorilor care se aflau într-un dialog, cu ele însele sau cu privitorul. Parcă auzeam respirația pictorului la șevalet sau pulsația vieții transpusă în tablouri. Numai așa
CEASUL DE TAINĂ AL PICTORULUI MIHAI TEODOR OLTEANU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371100_a_372429]
-
un rând îți pot ORIENTA căutarea. Un sentiment similar am avut când, dorind să scriu un studiu despre ortodoxismul interbelic și problema spiritualității, Mircea Vulcănescu, prin două articole ale sale, mi-a orientat în mod decisiv cercetarea, deopotrivă sub aspect ideatic și metodologic. Ele constituie unul din cele mai complete și comprehensive răspunsuri la problema ideii de spiritualitate intens vehiculată în cultura română interbelică. Totul a început printr-un răspuns acordat unui chestionar inițiat, în anul 1928, de revista Tiparnița literară
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A110 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN PĂMÂNTUL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (03.03.2014) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371082_a_372411]
-
un exil de circumstanță, deci, în aventura cunoașterii, se tinde spre limitele nebuloase ale raționalului, într-o antinomie care dispare o dată cu rațiunea, adică. Atât la Coșbuc, dar mai ales la Blaga, lumea și fenomenele se revelează într-un tip de ideatic (element de patristică), dar o "ideație"ce pare antică, dar în apropiere de sistemele teologice la Coșbuc. Dar lângă "mister", la amândoi poeții în discuție conștiința trăiește drama de totdeauna a "deșărtăciunilor", căci, transpusă în transcedentar cunoașterea împinge totuși la
FENOMENUL HIPERIONIC LA G.COŞBUC ŞI BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371202_a_372531]
-
semnalăm o nouă apariție editorială: EMIL DRUNCEA - INSULA DE CUVINTE (poeme). Placheta conține un număr de 36 de poeme, având o prefață apreciativă, alcătuită de scriitoarea și publicista Maria Diana Popescu, redactor al prestigioasei reviste de cultură Agero Stuttgart. „Tonalitățile ideatice sunt varii personaje, ce-și joacă rolul pe scena vieții, cu devoțiune și talent. Insula pe care o construiește Emil Druncea este un tărâm realist-magic, ascuns de insinuantele-i cețuri lirice. Pe această insulă a cuvintelor, supusă intemperiilor, se poate
EMIL DRUNCEA – INSULA DE CUVINTE (POEME) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371255_a_372584]
-
inerentele locuri comune: petală de dor, ferestre de dor, crâmpeie de vis, praguri de lut, cărări de-mprumut, dorul ce mă doare ș.a. Dar acestea sunt rare și nesemnificative, în comparație cu frumusețea versurilor în stil clasic care, așezate într-un context ideatic, capătă altă aură. Poeta își recunoaște rolul jertfelnic în economia zidirii unei mânăstiri de cuvinte: „Am un rol / responsabil. Eu sunt Ana, tu Manole iar / inima ta, mânăstire...” Am un rol resposabil). De fapt, întreaga carte respiră istoria unei defuncte
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]