858 matches
-
scrisă în alfabetul ebraic. La recensământul din anul 1930 au fost înregistrați în Regatul României 518.754 de vorbitori de idiș ca limbă maternă, reprezentând 2,9% din totalul populației României. Pe provincii, cel mai ridicat procentaj de vorbitori de idiș a fost consemnat în Bucovina (8,7% din totalul populației), urmat de Basarabia (7,0%), Moldova (4,5%), Crișana-Maramureș (4,2%) și Transilvania (1,6%). În Transilvania și Banat majoritatea evreilor erau vorbitori de maghiară sau germană ca limbă maternă
Limba idiș () [Corola-website/Science/296712_a_298041]
-
maghiară sau germană ca limbă maternă. În Vechiul Regat majoritatea evreilor erau vorbitori de română ca limbă maternă. Cu toate acestea, din totalul de 69.885 de evrei înregistrați în 1930 la București, 13.539 de persoane au declarat limba idiș ca limbă maternă, ceea ce corespunde unui procentaj de 2,11% din totalul populației Bucureștiului din acel an. În 1978 scriitorului de limbă idiș Isaac Bashevis Singer i-a fost conferit Premiul Nobel pentru Literatură. dtv - Atlas der deutschen Sprache ("Atlasul
Limba idiș () [Corola-website/Science/296712_a_298041]
-
de 69.885 de evrei înregistrați în 1930 la București, 13.539 de persoane au declarat limba idiș ca limbă maternă, ceea ce corespunde unui procentaj de 2,11% din totalul populației Bucureștiului din acel an. În 1978 scriitorului de limbă idiș Isaac Bashevis Singer i-a fost conferit Premiul Nobel pentru Literatură. dtv - Atlas der deutschen Sprache ("Atlasul limbii germane", ediția paperback dtv, coordonator Werner König) http://www.amazon.de/dtv-deutsche-Sprache-Werner-K%C3%B6nig/dp/3423030259
Limba idiș () [Corola-website/Science/296712_a_298041]
-
8 societăți de vânătoare, Automobil Clubul Regal Chișinău etc. În 1927 au răsunat la Chișinău primele semnale și emisiuni ale postului de radio "Basarabia", în scurt timp în municipiu apărând încă trei stații de radio, incl. în limbile rusă și idiș, toate fiind reprimate însă după invazia sovietică din 1940. Iată și organizarea de Sănătate a Chișinăului după 1918. Spitale de stat: Spitalul Central, Spitalul Regina Maria, Spitalul de contagioși, Spitalul Militar, Spitalul Militar de ochi, Spitalul de ochi „D. Manoilescu
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
alte surse bazate pe publicațiile de presă ale vremii, primele semnale și emisiuni ale postului de radio "Basarabia" la Chișinău au răsunat în 1927, în scurt timp în municipiu apărând încă trei stații de radio, incl. în limbile rusă și idiș, toate fiind reprimate însă după invazia sovietică din 1940. În anii "90 ai sec. 20, la Chișinău au apărut mai multe posturi de radio retransmise de la Moscova, care au denaturat și continuă până astăzi să denatureze spațiul mediatic radio din
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
17.359 în 1890, 21.587 în 1900, 28.613 în 1910 (32.8% din populație) și 43.701 în 1919 (41.7% din populație). În oraș și mai ales satele și orașele din apropiere, majoritatea populației evreiești vorbea limba idiș și menținea o tradiție ortodoxă. Numai elita orașului vorbea limba germană și practica cultul mozaic de rit reformat. Tenorul Josef Schmidt (1904-1942) a cântat în cor pe când era copil și apoi a fost cantor când a devenit adult. După anexarea
Templul din Cernăuți () [Corola-website/Science/317033_a_318362]
-
Hovevei Tzion. În timpul studiilor liceale la Bârlad, tânărul Michel Landau a condus clubul tineretului sionist din localitate. Aici și-a cunoscut și viitoarea soție. Ulterior s-a mutat la Chișinău, unde a condus cotidianul (unic atunci în România ) de limbă idiș "Unzer Tzait" ("Vremea noastră") (1922-1935) și publicația "Der Id" ("Evreul"). De asemenea, ca avocat, a ajutat mulți refugiați evrei fugiți din Uniunea Sovietică să ajungă în Palestina aflată atunci sub regimul mandatului britanic. Michel Landau a fost ales de trei
Michel Landau () [Corola-website/Science/318205_a_319534]
-
cu 1.000 "coroane" pentru a-l incrima pe liderul PNPR. În 1906, Straucher însuși, împreună cu avocatul-activist Max Diamant, a creat Partidul Popular-Național Evreiesc. La acel moment, opțiunea lui Straucher în favoarea secularismului evreiesc și a modernizării implicau eventual reevaluarea limbii idiș ca limbă națională a evreilor. După relatări, susținerea autonomiei și a identității idișiste provine din ideologia populară a comunităților evreiești din Imperiul Rus. Punctul de vedere idișist, care îl plasează printre primii intelectuali evrei care identifică ceea ce a fost până
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
populară a comunităților evreiești din Imperiul Rus. Punctul de vedere idișist, care îl plasează printre primii intelectuali evrei care identifică ceea ce a fost până acum văzut ca un dialect regional al limbii germane (conform relatărilor, Straucher însuși declarase anterior că idișul era un simplu "jargon"), l-a adus în conflict cu evreii mai tradiționaliști, care sprijineau în schimb o renaștere a limbii ebraice. Împreună cu Diamant și cu cărturarul Nathan Birnbaum, Straucher a organizat prima Conferință pentru limba idiș, care a avut
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
declarase anterior că idișul era un simplu "jargon"), l-a adus în conflict cu evreii mai tradiționaliști, care sprijineau în schimb o renaștere a limbii ebraice. Împreună cu Diamant și cu cărturarul Nathan Birnbaum, Straucher a organizat prima Conferință pentru limba idiș, care a avut loc la Cernăuți între 31 august și 3 septembrie 1908. Cererea sa inițială pentru ca lucrările să fie ținute la Casa Evreiască "Kehilla" s-a lovit de opoziția rigidă a grupurilor "ebraiste"; conferința a fost găzduită în cele
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
Kehilla" s-a lovit de opoziția rigidă a grupurilor "ebraiste"; conferința a fost găzduită în cele din urmă de către o instituție similară a ucrainenilor locali și de Societatea de Muzică locală. Cu toate acestea, Straucher nu a sprijinit educația în idiș și a favorizat școlile de limbă germană, pentru care el a solicitat profesori și inspectori evrei. În mare parte ca urmare a acestei restructurări politice, autoritățile austriece au acordat "permisul de stabilire în Bucovina" în etape, între 1909 și 1911
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
optat în favoarea trimiterii copiilor lor la școlile evreiești particulare. Potrivit lui McCagg, în ultimii săi ani, Benno Straucher s-a aflat într-o dispută cu mai tinerii activiști idișiști "care simțeau că se poate ajunge la masele evreiești doar prin folosirea idișului". În anii 1930 a suferit numeroase lovituri în viața personală, în primul rând pierderea soției Fanny, a fiicei și a doi fii. Bolnav și singur, a trăit ultimii ani ai vieții într-un sanatoriu. Bătrânul politician a murit în anul
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
Galiția” polonezi, ruteni, germani, armeni, evrei, unguri, țigani, lipoveni, etc. Polonezii reprezentau majoritatea populației în vestul regiunii, pe când rutenii erau majoritari în răsărit. Evreii din Galiția emigraseră aici încă din Evul Mediu din Germania. Cei mai mulți dintre ei erau vorbitori de idiș. Populația germanofono era numită în general funcție de regiunea de origine a strămoșilor lor: sași - Saxonia, șvabi - Suabia. Diferențierea din punct de vedere religios era mult mai ușor de făcut: în vreme ce polonezii erau în majoritate catolicism, rutenii erau în principal greco-catolici
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
de majoritatea locuitorilor și mulți tineri știu limba germană și engleză, limba preferată, in viata de zi cu zi este Limba Saxona de Jos din Groningen. Varietatea din Winschoten a dialectului Groningen are o brumă de cuvinte din ebraica (și idiș), ceea ce reflectă comunitatea evreiască proeminenta mai demult, care locuia aici de la 1700.
Winschoten () [Corola-website/Science/315716_a_317045]
-
de-al doilea război mondial În creația sa, Sluțki a abordat și teme evreiești, ca de pildă cele legate de tradiția evreiască, antisemitism, inclusiv aspectele antisemite din societatea sovietică, Holocaustul, etc. El a făcut și traduceri din poezia în limba idiș, din autori ca Leib Kvitko, Aaron Verghelis, Șmuel Galkin, Iakov Sternberg, Așer Șvarțman și alții. Un eveniment deosebit s-a petrecut în anul 1963 cînd autoritățile sovietice au permis tipărirea unei prime antologii de poezie ebraică israeliană în traducere rusă
Boris Sluțki () [Corola-website/Science/315238_a_316567]
-
rebeliunea cazacilor din Ucraina (1648-1657), care s-a transformat într-un război de eliberare a ucrainenilor de sub dominația poloneză. În urma pogromurilor din Ucraina din secolul al XVI-lea a venit în România un val de evrei așkenazi vorbitori de limba idiș. În secolul al XVI-lea, existau mai multe comunități evreiești în Moldova, iar în 1740 erau organizate comunități importante în orașele Bacau, Roman și Galați. Rabinul Salomon Ben Aravi (Arayo) (1549-1629), care profesa medicina, a venit la Iași în 1589
Evreii din Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/318667_a_319996]
-
(Simha Ben-Zion) (n. 27 noiembrie 1870, Telenești - d. 1932, Tel Aviv) a fost un scriitor și jurnalist de limbă idiș și ebraică, originar din Basarabia. , născut sub numele Alter Gutman, a fost educat în stil tradițional evreiesc la Telenești, locuind un timp și la Orhei. În anul 1889 a plecat la Odesa, unde a lucrat la școala ebraică împreună cu Haim
Simha Ben-Țion () [Corola-website/Science/320072_a_321401]
-
a apărut o colecție de legende biblice cu ilustrații (în colaborare cu Bialik și Ravnițki), precum și povestirea „Iesoimim" (Orfanii). În anul următor apare o culegere de opere alese la Tel Aviv. Este preocupat de asemenea de traduceri din germană și idiș, în particulr traduce din idiș o serie de cântece populare. În anii 1922 - 1924 locuiește în Germania. După moarte în anul 1949 apar operele alese ale lui Ben-Țion sub îngrijirea și cu ilustrațiile fiului acestuia Nahum Gutman. Un bulevard din
Simha Ben-Țion () [Corola-website/Science/320072_a_321401]
-
legende biblice cu ilustrații (în colaborare cu Bialik și Ravnițki), precum și povestirea „Iesoimim" (Orfanii). În anul următor apare o culegere de opere alese la Tel Aviv. Este preocupat de asemenea de traduceri din germană și idiș, în particulr traduce din idiș o serie de cântece populare. În anii 1922 - 1924 locuiește în Germania. După moarte în anul 1949 apar operele alese ale lui Ben-Țion sub îngrijirea și cu ilustrațiile fiului acestuia Nahum Gutman. Un bulevard din capitala Israelului poartă numele lui
Simha Ben-Țion () [Corola-website/Science/320072_a_321401]
-
['zolmən 'rozəntal] (; în grafiere ) (1889, Telenești, jud. Orhei, Basarabia — 19 martie 1959, Chișinău) a fost un scriitor, jurnalist și culegător de folclor de naționalitate evreiască din Basarabia. A scris în limbile idiș și ebraică. a fost unul dintre cei 10 copii ai unui arendaș din Telenești. După absolvirea școlii elementare heder, a dat examene la fără frecvență și a fost admis în clasa a opta la un gimnaziu din Odesa. Apoi a
Zolmen Rozental () [Corola-website/Science/320101_a_321430]
-
Cârciumarul”), "Măisălăh far Kindăr" ("Mejselech für Kinder"; „Povești pentru copii”). La Chișinău, în anii 1920-1922) s-a ocupat de redactarea ziarului "Dăr Yid" ("Der Jid"; „Evreul”). Din 1923 și până în 1938 (când în România a fost interzisă presa de limbă idiș), Rozental a fost redactorul unicului ziar evreiesc "Undzăr Țait" ("Unsere Zeit"; „Timpul nostru”), care avea cel mai bun rating (27%) dintre cele 22 de periodice evreiești basarabene. Ziarul avea circulație și în alte țări. Tot la Chișinău, Rozental a editat
Zolmen Rozental () [Corola-website/Science/320101_a_321430]
-
Schwartzbard, asasinul lui Simon Petliura ("Der Schwarzbard process"/"Der Schwarzbardprozess", Chișinău). Rozental a vizitat Palestina de trei ori, iar în 1938 a publicat la Chișinău) o carte de proză de călătorie, "Unzer Land" („Țara noastră”). A tradus din română în idiș romanul lui Eugen Herovanu "„Jertfă veșnică”" (în ), avându-i coautori pe "K. A. Bertini (Golergant) " și "D. Vinnițki". A redactat în limba ebraică volumele cu caracter didactic "Min һaZad" („Dintr-o parte", 1938) și "Pinkasi" („Caietul”, 1939), în colaborare cu
Zolmen Rozental () [Corola-website/Science/320101_a_321430]
-
Încă în timpul vieții la Ierusalim a apărut o culegere de basme pentru copii (1940), schițe și nuvele (Tel-Aviv, 1949)în traducere în ivrit. Au urmat traduceri în ivrit a "Căpriței minunate" (Tel- Aviv, 1960), și o ediție bilingvă (ivrit și idiș) de opere alese, redactată de Boris Sandler. Nepotul lui Zolmen Rozental este pictorul Zalman Galicinskii - organizatorul centrului informațional de ajutor jetrfelor antisemitismului din Israel - primei organizații, care și-a propus scopul să atragă atenția asupra incidentelor antisemite din Israel.
Zolmen Rozental () [Corola-website/Science/320101_a_321430]
-
fost incluse în directoratul Habad din 2007. Mișcarea are peste 200.000 de hasidim (discipoli, aderenți), și circa un milion de evrei s-au bucurat anual de serviciile Habad. Aderenții Habad-ului, cunoscuți ca „habadnici” (ebraică:. חב"דניק) și / sau „lubaviceri” (idiș:. ליובאוויטשער), urmează tradițiile Habad în rugăciune și în liturgii bazate pe Cabala Lurianică. Ca hasidim, ei susțin că urmează calea hasidică a lui Israel ben Eliezer Baal Shem Tov. Datorită entuziasmului religios și a păstrării cu strășnicie a datinilor, cuvăntul
Habad () [Corola-website/Science/321226_a_322555]
-
croitori, cizmari, cojocari) sau intelectuali (arhitecți, ingineri, medici și avocați). Meseriile erau transmise de obicei în familie de la tată la fiu. Meserii cum erau cele de agricultori, zidari, dulgheri sau lăcătuși nu erau practicate de evrei. Ei vorbeau în limba idiș, ca și în germană sau în română. În această perioadă, cu aprobarea tacită a autorităților românești, au fost aleși viceprimari evrei și anume dr. Rafael Mueck (1927-1929) și Elias Ellenbogen (1931-1933). Ultimul dintre ei, proprietar bogat al unui depozit de
Sinagoga Mare din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320571_a_321900]