1,103 matches
-
săturate. Și simțea că nu mai poate suporta, biata de ea: Șobolanul era la fel ca pe vremea cînd trecea drept băiatul cel mai cumsecade din Lima, dar și cel mai plicticos și acum, după douăzeci de ani, era la fel de idiot ca atunci, doar cu o anumită siguranță grosolană față de chelneri, era și asta ceva, singurul lucru pe care-l Învățase tot imitîndu-i pe playboys și pe holteii interesanți; semnînd mereu cecuri, Șobolanul Își făcuse o semnătură proprie: mîzgălea cîteva litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nou grup de joacă și acela că Ashling mergea la deschiderea unui nou restaurant nu o lăsa tocmai rece. Ce face Dylan? Clodagh plescăi mofturoasă. —Muncește zi și noapte. Va fi plecat joi seara. Din nou! Pleacă la altă conferință idioată. Nu vrei să vii pe la mine? Bem vin și mâncăm ceva... Sigur. O seară ca între fete, acasă. —ăsta este singurul gen de seară de care se pare că am parte. Mă anunți dacă afli ceva de Ted? 39tc "39
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
În domeniul care e doar al vostru“. Furios din pricina unui vis! Tatăl lui era absent În acel vis, dar reflecțiile pe care le facem pornind de la un vis aparțin și ele visului. Lui François i se părea de-a dreptul idiot să se enerveze Împotriva tatălui său după atîta timp. Dar nu se putea stăpîni. Nu Îi era doar ciudă pe tatăl lui pentru că Încercase uneori să-i impună propria lui concepție despre frumusețea feminină. Era vorba de toate celelalte, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
regăsit locurile comune ale unui catolicism care Îi liniștea zi de zi. A fost singura dată cînd tata a fost de partea profesorilor, și Încă În mod violent. CÎnd mă plîngeam de o notă nedreaptă sau de o măsură disciplinară idioată, era mereu de partea mea. Trebuia uneori să-l temperez, pentru a-l opri să-și Îmbrace paltonul și să meargă să-l scuture pe nefericitul dascăl de care mă plînsesem. Mi-ar fi dat dreptate Împotriva Întregului pămînt cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
De ce rămîi cu Delphine?“. Făcea parte dintre cele care te anunță că sînt amorezate de tine de cum te afli cu ele În același pat. Răspunsul meu a fost cel al unui mojic: aproape tot ce-mi spunea mi se părea idiot. Unchiul Laurei avea un hotel la Capri. Ea m-a dus undeva să dansăm pînă În zori și a refuzat să mă Însoțească În camera mea, dar mi-a propus să vin eu Într-a ei. Într-unul din caietele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
meu despre Provența care avusese loc În casa părinților Tinei, o casă comandată În 1911 de un magnat al finanțelor belgiene lui Henry Van de Velde pentru a-l consola că ratase comanda construirii la Paris a teatrului de pe Champs-Élysées. („Idioții!“ murmura Zscharnack, nescăpînd prilejul de a-mi aminti că poseda niște mobile desenate de Van de Velde, precum și niște ediții originale din Nietzsche Într-o legătură făcută tot de el.) Casa, pe care familia Tinei o revînduse, tocmai fusese distrusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
bolile venerice. Ne-am ales cu un film american În variantă franceză, CÎntecul lui Bernadette, În care Jennifer Jones, În rolul Bernadettei Soubirous, Își pune sex-appeal-ul În slujba Bisericii. După trei sferturi de oră, filmul fiind cu adevărat mult prea idiot, mi-am părăsit locul și m-am Îndeptat spre ieșire. Două santinele mi-au dat prilejul să pricep expresia manu militari readucîndu-mă cu brutalitate la locul meu. A doua zi, am izbutit să ajung pînă la cabina telefonică. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mai rău. Ceea ce mă surprinde e că tu ești surprins. Îl cunoști pe tata. Vorbesc serios, doar nu te așteptai să fie În al nouălea cer de bucurie citind-o? — Tocmai, că mă așteptam! O să ți se pară că sînt idiot, dar trăgeam nădejde să-l impresionez. Scrisul la cartea asta a Însemnat un mare volum de muncă. Credeam că va vedea acest lucru și că va fi impresionat. Ascultă, a fost entuziasmat pentru mărunțișuri pe care le-am făcut pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
toată stăpânirea de sine, cum se întâmplă adesea cu unii oameni. Încă puțin și poate ar fi început să împroaște cu scuipat, într-atât era de furios. Însă tocmai din cauza furiei orbise, altfel și-ar fi dat seama că acest „idiot“, pe care îl trata cu atâta dispreț, cam prea repede și cu finețe se pricepe uneori să înțeleagă și să redea totul extrem de satisfăcător. Deodată se întâmplă ceva neașteptat. — Trebuie să vă atrag atenția, Gavrila Ardalionovici, spuse brusc prințul, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu finețe se pricepe uneori să înțeleagă și să redea totul extrem de satisfăcător. Deodată se întâmplă ceva neașteptat. — Trebuie să vă atrag atenția, Gavrila Ardalionovici, spuse brusc prințul, că mai înainte am fost într-adevăr bolnav, încât chiar eram aproape idiot, însă acum m-am însănătoșit de mult și mi-e întrucâtva neplăcut când mi se spune pe față că sunt idiot. Ați putea fi scuzat, avându-vă în vedere ghinioanele, însă în furia dumneavoastră mi-ați vorbit urât de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
atrag atenția, Gavrila Ardalionovici, spuse brusc prințul, că mai înainte am fost într-adevăr bolnav, încât chiar eram aproape idiot, însă acum m-am însănătoșit de mult și mi-e întrucâtva neplăcut când mi se spune pe față că sunt idiot. Ați putea fi scuzat, avându-vă în vedere ghinioanele, însă în furia dumneavoastră mi-ați vorbit urât de două ori. Nu-mi convine deloc, mai ales așa, de la prima întâlnire, cum e în cazul nostru, și întrucât ne aflăm chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
i-l recomande. — Chiriașul nostru, repetă Ganea. În mod evident, prințul era prezentat aici drept ceva rar (și util tuturor ca ieșire din situația falsă), mai că nu era împins cu forța spre Nastasia Filippovna; prințul auzi chiar clar cuvântul „idiot“, șoptit din spatele lui probabil de Ferdâșcenko, drept lămurire pentru Nastasia Filippovna. — Spuneți-mi, de ce nu mi-ați deschis ochii adineaori, când m-am... înșelat atât de îngrozitor în privința dumneavoastră? continuă Nastasia Filippovna, cercetându-l pe prinț din cap până în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dar absolut sincer, povesti toată întâmplarea, povesti și cum se dusese apoi să-și ceară scuze de la prinț. Relatând incidentul, își exprimă cu înflăcărare părerea că, Dumnezeu știe de ce, din motive cu desăvârșire ciudate, s-a spus că prințul e idiot, „că, după părerea lui, lucrurile stau exact invers și că, fără îndoială, prințul e un om care știe ce vrea“. Nastasia Filippovna ascultase această caracterizare cu multă atenție și îl urmărise curioasă pe Ganea, însă imediat discuția luase altă turnură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
auzit că prințul mă va ocroti! Afanasi Ivanovici, măcar dumneavoastră felicitați-mă! De-acum voi putea sta peste tot alături de soția dumneavoastră; ce ziceți, e convenabil să ai un asemenea soț? Un milion și jumătate, prinț și, cum se zice, idiot pe deasupra, ce-ar putea fi mai bun? De-abia de-acum începe viața adevărată! Ai întârziat, Rogojin! Ia-ți iute pachetul, mă mărit cu prințul și sunt mai bogată decât tine! Dar Rogojin înțelesese situația. O suferință inexprimabilă i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prințul brusc, ca și cum și-ar fi venit în fire, roșind și dându-și seama față de ce oameni spune aceste cuvinte. Din pudoare, Ptițân chiar își plecase capul și privea în pământ. Toțki se gândi în sinea lui: „O fi el idiot, dar știe că vorba dulce mult aduce, asta-i natura umană!“ Remarcă și prințul, dintr-un colț, privirea scăpărătoare a lui Ganea, cu care acesta parcă ar fi vrut să-l prefacă în scrum. Ce om bun! exclamă înduioșată Daria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fi, nepăsătorul P. l-a crescut princiar pe cuconașul luat de suflet, i-a angajat guvernanți și guvernante (neîndoielnic, foarte drăguțe), pe care, fiindcă veni vorba, le aducea chiar el de la Paris. Însă ultimul vlăstar al neamului boieresc respectiv era idiot. Guvernantele de la Château des Fleurs nu i-au fost de folos și până la douăzeci de ani copilul nostru de suflet nu a învățat să vorbească în nici o limbă, fără s-o excludem nici pe cea rusă. Ultima împrejurare e, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu lasă nici un testament; ca de obicei, treburile sunt în neorânduială, apar o mulțime de moștenitori lacomi, care nici nu se gândesc la ultimele progenituri ale neamului, cele care, din milă, sunt tratate în Elveția de idiotismul ereditar. Vlăstarul, deși idiot, a încercat totuși să-l ducă de nas pe profesorul lui și timp de doi ani, se zice, a reușit să facă tratament gratis, tăinuindu-i moartea binefăcătorului lui. Dar și profesorul era un șarlatan de mare clasă; speriindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
chiar un remarcabil erudit; a fost corespondentul multor persoane importante în probleme științifice și mulți bani a cheltuit pentru știință. Cât despre inima lui, despre faptele lui bune, o, desigur, ați scris pe bună dreptate că pe atunci eram aproape idiot și nu puteam înțelege nimic (deși rusește vorbeam totuși și puteam înțelege), însă vedeți că pot să apreciez acum tot ce-mi amintesc din perioada aceea... — Dați-mi voie, strigă strident Ippolit, n-ar fi prea sentimental? Nu suntem copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acum, de vreo oră, la prima noastră întrevedere, m-a anunțat că s-a dumirit asupra tuturor intențiilor lui Cebarov, că are dovezi și că Cebarov este tocmai ce bănuiam eu că este. Doar știu, domnilor, că mulți mă cred idiot, și Cebarov, aflând de reputația mea, că dau banii cu ușurință, și-a pus în gând să mă înșele fără dificultate, contând tocmai pe sentimentele mele față de Pavlișcev. Însă principalul e că - dar ascultați-mă până la capăt, domnilor, ascultați tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
oferta fusese făcută în gura mare, când erau de față și persoane străine. „Trebuia să am răbdare și să-i ofer banii mâine, între patru ochi, se gândi imediat prințul, însă acum greșeala nu mai poate fi îndreptată! Da, sunt idiot, un idiot veritabil!“ își dădu el verdictul în sinea lui, într-o criză de rușine și nespusă întristare. Între timp, Gavrila Ardalionovici, care până atunci stătuse deoparte și tăcuse cu încăpățânare, ieși în față la invitația prințului, se opri lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
temeați! Credeți că „chiar așa trebuia să se întâmple“? Atunci aflați că, dacă urăsc pe cineva dintre cei de aici, zbieră el cu horcăituri, strident, împroșcând stropi din gură (pe toți, pe toți vă urăsc!) - pe dumneavoastră, suflet iezuit, dulceag, idiot, milionar-binefăcător, pe dumneavoastră vă urăsc mai mult decât pe oricine, mai mult decât orice pe lume! V-am înțeles de mult și am început să vă urăsc de când am auzit de dumneavoastră, v-am urât cu toată ura sufletului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
l-au scornit în absența mea; trebuie să fie o glumă. — Îmi face plăcere să aflu așa deodată! Numai că e oare posibil ca tu să-i fi stârnit interesul? Doar cu gura ei te-a gratulat de „slut“ și „idiot“. — Asta ați fi putut să nu mi-o spuneți, observă prințul cu reproș, aproape în șoaptă. — Nu te supăra. Fata-i nesupusă, smintită, răzgâiată - dacă te îndrăgește, te ocărăște în gura mare, își bate joc de tine pe față; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și l-am adus aici? Doamne, mi-am pierdut mințile, mare boroboață am făcut! Să vorbești cu un tânăr despre secretele fiicei tale, ba încă despre niște secrete care mai că nu-l privesc personal! Doamne, măcar bine că-i idiot și... și... prieten al casei noastre! Dar oare-i posibil ca Aglaia să fie încântată de pocitania asta? Doamne, bat câmpii! Ptiu! Suntem originali... ar trebui să fim puși în vitrine de sticlă, eu prima, și să fim arătați oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ne-a speriat dintr-o joacă... — Încă-i bine că a dat peste un idiot ca ăsta, îi șopti Lizaveta Prokofievna. Totuși, observația fiicei ei o făcuse să se simtă mai ușurată. Prințul auzi, totuși, că cineva l-a făcut „idiot“ și tresări, dar nu din cauza asta. Uită imediat cuvântul jignitor. Însă în mulțime, nu departe de locul unde stătea el, într-o parte - n-ar fi putut nicidecum arăta în ce loc și în ce punct - zări o față, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a spus că la Pavlovsk «tulburarea mea și visele» se vor schimba. Și de ce visele, mă rog? Ori e medic, ori într-adevăr e neobișnuit de inteligent și se pricepe să ghicească multe. Dar că în cele din urmă e «idiot», nu mai încape îndoială.) Ca un făcut, chiar înaintea venirii lui am avut un vis groaznic (de altminteri, unul dintre cele pe care acum le am cu sutele). Cred că am ațipit cu vreun ceas înaintea sosirii lui și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]