1,774 matches
-
are voce cutremurată de măreție. Totuși, lucru al naibii de curios, vorbește totodată cu dispreț, cu scârbă. Scriitorul Cutare a fost cineva, nu un golan ca voi, poți să înțelegi. De la un om obții ce investești. Dacă îl tratezi ca pe un idiot, omul acela se va comporta și el ca un idiot. Dacă îl abordezi ca pe un egal, eu sunt OK și am aceeași părere despre tine, șansele să scoți din el ceva frumos cresc. La un profesor impostor trebuie sesizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
totodată cu dispreț, cu scârbă. Scriitorul Cutare a fost cineva, nu un golan ca voi, poți să înțelegi. De la un om obții ce investești. Dacă îl tratezi ca pe un idiot, omul acela se va comporta și el ca un idiot. Dacă îl abordezi ca pe un egal, eu sunt OK și am aceeași părere despre tine, șansele să scoți din el ceva frumos cresc. La un profesor impostor trebuie sesizat gestul acela cu care își ridică reverul hainei în timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Io eram bun când aveam garsoniera aia unde se refugiau când voiau să și-o tragă și să se îmbete. Toți niște meschini. Șmecheri ratați. În lumea asta mizerabilă, șmecheria rămâne singura formă de demnitate, zicea cineva. O lume de idioți cu mâna uscată și ureche de tinichea. Bălănescu o să ajungă probabil și el într-o zi să-și facă pantofii cu icre negre. De ce să te comporți ca o jigodie când poți să fii bun. Uite că a fi bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și trece pe Alcoolcalmin, ca să nu-l apuce melalcoolia. Dacă nu venea aici, se ducea la o cârciumă la el acolo, la Bomboana, pe unde-și face veacul. - Am auzit că aveți probleme pe la facultate. Într-adevăr, aveam cu un idiot care m-a indispus, Manole. Un asistent în stil hip-hop, care vorbește doare cu „așea“, „chestie“, „OK“. A fost la Oxford, cel puțin așa pretinde el, „așea“ pretinde el, dar niciodată nu am avut o părere prea bună despre ăștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Nu i-am cumpărat niciodată nimic. Să-i fac cadou ceva. I-am mai povestit una-alta. Și texte pe care i le scriam. Uite, chiar îmi dau seama că e chiar o situație jenantă. Normal, că n-am salariul idiotului de prieten al ei. Știu io, poate chiar ține la mine fata asta. Dar la trompetele astea sigur nu ține. Face acte de caritate. Una dintre petardele astea a recunoscut la o petrecere a noastră că ea nici măcar nu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Și tot asta mică a mea se lăuda ce tare e că se are bine cu Limbă și Ghenosu în Târgoviște. Să te ai bine cu ei, nu cu poliția. Toți ăștia care au făcut școală în libertate sunt niște idioți. Generația Pro cu un kil de fard pe ele! Neaoșist. Cică: - Bă, ai o limbă, vorbește-o! Auzi, manageri, nu directori! Utilizatori nespecifici! Așa scrie la bibliotecă, alumni, căcat, marketing! Când își ia mașină, omul își pierde sufletul. Ai un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mine și văd din pudoarea asta a ei cu care se retrage, mă respinge că mai mult vrea să-i povestesc decât s-o fut. Uneori mi se pare că suportă futaiul doar pentru a asculta poveștile mele imbecile, suprarealiste. Idiotul ei de Vali nu știe să povestească. Să atingi pe cineva. Gândiți-vă câte zile trec fără să atingi pe nimeni. Doar obișnuitul salut, palma strânsă, câte o bătaie pe umăr, coate, genunchi recepționați prin autobuz, câte un trecător care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de Interne, cum a păstrat un glonț de la vânătoarea aia, pe care îl poartă ca pe o amuletă, și le-a mai povestit ce mult îi place lui să facă sex anal. Băieți de firmă, colegii ei. Așa se numesc. Idioți care n-au nici un merit, doar că încuviințează ce zice șeful. Sau copii de parlamentari, de baștani. Angajați aici ca să nu se plicitisească. Miruna e singura care a intrat fără pile. Deși toți bârfesc despre relația ei cu șeful cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
decât Coelho și alți bicisnici din ăștia de care oricum geme Parisul. Ce știu io, că la Paris sunt șapte-opt Coelho. La kilogram. Mustața pleoștită e decorul perfect al dezvăluirilor astea. Vorbește ca și cum permanent și-ar cere scuze, oftează. Cu idioții ăștia de clasa a XII-a face pregătiri și-l enervează, deși nu vrea să lase impresia asta. Dramolete. Puști care își mint părinții că vin la pregătire săptămânal, deși ei nu catadicsesc să treacă decât de vreo două ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
muncească!“. Acum R.T. trebuie să predea la facultate știrea la sute de cartofi cufuriți și semialfabetizați. Și chestia asta nu-i mai face absolut nici o plăcere. Dar de aia, pentru că se intră pe bază de pregătiri, se umple facultatea de idioți. O chestie interesantă, zice, s-a petrecut la cei de anul II. Într-o facultate de fete, e singura dată când s-a format un grup de patru masculi. Și e prima dată când, în facultatea asta feminizată, un grup
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
culoare avea în mâini când a venit acasă și-ți va spune tot, ba chiar cu asupra de măsură. Țața Anicuța lăsa de înțeles nu că e fals ce am spus io, ci jignitor. Sunt niște adevăruri pe care doar idioții le rostesc. Am încercat s-o întreb dacă într-adevăr Șoferu, care-i era ginere, a făcut scandal, dacă e supărat foc și alte asemenea. Dacă, la fel ca pe Farmacist, l-a înțepat inima. Scrisul avusese afecte materiale, palpabile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în casă a venit la maică-mea cineva și discuția, inevitabil, s-a dus spre carte și soarta ei postumă, destinul ei suprarealist, ăsta era cuvântul, în care personajele, ființele de hârtie prind viață și încearcă să se răfuiască cu idiotul care le-a zugrăvit neprincipial. Deja era după-masă, și de dimineață numai despre asta vorbeam, ca un maniac, și încercam să duc muncă de lămurire cu oamenii de pe stradă. Femeia și-a cerut scuze că de când e singură cam face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ieșeană n. red.). Sigur, mi-era oarecum indiferent dacă intru, deși m-a deranjat mereu faptul că nu urmasem încă nici o facultate. Și încă trăiesc în gîndul că diploma aceea are pentru mine o unică semnificație: atunci cînd înjur un idiot, de acum înainte, nu trebuie să mai aduc și argumente. Calda prietenie pe care mi-o arăți de cîțiva ani (poate nu e altceva decît reversul prieteniei alese ce ți-o port) mi-a dat uneori siguranță. Pentru că pînă azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ea fugă din pustiul în care trăiesc, dar sînt convins că mă stăpînește în primul rînd o emoție devastatoare. N-am s-o uit niciodată pentru că ESTE întru mine în acești ani în care-mi duc zilele printre prea mulți idioți nenorociți. T. e una dintre cele mai frumoase întîmplări din viața mea în care cerul a tot bătut cu pumnii. Ai fost profet: anul '82 a fost al meu! Și nu oricum. Te voi iubi mereu pentru tot ce-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Le printemps est arrivé". Bine, domnule! De tot rîsul principiile de o zi ale acelui imbecil numit C. Sorescu! După ce a scris ani de zile în afișul lui contre cei noi veniți, acum are idei exact opuse celor dinainte! Ce idiot! În afiș, superblegul celălalt, bîta W.C. Tudor, dă note, îl prezintă la rubrica aia debilă Gîgă pe fostul lui confident Sorescu C. Bieții! Acum se egalizează! Îi găsesc totalmente insuportabili! Cum să fii amic cu asemenea ianuși de două parale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Și n-a mai mers. La franceză n-am cursul care-mi trebuie, cu acele texte care se cer. Morfologia posibil s-o pic! Iordan, Coteanu etc. prea vorbesc abstract! Prefer Artaud! Și Al. Paleologu! Îmi place atitudinea TRIBUNEI față de idioții W.C. Tudor și C. Sorescu (vezi ultimul număr!)! Cartea Elenei Ștefoi e minunată, dar prea... rece! Admirabil "Guillaume"-ul lui Mazilescu! Corespondența lui Joyce interesantă, nesentimentală! Pierre Seghers: "Dacă poezia nu te ajută să trăiești, fă altceva. O socotesc a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
întîlneam și scabroșeriile lui Fellini, roșul pal al lui Antonioni sau incongruențele lui Tarkovski!? Daneliuc mi se pare un artist cu o personalitate tot mai distinctă. Bucuriile de acest fel nu-mi pot fi oferite de această comună plină de idioți. Peisajul e o stare de suflet, dar nu poate înlocui sufletul! Acum două săptămîni, tot la P. Neamț, după multă vreme, ne-am întîlnit cu toții. Ceilalți păreau contrariați că tu ne prezentai în "Dialog" (revista studențească a Universității ieșene n.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Ia oprește puțin! Ce-i aici? Ce s-a întâmplat? Trăiți tovarășu' primar! Permiteți să raportez. Hoții ăștia au furat un salcâm din pădurice, da' i-am prins. Și unde-i corpul delict? Ordonați?... Te-am întrebat unde-i salcâmul, idiotule! Ăăă...! Trăiți! Ăăă! Pe umerii lor, tovarășu' primar. Ăăă... Ăsta. Primarul s-a uitat la el ca și cum ar fi avut în fața lui un arierat mental, venindu-i totuși foarte greu să accepte că persoana în uniformă care vorbește este în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
că își dădea seama că privirea i se îndrepta automat spre ușa de la camera de zi. Marriott strâmbă din buze cu dispreț. - Prostul naibii - spuse cu necaz către imaginea din oglindă. Ce încerci să faci? Vrei să dovedești că ești idiot? Se simțea cât se poate de mulțumit văzând că ușa camerei de zi era închisă. Își îndreptă privirea, înadins, în altă parte și deschise ușa de la intrare. Un vânt rece de aprilie îl izbi în față. Încuie ușa după el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
cei care ascultă; povestește, dă învățături, dă sentințe, cîntă; memoria se îmbină cu istoria; imaginația este înfrumusețată de poezie; intelectul este iluminat de știință; sentimentul este impresionat în toate aceste moduri; doctrina sa este atît de simplă, încît și un idiot crede că a fost scrisă în mod special pentru el; și este atît de sublimă, încît cel învățat caută cu disperare să-i găsească fundamentul; conținutul pare omenesc, dar Dumnezeu este Cel ce vorbește prin intermediul său. Așadar "Scriptura, spune Clement
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
maiou. Dumnezeule, nici nu se putea compara cu atleții clasei, a VIII-a sau a IX-a, în care mă aflam pe atunci. Nu mă număram, firește, printre ei, dar îi invidiam din toată inima, căci, cu mintea mea de idiot puber, și eu consideram forța fizică drept cea dintâi dintre virtuți. Ce mușchi superbi aveau colegii mei, dintre care unii făceau înot de performanță sau jucau polo, și ce „bețe” îmi arăta unchiul, bărbat de vreo 45 de ani pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și ea peripateticiană, plimbăreață de noapte pe Strada Regală de acum douăzeci de ani, când m-am și supus Într-o seară (totdeauna am cedat ușor Înaintea femeilor) solicitărilor ei insistente, cât și omagiilor ei profesionale, eu stând ca un idiot pe scaun, citind jurnalul și ascultându-i, când obosea (guralivă, bună de gură, sau cum să-i mai spun?) din afereala ei cu mine, amintirile ei recente de prin lumea cafenelelor noastre literare, pe care o cunoscuse, cum și unele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
jucau fără a-și economisi energia. Jocul îi absorbise total încât nici nu îl observară pe Alin. La un moment dat unul dintre ei își ieși din fire și zise: - Trișezi, nemernicul naibii? - Cine trișează? Ai vedenii? - Ce-i asta, idiotule? Zise văzând o carte pe jos. Nu cumva e o inovație de a ta? Blestematule! - Aia? Nu! Am scris un număr de telefon pe ea de la una din fete și mi-a căzut din buzunar. Alin era calm și foarte
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
rând pe rând pentru a le analiza și în final a constata că nu exista nici un impediment pentru a nu juca. Cineva din interiorul lui îl întrebă: - Ce naiba faci acum cu mândria și priceperea ta? Ai putea lăsa lucrurile astfel? Idiotule, fă ceva, spune ceva! Doar o ușoară indignare îl cuprinse vis-a-vis de tupeul cu care fusese abordat. - Sunt încă tânăr. N-am împlinit nici douăzeci de ani. Dacă voi pierde am timp să mă apuc și de altceva. Simți că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
la bolidul negru parcat în fața hotelului. Noaptea fusese ca o mătase neagră pentru el, alunecându-i printre degete. În următoarea clipă se ridică brusc de la masă, supărat că pierduse, dându-și un pumn în cap și aproape strigând: - Sunt un idiot! Un prost...am pierdut! Incredibil, dar adevărat! Toate pierderile aceste se datorau încrederii, curiozității și speranței că nu va fi învins. Masa la care jucase acum i se părea o mare întinsă și agitată în care nu exista ceva de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]