758 matches
-
ul este o plantă ierboasă din genul "Musa", care, din cauza mărimii și structurii, este deseori confundat cu un arbore. Este cultivat pentru fructele sale. ul face parte din Familia Musaceae. În lume, bananele ocupă locul patru după orez, grâu și porumb în consumul uman; sunt
Bananier () [Corola-website/Science/301510_a_302839]
-
luncă. La limita estică a comunei întâlnim pădurea Bercica formată din stejar pedunculat, stejar brumăriu, stejar pufos, ulm, frasin, păr și măr sălbatic, arțar și jugastru. Arbuștii din această pădure sunt: păducelul, gheorghinarul ("Physalis alkekengi)", lemnul câinesc, cornul, sângerul. Stratul ierbos este alcătuit din: firuță, trifoi, colilie, păiuș, pir, coada șoricelului, volbură, măturică, pelin, laptele cucului, ceapa ciorii. La marginea pădurii Bercica, sau pe coasta D. Bobului și D. Viilor, cresc porumbarul, măceșul și mărăcinișuri. Datorită condițiilor de umiditate ridicată a
Comuna Osica de Sus, Olt () [Corola-website/Science/301500_a_302829]
-
condițiilor de umiditate ridicată a solului, naturii aluvionare a acestuia, lunca Oltețului ocupă albia majoră a acestuia. Vegetația arborescentă este alcătuită din plopi, arini negrii, sălcii, răchite numite zăvoaie. Aici arbuștii sunt alcătuiți din sânger, soc, gheorghinari, măceși, iar stratul ierbos este alcătuit din mur, laptele cucului, coada vulpii, firuța și pirul. De asemenea aici crește o vegetație agățătoare alcătuită din curpen și iederă. Pentru mai multe informații privind numele plantelor, puteți consulta articolul Nume alternative românești de plante. Relieful comunei
Comuna Osica de Sus, Olt () [Corola-website/Science/301500_a_302829]
-
dig-mal sau terasă înaltă-mal, în flora spontană se întâlnesc frecvent specii ca: Calamagrostis epigeios, Agropyron repens, Artemisia vulgaris, Filago arvensis, Falcaria vulgaris, Malva pusilla, Lepidium draba, Festuca valleriaca. Plantele sunt reprezentate prin peste 1000 de specii și subspecii lemnoase și ierboase. Pajiștile de câmpie sunt constituite din asociații de Festuca, Poa, Lolium, Agrostis, Trifolium, Euphorbia, Plantago. Există suprafețe mai mult sau mai puțin întinse unde se întâlnesc specii de plante ierbacee rare sau pe cale de dispariție. Astfel au fost semnalate exemplare
Parcul Natural Lunca Mureșului () [Corola-website/Science/314119_a_315448]
-
verde în congelator, prin congelare își păstrează mai bine aroma, sau se poate conserva prin uscare, și se păstrează în săculeți de pânză sau în cutii metalice etanș închise, însă uscat își pierde din aroma și din calități. Tulpina este ierboasă, moale, crește până la 60-70 de cm înălțime, frunzele verzi sunt fragile cu un aspect lucios, florile sunt mici albe, așezate în buchețele în vârful tulpinii. Sub formă de infuzie, lăstarii tineri de hasmatuchi au efecte diuretice și stimulative. Universitatea Regală
Hasmațuchi () [Corola-website/Science/314273_a_315602]
-
albă ("Salix eleagnos"), arin de munte ("Alnus viridis"), arin negru ("Alnus glutinosa"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), soc negru ("Sambucus nigra"), mur ("Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Rosa canina") sau merișor ("Vaccinium vitis-idaea"). Vegetația ierboasă are în componență specii de: arnică ("Arnica montana"), pelin ("Artemisia eriantha"), coada șoricelului ("Achillea oxyloba ssp. schurii"), omag ("Aconitum napellus ssp. firmum"), sânziene de munte ("Asperula carpatica"), clopoței ("Campanula patula ssp. abietina"), cornuț ("Cerastium transsilvanicum"), "Draba haynaldii" - specie endemică pentru
Parcul Național Ceahlău () [Corola-website/Science/313457_a_314786]
-
(Pulmonaria officinalis) este o plantă erbacee, perenă din familia Boraginaceae, cunoscută sub mai multe denumiri populare: "mierea ursului, țâța oii, albăstrea, cuscrișor, sudoare, tutun de pădure". Specie ierboasă perenă, înaltă de 15-25 cm, erectă, cu peri asprii, cu rizom orizontal și flori roșii, violete și arareori albe. Este răspândită în mod frecvent prin pădurile de foioase din zona de câmpie și până în cea montană inferioară, în stejărișuri și
Plămânărică () [Corola-website/Science/323482_a_324811]
-
cormană, rădăcinile se decoltează cu secerea. Ghințura galbenă se recomandă la gastrita hipoacidă, tulburările dispeptice. Stimulează intens secrețiile salivare și gastrice; este antihelmintică; colerectic-colagogă, antimalarică, antipiretică. În România, ghințura galbenă crește în munții Carpați pe grohotișuri și pe coastele însorite ierboase, uneori și în zonele de pădure, în flora spontană. Planta este declarată monument al naturii. Are condiții optime de cultivare la altitudinea de 400-800 m în județele Neamț, Prahova, Brașov, dar poate fi cultivată și în alte zone subcarpatice. Însămânțarea
Ghințură galbenă () [Corola-website/Science/323487_a_324816]
-
alb-cenușie, ce are la bază depozite importante de grohotișuri, rezultate în urma mai multor procese de eroziune (îngheț-dezgheț, vânt, spălare, șiroire) desfășurate de-a lungul timpului. Flora rezervației este una diversificată și prezintă o varietate vegetală bogată în specii arboricole și ierboase. Pădurile sunt constituite din arbori și arbusti cu specii de: fag ("Fagus sylvatica"), în asociere cu gorun ("Quercus petraea"), jugastru ("Acer campestre") precum și tufărișuri cu specii de: alun ("Corylus avellana"), măceș ("Rosa canina"), păducel ("Crataegus monogyna"), corn ("Cornus mas"), sânger
Stejerișul Mare (Colții Corbului Mare) () [Corola-website/Science/323962_a_325291]
-
a mediului ambiant. În prezent o foarte mare parte din suprafața pajiștilor României sunt într-o avansată stare de degradare datorită unor factori naturali (aridizarea climatului, inundații catastrofale, excesul permanent sau temporar de umiditate, eroziunea solului, acidifiere, sărăturare, invazia vegetației ierboase și lemnoase nevaloroase etc.), cât și a unor factori antropici (abandonul și valorificarea necorespunzătoare, dezechilibru hidric, poluare etc.). Degradarea compoziției floristice a pajiștilor are loc atât cantitativ, prin micșorarea densității plantelor, cât și calitativ prin scăderea valorii nutritive a plantelor
ANEXE din 23 aprilie 2015 la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 708/2015 privind aprobarea Planului sectorial pentru cercetare-dezvoltare din domeniul agricol şi de dezvoltare rurală al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pe anii 2015-2018, "Agricultură şi Dezvoltare Rurală - ADER 2020" (Anexele nr. 1 şi 2). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272720_a_274049]
-
cea mai masivă unitate forestieră a Europei. Acestea ocupă o arie vastă, până spre latitudinea orașelor Oslo, Stockhlom și Sankt Petesburg, dincolo de care, spre sud, are o maximă extensiune în Câmpia Petesburg, până la latitudinea orașului Kiev. Stepa, alcătuită din vegetație ierboasă xerofilă, este specifică Europei de Est, teritoriile situate la nord de Marea Neagră și Marea Caspică și a unor porțiuni restrânse din estul Câmpiei Române, Podișul Dobrogei, Câmpia Tisei și Peninsula Iberică. A fost înlocuită în cea mai mare parte cu
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
geroase. Crivățul, venit din zona nord-estică a Rusiei către sud-vest, produce viscol și temperaturi foarte scăzute. Verile sunt uscate și călduroase. Flora de pădure cuprinde: tei, stejar, frasin, ulm, salcâm, carpen, alun, corn dar și rășinoase - brad, molid și plante ierboase - scumpia, bujorul simplu, lăcrămioara, ghiocelul, brebenelul, dedițelul, ceapa-ciorii, leurda, salimandru ș.a. Flora de baltă cuprinde: plopul, salcia pletoasă, salcâmul alb și cel ornamental, răchita, tuia, papura, stuful, pipirigul, nufărul, nuca de baltă, izma. Fauna de pădure cuprinde: căprioara, mistrețul, iepurele
Isaccea () [Corola-website/Science/296918_a_298247]
-
loess. În această zonă câmpia este situată pe interfluviul Călmățui-Ialomița, având înclinare pe direcția sud-est. Altitudinea absolută este cuprinsă între în vest și în est. Vegetația corespunzătoare arealului Pogoanele este formată din stepă și silvostepă. Stepa este reprezentată prin plante ierboase ca păius, negară, pir crestat, colilie, șofran, maturi trifoi, măzăriche, tufisuri de porumbari, vișini de stepă, migdal pitic, răsură etc. Silvostepa este formată din stejarul pufos, stejarul brumariu, stejarul pedunculat, ulm, păr, păducel, măceș, lemn câinesc, porumbar, smiger, soc, mur
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
de lacul Ciad, în vârful nordic al țării. Această regiune se bucură de un climat plăcut, și conține câteva din cele mai feritle soluri ale țării, mai ales în zona Muntelui Camerun. Din platoul împădurit se ridică către nord dealurile ierboase și accidentate Adamaoua (Adamawa). Întinzându-se peste Camerun din zona muntoasă vestică, Adamaoua formează o barieră între sud și nord. Altitudinea medie este de 1 035 m, iar climatul este relativ plăcut. Câmpia de savană din nord cuprinde teritoriul de la
Camerun () [Corola-website/Science/298083_a_299412]
-
în mare parte, de vegetația montană și de savană. 19% din întreaga suprafață a Jamaicăi este ocupată de pădurile tropicale, care cuprind sute de specii de amfibieni (prezenți pe tot teritoriul Jamaicăi), reptile, păsări, un număr redus de mamifere, plante ierboase, arbuști și arbori. Economia Jamaicăi este bazată pe exploatări miniere, agricultură și turism. PIB (2008): 14,4 miliarde $ (18% din agricultură, 17,7% din industrie, 64,3% din servicii). PIB/loc.: 5.335 $. Se extrag bauxită (este al treilea producător
Jamaica () [Corola-website/Science/298111_a_299440]
-
ales în 14 iunie 2015, este următoarea: are 49 localități: 2 orașe, 30 comune și 17 sate. Pentru a vedea repartizarea localităților la 1930 vedeți Localitățile raionul Edineț la 1930. Rezervația include masivul de pădure Fetești, împrejurările lui cu vegetație ierboasa și defileul râulețului Draghiște (provine de la drag, dragoste). Defileul are o lățime de 250 m, maluri abrupte, înalte. În partea superioară a rezervației s-a păstrat un sector de dumbravă semiaridă de Quercus pubescens. La sud, în râpă, această dumbravă
Raionul Edineț () [Corola-website/Science/297497_a_298826]
-
semiaridă de Quercus pubescens. La sud, în râpă, această dumbravă se mărginește cu o pădure de stejar, la vest - cu o pădure de stejar fără carpen, iar la nord se întind terenuri agricole. Aici vegetează 160 de specii de plante ierboase. 15 specii de plante sunt rare (Rhamnus tinctoria, Cotoneaster meanocarpa, Amygdalus nana, Schivereckia podolica, Poa podolica, Dictamnus gymnistylis, Saxifraga tridactylites, Aurinia saxatilis, Asperula tinctoria, Asplenium ruta-muraria, A.trichomanes, Cystopteris fragilis, Adonis vernalis, Helichrysum arenarium, Fritillaria montana). Privită de la est spre
Raionul Edineț () [Corola-website/Science/297497_a_298826]
-
din bazinul râului Racovăț și din nord-vestul R. Moldova. Rezervația include lotul de pădure Gordinești, situat în dreapta r. Racovăț și masivul de pădure Stanca, situat în stânga r. Racovăț, o fâșie de 200 m lățime pe parcursul din stânga râului cu vegetație petrofită ierboasă. Adăpostește în arealul ei specii rare și unice de fauna salbatică și floră (crușinul, crinul de pădure, lăcrimioara, floarea de piatră etc.). Localnicii au compus mai multe legende și cântece închinate Racovățului și rezervației “La Castel”. Chiar și denumirea “La
Raionul Edineț () [Corola-website/Science/297497_a_298826]
-
Sitta europea etc.). Unele specii în condiții naturale trăiesc în stâncării (Phoenichurus ochruros Apus apus), iar în oraș ocupă nișele din clădiri. Un număr redus de specii (Phylloscopus collibita, Luscinia luscinia) preferă să-și camufleze cuiburile pe sol în învelișul ierbos de la bază arbuștilor. Componentă reptilelor și amfibienilor nu este prea bogată. Cel mai des sunt întâlnite șopârlele, șerpii, broaștele, broaștele de rău, broaștele țestoase, broaștele râioase. În lacul "Valea Morilor" (fostul lac "al Comsomolului") și în cel de la Ghidighici au
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
fost utilizat tot mai frecvent de către vânătorii-culegători ca unealtă în deblocarea pădurilor impenetrabile și pentru a schimba vegetația în una propice vânătorii animalelor. Ariile dense au devenit deschise pădurii sclerofile iar cele mai puțin dense au devenit câmpii și arii ierboase. Speciile tolerante focului au devenit predominante, în special casuarina, eucalipt, acacia și iarba. Schimbările faunei s-au dovedit chiar și mai dramatice: megafauna, speciile de animale de talie mare care se găseau într-un număr semnificativ mai mare decât al
Preistoria Australiei () [Corola-website/Science/320806_a_322135]
-
La Fontal” s.Cobani, cu suprafața de 24,4 ha. Fitocenozele acvatice din rezervație reprezintă forme destul de variate. Fauna rezervației „Pădurea Domnească” este bogată și variată. Starea și structura arboretului de luncă cu numeroase poieni acoperite diferite specii de plante ierboase creează condiții favorabile pentru dezvoltarea multor specii de plante, animale și păsări. Flora bogată și variată creează condiții pentru dezvoltarea și înmulțirea mamiferelor, în special a copitatelor. Cei mai tipici reprezentanți ai copitatelor sunt Cerbul nobil ("Cervus elaphus"),cel mai
Pădurea Domnească () [Corola-website/Science/316417_a_317746]
-
Phalacrocorax carbo"). Mamiferele sunt reprezentate de mistreț ("Sus scrofa"), vulpe ("Vulpes vulpes"), nurcă europeană ("Mustela lutreola"), nevăstuică ("Mustela nivalis"), vidră ("Lutra lutra") sau enot ("Nyctereutes procyonoides"). Flora este constituită din specii arboricole (salcie, răchită, plop tremurător) și elemente (stuf, papură) ierboase specifice zonelor umede: nufăr galben ("Nuphar lutea"), nufăr alb ("Nymphaea alba"), obligeană ("Acorus calamus"), ferigă de baltă ("Thelypteris palustris") sau piciorul cocoșului ("Ranunculus repens").
Roșca - Buhaiova () [Corola-website/Science/328946_a_330275]
-
frasin, tufărișuri alpine și boreale, versanți cu vegetație de stâncărie, pajiști calcifile alpine și subalpine, fânețe și pășuni montane, ori izvoare și mlaștini alcaline. Aria naturală reprezintă înteres floristic datorită speciilor de arbori, arbusti, precum și a multitudinilor vegetale din stratul ierbos. Specii arboricole: alcătuite din conifere (molidișuri) în asociere cu fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Qercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), tei ("Tilia"), frasin ("Fraxinus"),carpen ("Carpinus betulus") sau arin ("Alunus glutinosa"); Arbusti: corn ("Cornus mas"), zmeur ("Rubus idaeus"), afin ("Vaccinum mytrillus L.
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
conifere (molidișuri) în asociere cu fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Qercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), tei ("Tilia"), frasin ("Fraxinus"),carpen ("Carpinus betulus") sau arin ("Alunus glutinosa"); Arbusti: corn ("Cornus mas"), zmeur ("Rubus idaeus"), afin ("Vaccinum mytrillus L."), alun ("Corylus avellana"); Vegetație ierboasă (de pajiște și de stâncărie) constituită dintr-o mare varietate floristică de specii rare, dintre care: papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), floare de colț ("Leontopodium alpinum Cass."), sângele voinicului ("Nigritella rubra"), coșaci ("Astragalus romeri"), vulturică ("Hieracium pojoritense"), bulbuc de munte ("Trollius
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
Populus tremula") sau anin; urmând etajul coniferelor, cu specii de brad ("Abies"), molid ("Picea abies"), pin ("Pinus"), tisa ("Taxus baccata"), zâmbru ("Pinus cembra") și zada ("Larix"); arbuști de jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis") sau afin ("Vaccinum myrtillus L."). Vegetația ierboasa de pajiști și stâncărie este alcătuită din rarități floristice cu specii de: sângele voinicului ("Nigritella rubra"), floare de colț ("Leontopodium alpinium Cass"), smârdar ("Rhododendron kotschyi"), iedera albă ("Daphne blagazana"), gențiana ("Gențiana clusii"), rușulița ("Hieradum aurantiacum") sau omagul galben ("Aconitum anthora
Golul Alpin al Munților Făgăraș între Podragu - Suru () [Corola-website/Science/325519_a_326848]