1,072 matches
-
de viață ale oamenilor de astăzi. Experiența ne arată că și creștinii care nu sunt catolici pot trage folos din ele și pot fi adaptate în așa fel încât să-i ajute și pe necreștini. Personal, sunt convins că noi (iezuiții) nu avem nimic mai bun de oferit”1. Marius Taloș Exerciții spiritualetc "Exerciții spirituale" 1. ÎNSEMNĂRI PENTRU A PRICEPE CÂTE CEVA DESPRE EXERCIȚIILE SPIRITUALE CE URMEAZĂ, CARE ÎL VOR AJUTA ATÂT PE CEL CARE PROPUNE 1 EXERCIȚIILE, CÂT ȘI PE CEL
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Peter Knauer nach dem span. Urtext. Würzburg: Echter, 1998. Ignațiu de Loyola, Exerciții spirituale, traducere, studiu introductiv și note: Christian Tămaș, Polirom, Iași, 1998. V. Lucrări cu tematică generală ignațianătc "V. Lucrări cu tematică generală ignațiană" Bangert, W., 2001, Istoria iezuiților, Ars Longa, Iași. De Dalmases, C., 1979, El padre maestro Ignacio, breve biografía ignaciana, Biblioteca de Autores Cristianos, Madrid. Guibert S.I., J. de, 1953, La spiritualité de la Compagnie de Jésus. Esquisse historique, Instit. Hist. S. I., Roma. Idígoras, J. I.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Loyola: solo y a pie, Cristiandad, Madrid. Lacouture, J., 1992, Jésuites. Une Multi Biographie. 1: Les Conquérants. 2 : Les Revenants, Seuil, Paris. O’Malley, John W., 1993, The First Jesuits, Harvard University Press. Vatra, nr. 4/2006, șnumăr tematic:ț „Iezuiții și românii”. Cuprinstc "Cuprins" Nota traducătorilor 5 Lista abrevierilor și a ilustrațiilor 7 Introducere. Puterea cuvintelor unui om al faptelor 9 Tabel cronologic. Epoca lui Ignațiu de Loyola, viața sa și etapele întemeierii Ordinului iezuit 15 ISTORISIREA PELERINULUI Introducere. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
4/2006, șnumăr tematic:ț „Iezuiții și românii”. Cuprinstc "Cuprins" Nota traducătorilor 5 Lista abrevierilor și a ilustrațiilor 7 Introducere. Puterea cuvintelor unui om al faptelor 9 Tabel cronologic. Epoca lui Ignațiu de Loyola, viața sa și etapele întemeierii Ordinului iezuit 15 ISTORISIREA PELERINULUI Introducere. Un testament spiritual sub forma unei autobiografii 25 Istorisirea Pelerinului. Autobiografia Sfântului Ignațiu de Loyola 31 JURNALUL MIȘCĂRILOR LĂUNTRICE Introducere. Cronica prescurtată a unui exercițiu mistic 107 Anexă. Alegeri cu privire la sărăcie 112 Jurnalul mișcărilor lăuntrice 117
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
amestec ciudat de castiliană din secolul XVI cu cuvinte indigene. E distinctă arhitectura, în Chiloe păstrându-se încă și astăzi circa 150 de bisericuțe de lemn, aflate sub protecția UNESCO, construite de localnici în urmă cu secole sub supravegherea călugărilor iezuiți. Sunt distincte obiceiurile. Chiloe este și în anii noștri patria vrăjitoarelor, faunilor și nimfelor, vaselor fantomă și orașelor fantomă. Chiloe și marea sa interioară s-au format acum zeci de mii de ani ca urmare a cutremurelor puternice și erupțiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
1647 și 1730 distruse de cutremure și după prima construcție, ridicată de Pedro de Valdivia și mistuită de un incendiu provocat de un atac al indienilor. Actuala construcție, începută la 1747, se datorează unor arhitecți italieni, iar interiorul unor artiști iezuiți din Bavaria. Trecând de la sacru la profan, lângă catedrală se află Palatul Moneda, sediul Președinției. Construit de arhitectul italian Joaquin Toesca, ca edificiu al monetăriei de aici numele avea să-și schimbe destinația parțial, aici avându-și sediul între 1846
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
constructivismul și curentele de avangardă); 2. denumire sub care au fost condamnate, în 1907, de către Biserica catolică orientările progresist-liberale care încercau să înnoiască dogmatica, știința Bibliei și ecleziologia catolică; reprezentanții m. au fost excomunicați: A. F. Loisy în Franța (1908), iezuitul irlandez G. Tyrrell în Anglia (1907) și R. Murri în Italia (1909; revocată de Pius XII în 1943). 28. monoteism = adorația unui singur Dumnezeu; credința într-o divinitate unică, ce exclude existența altor divinități (politeismul), distinctă de lume (contrar filozofiei
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Încă o sută de ani de amnezie. Vara lui 1938. Apariția unei cărți fundamentale a lui Henri de Lubac, Le catholicisme. Les aspects sociaux du dogme. După șase luni de sâcâieli administrative legate de obținerea nihil obstat-ului din partea superiorilor săi iezuiți, De Lubac, pe atunci profesor la Facultatea Catolică din Lyon, reușește să-și publice lucrarea Într-un tiraj care, chiar și astăzi, ne lasă visători: 35.000 exemplare! Dovadă că teologia nu ajunsese ancilla disciplinarum, ci se afla Încă În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
se mântuiască (nu doar „aleșii”/„credincioșii”/„orthodocșii”), va deveni una din temele majore ale constituției Lumen gentium. În ce privește a doua temă, a dimensiunii istorice, recuperată tot prin Părinți, ea se regăsește ca element axial al gândirii teologice a celor trei iezuiți luați aici În discuție (De Lubac, Daniélou, Von Balthasar). A reaminti că Revelația are loc În cadrul istoriei, adică În cadrul unei temporalități sacre, Înseamnă, În fond, a reaminti o banalitate patristică, dar destul de „stranie”, chiar la limita „ereziei”, În contextul teologic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Sources chrétiennes» și sunt nerăbdădor să-l văd”, Îi scrie Jean Daniélou editorului său. Întemeierea, la Lyon, În timpul ocupației germane, a acestei colecții de scrieri din Sfinții Părinți marchează o dată În istoria teologiei catolice a secolului XX. Coordonatorii sunt doi iezuiți, Henri de Lubac și Jean Daniélou, iar colaboratorii se recrutează În toate mediile ecleziastice și universitare, după criteriul competenței. E vorba de un proiect deopotrivă intelectual și spiritual: să li se redea Părinților, greci și latini (dar mai ales greci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
o tânjire, care nu poate fi satisfăcută altfel decât prin viziunea Însăși a lui Dumnezeu față către față”. 1947-1959. Articolul lui Daniélou din Etudes avea să Încingă spiritele, mai cu seamă ale tomiștilor, care fuseseră vizați În câteva rânduri de către iezuit. Imediat, părintele Labourdette va publica În Revue thomiste (martie-august 1946) o replică, „La théologie et ses sources. Etude critique”, urmată de o adevărată „bombă atomică” lansată de la Roma de către teologul, aproape oficial, al Vaticanului, Garrigou-Lagrange: „La nouvelle théologie: où va-t-elle
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
numele de Discorso alla luna. Zi memorabilă și pentru „oile pierdute” de la Fourvière, Întrucât, printre periti („experții”) invitați mai Întâi să pregătească, apoi să participe la Conciliu, se regăsesc Henri de Lubac, Yves Congar, Jean Daniélou. Aportul celor doi patrologi iezuiți s-a dovedit decisiv Încă din primele momente. Într-o Convorbire despre Vatican II, De Lubac povestește: „Pe măsură ce lucrările se desfășurau, simțeam că se apropie catastrofa. Schemele care se pregăteau respectau regulile unei scolastici rigide și formale; plecau de la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
și Grigore de Nyssa, a publicat eseuri Înnoitoare despre simbolistica, inițierea și cateheza creștină În Antichitate. A devenit cardinal În 1969. Replica se află Între paginile 353-371. Labourdette și-a permis apoi să reia Întreg dosarul polemic, fără consimțământul „adversarilor” iezuiți, Într-o plachetă autonomă, intitulată Dialogue théologique, cu subtitlul „Pièces du débat entre La Revue Thomiste d’une part et les R.R. P.P. de Lubac, Daniélou, Bouillard, Fessard, von Balthasar, d’autre part”. Subtitlul mi se pare extrem de sugestiv, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
intitulată Dialogue théologique, cu subtitlul „Pièces du débat entre La Revue Thomiste d’une part et les R.R. P.P. de Lubac, Daniélou, Bouillard, Fessard, von Balthasar, d’autre part”. Subtitlul mi se pare extrem de sugestiv, pentru că el citează toate numele iezuiților importanți, socotiți ca făcând parte din „tabăra modernistă”. Inutil să spunem că teologii respectivi nu se reclamau de la nici o mișcare specifică, dotată cu un „șef” sau cu o direcție programatică. Singura scriere cu caracter „programatic” (În realitate, un diagnostic al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
diatribei sale: „Unde merge așadar această nouă teologie, cu noii săi maeștri, din care se inspiră? Unde merge ea dacă nu pe calea scepticismului, a fanteziei și a ereziei!” Cuvinte foarte tari, ce se vor regăsi și În Humani generis. Iezuiții au răspuns, printr-un text masurat, ironic, genial, scris de Henri de Lubac la Îndemnul superiorului general al Companiei lui Isus. De asemnea, trebuie remarcată intervenția episcopului Bruno de Solages, În favoarea iezuiților: „Pour l’honneur de la théologie. Les contre-sens du
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
ce se vor regăsi și În Humani generis. Iezuiții au răspuns, printr-un text masurat, ironic, genial, scris de Henri de Lubac la Îndemnul superiorului general al Companiei lui Isus. De asemnea, trebuie remarcată intervenția episcopului Bruno de Solages, În favoarea iezuiților: „Pour l’honneur de la théologie. Les contre-sens du R.P. Garrigou-Lagrange”, În Bulletin de littérature ecclésiastique, aprilie-iunie, 1947, pp. 65-84. Papa Roncalli avea toate datele necesare pentru a provoca o reformă „patristică” În catolicism. Fusese profesor de istoria creștinismului vechi; de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
wieder kommt, „Cine are caracter, are deci și o trăire-tip care revine mereu” - trebuie să spunem că de această nouă concepție asupra a ceea ce numim destin - concept, evident, polisemantic! - se leagă și ideea indestructibilă de participare, de responsabilitate. Deja iezuiții, În secolul al XVII-lea, În luptă acerbă cu janseniștii, cereau dreptul la acel faimos „liber arbitru” ce nu era, atunci, În zorii modernismului, decât o Încercare de a zdruncina acel „fatalism grec” ca și orice aplecare, Înclinare, a ființei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
din stînga celui mare În catedrala Sf. Mihail din Cluj, Christul cară, odată cu crucea sa, o mantie de aur a păcatelor noastre, care sunt marcate Într-o anume ierarhie, inspirată probabil din acel „catalog al păcatelor” inițiat de fondatorul ordinului Iezuiților, Sf. Ignațiu de Loyola, și la care a lucrat vreo două decenii, Înzestrând Biserica Catolică cu un necesar Îndreptar al ierarhizării lor. Or, pe mantia de aur, grea de păcate, a lui Christ „de la Cluj”, peste avariție sau homicidus, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
amestec ciudat de castiliană din secolul XVI cu cuvinte indigene. E distinctă arhitectura, în Chiloe păstrându-se încă și astăzi circa 150 de bisericuțe de lemn, aflate sub protectia UNESCO, construite de localnici în urmă cu secole sub supravegherea călugărilor iezuiți. Sunt distincte obiceiurile. Chiloe este și în anii noștri patria vrăjitoarelor, faunilor și nimfelor, vaselor fantomă și orașelor fantomă. Chiar la baza formării insulei stă o legendă mapuche: au fost odată doi șerpi gemeni, Cai Cai, aliat cu fulgerul, focul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
1647 și 1730 distruse de cutremure și după prima construcție, ridicată de Pedro de Valdivia și mistuită de un incendiu provocat de un atac al indienilor. Actuala construcție, începută la 1747, se datorează unor arhitecți italieni, iar interiorul unor artiști iezuiți din Bavaria. Trecând de la sacru la profan, lângă catedrală se află Palatul Moneda, sediul Președinției. Construit de arhitectul italian Joaquin Toesca, ca edificiu al monetăriei de aici numele avea să-și schimbe destinația parțial, aici avându-și sediul între 1846
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fie concesionată negustorului portughez Fernando de Noronha. Între 1530 și 1532, regele Joao III începe colonizarea Braziliei, organizând o expediție condusă de Martin Alfonso de Souza, care va introduce cultura trestiei de zahăr. În 1549, un decret regal acordă călugărilor iezuiți puteri nelimitate asupra indigenilor, trecuți cu forța la catolicism, în timp ce coloniștii îi considerau drept sclavi. Acum încep și transporturile de sclavi din Africa, pentru a lucra pe întinsele plantații de trestie de zahăr. Prin bogățiile sale, noul teritoriu avea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Occidentale cucerește o zonă întinsă din nord-est, punând bazele "Braziliei olandeze". Descoperirea zăcămintelor de aur, la 1695 în Minas Gerais, permite dezvoltarea unor zone din interior. În 1759, după mai bine de două secole de conflicte între coloniști și misionarii iezuiți, aceștia sunt expulzați din Brazilia. 1727 este anul care marchează un moment deosebit de important în istoria economiei țării: sergentul major Francisco de Malo Palheta aduce din Guyana franceză primele semințe și primii lăstari de cafea, punându-se astfel bazele unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în largul meu nici la New York, nici la Sao Paulo. Prima așezare portugheză pe malul oceanului, Sao Vicente, întemeiată la 1532, avea sa fie urmată la 1554 de o alta, Sao Paulo de Piratininga, apărută prin strădania a doi călugari iezuiți. Așezarea a devenit oraș în 1711 și avea să crească precum voinicul din poveste, astfel că Sao Paulo număra în 1890 65000 de locuitori, în 1820 aproape 600000 și în 1954 avea să-și depășească rivala, Rio de Janeiro, atingând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ca atare de UNESCO în 1985 în Patrimoniul cultural al umanității. Orașul "Tuturor Sfinților" se spune că are nu mai puțin de 365 de biserici, câte una pentru fiecare zi a anului, cea mai impozantă fiind Catedrala Basilica, înălțată de iezuiți în secolul al XVII-lea. Ca atare, nu există săptămână fără sărbătorirea unui sfânt sau sfinte, iar când e vorba de sărbătorit, salvadorenii o fac meticulos. Inclusiv Carnavalul din Salvador nu durează doar 4 zile și n-are nici o asemănare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
că, sub Ludovic al XV-lea, Voltaire vor bea despre el. De altfel, Ludovic al XV-lea este cel care i-a produs pe Montesquieu, Voltaire, Diderot, D’Alembert, Boulanger, Rouelle, Le Chalotais și tot el i-a expulzat pe iezuiți. Când comparăm cruzimea iezuiților față de Port-Royal cu blândețea enciclopediștilor, se vede bine diferența dintre regnurile, moravurile și inimile celor doi regi. Cel dintâi era lacom de faimă și lua zarva drept glo rie; al doilea era un om de lume
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]