1,350 matches
-
Secolul douăzeci cu lagărele morții și plutoanele de execuție, cu militarismul său și cu cele două războaie mondiale, cu amenințarea anihilării nucleare și experiența Hiroshimei și Nagasaki-ului a distrus cu siguranță acest optimism. Chiar mai grav, există suspiciunea că proiectul iluminismului era sortit să se întoarcă împotriva propriilor idei și să transforme cursa pentru emanciparea umană într-un sistem universal de opresiune în numele eliberării umanității". (Harvey, 2002, p. 20) 2.2. Postmodernitatea mizează pe corp Prin astfel de idei (unele chiar
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
educativ școlar, acesta este definit prin două caracteristici importante: eroziunea autorității profesorului, concomitent cu multiplicarea centrelor de autoritate care își fac simțită prezența în cadrul lui. Autoritatea profesorului a cunoscut o întemeiere metafizică și una pragmatică; întemeierea metafizică face trimitere la iluminism și la rolul educației (implicit al școlii și al profesorului) în eliberarea omului de obscurantism, de prejudecățile și de constrângerile medievale. Esența umană, înțeleasă ca manifestare a rațiunii libere a reprezentat scopul suprem al educației: Omul poate deveni om numai
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
biologică este răul care trebuie eliminată prin educație, după cum tot ceea ce este considerat dezirabil este rezultatul travaliului rațiunii, care a produs o substituire a răului natural prin binele cultural (în fapt, autorul nu face decât să se așeze sub stindardul iluminismului, pe care îl criticase anterior). Argumentul autorului trimite la spiritul gregar al grupurilor umane primitive, care nu puteau face față provocărilor supraviețuirii decât prin conformare și prin supunere; dacă se poate vorbi îndreptățit de un conformism inițial, la fel de îndreptățit se
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
socialism (1851), el îi acuză de nihilism pe socialiștii francezi, mai cu seamă pe Proudhon. Din punctul de vedere al acestui principe al conservatorilor antirevoluționari, nihilismul nu este decât una dintre multele forme perverse în care se manifestă raționalimul, așadar iluminismul, și care sunt: "Deismul, panteismul, umanitarismul, maniheismul, fatalismul, scepticismul, ateismul"37. Dar în măsura în care duce la negarea guvernării atât divine, cât și umane a lumii, acesta trebuie înfruntat și combătut 38. În cazul acestor autori ostili iluminismului și Revoluției, se distinge
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
se manifestă raționalimul, așadar iluminismul, și care sunt: "Deismul, panteismul, umanitarismul, maniheismul, fatalismul, scepticismul, ateismul"37. Dar în măsura în care duce la negarea guvernării atât divine, cât și umane a lumii, acesta trebuie înfruntat și combătut 38. În cazul acestor autori ostili iluminismului și Revoluției, se distinge utilizarea termenului "nihilism" ca o categorie de analiză și critică socială. Dar cuvântul era deja utilizat în acest sens începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, în aria lingvistică franceză, unde se pare că deja Jacobi
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
nici împotriva Revoluției". După cum s-a amintit, Anacharsis Cloots un membru al Convenției într-unul din discursurile sale din 26 decembrie 1793 a afirmat că "Republica drepturilor omului nu este nici teistă, nici atee, este nihilistă". Și tocmai în Franța iluminismului și Revoluției s-a născut un mod de gândire precum cel al marchizului de Sade, care se constituie într-una dintre formele cele mai radicale ale nihilismului ateu și materialist. În romanele sale, dar și în cele două dialoguri filozofice
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Omul în epoca nivelării (Der Mensch im Zeitalter des Ausgleichs, 1929), Jaspers în Starea spirituală a vremii noastre (Die geistige Situation der Zeit, 1931), Husserl în Criza științelor europene (Die Krisis der europäischen Wissenschaften, 1936), Horkheimer și Adorno în Dialectica iluminismului (Dialektik der Aufklärung, 1947), și-au conceput opera apărută din criza nihilistă. Fenomenul numit "critica civilizației" nu s-a limitat totuși la mediul cultural de limbă germană, ci s-a manifestat în toată Europa: el a apărut în Franța lui
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
8. Sensul figurat al termenului de cultură este consacrat în secolul al XVIII-lea, un rol important având și definirea lui în ediția din 1718 a Dicționarului Academiei Franceze, unde se vorbește despre "cultura artelor", "cultura literelor" și "cultura științelor". Iluminismul va contribui la dezvoltarea înțelesurilor culturii, ediția din 1798 a dicționarului menționat prezentând deja o abordare mult mai complexă a subiectului, fiind preocupat de neajunsurile "unui spirit natural și lipsit de cultură" și, tratând astfel, în premieră, raportul dintre "cultură
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
a desemna formarea și educarea spiritului uman, pregătind, în felul acesta, următoarea etapă, în care cultura este mai mult decât un proces (de educare), reprezentând finalitatea cunoașterii (starea de spirit cultivat prin instruire, starea individului "care are cultură"). În plin iluminism, cultura ajunge să fie privită drept o caracteristică distinctivă a speciei umane, ca un patrimoniu spiritual al lumii, constituit din suma cunoștințelor acumulate și transmise de omenire. Cultura este unică. Ea esențializează trăsăturile spirituale cele mai înalte ale oamenilor și
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
securități comprehensive."37 În viziunea ultimului lider sovietic, "șansă istorică a Europei și viitorul său se află în cooperarea pașnică între statele acestui continent," Europa "de la Atlantic până la Urali" fiind o entitate cultural-istorică unită prin moștenirea comună a Renașterii și Iluminismului.38 În cartea sa Perestroika, Gorbaciov detaliază conceptul că sugerând mai ales integrare între state indiferent de sistemele sociale sau alianțele politico-militare la care statele europene adera. Conceptul "combină necesitatea cu oportunitatea."39 Odată cu colapsul URSS și cu dezvoltarea unei
Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problemă energetică by Paula Daniela Gânga () [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
e omor și e rău, nu se poate că el să fie rău la noi și bun la alte popoare). Totodată, etică kantiană nu se fondează pe consecințele bune sau rele ale acțiunii, așa cum era etică utilitariștilor, căci pentru doctrina iluminismului, elaborate de Kant, în evaluarea morală contează doar faptul dacă persoana care acționează respecta sau nu o datorie dictate de rațiune și o face nu din cauza fricii de pedeapsă (care e dictata de consecințele posibile), ci pur și simplu pentru că
Imperativul kantian al Demnităţii Umane. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Nicolae Alexandru Negrea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2291]
-
general lucruri. Numai omul poseda demnitate, fiindcă moralitatea și umanitatea îi conferă o valoare inestimabilă, făcănd din el un scop în sine. Prin urmare, Imperativul categoric e “modelul general” al oricărei maxime morale care vizează respectul demnității umane. În conformitate cu perspectiva iluminismului kantian, orice lucru are un “preț” (doi cai sunt mai valoroși, mai scumpi decăt unul), dar persoanele nu au un preț, ci “demnitate”, care e o valoare supremă (două persoane nu sunt mai valoroase moral decăt una, un om bogat
Imperativul kantian al Demnităţii Umane. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Nicolae Alexandru Negrea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2291]
-
nu fac decât să-și mascheze interesele egoiste prin discursuri pompoase despre valorile universale, dorind să pară mai buni decât sunt în realitate și să perpetueze mitul unicității Americii. În viziunea lui George Kennan, faptul că americanii se consideră "centrul iluminismului politic și educatorii unei mari părți a lumii este de neconceput, indizerabil și în același timp o dovadă de vanitate"34. Personal, sunt tentată să-i contrazic pe cei care susțin că America n-are nimic ieșit din comun. Aș
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
asupra conflictualității umane. Acest fenomen de restructurare a comprehensiunii în epoca postindustrială se manifestă în plan societal prin reformularea setului de drepturi civile revendicate prin contractualismul clasic, sub forma conceptuală actuală a "corectitudinii politice". Paradigma conflictului și paradigma contractualistă, specifice Iluminismului, sunt astfel recuperate pe alte paliere, aparținând izomodernității. Nu în ultimul rând, noile mijloace de comunicare interpersonală dau naștere unor forme inedite ale structurării societale, printre care cea mai relevantă se constituie în conturarea unui nou limbaj, cel al comunicării
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
redactată în această limbă, îmi aparține pe întreg parcursul lucrării. Partea I MODERNITATE ȘI STRUCTURARE Capitolul 1 Modernitate, modernism și modernizare în societatea postindustrială Epoca modernă este considerată de către majoritatea gânditorilor contemporani drept acea "revoluție" care a început istoric odată cu Iluminismul și care a înlocuit secolele "tradiției". În acest context general, ne putem întreba, pe de o parte, dacă epoca modernă a luat sfârșit sau dacă nu cumva ne plasăm într-o etapă de redefinire a acesteia. Pe de altă parte
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
epocii moderne. Trasarea unor linii de demarcație între diferite etape ale modernității constituie un demers care ridică probleme profunde. Astfel, unii autori (Giddens, 1990/2000; Vlăsceanu, 2007) consideră că există trei etape istorice ale modernității: cea timpurie/premodernă (inițiată de Iluminism), cea a "maturității" moderne și, ceea ce parcurgem în contemporaneitate, epoca "modernității târzii" sau a "modernității reflexive" (sau "radicalizate"). Aceștia prezintă mai degrabă abordări constructiviste de sorginte sociologică decât viziuni "culturaliste" și se întreabă care vor fi trăsăturile epocii postmoderne. Concepte
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
comunicațională", "stat național" etc. sunt centrale în cadrul unor astfel de abordări. În acest context, pentru unii analiști contemporaneitatea noastră reprezintă o etapă a modernității caracterizată prin reflexivitate. Unul dintre autorii reprezentativi ai acestui gen de abordare, Lazăr Vlăsceanu, consideră că: "Iluminismul și întreg proiectul social și cultural pe care acesta l-a conturat în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea au inițiat modernitatea, iar ceea ce s-a produs în economie (industrialismul), în organizarea socială (birocrația raționalizării), în politică (statul
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
se află într-un raport de contradicție cu "mecanicismul"); d) implicit, spiritualismul, prin care se face o distincție de natură (nu de grad) între spirit și corp. Principiul spiritualist indică și o recuperare, în cadrul modernității contemporane, a unei stări specifice Iluminismului timpuriu și, implicit, modernității inițiatoare. De asemenea, foarte importantă mi se pare coeziunea ideatică dintre teoriile complexității: ele nu numai că nu se contrazic, ci se coagulează într-un nucleu paradigmatic în care fractalii sunt forme pentru manifestarea haosului, procesele
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
să fi crezut de fapt în existența istorică a unui pact social). Nu în ultimul rând, este necesar să plasăm elaborarea lucrărilor contractualiste fundamentale în contextul istoric în care au apărut. Acestea sunt formulate pe fundalul renascentist care prefigurează apariția Iluminismului. În particular, nu trebuie să ignorăm și interesele de susținere politică a sistemelor tradiționale sau, dimpotrivă, aflate pe cale de constituire. Astfel, Hobbes susține suveranitatea de tip monarhic absolutist; mai târziu, Locke va teoretiza valoarea indubitabilă a drepturilor și libertăților individuale
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
cunoaștere reprezintă reîntoarceri la idealurile iluministe ale modernității timpurii care au creat din fracturări naționale state-națiune dar nu și imperii ideologice (precum ideologiile postmoderne ale secolului trecut) și care recuperează valorile tradiționale ale drepturilor omului. La fel, spiritualitatea contractualistă a Iluminismului și axiologia acestuia sunt recuperate, prin sublimare, sub forma atractorului social izomodern. În fine, la nivel comunicațional, interesul modernității inițiatoare pentru diseminarea fractală a informației (mai ales sub aspectul "procesului cooperant Gutenberg") este în epoca actuală recuperat, mai ales prin
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
ambele epoci prin contrast formal cu postmodernitatea relativizantă. Noua paradigmă a modernismului, potrivit grilei metodologice a complexității, este reliefată în tabelul următor: Modernitate inițiatoare versus izomodernitate redempțională Periodizarea modernității Caracte ristici ale etapelor epocii moderne; restructurări morfogenetice izomoderne Modernitatea inițiatoare. Iluminismul contractualist (sec. XVIII-XIX) Postmodernitate. Relativism axiologic. Paradigme conflictualiste (sec. XX) Izomodernitate redempțională. Paradigme postconflictualiste. (prezentul postindustrial) Spațiu social privat Segmentarea comunității tradiționale Integrarea individului în statul-națiune autoritarian Convergența prin atractori locali-regionali-globali. Reîncapsulare în hiperrealitatea ciberspațiului Spațiu social public Implementarea drepturilor
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
nu vor putea decât să ne stârnească noi curiozități și o tot mai mare uimire pe măsură ce societatea se dezvoltă în ritmuri accelerate și pe coordonate nebănuite măcar în trecutul apropiat. Modernitatea reflexivă și modernitatea radicalizată reprezintă concepte fundamentale, deoarece așteptările Iluminismului conform cărora creșterea cunoașterii ar conduce la pace și certitudine au fost înlocuite de incertitudine și de o societate a riscului. Radicalizarea și reflexivitatea modernității constau tocmai în conștientizarea valorilor și expectanțelor modernității timpurii. Așa cum ar spune Giddens, modernitatea reflexivă
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
reflexivă se naște dintr-o societate conștientă că este supusă riscului. Iar creșterea cunoașterii prin erori mai degrabă decât prin certitudini, în termenii lui Popper, ne poate duce la pierzanie, deoarece, contrar intențiilor pacifiste și nonconflictualiste inițiale, proiectul formulat de Iluminismul modernismului timpuriu a condus de facto la o societate a conflictului și a incertitudinii radicalizate. Mai mult, societatea de risc actuală nu ne poate doar arăta calea către o hiperrealitate iluzorie, ci și către instabilitatea incontrolabilă provocată de hipersensibilitatea la
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
la concluzia că "modernă" in medias res este oricum orice epocă a contemporaneității noastre ca umanitate aflată în continuu tranzit istoric și în perpetuă căutare de cale. Apariția omului izomodern nu reprezintă altceva decât o continuare a procesului inițiat de Iluminism, însă nu am descris geneza acestui tip de om, ci mai degrabă am constatat existența lui prin elemente indicate atât punctual cât și formal. Așa cum marile revoluții (agrară și industrială) au produs mutații de profunzime urmate de consecințe pe termen
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
la cea izomodernă, adică, potrivit ipotezei formulate la început, la "cea de-a patra hipnoză". Elementele recursive provenite din premodernitate și ocolite de "postmodernitatea" relativistă a secolului trecut rămân valabile, cu siguranță, în epoca izomodernă, acestea fiind recuperate din modernitatea Iluminismului "pre-postmodern". Însă modernitatea pe care o traversăm continuă să parcurgă vortexuri imprevizibile atât pentru teoreticienii modernității timpurii cât și pentru cei ai modernității târzii. Izomodernitatea nu înseamnă altceva decât un proces fractal, autorepetitiv și autoregenerativ, împrumutând caracteristici societale și culturale
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]