1,258 matches
-
de argumentele filosofului, ci îl acuză de incapacitatea de a abandona o soluție greșită : N ai curaj să negi ceea ce ai afirmat o viață întreagă. Păcat ! (p. 99). Conversația cu Demonul din finalul piesei îl arată pe Socrate înspăimântat de iminența sfârșitului. Înțeleptul recunoaște a fi spus la judecată că moartea va fi pentru el o desfătare doar pentru că nu putea să-i dezamăgească pe ceilalți după ce o viață întreagă s-a lăudat că e fericit (p. 100). Înțeleptul nu avea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pornește de la cele mai cunoscute texte filosofice, memorialistice și doxografice compuse de Platon, Xenofon și Diogenes Laertios cu privire la cei trei gânditori elini. Dramaturgul folosește aceste surse spre a pune în discuție modelul existențial și crezul protagoniștilor : Socrate se teme de iminența morții, Platon admite eșecul utopiei sale politice, Diogene renunță la elogiul libertății supreme și face apel la semenii deveniți indispensabili. O continuare a pasajului din Phaidon despre moartea lui Socrate propune Ștefan Zicher când îl transferă pe Oreste în Atena
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
că dincolo de această atitudine tactică, dezvăluită ca atare de mulți reprezentanți ai dreptei și ai centrului chiar și de cei aparținînd social-democrației, ei păstrează speranța unei "mari sărbători" revoluționare. În timp ce la dreapta toată lumea crede sau se preface a crede în iminența asaltului "bolșevic", la stînga se afirmă fără încetare existența amenințării unei lovituri de stat "fasciste". Ori, chiar dacă este adevărat că extrema dreaptă trece prin zile destul de grele, nu este mai puțin adevărat că în țările industrializate din Europa de Vest și de
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
și durere) și o diminuare a atenției (care duce la dificultăți de concentrare și, dacă senzația persistă, la derealizare și depersonalizare). Majoritatea persoanelor nu reușesc să asocieze aceste simptome cu o amenințare precedentă; în schimb, le percep ca semn al iminenței unui pericol fizic. Se tem că sînt pe punctul de a face un atac de cord, de a se prăbuși, a leșina, înnebuni sau chiar de a-și pierde viața. Această amenințare iminentă a integrității fizice devine, la rîndul ei
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Restructurarea cognitivă și metodele combinate de TCC Una dintre cele mai importante realizări ale ultimilor ani a fost introducerea tehnicilor cognitive în cadrul programelor de expunere. De cele mai multe ori, expunerea vizează comportamentul de evitare, iar intervențiile cognitive încearcă să elimine sentimentul iminenței unui dezastru pe care îl generează simptomele de panică. De obicei, abordările cognitive nu sînt singurele folosite în tratament (deși prezintă o anumită eficiență chiar și cînd reprezintă unica metodă de tratament; Salkovskis et al., 1991; William și Falbo, 1996
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
ci după ora 18) primul aghiotant al generalului (col. Elefterescu) aduse regelui un plic pe care acesta îl desface, îl citi și apoi îl reciti cu glas tare. Era ultimatumul dat de Antonescu. Regele trebuia să abdice sau să accepte iminența unui război civil și a unei ocupații străine, adică a rebeliunii Gărzii de Fier, urmată de o intervenție germană. Mânios, regele Carol azvârli scrisoarea pe birou, se ridică și începu să se plimbe de-a lungul și de-a latul
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
drept efect creșterea treptată a influenței rusești în țările Române și Peninsula Balcanică. În urma războiului ruso-turc din anii 1806 -1812, turcii cedează rușilor Basarabia, după negocierile conduse din partea rusă de generalul Kutuzov. Rușii ceruseră anexarea întregii Moldove și numai vestea iminenței războiului cu Napoleon îl face pe țarul Alexandru I să-1 recheme urgent pe Kutuzov la Moscova, Rusia mulțumimdu-se doar cu anexarea Basarabiei. După un nou război ruso-turc (1821 1829), încheiat cu Pacea de la Adrianopol, Grecia devine independentă, Serbia își dobândește
Testamentul lui Petru cel Mare. O politică imperialistă, fără întrerupere. Implicaţii în actualitate. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
copilul va fi luat de femeia ce va povesti cum a fost sfârșitul lumii cealaltă va lua totul de la capăt va privi nu va vedea" Barocul (citește încărcăturile) mentalului public românesc e din ce în ce mai evident. Și oarecum amenințător. Vecinătatea crizei și iminența nefastelor ei consecințe au readus la lumină, ca scoase din laboratoare străvechi de ideologie și de cutume arhaice, procedurile rușinoase de identificare a vinovatului de serviciu: în civilizația occidentală, acest vinovat de serviciu este fie femeia, fie evreul sau negrul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
simți acasă în gerul năprasnic dintr-o auroră boreală sau într-o sală de muzeu), în timp ce casa e locul în care doar trupul e cel ce se simte în largul lui (având sentimentul cochiliei care îl apără pe melc de iminența atacului). Acum cred că aceste viziuni fac parte din exercițiile prin care tânărul învață multe lucuri despre sine, își creează și delimitează teritoriul, învață să-și descopere granițele dureroase și descoperă că, oricât de puternic și de invincibil ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
înjumătățite, fără să știe de către cine propus: „Astă-toamnă, la Stockholm ș1978ț, am aflat că acum vreo doi ani figuram și eu pe «lista candidaților cu 50% șanse». Evident, m-am bucurat, crezând că fusesem propus din țară”2. În 1979, iminența decernării premiului pare pentru unii atât de mare, încât în Italia trebuie să apară o violentă demascare a trecutului legionar al lui Eliade pentru a-i diminua șansele - cel puțin așa își reprezenta situația unul dintre numeroșii săi cunoscuți din
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
pământul natal”. Și dacă ne este destinat să pierim cu zecile de milioane deodată, prefer să mor la... Sarmizegetuza decât la Chicago. (Am o slăbiciune pentru moartea lui Decebal. De altfel, este cea a Nibelungilor...). Dar, personal, nu cred în iminența războiului. De aceea sunt încă plin de speranță în ceea ce privește sejurul dvs. printre noi. Ați primit cu siguranță scrisoarea lui Brauer. Este consternat, dar îl ajut să-și recapete curajul. Am construit o întreagă „ideologie” (aproape milenaristă)1 despre prezența dvs.
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
care acțiunile se derulează. Sinonimă cu el este expresia ce mai, proprie unei perceperi subiectivizate, ce se dorește a fi indusă ascultătorului: „ce mai, să-l spânzure”. Excluderea unei alte posibilități augmentează desfășurarea epică și creează receptorului sentimentul copleșitor al iminenței nedorite. Un adverb modalizator recurent este cam: „Cam pe după codru verde”, „Pe cel drum cam părăsit”, „El cam în jos apuca./ Cam în jos, cam de la vale,/ Cam despre soare răsare”. Adverbul pare a fi specializat pentru descrierea spațiului inițiatic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dimensiunile ontologice, pentru că ele seamănă întotdeauna cu ceva deja cunoscut. Nimic nu se înstrăinează de imaginarul moștenit și astfel cele mai terifiante apariții sunt neutralizate adeseori într-o cheie umoristică. O gradație a dramatismului este marcată prin reluarea sintagmei despre iminența morții lui Mistricean: „Sui soarele la prânz,/ Trăgea moarte cu mult plâns/ Veni soarele la ameazi,/ Trăgea moarte cu necaz./ Iar când fu pe la chindie,/ Trăgea moarte cu mânie./ Soarele mi-a scăpat,/ Mistricean a răposat”. Ritmicitatea cu care ea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
spre un nou război cu Poarta. În contextul dat, relațiile româno-ruse se îndreptau spre o criză cauzată pe de o parte de ingerințele Porții, pe de altă parte de planurile oculte ale Rusiei. Astfel, în fața agravării crizei din Balcani, a iminenței unui conflict armat ruso-turc, ministrul de Externe român a făcut publică o Notă, la 16 ianuarie 1876, în care a precizat că România nu face parte din Imperiul Otoman, căruia i-a acceptat doar suzeranitatea și că, dacă Poarta ar
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
materiale. Comandanții de nave cunosc pericolul confruntării cu un uragan atunci când navighează din Cuba spre Golful Mexic, SUA sau Puerto Rico, sau se îndreaptă spre Cuba din Europa, SUA și America Centrală. Au fost și cazuri de comandanți care deși avertizați de iminența producerii unui uragan pe ruta pe care navigau, nu au dispus măsurile necesare. Un astfel de caz, cu deznodământ tragic ,a fost cel al vasului Valbanera, scufundat cu 500 de victime în septembrie 1919 de uraganul care i-a preluat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
mai aibă nici un sens, rugăciunile de seară au durat mai mult de un sfert de ceas. Familia bătrânului a fost tot timpul mare și pentru toți era ceva de aranjat cu Dumnezeu. Bătrânul ia o mulțime de medicamente, dar nu iminența morții îl face să renunțe deodată la un obicei care, vreme de multe decenii, i-a dat un sens fiecărei seri. Și, prin aceasta, și zilei ce avea să urmeze. De la an la an, rugăciunile au devenit tot mai scurte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ani în care am ratat, din cauză că n-am talent la amiciții, cea mai mare șansă de împrietenire, au trecut câteva decenii, iar într-o după-amiază m-am găsit față-n față cu el, cu colegul de odinioară, în aer plutind iminența unei explicații. Ei, bine, am avut-o. Fostul meu coleg era ofițer SIE sub acoperire, iar misiunea nu-i permitea atunci alte punți afective decât cele strict profesionale. Pe ofițerul care lucra în continuare la „Organe“ îl mâna nevoia democrată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
niște nume de orașe. Primul care îmi vine-n minte e Răcăciuni“. Șoseaua e plină de gropi, dar vremea e frumoasă și îmbie la povești. „Dobitocul nostru, fie că era vorba despre o aplicație banală, despre săpat tranșee, fie despre iminența unei invazii americane cu tancuri și trupe motorizate, arăta întotdeauna spre Răcăciuni. Belea ochii, se punea pe urlat și cred că-n clipele alea chiar vedea umplându-se dealurile cu tancuri, tunuri și trupe. După ce a început să ne scoată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de pe atunci, se sublimează și ni se înfățișează în adevăratele lui dimensiuni.“ („Glosse la Republică“, Viața românească, decembrie 1987) ANGHEL Paul „Și poate tocmai de aceea se cuvine să-i cinstim, să-i pomenim pe cei căzuți în mai, sub iminența clipei care suna victoria. Sub iminența victoriei din 1877, sub iminența victoriei din 1945, sub iminența victoriei idealului comunist, purtați vreme de 50 de ani de Partidul Comunist Român. Această picătură fiind vărsată, se cuvine să ne întoarcem la ceea ce
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
se înfățișează în adevăratele lui dimensiuni.“ („Glosse la Republică“, Viața românească, decembrie 1987) ANGHEL Paul „Și poate tocmai de aceea se cuvine să-i cinstim, să-i pomenim pe cei căzuți în mai, sub iminența clipei care suna victoria. Sub iminența victoriei din 1877, sub iminența victoriei din 1945, sub iminența victoriei idealului comunist, purtați vreme de 50 de ani de Partidul Comunist Român. Această picătură fiind vărsată, se cuvine să ne întoarcem la ceea ce am moștenit, pe drumul acestor date
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
dimensiuni.“ („Glosse la Republică“, Viața românească, decembrie 1987) ANGHEL Paul „Și poate tocmai de aceea se cuvine să-i cinstim, să-i pomenim pe cei căzuți în mai, sub iminența clipei care suna victoria. Sub iminența victoriei din 1877, sub iminența victoriei din 1945, sub iminența victoriei idealului comunist, purtați vreme de 50 de ani de Partidul Comunist Român. Această picătură fiind vărsată, se cuvine să ne întoarcem la ceea ce am moștenit, pe drumul acestor date istorice, la ceea ce avem azi
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
românească, decembrie 1987) ANGHEL Paul „Și poate tocmai de aceea se cuvine să-i cinstim, să-i pomenim pe cei căzuți în mai, sub iminența clipei care suna victoria. Sub iminența victoriei din 1877, sub iminența victoriei din 1945, sub iminența victoriei idealului comunist, purtați vreme de 50 de ani de Partidul Comunist Român. Această picătură fiind vărsată, se cuvine să ne întoarcem la ceea ce am moștenit, pe drumul acestor date istorice, la ceea ce avem azi. Și se cuvine s-o
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
istoria principatelor noastre, bisericile, mânăstirile și cetățile sunt aproape singurele monumente arhitecturale care s-au putut produce și care reflectă spiritul, gândirea și aspirațiile noastre. Când nesiguranța politică și pericolele de din afară și-au pierdut din acuitatea și din iminența lor, când viața a devenit favorabilă unei organizații mai bune, mai sigură în orice caz, alături de arta aceasta aproape exclusiv religioasă, Iașul a văzut înflorind în sânul său o altă arhitectură, foarte puțin pretențioasă, totuși nespus de interesantă pentru caracterizarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
micile ecrane, unde nevoia de rating impune dictatura celui mai mic numitor comun. Cum cultura ține de excelență, ea nu prea își găsește locul în această configurație. Prin urmare, mulți vorbesc dând ochii peste cap și luând poze profetice despre iminența Apocalipsei: cultura e în agonie, dacă nu chiar pe moarte, tot ce e mai frumos în om se distruge și um bra prostului gust ne acaparează. Cei mai mulți oameni de cultură, când sunt invitați la televizor, nu fac decât să se
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Se obișnuise cu ei... Atunci când nu-i mai auzea cântând, se tipărea pe chipul ei o mare tristețe. I se părea că îmbătrânește brusc și definitiv, fără ei. Îi crea o stare de neliniște continuă, care parcă o avertiza de iminența schimbărilor vieții sale interioare. Se simțea ca o floare fără miros, tristă într-un pustiu, pierdută ca nisipul pe ruine. Expresia feței și a sufletului afișau distanță și răceală. De multe ori îi venea să strige: ,,Doamne, Tu care ai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]