6,247 matches
-
pe el și se simțea frustrat pentru că memoria îi juca feste, dar se hotărî să se gândească mai mult la acest lucru. 21 Era înnorat și foarte cald. Nori groși se adunaseră deasupra muntelui. Zăpușeala din aer anunța o ploaie iminentă. Lumina începuse să scadă și, deși nu se vedea soarele, acesta probabil deja coborâse spre apus. Erau așezați tot pe bușteanul prăvălit din fața peșterii. De mai bine de jumătate de oră, Calistrat nu mai rostise nici un cuvânt. Fuma liniștit suflând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
despre asta vorbeam. Discutam despre felul în care Calistrat încerca să-i păcălească pe zei. Poate că, tocmai din acest motiv, l-au și lăsat în pace atât de mult timp. Adică nu au intervenit decât atunci când pericolul a devenit iminent. Nu înțeleg. Trebuia făcut ceva, vâlva era în libertate și își făcea de cap, iar bătrânul nu o putea stăpâni. N-avem de unde ști. Ba da, știm foarte bine. Victimele apăreau pe bandă rulantă și Calistrat era depășit de situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
știe ce motiv, nu voia să intre acolo. Se repezise la mașina în care stătea Boris, umplându-l de uimire pe acesta și înfricoșându-l, totodată. Inspectorul respiră ușurat, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Pentru moment, scăpase de atacul iminent. Nu știa ce să facă acum, se părea că bestia nu va intra peste el. Poate că ar fi trebuit să profite de acest fapt și să plece. Alungă repede acest gând din minte. Odată ieșit din acel spațiu, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
idealizată a organelor interne, nu numai inima, ci și liliacul plămînilor, ca și meandrele intestinelor. Era deci o poezie de dragoste par excellence, iar nu mai știu eu ce „fabulații despre uterul matern“! Într-un cuvînt, dragostea noastră va deveni „iminentă și implacabilă“, ne vom da seama că, În ciuda obstacolelor trebuia să ne unim viețile. Inutil să vă mai spun cîte ne vor sta În cale: familie, clanuri, prieteni, rude, coterii literare. Și evident, sărmana copilă suferindă, invocată invariabil ca ultim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
multor șantiere navale din estuare. Sublocotenentul Cascos Buendía, care Își petrecea o mare parte a timpului În permisii, mulțumită unchiului său din Guvernul Militar, umbla Încoace și-ncolo Împrăștiind perorații pe seama superiorității genetice și spirituale a neamului spaniol și a iminentei căderi a Imperiului bolșevic. — Marx a murit, spunea el solemn. — În 1883, mai concret, ziceam eu. — Tu să taci, nenorocitule, că-ți lipesc o labă de te trimit la dracu-n praznic. Nu o dată o surprinsesem pe Bea zîmbind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ea. De altfel, este pentru prima oară când Occidentul rezistă unor invadatori veniți din Orient. Ordinea economică suscită de îndată interesul a numeroase popoare. Ea se întărește mereu, iar valorile sale capătă contur. în vreme ce în Israel profeții le anunță dezastre iminente, în 444 î.e.n., Pericle, șef incontestabil al Atenei, face din metropola elenă o mare putere militară, economică și culturală; timp de douăzeci de ani, aici înfloresc sculptura, poezia, teatrul, filosofia și idealul democratic, până când, în 431 î.e.n., un război absurd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
catârcelor, dar pe care modernitatea, cu rezultate mai mult decât apreciabile, o reabilitase pentru uz uman. Câțiva, totuși, din tagma fanfaronilor și lăudăroșilor, considerau că prim-ministrul ar fi trebuit să termine discursul în punctul în care a anunțat declararea iminentă a stării excepționale, că tot ceea ce a spus după aceea era absolut inutil, că pentru canalii doar măciuca e bună, că dacă ne apucăm acum să umblăm cu mănuși suntem terminați, că dușmanului nici apă să nu-i dai, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
străzile și străduțele orașului, ascultând, disimulat, pulsul populației, căutând intenții prost ascunse, adunând cuvinte auzite ici și colo, cu scopul de a-și da seama dacă transpirase ceva din hotărârile luate în consiliul de miniștri, în special cele referitoare la iminenta retragere a guvernului, întrucât un spion cu adevărat demn de acest nume e obligat să observe, ca principiu sfânt, ca regulă de aur, ca literă de lege, niciodată să nu se încreadă în jurăminte, indiferent de unde veneau ele, chiar dacă erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
își împleti degetele, poate pentru a disimula o contracție involuntară, E nervos, spuse bărbatul care făcuse comentariul despre lipsa vântului, să vedem cu ce figură va explica festa de canalie pe care tocmai ne-au făcut-o. Oamenii care așteptau iminenta demonstrație oratorică a șefului statului nu puteau, nici măcar în vis, să-și imagineze efortul care îi costase pe consilierii literari ai președinției republicii ca să pregătească discursul, nu în ceea ce privește expunerea de motive propriu-zisă, care trebuia doar să facă să vibreze câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
s-a uitat brusc la el cu niște ochi curioși, iscoditori. Parcă am deslușit în ei o undă de batjocură. Era adevărat că Stroeve avea o mutră de soț încornorat. Doctorul a dat ușor din umeri: — Nu e nici o primejdie iminentă, a răspuns el la întrebările noastre. Nu știm ce doză a luat. Se prea poate să scape doar cu spaima. Femeile încearcă mereu să se sinucidă din dragoste, dar în general au grijă să nu izbutească. De obicei e doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
identificare din grup mai târziu, în dimineața asta. Să vedem dacă oamenii care lucrează la biroul ăsta nu-și aduc aminte de prietenul nostru din Sudeți. — Bine, domnule, zise el, deja mult mai vioi acum că plecarea sa acasă era iminentă. — Cum îl cheamă pe sergentul ăla de la recepție? Cel care a preluat apelul anonim? — Gollner. — Bătrânul Tanker Gollner? — Da, domnule. Îl găsiți la cazarma poliției, domnule. Se pare că a zis că o să ne aștepte acolo, pentru că s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
intransigență morală,... și, foarte interesant, și pe cea militară. A prevăzut căderea comunistă, o profețise prin viață, prin operă, încă din anul 1960. În anul 1970 trimite o scrisoare guvernului sovietic, în care postulează că Rusia e în pragul unei iminente catastrofe, vorbește de prăbușirea internă, a moralei, a spiritualității. În anul 1973 se adresează Patriarhului. În anul 1974 lansează un manifest: „a trăi și a nu minți” în care arată că singura cale pentru salvare e schimbarea internă, din temelii
DESPRE BISERICĂ, ISTORIE ŞI INTELECTUALII DE ASTĂZI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361398_a_362727]
-
pentru ca omul să poată fi primit în mod eficient în Rai. Conciliul Vatican II a condus la o schimbare în acest sens, iar Taina a început să fie administrată și persoanelor care nu se află doar în situația de moarte iminentă, dar a rămas o Taină adresată doar celor bătrâni și bolnavi care se simt aproape de sfârșit. Cu alte cuvinte, modificarea a fost mai mult formală, și nu de fond. În Ortodoxie însă, orice persoană poate primi Taina Maslului, indiferent de
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
unei biblioteci negre, cu geamurile acoperite de pânze roșii, și care „susține” atât de bine cromatismul tabloului, nici nu te privesc terifiați, ca bărbatul cu turban de la intrare, cu aer musulman, la care holbarea atinge paroxismul ca în fața vederii morți iminente. Nu, cele două portrete de care vă vorbesc și pe care le admir fascinat alunecă estetic în atemporal, iar, psihologic, sunt mari metafore ale vederii. Nu aș putea adăuga mai nimic semnificativ, luând și alte opere expuse în discuție. De
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]
-
sedentar Din efemerele iluzii, mi se contractă universul Și stări finite permanente îmi modelează infinitul Obstacole de neființă îngreunează pasul , mersul Iar țipătul cel dur, empatic ucide liniștea, tihnitul Prin rugăciuni și prin credință mențin constant tot universul Și suferința iminentă o simt anexă și tribut Prin lacrimi calde și umile îmi scriu istoria și versul Iar ziua tragică de ieri e doar o clipă de rebut Referință Bibliografică: O clipă de rebut / Alexandru Florian Săraru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
O CLIPĂ DE REBUT de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362458_a_363787]
-
postmodernitate 3.1. Morală, misiune, apologie 3.2. Valoarea morală a persoanei hristocentrice 3.3. Perspectiva asupra redescoperirii valorilor Ortodoxiei Epilog: de la valorile morale la morala valorilor Bibliografie Revenind la conținutul propriu-zis al volumului de față, vom remarca faptul că iminenta dezarticulare morală a societății, sub avalanșa insurmontabilă a relativizării valorilor clasic creștine, tinde să ocupe din ce în ce mai multe rânduri în scrisul teologilor, dar și al sociologilor 1. Îngrijorarea, provocată de ritmul alert în care, începând cu secolul al XIX-lea, au
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – ŞTEFAN ILOAIE, RELATIVIZAREA VALORILOR MORALE. TENDINŢELE ETICII POSTMODERNE ŞI MORALA CREŞTINĂ, COLECŢIA “BIOETICA”, EDITURA RENAŞTEREA, CLUJ-NAPOCA... de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/361021_a_362350]
-
se regăsește deloc. Nici macar nu are miros de urină sau medicamentente ci un iz putred înecăcios. Nu mai emoționează cu adevărat pe nimeni, nu mai există nici o zbatere inutilă. Această înlănțuire a nașterii, a trezirii la viață, a îmbătrânirii și iminentei morții devine clară și pătrunzătoare. Pacienții se agață de oricine cu o rapacitate devoratoare. Acțiuni învățate automat de-a lungul anilor se precipita sacadat . Amintiri selective revin și se pierd la fel de repede. Ai senzația că și le doresc doar pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
se regăsește deloc. Nici macar nu are miros de urină sau medicamentente ci un iz putred înecăcios. Nu mai emoționează cu adevărat pe nimeni, nu mai există nici o zbatere inutilă. Această înlănțuire a nașterii, a trezirii la viață, a îmbătrânirii și iminentei morții devine clară și pătrunzătoare. Pacienții se agață de oricine cu o rapacitate devoratoare. Acțiuni învățate automat de-a lungul anilor se precipita sacadat . Amintiri selective revin și se pierd la fel de repede. Ai senzația că și le doresc doar pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
o seară când făcea jogging. Atunci, scăpase ca prin minune din mâinile agresorului care o abandonase pentru că se apropia din întâmplare un grup de persoane, care tocmai ieșeau de la un cinema din apropiere. Aceea fusese salvarea ei de la un viol iminent și se alesese doar cu lovituri și traume fizice și o spaimă care a traumatizat-o mult timp. Se apărase atunci cu îndârjire dar era cât pe aci să fie învinsă. La ieșirea de la cinema a acelui grup, agresorul a
PETRECERE NEFASTĂ(5) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368499_a_369828]
-
Titulescu la Oxford, în 1937). În cartea unei jurnaliste franceze Genevieve Tabouis - Douăzeci de ani de tensiune diplomatică - dezvăluie că cererea de înlăturare a lui Titulescu din țară a fost inițiată de Hitler care vedea în diplomatul român un pericol iminent în calea planurilor sale. Jurnalista relatează că, ambasadorul german la Paris i-a spus că Hitler nu putea trece la aplicarea planurilor sale până anumiți oameni nu ar fi fost uciși. Pe lista celor ce trebuiau cumva îndepărtați, primul nume
NICOLAE TITULESCU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366945_a_368274]
-
în priza electrică, iar Mișu nu reacționează întru salvare- iată egoismul acestui personaj. - „de la o vreme am impresia că nu prea mai guști glumele mele”- spune povestitoarea, asta derivă dintr-o acută lipsă a simțului umorului- ceea ce duce la rupturi iminente în această sensibilă relație. - autoarea îi dedică versuri delicate pe mai multe pagini, ori Mișu nu reacționează, sau, poate, adevărul îi creează disfuncții sentimentale. „Mișu era un băiat frumușel Privirea lui lasciv-misterioasă Avea ceva din Kafka și Bruegel Hiperactiv, nu
FANTEZII CU MIŞU- LUMINIŢA ZAHARIA de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367536_a_368865]
-
sedentar Din efemerele iluzii, mi se contractă universul Și stări finite permanente îmi modelează infinitul Obstacole de neființă îngreunează pasul , mersul Iar țipatul cel dur, empatic ucide liniștea, tihnitul Prin rugăciuni și prin credință mențin constant tot universul Și suferința iminentă o simt anexă și tribut Prin lacrimi calde și umile îmi scriu istoria și versul Iar ziua tragică de ieri e doar o clipă de rebut ... Citește mai mult Din stări criptate mult prea des, mi se dilată universulși țipatul
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
nomad pe vremuri, acum trăiește sedentarDin efemerele iluzii, mi se contractă universulși stări finite permanente îmi modelează infinitul Obstacole de neființă îngreunează pasul , mersulIar țipatul cel dur, empatic ucide liniștea, tihnitulPrin rugăciuni și prin credință mențin constant tot universulși suferință iminentă o simt anexă și tributPrin lacrimi calde și umile îmi scriu istoria și versulIar ziua tragică de ieri e doar o clipă de rebut... XVIII. DE-MI IEI ... DE-MI DAI ..., de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1068
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
și înțelegere proprie ascultă de părinți. De îndată însă ce apare libertatea interioară, subiectivă și omul se coboară din realitatea exterioară în spiritul său se ivește ca necesare reflecția, opoziția care conțin întrânsele negația realității, deci protestul, conflictul manifest și iminent. În acest caz, dacă ar fi să continuăm comparația cu vârstele omului, ce epocă ar corepunde perioadei adolescenței, care nu se mai caracterizează prin încrederea și liniștea copilăriei, ci se manifestă prin conflicte și ciocniri !? - astfel de situații potrivindu-se
ESEU DESPRE PUTERE (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366971_a_368300]
-
Ioan. Mai avea nevoie de el acolo în închisoare unde din când în când îi făcea câte o vizită, bineînțeles fără știrea Irodiadei care îi cerea mereu să-i ia viața. El însă o refuzase de fiecare dată pretextând o iminentă revoltă a poporului dacă ar fi făcut lucrul acela. Mai sperase ca cele câteva luni petrecute în temniță îl vor face pe Ioan să-și schimbe părerea. Mai apoi își dăduse seama însă, și la spusele Irodiadei, că temnița de
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]