5,812 matches
-
Dej. Ai auzit, Ghiță?... îi șopti. Dddoi ani întttr-unul!... Maică-măiculiță... Și facultatea o termin tot în doi ani!... supralicită Ceaușescu. Gheorghiu-Dej nu reacționă vizibil în nici un fel și își goli liniștit paharul lui cu vin de Cotnari, iar Maurer îl imită, urându-le la toți noroc și sănătate. Bravo, Niculae! îl felicită Gheorghiu-Dej pe colaboratorul său. Înseamnă că ai două creiere-n cap, ca Nicolae Iorga!... Și la ce facultate intenționezi să te-nscrii, după ce termini școala medie..., după ce o să-ți treci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vesel și mucalit, de la biroul de vizavi, Nelu Mazurcă, făcând larg prin aer un gest semnificativ cu mâna, după care se porni să râdă cu poftă. Un coleg de la alt serviciu, care tocmai intrase în biroul celor de la buget, îl imită, iar Mihai Viniciuc, ocupat ca întotdeauna cu scriptele lui, își ridică nasul dintre hârtii intrigat. Virgil se grăbi să pună la loc scrisoarea în plic și dădu din mână, silindu-se să zâmbească: Ei aș, de unde! Ți se pare ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu reușește încă să își descleșteze gura sau poate îi este frică să spună ceva. Frică de atitudinea femeii în alb, frică de atitudinea medicului... Experiența prin care abia a trecut o inhibă. " Dacă și ea își va schimba vocea imitând-o pe cea a profesorului care, desigur, este șeful ei ?" Dar vocea continuă la fel de blândă, la fel de liniștitoare de parcă doamna Alindora Bosch nici nu remarcase tăcerea pacientei : Știu bine că pentru fiecare pacient, suferința lui este cea mai complicată. Este firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ceva în genul îîîîîîîîîî, ăăăăăăăăăă, îîîîîîîîîîîî, eeeeeeeeeeeee, dar cu un fel de suferință, ca și cum l-ar fi apucat durerea de măsele. Ridica apoi mâna dreaptă în aer, după care începeau și negresele să mormăie, de parcă ar fi vrut să-l imite pe domn. Brusc, domnul se supăra, făcea o mișcare ciudată, cu aceeași mână, și mormăiturile încetau. Mormăia apoi el singur, înceta, relua mormăitul, după care întreba scurt: "Înțeles?" Nu răspundea nimeni. Când, într-un târziu, începeau să cânte ceva despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
visam că sun la ușa apartamentului lui Milică, agățat de un buchet de flori, așa cum merge un novice la maestru, că-l rog să-mi destăinuiască secretul acelei "floricele" milica sublimă, îi ziceam eu pe care niciodată n-o puteam imita, dar nu-mi puteam duce niciodată visul pe tărâmul realității. Visasem cândva să-mi cumpere mama o jucărie din vitrina unui magazin de pe Calea Victoriei: un fluture cu sfoară care, probabil, putea și zbura. N-a avut mama niciodată bani pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a venit cu mâna goală. Matei s-a dus să ia valiza din care a scos cadourile. —Să trăiești Matei, să fii fericit, l-a îmbrățișat Filip când a primit cadoul. —Cecilia a primit o veveriță, dintr-un material ce imita blănița animalului, care ținea între lăbuțe o cutiuță. — Ce drăguță este! a admirat-o Cecilia, bucurânduse ca un copil mic și așezând-o pe masă continuând s-o privească. L-a sărutat pe Matei, mulțumindu-i, și a luat veverița
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să ne naștem din țeasta lui Zeus). Am scris, în pure accese de egoism livresc, numai despre fenomenele care ne interesează pe noi doi. Nu puțini dintre dumneavoastră vor constata că ariile noastre de preocupări sunt relativ limitate (l-am imitat, în aceasta, pe Socrate însuși, care, aflat la piață, constata ca multe sunt lucrurile de care el nu are nevoie): ne-am lăsat, bunăoară, prea puțin seduși de aspectele politice sau economice ale Japoniei moderne. Aceia dintre dumneavoastră care sunt
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
bună dintre lumile posibile, în care indivizi cu vagi reminiscențe de apartenență creștină mimează cu religiozitate sărbătorirea evenimentului în familie și în care oameni al căror suflet generos adăpostește deopotrivă strămoși shinto și parfum de Nirvana se grăbesc să-i imite pe primii. À propos, tocmai am primit o ofertă irezistibilă de la Pizza Hut; presupun că, după specificul locului, vom comanda un meniu special. Ce ziceți de Crab and Shrimp Mayo King, M Size, la doar 2400 de yeni? Vă surâde
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
voi comite impudoarea să trimit prin această traducere fidelă la murăturile din iernile noastre) și care îmbrățișau gingaș prăjiturile din pasta de orez colorată în roz. Alături, se întindeau, tremurând cumva în modestie, uguisu-mochi. Pufușorul și culoarea lor verde pal imitau penajul privighetorii japoneze, după al cărei nume au și fost botezate. Fără să vreau, gândul îmi fugi la fastuoasa Poveste a lui Genji, unde iubita răvășită în dulcea așteptare, plină de nesiguranță, asculta întotdeauna vocea privighetorii pierdută în noaptea de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Deși retezată dureros de placenta protectoare a insulei Honshu, Oshima a învățat, treptat, să respire independent. Răsuflă, ce-i drept, cu oarecare greutate, astăzi, când oamenii migrează invariabil spre oraș; totuși, este cu neputință să nu-i auzi bătăile ritmice, imitând toba din teatrul kabuki, chiar de pe puntea vaporului care te duce spre portul ei principal. Suntem aici, așadar, pentru a petrece patru zile într-un ryokan (han tradițional). Ocazia este unică și nimeni nu poate înțelege ideea de confort a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
același ceaun și care fac să defileze multe simboluri ale iernii, ca faimosul pește fugu într-un soi de ghiveci care, după cum repetă japonezii, îți încălzește și trupul și sufletul. Dar iată că există cum altfel? niște dulciuri tradiționale care imită, cu o artă care te lasă cu gura căscată, cristale albe de zăpadă care ți se topesc în gură. Desigur că și peisajele de iarnă atrag, mai ales admirate din aburul fierbinte ale onsen-urilor, popularele și luxoasele izvoare termale în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
respiră sub un pin verde. Tăcere, acea claritate. Aerul rece, un fulg îl străpunge, din când în când. Un trunchi de copac, negru, se răsfrânge ca linia unei pensule subțiri, în alb, așa cum numai copacul japonez știe să o facă, imitând gestul cel simplu al bătrânului caligraf. Japonezele se odihnesc. Alături, Olga se ridică din abur, cu expansivitatea ei de copil bosumflat, pășește pe margine, șiroind, și cu un strigăt victorios, răgușit, se aruncă în peretele de zăpadă, ca o crucificată
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ei fierbinte, de femeie tânără, zveltă, cu rotunjimi de tătăroaică, pentru că de acolo vine ea, din stepe cazace, a mușcat din zidul de gheață. Cu un mic strigăt ascuțit, de fetiță rușinoasă ce descoperă extazul primului pas liber, Reiko o imită, îmbrățișează, și ea, peretele alb, sculptează, și ea, sâni, coapse și brațe larg deschise în zăpada fumegândă, se freacă pe piele cu bulgări până arde țipând subțire, ca o vietate străpunsă, așa cum numai japonezele pot să o facă, se dăruiește
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
spune nimic; ea tocmai i-a adus lui sensei o tartă enormă făcută de ea, ca un chec pufos, pudrat cu zahăr și lansând în aerul rarefiat al casei efluvii de șofran. Trebuie să o ia totuși, jeleul transparent, miniatural, imitând discret un fulg de zăpadă, îi scapă printre bețișoare, ninge pe tatami; aici, mă încurc cu brio, încerc să nu râd și nu mai știu dacă am învârtit bolul în palme, de trei ori, cum trebuia, sau? în sfârșit bucata
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
metodă, nu mai au de fapt altceva de făcut decât să caute una în altă parte. Toate acelea ale științelor naturii li se oferă dintr-odată, și altele nu mai există. Iată de ce științele umane procedează asemenea științelor naturii și imită felurile de a face ale acestora. Și în același timp obiectele acestora. Căci dacă realitatea încetează a fi cea care dictează modul său de abordare și îl definește, trebuie inversată relația lor, trebuie ca obiectele să fie definite de către metode
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a feminismului radical liberal, legată de promovarea unei combinații de trăsături masculine și feminine. Acesteia i se opunea alegerea feminismului cultural care opta pentru conservarea specificului feminității și al masculinității, poziție de pe care femeile nu trebuia să preia și să imite valori bărbătești (M. Miroiu, 2002, p. 133). Androginul 95 era în mitologia greacă o ființă bisexuată, cu aspect de om dublu, pedepsită de Zeus și tăiată în două atunci când a vrut să se impună și să-i domine pe zei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
tatăl își crește singur fata? Ipoteza pe care o avansez este că tipul de educație va tinde către modelul androgin (în concordanță cu feminismul radical liberal). Acest fapt se va datora prezenței nemijlocite a modelului parental (care este ușor de imitat de către copil) și tendințelor de diferențiere, de delimitare față de acesta și de identificare cu persoane de același sex. Astfel, un băiat crescut doar de mama lui este de presupus că va fi mai timid, mai sensibil la context, mai predispus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
unei susțineri reciproce. Luarea în considerare la nivel de legi și prin practici adecvate a drepturilor copiilor, preocuparea privind combaterea violenței domestice, alături de diversificarea formelor de familie, ar putea fi argumente în favoarea faptului că: ...familia se democratizează pe căi care imită procesele publice ale democrației; iar o astfel de democratizare sugerează cum viața de familie poate îmbina opțiunea individuală și solidaritatea socială... Democratizarea în cadrul familiei implică egalitate, respect reciproc, autonomie, luare de decizii prin comunicare și absența violenței (A. Giddens, 2001
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de-acolo de unde te duc, asta-i altă poveste... Dar atunci n-ai să mai fii problema mea. Dacă nu le-ar păsa de tămbălău, mi-ar fi făcut felul chiar aici. Alatriste Își duse arătătorul mâinii drepte la grumaz, imitând mișcarea unui cuțit. Te-au trimis fiindcă vor proceduri legale... Arestat, interogat, pare-se că eliberat apoi, după care i se pierd urmele. Și Între timp câte se pot Întâmpla.... Fără ocolișuri, Saldaña se arătă de acord. — Așa cred și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de oboseală, și căpitanul Își Închipui că era la fel de sătul de povestea aceea ca și el. Și-atunci? — Atunci, e-n joc capul domniei tale sau al meu. Se lăsă o nouă tăcere. Italianul se mișcă puțin și Alatriste Îl imită, neslăbindu-și vigilența. Se rotiră foarte Încet unul În jurul celuilalt, măsurându-și forțele. Pe sub pieptarul lui din piele de bivol, căpitanul Își simți cămașa udă leoarcă. — Aș putea afla numele domniei tale? — Nu e cazul. — Ți-l ascunzi, deci, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
comediei, muschetarii strigară „jos pălăriile!“, toată lumea se descoperi, se trase cortina, și Întreaga mea atenție zbură de la zurbagii la scenă, unde apăreau deja personajele doña Laura și Urbana, Învăluite În mantii. În fața pânzei Închipuind fundalul, o ramă cu cartoane pictate imita Turnul Aurului din Sevilla. — Strașnic este El Arenal! — Totdeauna a fost așa. Nu-i, după părerea mea, loc În lume să-i fie egal. Până și acum mă ia cu fiori amintindu-mi de versurile acelea, primele pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sine și de convențional, pentru a nu spune mediocru, ca Don Quijote, care, în mijlocul jelei și al lacrimilor celor care se aflau acolo, își dete duhul, vreau adică să spun că se săvârși din viață.“ A ține minte, a repeta și imita, aceasta a fost întotdeauna partea mea tare. A fost o coincidență ciudată, a spus mama. După aceea tata a întrebat dacă asta avea într-adevăr vreo însemnătate. Nu, am spus eu. De bună seamă că nu a avut. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
vor fi desenele mele. Promit că nimeni nu va observa diferența. E, ca să spun așa, o operă a vieții la mâna a doua. Acest lucru nu trebuie trecut sub tăcere. Secundară, vor spune mulți. Eu sunt profund conștient de asta. Imit un maestru și nimic mai mult. Dar un asemenea fapt nu mă împiedică să fiu mândru de ceea ce am făcut. Umilința, arta și mândria îmi vor rămâne. Nu pot să mă fac mai neînsemnat decât sunt. Umilința, mândria și arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
îi dă greutate instrumentului și păstrează corzile mult mai bine acordate, pentru că le asigură ciocănelelor pe care sunt prinse corzile o întindere mai bună. în climatul nostru rama de metal este o necesitate. Pianul cu ramă de lemn nu poate imita niciodată sunetul atât de râvnit al unui pian cu coadă. în toate casele în care se pune preț pe calitate și profunzime spirituală pianul trebuie să aibă ramă de metal. Sus, în vârful unuia dintre copacii morți, atârna lupa bunicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pe platforma din fața rampei de descărcare. Ne-a așezat ca și cum am fi fost un detașament de soldați înainte de bătălie. Și ne-a vorbit serios și cu emoție. Brusc am văzut cât de tare semăna cu bunicul. Da, părea că-l imită. în acest loc, a spus el, făcând niște gesturi care prevesteau un miracol, trebuie să învățăm să privim cu o anume ironie tot ceea ce e sfânt în existență. Noi știm că majoritatea lucrurilor pot fi arse. Asta nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]