1,295 matches
-
199 a 15, apud Wladislaw Tatarkiewicz, op. cit., p. 238. 268 William Fleming, op. cit., p. 73. 269 Wladislaw Tatarkiewicz, op. cit., pp. 220-221. 270 Notăm faptul că prin noțiunea de artă imitativă avem în vedere atât principiul estetic potrivit căruia arta este imitarea realului, cât și acel concept de imitatio dei, care, în creștinism, aplicat creației artistice, a devenit un criteriu definitoriu al artei religioase. 271 Wladislaw Tatarkiewicz, op. cit., p. 235. 272 Ibidem, p. 471. 273 Egon Sendler, op. cit., p. 13. 274 Alain
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
regim sedentar (cei ce muncesc mental și alții) sau Îndeplinesc mișcări asemănătoare, monotone (lucrul la calculator). Formarea siluetei, dezvoltarea analitică a părților corpului, reglarea masei corporale sunt principalele probleme pentru oamenii de diferite vârste. Deseori toate aceste preocupări Încep cu imitarea IDEALULUI ca exemplu, reieșind din aprecierea critică a neajunsurilor propriei siluete. Bărbații sunt preocupați de formarea unui corp atletic, doritori de a-și dezvolta o musculatură reliefată. Femeile doresc să aibă o ținută dreaptă, flexibilă, elegantă, să aibă un corp
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
Incendiilor)"244. Descântecul, ca ritual magic, urmează, în fapt, un model exemplar al miturilor, atât la nivel macrocosmic, cât și la cel microcosmic. Într-un fel, acțiunea contrariilor (foc și apă) vine să sugereze dezordinea instalată, haosul primordial. Ei bine, imitarea acelor începuturi dă speranțe pentru aflarea echilibrului și a ordinii (în unele cazuri aceasta echivalează cu aflarea sănătății și cu traiul liniștit înscris în ordinea firească a lumii). Cât privește folosirea specială a focului în ritualurile de divinație, putem spune
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
în particular, algoritmul didactic (sau de învățare) reprezintă un ansamblu de operații care se desfășoară într-o anumită ordine, cu scopul de a obține un anumit efect/rezultat asupra capacităților fizice sau intelectuale ale elevului (Fiedler, 1998, p. 252); modelare - imitarea materială sau mentală în mod schematic a unui sistem natural, indicându-se din acesta numai ce este esențial și important (DEX, 1998); conexiunea inversă (feed-back) recepționarea de informații de la organele efectoare de către organele de comandă, legătura dintre rezultatul acțiunii și
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
mișcare. A fost luată drept model o mișcare complexă de braț și a fost utilizat un sistem de determinare pentru a reda observațiile părților nevăzute ale mișcării. Beneficiile au fost obținute cu ajutorul observației. Carol și Bandura au impus și observatorilor imitarea exigențelor parțiale ale scopurilor și nu organizarea temporală a elementelor naturale, dar Adams (1986) a arătat că căutarea tipului segmentelor mișcării a unei secvențe putea de asemenea, să fie notat prin observație. Învățarea prin observație a fost combinată cu vederea
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
condiționării clasice. Dacă experiența cantitativă ca metodă prin observație poate să meargă câteodată și dacă cercetarea confirmă experiențele cotidiene, E.G. Rossenthal și Zimmernon (1972) atunci pentru ce metoda prin observație este un sector subdezvoltat? Thorndike a fost un avocat al imitării instrumentale. Wathson fondatorul behaviorismului nu a avut mai mult noroc ca prin observația la animale (1908) el a invocat tot condiționarea clasică. În ciuda fluxului și refluxului de teme și de teorii, psihologii au acceptat învățarea prin observație pentru că au observat
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
omului binevoitor. O foarte interesantă probă a Schemei corporale, pusă la punct de Daurant, Hameljak și Stambale et Berges, care are avantajul de a elimina parametrul grafismului, ne va servi drept referință pentru jalonarea evoluției percepției propriului corp. Testul de imitare a gesturilor de Breges și Lezime completează în mod util datele muncii precedente. Între 6 și 7 ani, apariția generală a unui corp sau a unui chip este redată de copil, unde apar și unele greșeli frecvente: -lateraliarea; -orientarea; greșeli
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
mai sus este vorba de un kireji Închipuit, mimat doar prin plasarea unei cratime la finalul versului unu sau doi. O formalitate goală de sens, din moment ce ea nu marchează existența reală a unei diferențe de Înțeles Între părțile poemului. O imitare puerilă, o maimuțărire a ceva căruia autorii nu i-au prins Încă sensul și gustul. (exemplele au fost culese din poeme primite pentru concursul ROMANIAN KUKAI În lunile aprilie-iunie 2007) Reducționismul Se poate scrie haiku fragmentat fără să fie vorba
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
doilea ciclu grec, secole, nu milenii. Fiecare ciclu spune totul, din ce în ce mai repede. El etalează toate potențialitățile imaginii, în aceeași ordine ca și celelalte și sub același titlu. Acesta ar putea fi, împrumutându-l de la elenistul Vernant: "De la prezentificarea invizibilului la imitarea aparenței". Anterior ciclului greco-roman, idolul de lemn este zeița, înainte să capete, într-un fel, un corp propriu, care cere să fie privit pentru el însuși. Din obiect ceremonial, statuia devine ornamentală. Talismanul se transformă în operă. Clasicismul grec al
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Pământul pe care ești culcat, ți-l voi da ție și seminției tale.“ 2. „Ierarhia [s.n.] este, după mine, o sfințită rânduială și știință și lucrare asemănătoare, pe cât e cu putință, modelului dumnezeiesc și înă l ța tă [s.n.] spre imitarea lui Dumnezeu prin luminările date ei de la Dumnezeu pe măsura ei. [...] Scriptura a făcut cunoscute toate ființele cerești prin numiri descoperite (cf. Ef. 1, 21; Col. 1, 16; Iud. 9) în număr de nouă [s.n.]. Pe acestea dumnezeiescul nostru tâlcuitor
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de autoservire, autonomie pentru adaptarea la viața cotidiană (școală, stradă, unități publice); Cunoașterea, respectarea și aplicarea normelor, deprinderilor de comportarea civilizată, conviețuire în grupuri de muncă, în familie, grădiniță, școală, mediul social cotidian; Formarea unor conduite de viață civilizată prin imitarea modelelor comportamentale și implementarea unor norme uzuale de comportare (formule de politețe, respect, responsabilitate); Formarea unor trăsături de personalitate necesare pentru adaptarea socio-profesională; spiritul de responsabilitate, stăpânirea de sine, cinste, corectitudine, respectarea normelor de conviețuire socială; Reglarea propriei conduite în funcție de
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
comună etc. Cerința este nefirească întrucât asemenea reconstituiri duc la imaginarea în stil hegelian a unor limbi de bază ireale, încărcate cu sisteme stufoase de sunete și forme care nu au existat nicicând. Însușire nativă a speței umane, producerea și imitarea orală a sunetelor este moștenită de la maimuțele antropoide care scoteau asemenea sunete, cel puțin inițial, nu ca mijloc de comunicare, ci ca reacție la contactele fizice cu mediul. De la producerea spontană a sunetelor de către maimuță până la articularea voită a cuvântului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
la om: tot ceea ce gândește, el exprimă interior și exterior. Nimic nu este mai arbitrar în folosirea articulării ca semn al ideilor. Omul nu a ales cuvântul pentru formularea și comunicarea gândirii sale nici din comoditate sau conveniență, nici din imitarea animalelor, ci doar pentru că cuvântul este la el natural și în ce privește producerea organică și ca valoare expresivă. Dacă i se acceptă deci animalului originalitatea răcnetului, atunci de ce să i se refuze omului originalitatea cuvântului?” În consecință, familiile de limbi sunt
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
se poate afla în alte limbi. În limba franceză, de pildă, toate cuvintele ce înfățișează sunete, sunt asemănătoare cu cea latină”. Nu putem ști în ce măsură comparația cu franceza certifică latinitatea limbii franceze față de naturalețea, ca să spunem așa, a limbii române. Imitarea sunetelor din natură este oricând, nu doar la începuturi, o sursă de creație lingvistică. Important este să realizăm că la începuturile lui homo sapiens exclamațiile și sunetele din natură au constituit singura sursă de material sonor pentru limbajul uman, concluzie
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Oricum contactele, coexistența cu grecii în Iudeea, îi fac pe evrei să preia și binele și răul: cultură și vicii, îndeosebi gustul petrecerilor al cheltuielilor pe cerințele trupului, treptat, uitând de rigorile prescrise de Iahve, Dumnezeul unic, spiritual și neiertător. Imitarea fără discernământ îmbolnăvește sufletul și trupul, alimentează egoismul, discordia, pofta de îmbogățire. în adevăr, unii evrei ajung bogați, uită pe semenii săraci, alergă după relații mari în cetățile grecești ca Alexandria Egiptului, care pretindea drept de stăpânire a Iudeei petrecărețe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de mimesis se află în centrul oricărei reflecții despre teatru, fie ea fenomenologică sau semiologică. Tocmai în funcție de puritatea mimesisului a fost clasat teatrul de către teoreticieni față de celelalte genuri, romanul și poezia. 1.1. Conceptul de mimesis Prin mimesis se înțelege imitarea realității sau, mai exact, reprezentarea ei1. Orice artă mimetică presupune existența a două obiecte, modelul și obiectul creat, ce întrețin o relație complexă de similitudine și de neasemănare. Obiectul de artă nu este niciodată duplicatul celui real, ci îl transfigurează
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Nici pictura nu scapă de suspiciunea lui. Iată cum își chestionează Socrate interlocutorul cu privire la acesr lucru: "Fii atent aici. Ce scop își propune pictura relativ la fiecare obiect? Să reprezinte ceea ce este așa cum este, sau ceea ce pare așa cum pare; este ea imitarea aparenței sau a realității? A aparenței, zise el. Arta de a imita este deci foarte îndepărtată de ceea ce este adevărat, și, dacă poate să execute totul, asta înseamnă, se pare, că nu atinge decât o mică parte din ceva, și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în privința comediei, decât în privința tragediei. Râsul le apare ca o formă de subversiune greu, chiar imposibil, de canalizat. După părerea lui Platon, actorul, mai mult decât spectatorul, riscă să fie pervertit de reprezentație. Rolul se răsfrânge asupra comediantului. Este nesănătoasă imitarea personajelor a căror conduită este reprobabilă. "N-ai remarcat că imitarea, începută din copilărie și prelungită în viață, tinde spre obișnuință și devine o a doua natură, care schimbă trupul, vocea și spiritul? (...) Nu vom accepta (...) ca cei de care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de subversiune greu, chiar imposibil, de canalizat. După părerea lui Platon, actorul, mai mult decât spectatorul, riscă să fie pervertit de reprezentație. Rolul se răsfrânge asupra comediantului. Este nesănătoasă imitarea personajelor a căror conduită este reprobabilă. "N-ai remarcat că imitarea, începută din copilărie și prelungită în viață, tinde spre obișnuință și devine o a doua natură, care schimbă trupul, vocea și spiritul? (...) Nu vom accepta (...) ca cei de care pretindem că avem grijă și cărora le facem o datorie din
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spune despre ea se potrivește și comediei, diferența dintre aceste două feluri de poeme neconstând decât în demnitatea personajelor și a acțiunilor pe care le imită, și nu în modul de a le imita, nici în privința lucrurilor care servesc acestei imitări." Să cităm definiția lui Aristotel: Orice tragedie comportă în mod obligatoriu șase părți, funcție de care se califică. Acestea sunt subiectul, caracterele, expresia, gândirea, spectacolul și cântul; într-adevăr, există două părți care sunt mijloacele reprezentației, una care îi este modul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu această condiție se poate el bucura de "iluzia de prezență". Sprijinindu-se pe preceptul lui Scaliger, "res ipsae disponendae sunt ut quam proxime accedant ad veritatem 41", Chapelain, în faimoasa Scrisoare despre regula celor douăzeci și patru de ore, cere ca imitarea să fie "atât de perfectă, încât să nu apară nicio dificultate între lucrul imitat și cel care imită, căci principalul efect al acesteia constă în a-i propune minții, pentru a o curăți de patimile sale dereglate, obiectele ca fiind
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu poate exista emoție și prin urmare curățire, sau amendare a moravurilor oamenilor, care este scopul poeziei." El revine la asta într-un mod la fel de categoric, în Scrisoarea despre regula celor douăzeci și patru de ore: "Afirm deci că este fundamental ca imitarea în orice poem să fie atât de perfectă, încât să nu apară nicio diferență între lucrul imitat și acela care imită, căci principalul efect al acestui lucru constă în a propune spiritului, pentru a-l curăți de pasiunile sale dereglate
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decât un violent amor propriu. Cu cât mai mult colorează ei aceste vicii într-o imagine de grandoare și de generozitate, cu atât le fac mai periculoase și mai capabile să pătrundă în sufletele de cea mai nobilă obârșie, iar imitarea acestor pasiuni nu ne place, decât pentru că fondul corupției noastre face să apară în noi în același timp o mișcare asemănătoare, care ne transformă într-un fel de forță, și ne face să pătrundem în pasiunea ce ne este reprezentată
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din comunitatea creștină. Îl excomunică și îi refuză îngropăciunea în pământul bisericii. Molière, care beneficiază totuși de protecție regală, este înmormântat în timpul nopții, pe furiș. Ca și Platon, Nicole lansează o diatribă injurioasă împotriva actorului care, petrecându-și viața în imitarea viciilor, le preia. El nu se poate debarasa de rolurile succesive ce i se lipesc de piele. "Este o meserie în care bărbați și femei reprezintă patimile urii, furiei, ambiției, răzbunării, și mai ales pe cea a dragostei. Sunt obligați
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o originalitate de netăgăduit, participă și el, datorită reformei pe care o întreprinde, la această mișcare. În ciuda specificității formelor pe care le îmbracă teatrul în Franța, în Germania și în Italia, o înrudire veritabilă le unește. Pretutindeni doctrina referitoare la imitarea Anticilor este respinsă definitiv. Cultului rațiunii îi succede cel al emoției. Regulile sunt înlăturate în numele libertății artei. Perimată, noțiunea de veșnicie a Frumosului este detronată de visul pentru un teatru național în care o societate își va citi identitatea prezentă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]