1,421 matches
-
Henric de Navarra. După ce a abjurat religia protestantă, el intră triumfător în Paris (22 martie 1594). Ambițiile de hegemonie europeană ale lui Filip al II-lea s-au spulberat. Moartea sa, cîțiva ani mai tîrziu, nu înseamnă totuși sfîrșitul intențiilor imperialiste ale Habsburgilor: ele vor constitui de acum înainte preocuparea ramurei vieneze a familiei. Dificultățile Habsburgilor din Viena Moartea lui Filip al II-lea de Spania consfințește eșecul încercării acestuia de a domina Europa. Totuși, puterea spaniolă rămîne considerabilă chiar dacă peninsula
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de pod în nordul Europei, iar posesiunile din Italia, comunicînd ușor cu cele austriece ale ramurii mezine, reprezintă replica meridională a Flandrei. Numai caracterul lor slab împiedică pe urmașii lui Filip al II-lea să reia la rîndul lor politica imperialistă a singuraticului de la Escurial. Ultima încercare a Habsburgilor de a domina Europa vine de la Sfîntul Imperiu germanic, pe care dezbinarea suveranilor săi și lipsa de autoritate a împăraților, păreau să-1 hărăzească unei lente alunecări în anarhie. Ferdinand I este ales
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Acest eșec este agravat de în-frîngerea suedezilor lui Oxenstiern de armatele împăratului, la Nordlingen (1634), și de spectaculoasa împăcare a împăratului cu Electorul de Saxa. După atîția ani dificili, Ferdinand II, care nu a făcut decît să consolideze tendințele sale imperialiste, iese triumfător. Pentru Richelieu și ministrul spaniol Olivares, timpurile abilităților diplomatice au trecut. Europa statelor naționale, între care pe primul loc se află Franța, trebuie să pună capăt ambițiilor imperialiste ale Habsburgilor. Se anunță o nouă înfruntare care va dura
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
II, care nu a făcut decît să consolideze tendințele sale imperialiste, iese triumfător. Pentru Richelieu și ministrul spaniol Olivares, timpurile abilităților diplomatice au trecut. Europa statelor naționale, între care pe primul loc se află Franța, trebuie să pună capăt ambițiilor imperialiste ale Habsburgilor. Se anunță o nouă înfruntare care va dura mai mult de douăzeci de ani. Franța iese din culise Etimologic universală 62, religia catolică face parte integrantă din întreprinderile imperaliste ale Habsburgilor. Deci, nu este de mirare că apăiătorii
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
prințul de Conde, spaniolii sînt la rîndul lor obligați să negocieze. Tratatul din Pirinei (1659) pune capăt, după aproape un secol și jumătate, luptelor dintre Habsburgi și Franța. Tratatele de la Westfalia și Pirinei anunță sfîrșitul definitiv al tentativei de unificare imperialistă a Europei de către Casa de Austria. Acestea dau naștere unei noi Europe în care se afirmă forța triumfătoare a monarhiilor naționale. Echilibrul european învinge, fiind bazat pe frica reciprocă a națiunilor egale ca importanță. Va trebui să se aștepte Revoluția
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
pe Wilhelm al III-lea de Orania ca stathou-der.Numit căpitan general și amiral general pe viață, acest tînăr de 2 de ani, bolnăvicios, rece și legat cu pasiune de calvinism, va rămîne toată viața sa principalul adversar al proiectelor imperialiste ale lui Ludovic al XIV-lea. Pentru moment, el îl împiedică pe regele Franței să tragă foloase din victoria sa militară. Mai ales, el își găsește aliați: îmjăratul și Electorul de Brandenburg, care sînt speriați de sucesele francezilor, și Spania
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
este în final marea beneficiară a războiului. Pe plan teritorial, se mulțumește cu puncte strategice sau cu insule (Gibraltar, Minorca, Terra-Nova și teritoriile canadiene) și obține cîteva avantaje comerciale. Dar, în principal, ea a împiedicat Franța să profite în scop imperialist de poziția de arbitru asigurată de tratatele din West-falia. De acum înainte, Anglia este cea care va deține rolul de garant al echilibrului european. Sfîrșiul dominației suedeze în Europa de nord În momentul în care războiul de succesiune a Spaniei
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
imperială, războiul izbucnește din nou și va durapînă la căderea Imperiului, în 1815. Continuare logică a războaielor Revoluției, războaiele Imperiului prelungesc expansiunea franceză nu mult dincolo de "frontierele naturale". Exceptînd Marea Britanie, Rusia și Imperiul otoman, întreaga Europă cunoaște dominația napoleoniană. Caracterul imperialist al cuceririlor napoleoniene este neîndoielnic: Franța lui Napoleon tinde să se confunde cu Occidentul. Instituția protectoratelor franceze nu trebuie să înșele: acolo unde domnesc membrii familiei sale, Napoleon este stă-pîn. El dovedește aceasta transformînd regatul Olandei în departament francez (1810
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
din punct de vedere valoric, pe o treaptă destul de înaltă, dar, după acest eveniment, nu a mai putut juca un rol important, nici măcar ca centru religios ortodox. La aceasta s-a adăugat faptul că slavii ortodocși și-au susținut tendințele imperialiste și pe ideea bisericii universale, al cărei centru urma să fie în spațiul slav. S-a creat astfel tipul cultural slav ortodox, care presupunea sincretismul și panslavismul (acesta dezvoltat îndeosebi de ruși și de sîrbi). Acest tip cultural a produs
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
curentului de aer expirat prin aparatul fonator al omului. 32 Există, desigur, și excepții de la acest principiu. Limba rusă, de exemplu, s-a extins în multe zone în care limba-bază, slava comună, nu a fost răspîn-dită, fiind transplantată, prin expansiune imperialistă, în spații ale limbilor romanice, germanice și fino-ugrice. 33 În ultimă instanță, și migrarea este o cucerire, dar, de obicei, nu realizează un imperiu, iar cucerirea este și ea o migrare, numai că menține fidelitatea față de un centru inițial stabil
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
interpretează acele tipare din punctul de vedere al unei culturi străine de obiectele de studiu. Prin impunerea a ceea ce este străin asupra a ceea ce este natural și numirea acestui fenomen înțelegere profundă, științele sociale nu sunt numai alienante, ci și imperialiste. Ce ar trebui în schimb să facă observatorul socialului? Acesta ar trebui să aplice noțiunea de Verstehen a lui Max Weber, să se familiarizeze cu interpretările și sensurile celeilalte societăți, să-i vorbească limba și să participe la convențiile acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
atentatul printr-un manifest redactat într-o franceză foarte aproximativă: "A lovi articulațiile centrale care leagă astăzi strategia lor politică, economică și militară și în sînul cărora se găsesc incluse și identificate antagonismele cele mai puternice ale contradicției proletariat / burghezie imperialistă... a concretiza saltul calitativ al ansamblului antagonismelor de masă și a le dezvolta în sensul unei strategii revoluționare globale." II. Există un terorism internațional ? Un om politic al Republicii Federale Germane a definit terorismul care făcea ravagii în țara sa
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
asupra grupurilor marginale nu doar în Europa, ci și în Caraibe sau în India, acolo unde britanicii și britanicele Imperiului sub masca binevoitoare a civilizatorului ("white man's burden", în memorabila expresie a lui Rudyard Kipling) și-au derulat agenda imperialistă necruțătoare și obtuză culturalmente. Au fost numeroase alte proiecte, dar nu pot să nu amintesc cele desfășurate în parteneriat cu Asociația pentru Promovarea Femeii din România, o asociație extrem de activă și de eficientă pe multiple planuri: legislativ, au lucrat foarte
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
hilară, încât credeai că vei plesni dacă nu termină. Chinul dura două-trei ore. Încheia cu aceeași frază: „Anglo-Nord-Americanii, vor un nou război! Tovarăși, acum sunt două șlagăre: socialist și imperialist (ați citit bine, „șlagăre”). Dar șlagărul socialist va învinge șlagărul imperialist”. Apoi dădea tonul, făcând semn copiilor să-l urmeze: „Și ca mâine cântul nostru, răsuna-va peste ocean!”. Dar copii tăceau. De ce nu cântați? Poate nu-l știți! Poate îl știți pe ăsta. Și dădea iarăși tonul, mai ridicat: „Pân
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
prin care a trebuit să treacă diplomația. "Eleganța" în diplomație, despre care învățasem, se mai regăsea doar în manuale. Se intra "cu bocancii" în tot, inclusiv în viața personală. În diplomație nu erau decât două categorii, "diplomatul comunist" și "diplomatul imperialist". Aș putea cita multe asemenea momente. Eram la primul meu post și la prima misiune diplomatică în străinătate. România era cotată atunci ca un membru loial al Tratatului de la Varșovia. Mai bine de un an, ca diplomat la Misiunea Permanentă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
câtva timp, o colaborare amicală între cele două state. Cât de mult va dura această stare de spirit depinde, firește, în primul rând de tactul pe care vor căuta să și-l impună naționaliștii spanioli, care manifestă veleități de expansiune imperialistă". Relațiile luso-engleze. În evidentă apropiere și îmbunătățire, relațiile Portugaliei cu Marea Britanie au fost atent urmărite și analizate de Blaga, informând constant Bucureștiul în acest sens. Diplomatul român afirma că "după semnarea Acordului anglo-italian, a cărui realizare [...] schimbă destul de temeinic termenii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
mai numeroase migrări perfect legale, cu toate că statutar și declarativ, șefii acestei organizații declaraseră sionismul ca fiind „cel mai mare dușman al poporului evreu” iar pe Ben Gurion (în prezent, erou al statului Israel) l-au încondeiat ca fiind „vândut complet imperialiștilor angloamericani!”. După cum scriam în inter-titlu, fără prea multă rea intenție, CDE a fost praf în ochii proștilor, cu toate că mai nimerit ar fi fost „praf în ochii naivilor” și nu în ochii celor de la conducerea superioară de partid a țării, ce
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
la fondul arhivistic al CDE Vaslui, ca să aflăm ce discutau membrii și șefii acestei organizații vizavi de emigrări și sioniști. 14 Mai 1948. Ben Gurion citește Proclamația de Independență a Statului Israel i. „Evreii din Vaslui au protestat împotriva manevrelor imperialiștilor angloamericani” Până la urmă, dacă privim problema evreiască din România acelor ani din perspectivă strict politică vom constata câteva notabile și flagrante antiteze: CDE era împotriva migrației, dar o încuraja cât putea de tare și în special își dădea avizul de
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
olograf de către dezamăgitul șef de trib semit vasluian: „Resortul organizatoric: este condus de către tov. responsabil Maier Goldenberg care se dovedește neserios în această muncă”. Buluc, una peste alta, acuzele aduse sărmanului responsabil care, probabil, numai cu gândul la CDE și imperialiștii anglo-americani nu era, au început să înnegrească, literalmente, foaia de hârtie bătută la mașină: „...nu respectă instrucțiunile Comitetului Central CDE, nu le aplică și nu le execută întocmai. Raportul său este de mântuială pretextând că nu are timp ceiace este
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
schițe umoristice și muzică”. Cum manelele nu apăruseră, încă, la fel ca și magnetofoanele sau casetofoanele, credem că asistența va fi fost încălzită cu jazz, la mare modă pe atunci, până când regimul comunist îl va interzice considerându-l de sorginte imperialistă americană, deci, decadent și nociv pentru generațiile de tineri români care vor trebui să muncească, nu să gândească. În fine, raportul se încheia cu resortul „presă-propagandă”, unde Schaffer l-a elogiat copios pe „...studentul Zeilig Rosenberg care trimite ziarului Unirea
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
iraționalism”, considerată o “Învățătură antimarxista de salvare a lumii” (antimarxistische Welterlösunglehre), situată fiind În tabăra adversă, rivala, a existențialismului și plasată În continuarea lui operelor lui Schelling, Freud, Schopenhauer, Heidegger și Jaspers. Denunțata pentru punctele sale de contact cu filosofia imperialista contemporană, era tratată drept socialism rămas Înțepenit la reprezentările religioase ale salvării. O altă rușinoasă filiație Îl punea În legătură cu Școala de la Frankfurt, a „intelectualilor burghezi apropiați de clasa muncitoare”. Filosofia lui Bloch mai era alăturată neotomismului, vitalismului și, În general
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
să apere libertatea profesiei În raport cu politicul, urmărind să separe literatura că arta de literatură că jurnalism sau formă de propagandă, Încercând să proscrie din PEN, așa cum ceruse Galsworthy În discursul său testament din 1932, termeni că naționalist, internaționalist, democratic, aristocratic, imperialist, antiimperialist, burghez, revoluționar, pe care Îi consideră incompatibili cu literatura (cf. Vegesack, 1986, p. 361). Prin originile sale și prin ritualurile devenite celebre precum discursurile ocazianate de dineuri, PEN-Clubul apărea, mai ales În primă perioadă, ca o extindere a saloanelor
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
general, este sesizabil fără dificultate. "Amenințarea roșie", spectrul agitat de propaganda americană, este în realitate, doar tradiția de libertate a americanilor însiși. Inspirația de la care se revendică cântecul lui Tom Hull este însuși Abraham Lincoln. Urmărind o politică de agresiune imperialistă, Statele Unite trădează moștenirea celui mai nobil dintre președinții lor. Adevărații urmași ai lui Lincoln sunt cei care au dus mai departe emanciparea sclavilor, zdrobind prometeic, cătușele exploatării capitaliste. Cântecul libertății se înalță către Bucureștiul democrat-popular: "Hull: Da, da, Abraham Lincoln
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
patimilor mărunte, înghesuit în cadre strâmte, asistă cu amărăciune cum, peste capul lui, se încrucișează mărețele reflectoare cu care continentele își semnalează geniul"". Ultimele remarce ale comentariului sunt respinse de către autorul recenziei din Scînteia, care le cataloghează ca aparținând "mentalității imperialiste". Chiar dacă era vorba de geniul Ehrenburg, faptul acesta nu trebuie să creze niciun complex scriitorilor români: "Scriitorii români trebuie readuși la realitate. Să li se amintească rolul pe care trebuie să-l joace în baza activității lor. [...] Astăzi ei au
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
putea avea un organ reprezentativ larg și organe executive mai restrânse". Era o schimbare de ton privind Europa și o nouă modalitate de apreciere a raporturilor internaționale. Până atunci problema europeană era tratată ca o dinamică a relațiilor între sistemele imperialist și socialist. În urma acestei propuneri, unitatea europeană tindea să deschidă căile destinderii între cele două blocuri. În august 1962, Institutul de Economie Mondială de la Moscova s-a ambiționat și mai mult și a publicat 32 de teze privind "integrarea imperialistă
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]