KorAP: Find »[drukola/base=impersonal & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...89 >

2,209 matches

Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644

subiectul în ele înseși, un subiect specific fără a avea originea în protagoniștii actului de comunicare: e duminică, e frig, e iarnă, mi-e frică, mi-e sete, mi-e rușine etc. le acordă o identitate proprie, reprezentând, împreună cu verbele impersonale - cu subiectul inclus în planul lor semantic: plouă, fulgeră, viscolește, se-nserează etc., categoria verbelor de stare și realizând sintactic predicatul stării. SUBIECTULTC "SUBIECTUL" Concomitent cu concretizarea funcției de predicat, predicația determină realizarea, implicită sau explicită, printr-un nume (pronume etc.

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
de stare și realizând sintactic predicatul stării. SUBIECTULTC "SUBIECTUL" Concomitent cu concretizarea funcției de predicat, predicația determină realizarea, implicită sau explicită, printr-un nume (pronume etc.) a funcției de subiect gramatical, principal complement semantic al verbelor personale și al verbelor impersonale relative. În desfășurarea comunicării lingvistice ca act de cunoaștere și de transmitere a cunoașterii, numele (pronumele etc.) poate „preceda”, în conștiința vorbitorului, predicatul, poate fi, adică, punctul de plecare (elementul cunoscut) în interpretarea lingvistică a realității extralingvistice, dar el devine

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
ei semantic-gramaticală. În funcție de planul lui semantic (lexical sau lexico-gramatical), verbul care realizează predicația: • o poate reține în sfera sa ca predicat, • o poate desfășura în exterior prin implicarea unui nume (pronume etc.)-subiect. a. Rețin predicația în sfera predicatului: • verbele impersonale absolute: a ploua, a tuna, a fulgera, a ninge etc. Fiind autosuficiente, aceste verbe nu mai pot atrage în sfera lor semantică, împlinită la nivel lexical, un nume (pronume etc.), care să devină subiect. Ele admit subiect dacă se produc

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
dezvoltă sensul personal de „a rămâne peste noapte” sau „a petrece noaptea” și primește, de aceea, subiect gramatical: substantivul hoții. Verbul a ploua este întrebuințat uneori cu subiect intern, redundant, realizat prin substantivul ploaie: „Plouă ploaie rece de toamnă.” • expresiile impersonale absolute, alcătuite din verbul a fi (sau a se face) și un substantiv în nominativ: a-i fi foame (frig, dor, teamă etc.), a (nu) fi nevoie, a fi păcat, a nu fi chip, a fi duminică (toamnă, primăvară, seară

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
ramuri Și viața căprioarei spre zările târzii Zburase lin...” (N. Labiș) De altfel, la persoanele I și a II-a, realizarea sintactic-lexicală a subiectului este facultativă și, de aceea, se încarcă cel mai adesea cu valori stilistice. b.2. verbe impersonale relative; verbe care, realizând predicația, atribuie calitate de subiect unui nume (pronume etc.)-„obiect”. Subiectul acestor verbe-predicat este expresia sintactică a intrării unor nume (pronume etc.) în câmpul lor semantico-sintactic: „Nu-mi trebuie flamuri, / Nu voi sicriu bogat.” (M. Eminescu

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
naște, o seamă de false valori și le ridiculizează numai prin simpla prezență între ele.” (T. Arghezi), „Înfrângerea nu înseamnă automat că dreptatea e de partea învingătorilor.” (O.Paler) • „obiectul” supus unor aprecieri, subiective sau obiective, prin verbe (expresii verbale) impersonale relative (a trebui, a-i conveni, a (i) se cuveni, a i se părea, a fi bine, a fi rău, a fi necesar, a fi adevărat etc.), funcționând cel mai adesea ca predicate: „Ea trebui de el în somn / Aminte

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
durativ): „Începuse a se însera.” (M. Eminescu), „Începea să ningă mărunt.” (E.Barbu), „Începea să i se facă teamă.” Subiecte (subiective) circumstanțiale23tc "Subiecte (subiective) circumstan]iale 23" Mai ales în nuclee predicaționale complexe în structura cărora intră verbe (expresii verbale) impersonale relative sau întrebuințate astfel (între acestea, cel mai frecvent este verbul copulativ a însemna), planul semantic al subiectului cu dezvoltare propozițională (mai rar, infrapropozițională) se caracterizează și prin prezența unei componente semantice de circumstanțialitate, fixată, în planul expresiei, în general

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
de plopii din grădină?” (T. Arghezi) „Cei doi se înțeleseseră fără multe vorbe.” (E. Barbu) „- De-aceea ți-a fost atât de sete, vorbi a doua.” (M. Eliade) • forme verbal nominale: • infinitiv; mai ales când predicatul se realizează prin expresii impersonale relative (apersonale): „E ușor a scrie versuri / Când nimic nu ai a spune.” (M. Eminescu) sau când în structura predicatului intră verbul copulativ a însemna sau, mai rar, a fi: „A duce la gură apă în palme înseamnă a aduce

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
aspectual: a începe, a continua: „Când iar începe-a ninge / Mă simt de-un dor cuprins.” (G. Bacovia) • participiu (în interiorul unui predicat dezvoltat): „Și trebuiesc luptate războaiele aprinse.” (M. Eminescu) • supin; când predicatul se realizează printr-un verb (sau expresie) impersonal(ă) relativ(ă): „Cum fusese Curtea era lesne de închipuit.” (M. Caragiale) • adverb; pot realiza funcția de subiect adverbele altfel, altminteri și așa când se constituie în substitute de propoziții-subiect: „Curta crezu că turismul are să depășească sanatoriul, era chiar curios

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
două funcții sintactice. Caracteristicile semantice ale verbului-predicat (sau component de predicat) determină două tipuri structurale de nucleu predicațional: monomembru și bimembru. 1. Nucleul predicațional monomembru este format numai din predicat. Este specific enunțurilor cu predicatul realizat prin verbe și expresii impersonale absolute (sau întrebuințate astfel) sau prin interjecții. Predicatul poate fi: • sintetic: „Și ninge în orașul mare.” (G. Bacovia) „Nu i-a răspuns nimic Iosif, nu-i ardea de soarta lui.” (M. Preda), „Dar ce-i păsa cârciumarului de necazurile altora

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
fiind redundant, primește relief stilistic iar, în textele literare, se impune ca semn marcat în dezvoltarea semnificației artistice: „Toți nu mai sunt / Toți au plecat, de când ai plecat, / Toți s-au culcat.” (T. Arghezi) Când predicatul se realizează prin verbe impersonale relative (apersonale), subiectul primește în mod obișnuit expresie lexical-sintactică: „Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie.” (M. Eminescu) „Poate că-i convin tuspatru craii cărților de joc.” (M. Eminescu) Subiectul acestor verbe rămâne subînțeles numai în enunțuri-dialog: - S-a

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
extralingvistici (starea afectivă a subiectului vorbitor etc.) sau lingvistici (dislocarea sintactică etc.), relația dintre un subiect inițial (sau un termen gândit astfel sub aspect sintactic) și verbul-predicat se întrerupe, generând un anacolut. Verbul-predicat se constituie singur (dacă e un verb impersonal) sau cu un alt nume (pronume etc.), devenit subiect, într-un nucleu predicațional iar ceea ce a fost într-un prim moment subiect rămâne în afara nucleului predicațional, rămâne un subiect suspendat. Ca realizare concretă, acesta poate fi simplu: „El iar, privind

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
determină modalitățile de exprimare a relației de interdependență și de marcare a celor două funcții sintactice: predicatul și subiectul. Nucleul predicațional monomembrutc "Nucleul predica]ional monomembru" Relația de interdependență este implicită în planul semantic al verbului (locuțiunii verbale) sau expresiei impersonale. Identitatea de predicat a verbului (locuțiunii verbale) este marcată prin flexiune, considerată în ea însăși; existența morfemului de timp-mod este consecință și indiciu al dezvoltării funcției de predicat: „Îmi vine să râd fără sens / Și-i frig și burează.” (G.

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
intră solidar în constituirea nucleului predicațional de bază. Conjuncțiile că, să, ca...să, dacă, de și locuțiunea conjucțională cum că introduc în structura nucleului predicațional de bază propoziții-subiect care intră în nucleul predicațional cu predicate realizate prin verbe și expresii impersonale, verbe întrebuințate impersonal sau devenite impersonale, prin diateză; propoziția-subiect este expresia sintactică a „obiectului” atras în sfera predicației. În desfășurarea liniară a enunțului lingvistic, aceste propoziții-subiect - numite subiective conjuncționale de Ecat. Teodorescu 26 - urmează, în absența intervenției altor factori (stilistic

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
constituirea nucleului predicațional de bază. Conjuncțiile că, să, ca...să, dacă, de și locuțiunea conjucțională cum că introduc în structura nucleului predicațional de bază propoziții-subiect care intră în nucleul predicațional cu predicate realizate prin verbe și expresii impersonale, verbe întrebuințate impersonal sau devenite impersonale, prin diateză; propoziția-subiect este expresia sintactică a „obiectului” atras în sfera predicației. În desfășurarea liniară a enunțului lingvistic, aceste propoziții-subiect - numite subiective conjuncționale de Ecat. Teodorescu 26 - urmează, în absența intervenției altor factori (stilistic, de exemplu), predicatul

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
de bază. Conjuncțiile că, să, ca...să, dacă, de și locuțiunea conjucțională cum că introduc în structura nucleului predicațional de bază propoziții-subiect care intră în nucleul predicațional cu predicate realizate prin verbe și expresii impersonale, verbe întrebuințate impersonal sau devenite impersonale, prin diateză; propoziția-subiect este expresia sintactică a „obiectului” atras în sfera predicației. În desfășurarea liniară a enunțului lingvistic, aceste propoziții-subiect - numite subiective conjuncționale de Ecat. Teodorescu 26 - urmează, în absența intervenției altor factori (stilistic, de exemplu), predicatul: „...Cui putea să

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-l prețuiască cei ce au trăit împreună cu el, îl vor prețui și cei ce vor veni după el...” (T.Maiorescu) Propoziția-subiect introdusă prin pronume relative poate să constituie nucleul predicațional de bază și cu un verb sau mai ales expresie impersonală, sau devenită impersonală, dar acestea rămân nespecifice; în astfel de enunțuri, propoziția-subiect urmează predicatului: „Casă trebuie să fac, să se cunoască cine a venit întâi aici, în Cuțarida.” (E.Barbu) Adverbele relative introduc subiecte propoziționale care intră în relație de

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
ce au trăit împreună cu el, îl vor prețui și cei ce vor veni după el...” (T.Maiorescu) Propoziția-subiect introdusă prin pronume relative poate să constituie nucleul predicațional de bază și cu un verb sau mai ales expresie impersonală, sau devenită impersonală, dar acestea rămân nespecifice; în astfel de enunțuri, propoziția-subiect urmează predicatului: „Casă trebuie să fac, să se cunoască cine a venit întâi aici, în Cuțarida.” (E.Barbu) Adverbele relative introduc subiecte propoziționale care intră în relație de interdependență cu predicate

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
de enunțuri, propoziția-subiect urmează predicatului: „Casă trebuie să fac, să se cunoască cine a venit întâi aici, în Cuțarida.” (E.Barbu) Adverbele relative introduc subiecte propoziționale care intră în relație de interdependență cu predicate realizate prin verbe devenite, prin diateză, impersonale sau prin expresii impersonale; sub aspect semantic, propoziția subiectivă este o convertire în subiect a unui „obiect” intrat sub incidența predicației, într-un enunț desfășurat în stil indirect: „Nu s-a aflat nici până astăzi unde a dispărut.” Topica fixează

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
predicatului: „Casă trebuie să fac, să se cunoască cine a venit întâi aici, în Cuțarida.” (E.Barbu) Adverbele relative introduc subiecte propoziționale care intră în relație de interdependență cu predicate realizate prin verbe devenite, prin diateză, impersonale sau prin expresii impersonale; sub aspect semantic, propoziția subiectivă este o convertire în subiect a unui „obiect” intrat sub incidența predicației, într-un enunț desfășurat în stil indirect: „Nu s-a aflat nici până astăzi unde a dispărut.” Topica fixează identitatea de subiect sau

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
fi lăudat de cineva a se folosi de stilou Regent: adjectiv/adverb la ‘intensitatea superioară’ Funcția sint.: complement comparativ, Este mai fricos decât un iepure. Aleargă mai repede decât un iepure. 4. planul semantic al determinantului Determinant: verb personal verb impersonal Funcție sint.: compl. direct subiect El începe a cânta. Începe a ninge. Determinant: subst. + uman subst. - uman compl. indirect circumstanțial Merg la director. Merg la școală. 5. specificul desfășurării relației de dependență relația: dependență simplă dublă dependență Funcția sint.: atribut

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
se află la diateza dinamică (sens gramatical: a achita ® a se achita etc.), complementul direct trece în complement indirect: El a îngrijit casa/copilul/florile - complement direct El s-a îngrijit de casă/de copil/de flori - complement indirect Expresiile impersonale (relative) de tipul a-l durea capul (inima etc.), conținând în structura lor un pronume personal în acuzativ, expresie a „obiectului” (de esență umană) căruia i se atribuie prin verb o stare (fizică sau psihică) și în același timp modalitatea

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
esențial de natura regentului. COMPLEMENTUL INDIRECTTC "COMPLEMENTUL INDIRECT" Are ca regent: • verbe (locuțiuni verbale) tranzitive (cu tranzitivitate directă sau indirectă): „Gândindu-se la toate acestea, muierea lui Țugurlan se hotărî să-și facă ea vreme.” (M. Preda, Moromeții, 140) • expresii impersonale: „El tace - pentru că-i e frică de cuvinte.” (L. Blaga, 93) • interjecții: „Na-vă de cheltuială, ghiavoli ce sunteți! Nici noaptea să nu mă pot hodini de incotele voastre?” (I. Creangă, 27) „Noaptea îngeri goi / Zgribulind se culcă în fân

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
de „circumscriere” a acțiunii verbale: „Scriu la un roman...” (M. Preda, Viața) „N-ați auzit de-un Jian, De-un Jian, de un oltean, De un hoț de căpitan?” (Poezii populare, I, 236) • În relație cu verbe, expresii sau locuțiuni impersonale, precum a-i plăcea, a-i conveni, a i se cuveni, a-i fi frig, a-i părea bine/rău etc., complementul indirect este un complement intern. Forma lungă a pronumelui personal, pronumele nepersonal, substantivul sau propoziția prin care se

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
unor verbe tranzitive, precum a auzi, a istorisi, a povesti, a spune etc. poate primi trei limite exterioare: una este descrisă de un complement direct, iar celelalte două, de complemente indirecte: „Povestește-mi ceva despre ea.” 1 2 3 Expresiile impersonale al căror plan semantic exprimă stări psihice au, cel mai adesea, două limite: una, interioară, a „subiectului” stării, descrisă de pronumele personal (substantiv) în dativ, și o alta, exterioară, a „obiectului” în care își are „originea” starea, descrisă de conținutul

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]