9,487 matches
-
sugereze că sunt greu de realizat. Fiindcă marele estetician al teatrului mondial trebuie să-și găsească un alt Artaud care să ducă mai departe ce ea ce a visat (și chiar a realizat, pe scenă). Cu cît ambiția e mai ...imposibilă, cu-atît se găsesc mai puțini capabili s-o transpună-n act scenic. Au fost 100 de Gusti, Bumbești și Sică Alexandrescu, În teatrul românesc; și doar un singur Ion Sava. Au fost 10 Maicani , douăzeci de Berecheți și numai un
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pe cititorul nedus la biserică...E un apogeu al alcoolismului, acest volum ; un monument de sinceritate ...vicioasă ; un racord timp trăit / timp povestit, rar descoperit În literatură. Și mai există, În Moscova-Petușki, o inega labil/ironică Înșiruire de băuturi posibile & imposibile, de melanjuri sfinte și păgîne, de cocteiluri permise & diabolice, de fantezii gratuite și sclipiri alchimice, a căror traducere sigur că nu a fost ușoară ; există o voluptate a degustării, În plan real ; dar și una a enumerării, În plan livresc
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Anicuței a căzut asupra mea ca un fulger. Aoleu, tata! Vai de mine, la el, săracul, nu mă gândisem. Fusesem luat de tot vălmășagul ăsta de evenimente care mai de care mai neobișnuite, și acum eram într-o situație absolut imposibilă. Ce să fac? Cum să-i explic situația în care mă aflu? Că doar nu puteam să-i scriu pe un bilet ceva de genul ăsta: "Tată, află despre mine că m-am transformat într-un gândac, ceea ce, desigur, nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Nu știu cum, dar parcă deja aveam altă stare de spirit. Mă mai liniștisem cumva, iar lumea parcă era mai prietenoasă și mai puțin complicată. Eram eu un gândăcel, însă trebuia să recunosc că nici lumea oamenilor nu era chiar atât de imposibilă pe cât mi se păruse mie uneori. Ce bine era când mergeam la tata, cu sporovăielile noastre, cu șartul blând al meselor! Ce bine mi-era când mă înfășuram în mantia gloriei mele bridge-istice cam subțirică și austeră, fie, o recunosc
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pricina. Eram aproape sigur că tot ceea ce avea să se întâmple în cele două luni de când părăsisem Bucureștiul, își avea punctul de plecare în lipirea statuetei. Cam imposibil din punct de vedere logic, dar adevărat. Multe și mărunte lucruri sunt imposibile. Multe și mărunte funcționează (cel puțin așa avem uneori senzația) după legi pe care nu le putem controla. După legi care ne depășesc firea. Cel care făcuse spargerea nu știa cu siguranță, cum o să reacționez. Dar dacă eu nu i
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și mulțumirea pentru ceea ce mi-a dăruit mie Dumnezeu. Vreau să fac aceste lucruri pentru că eu le-am obținut și mă ajută să trăiesc mult mai bine și sunt mult mai sănătoasă. Vreau să fac aceste lucruri pentru că nu sunt imposibile și sunt destul de ușor de făcut și aplicat pentru ca ceva să se schimbe în viața noastră. Nu cer nimic în schimb, doar o deschidere sinceră din partea celor care doresc sănătate și liniște sufletească. Acestea sunt lucrurile pe care le doresc
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de acțiune conștientă, care este o practică asociativă, delicată și liniștitoare a inimii, realizată cu inima și care ne va duce în final către inima întregii creații, care este DUMNEZEU. Doar în acest context vom putea să dăm sarcini altădată imposibile inimii noastre, acum puternice și echilibrate, iar aceasta presupune să avem conștiință de nivel superior (evoluție pe verticală) care ne va permite să fim subiectul gânditor și observator al stărilor noastre afective. Nu trebuie să fim inteligenți pentru a avea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mai fi găsit poeme tăiate dintr-un colț în altul și taxate strict: NU/NU/NU. Evident, poemele de aici au în primul rând un important merit formator. Fără ele, fără toate frondele pe care și le asumă, fără sinceritățile imposibile în alte condiții, fără produsele literare semipreparate ale scriitoarei italiene, Andrei Codrescu n-ar mai fi ajuns să scrie umăr la umăr cu Ted Berrigan. Chiar simple exerciții pe claviatură fiind (de vreme ce în volumul Instrumentul negru nu se va păstra
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
numai cu precauții și ocolișuri. Cine caută în memoriile lui Nicolae Breban o directețe epatantă a dezvăluirilor de viață personală va fi dezamăgit. Scriitorul nu crede de fapt în rostul autobiografiei și face din primele pagini o critică severă a imposibilei sincerități, a spiritului jurnalistic și a epicului anecdotizant. De aceea, memoriile sale ni se par confesiunile unui anti-confesiv. Într-un mod paradoxal, autorul nu crede că e posibilă sinceritatea decât în cadrul ficțiunii, "al unui anumit tip de minciună, mai aproape de
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
Eram obligat să asigur Pr. N. B.C. pentru deplasarea trupelor Brigăzii pe un itinerar de aproximativ 300 km, ceea ce însemna cca. 2500 de militari, tehnica pentru toate armele și cam 500 - 600 cai și atelajele aferente. Eram întro situație aproape imposibilă! Am studiat itinerariul într-un teren muntos, împădurit, am stabilit toate misiunile specifice și am organizat „zone de responsabilitate” la punctele obligate de trecere și după acestea. Am colaborat perfect cu șefii Cercetării și Apărării Antiaeriene (ofițeri născuți mai devreme
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
s idealistă deloc. Spun ce gîndesc. De fapt, pe ea o preocupa spirala, nu cercul. Numai că, printr un șiretlic propriu formei sale neterminate, spirala se dovedea a fi, În cele din urmă, tot un cerc, și anume, un cerc imposibil, cu raza mereu crescătoare și care se Închidea În afara universului fizic. Se gîndea probabil la o a patra dimensiune, compactă și impenetrabilă, cea În care trăiesc Îngerii, numită de un filosof spisitudine, deși s-ar fi putut numi oricum altfel
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
proza scurtă „Pătratul de sârmă“, în revista Vatra (1997), dar a colaborat și la Tribuna. Momentul afirmării sub semnul scrisului îl constituie însă obținerea Premiului pentru Proză la Concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din România (2006) pentru romanul Conspirațiile imposibile (Ed. Cartea Românească, București, 2007). părinților mei, Laurențiu și Maria JOS DICTATORUL, scrie mîzgălit cu excremente pe zidul crăpat al Barăcii lui Roja de pe care cad bucăți de tencuială ca de pe o hartă care se dezintegrează, scoțînd la iveală noi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pune la cale o revoltă adevărată. Gulie e primul care se dezmeticește, dom’ Roja, o să faceți o prostie, lăsați-mă să mor, zice Roja printre aburii rachiului, știți voi cît am întors eu pe toate fețele toate variantele posibile și imposibile ale Revoluției? Numai la deznodămîntul ăsta nu m-aș fi gîndit nici mort, trebuie să vă ridicați, îl întrerupe Dendé, simte o fierbințeală insuportabilă în piept, mă arde stomacul, recunoaște, nu mă ridic, nu vreau să mă mai ridic, la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
asta era viața lor, treaba mergea ca unsă, asta era Rusia. O cu totul altă lume, ah, ce vremuri, se gîndește, clipele descătușării mele, anii în care m-am format. Dacă opinia publică ar afla chiar și pe jumătate situațiile imposibile prin care am trecut, sacrificiile pe care le-am făcut, înainte de a încerca să mișc un deget totul mi ar cădea la picioare, dar ce să-i faci, asta-i soarta celor care optează să acționeze din umbră. Eu nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ca un grup, asta ar da cu siguranță de bănuit. La început va trebui să lăsăm impresia că nu ne-am cunoscut dinainte, că numai evenimentele ne-au adus în contact. E condiția esențială fără de care orice reușită ulterioară este imposibilă. Atunci nu mai are nici un rost să mergem împreună, spune Petrică. Puteam la fel de bine să ne întîlnim acolo și să ne comportăm de parcă n-am fi auzit niciodată unul de celălalt. Să aruncăm zarurile și să ne vedem de drum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să le ia urma. La asta trebuia avut cea mai mare grijă, și nu cumva să-și uite vreun act important, insistă Angelina, buletinul de identitate, certificatele de naștere și de căsătorie, diplomele de studii, după aceea le va fi imposibil să se mai întoarcă să le recupereze. Era oare posibil să fie atît de aproape? Era oare bine să se entuziasmeze așa de mult încă de pe acum? Era deja totul pus la punct? Bineînțeles, să nu-și mai facă probleme
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
celor care Încalcă legile statului. Nu putem sparge ciclul, făcînd o labă de rahat, pencă de fiecare dată cînd invocăm imaginea unei femei, vedem fețele borfașilor sau cele ale lui Lennox sau Toal, și, spre ușurarea noastră, o erecție e imposibilă În asemenea circumstanțe. Ghearele În care ne-a prins teroarea ni se par concrete. Uneori o lasă mai moale, dar niciodată nu ne dau drumul. Mergem din nou, prin Dell, prin lungul pasaj care e aidoma unui vechi tunel feroviar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
în primul rând și în mod direct prin obiecte ca și cum acestea ar fi devenit brusc simbolurile jalnice ale unei pierderi pe care încă n-o puteam cuprinde în ansamblul ei. Ele știau și se tânguiau. Pierderea Antoniei însemna parcă pierderea imposibilă și irevocabilă a tot ceea ce însemnase siguranță și căldură; și tot ciudat era și faptul că, deși cu câteva zile în urmă mi se părea că-mi divizasem viața și-i dădusem Antoniei doar o parte din ea, acum aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Alexander, dar măcar l-aș fi luat puțin la întrebări. I-aș fi cerut niște explicații. — Ei, ce explicații să-mi dea? am răspuns. Nu uita că sunt bun prieten cu Palmer. A-i pune întrebări e o treabă aproape imposibilă și totodată inutilă. — Și Antonia e fericită? — E însăși întruchiparea fericirii. Sunt tentat să spun acum că mie nu mi-a plăcut Palmer niciodată, zise Alexander oftând. E doar copia unei ființe omenești: excelent finisată, minunat colorată, dar, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
M-am întors să-i văd fața mare luminată palid de zăpada de afară. — Da, răspunse Alexander. Da, nu știu dacă ar fi trebuit să-mi dau singur seama... dar nu, așa ceva mi s-ar fi părut de-a dreptul imposibil. Adevărul e că scrisoarea ei m-a uluit. — Nu cumva ai primit scrisoarea ei înainte să-ți dau eu telefon? Doar nu ți-o fi scris ție înainte să-mi spună mie! — Ei, nu, sigur că nu! răspunse Alexander. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fac asemenea capete? am întrebat. — Nu știu, răspunse Alexander. Noi nu mai credem în natura umană în felul în care credeau vechii greci. Între simbolul schematizat și caricatură nu există nimic. Ceea ce caut eu aici este un fel de eliberare imposibilă. N-are importanță. Am să mă joc mai departe cu el, am să-l chestionez și, până la urmă, poate o să-mi spună ceva. Te invidiez, am spus. Ai o anumită technique de a scoate la iveală mai mult decât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
invizibil se intensifică, apoi slăbi devenind doar un zăngănit și botul locomotivei apăru la capătul peronului. În scurt timp oamenii își făcură apariția lângă bariera din capătul peronului, iar eu m-am concentrat asupra misiunii - care acum mi se părea imposibilă - de a recunoaște persoana pe care trebuia să o întâlnesc. Au trecut pe lângă mine și apoi au dispărut rapid mai multe femei între două vârste, cu fețe încordate, procupate. Toată lumea era grăbită, toți oamenii păreau bolnavi. Era un adevărat infern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lada în hol. E vreo problemă dacă rămâne acolo? Dacă nu te superi, poți s-o duci în pivniță? spuse Palmer. Las-o acolo jos, dar nu-ți pierde timpul și cu aranjatul sticlelor. Menajera noastră vine la o oră imposibilă, mai e și lăptarul, și băiatul cu ziarele și tot felul de indivizi ciudați care trec pe-aici când eu și Antonia încă dormim. Ar fi bine să nu rămână în drum. Ce drăguț din partea ta! — Îmi pare grozav de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
tras concluzia că soneria e defectă și m-am întrebat ce e de făcut. Aș fi putut să strig, să bat tare în ușă sau să arunc pietricele în geam. Am cântărit toate aceste soluții și le-am considerat absolut imposibile. Nu eram convins că-mi pot controla glasul în așa măsură încât să scot un strigăt, iar celelalte căi mi se păreau prea brutale. Și oricum nu mă încânta perspectiva de a vedea un cap ivindu-se de la o fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
primară. În următoarea, drogul era asimilat În circulație și, În a treia fază, afluența de hormoni noi stimula glanda pituară, astfel că, odată cu intensificarea circulației sângelui, mușchii mai importanți se Îngroșau și se Întăreau. — Else, mă iei prin surprindere. — Compliment imposibil. De ce Else e numită Oloaga, ce crede Sascha? Stingându-mi țigara, m-am prefăcut că n-am auzit-o. — Sascha crede că Else nu știe? Și mai mult imposibil. Colega mea părea dezamăgită. În ultimul an de război, foc mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]