1,067 matches
-
ș...ț, fac figură de trădători” (III, 255). Cu câteva excepții, Cioran trăiește revendicându-se de la mitul bunului sălbatic și al paradisului originar din care va fi căzut. E un demon căzut, care șchioapătă; histrionic, ștrengar uneori, ipocrit din fatalitate, impostor prin damnare, probabil că suferea de strabism. Dacă nu șchiopăta, dacă nu suferea de strabism, atunci va fi fost la mijloc numai o greșeală a naturii. Numai că, în legătură cu ipostazierile acestea ale adevărului în originar, Cioran are o revelație, sinonimă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
disprețuiești propria moarte” (I, 311). Dar, în timp ce-și disprețuiește propria moarte, Cioran se disprețuiește adesea pe sine. În paranteză fie zis, nu mai are nici o importanță faptul că uneori găsește chiar în „poltronerie” o soluție. Să ne amintim: „impostor e orice om care, din exces de luciditate sau din alt motiv, nu e în stare să se identifice cu ceva” (II, 222-223). Or, el preferă să rămână un „melc”, chiar dacă „prefăcut” (II, 232) și, de n-ar fi un
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Noi, ceilalți, care avem aerul că am reușit, noi am ratat-o pe a noastră, și este purul adevăr că, în raport cu el, suntem niște decăzuți” (II, 161). În comparație cu oricine, mai ales cu cei care au suferit, Cioran se consideră un impostor. Tânjește către suferința și eșecul lor căci, în miezul lumii trăind, se vede neputincios, neîmplinit, abia aici locuind marginea sau chiar abisul. Tinde să creadă că, în alte locuri, ar fi avut el însuși șansa acestei împliniri prin eșec. Căci
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în trei timpi: I. Dezangajîndu-se în viață (prin arsenalul prejudecăților și al locurilor comune, al oportunismului veleitar, al muncii mecanice și bigote) personajul e deviat pe linia moartă a vidului interior; la prima ciocnire cu obstacolul real (șeful-lepră, șleahta de "impostori și de farsori"), lipsit de sprijinul convingerilor morale, cade prompt în groapa comună a dezechilibrelor, îndoielilor, incertitudinilor și disperărilor, pradă "angoasei". II. Reacția compensatorie pe fundalul nici unui adevăr moral (decît calculul oportunist) și pe axul nici unei certitudini (și îndoiala "o
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a salvat. M-a prăbușit. Și odată cu mine s-au prăbușit si convingerile mele. Ștefan: Ia mai las-o cu tragediile astea. Că nu dau o lacrimă pe ele. Ei asta-i! Te-ai lăsat lucrat de o gașcă de impostori și de farsori, și dacă le-a ieșit lor jocul, ți-ai pierdut convingerile. Apoi, frățioare, dacă un nenorocit îți spulber convingerile, înseamnă că nu le-ai avut. Ei, ce faci, unde te gîndești? Ilie: Vrei să știi? Ei, află
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
SALUTAR DACĂ SE AFLĂ CEVA ÎNDĂRĂTUL LOR. (Basarab Nicolescu) MARIONETELE NU POT NICIODATĂ SĂ TRAGĂ SFORILE. DAR AU AVANTAJUL DE A PUTEA GÂNDI CĂ SUNT ÎN STARE S-O FACĂ. (Basarab Nicolescu) Într-un fel, un regizor e întotdeauna un impostor, o călăuză de noapte care nu cunoaște zona, dar nu are de ales: trebuie să călăuzească, învățând drumul pe măsură ce merge. (Peter Brook) Prin ritualul propriului rol, actorul invocă, dezvăluie ceea ce zace în fiecare om și ce ascunde el în viața
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
timpul într-o revelație... (Natalia Stancu) ...Înghițitorul de săbii este un film cu valoare de "memento" despre demnitatea artistului față în față cu sine însuși, față în față cu o lume tulbure, față în față cu "locul dement al unor impostori de rând". Filmul are atmosferă și sonorități de recviem. Este drept, tonul dominant al unor "capitole" iese din raza tragismului în stare pură, mergând până la accente caricaturale... dar regizorul extrage esențe și idei din toate aceste stări contradictorii; "capitolele" disparate
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
simplă funcționalitate comică“ (Adrian Marino, Dicționar de idei literare). Componenta modernă a comediilor rezidă în comicul absolut ce anulează diferența dintre tragic și comic prin transformarea existenței întro farsă fără ieșire și fără sfârșit, prin depersonalizarea individului, devenit comediant, cabotin, impostor, mască ce nu acoperă decât vidul interior. Împletirea comicului cu parodia, cu grotescul și cu absurdul, amestecul registrelor stilistice (de la limbajul colocvial la cel al dizertației ori al tratatului de morală, de la proza retorică la pledoaria avocățească, de la stilul procesuluiverbal
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
70... și: eram june și aveam o iubită în acel oraș. De aceea, mergeam des acolo. Cînd ea era ocupată (avea spectacole ori repetiții), porneam să-mi beau cafeaua la un restaurant plăcut, lîngă teatru. Într-o dimineață, intră acest impostor, Vancea, și mă caută din priviri. Din păcate, mă reperează iute. Comandă și el o cafea. Mă-ntreabă ce beau și ce fumez. Îi răspund, mîndru, că m-am lăsat. Da de gagiti nu te lătași, fi-ai al dacu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ne spune că nu au avut un urcuș ușor; dacă ar fi să ne gîndim numai la V.I. Popa și Liviu Ciulei. Dar focul sacru te împiedică să abandonezi lupta, oricît ar fi de grea... Și cu cît sarcasm portretizează impostorii, contestabilii, psihopații și șmecherii care încurcau / încurcă lumea onestă a acestei frumoase arte C. Dinischiotu, Andriy Zholdak, Zoltan Schapira (care a transformat personajul Pristanda, în... doamna Pristanda!); cît de drept judecă greșelile de atitudine, diferite, pe care le sesizează în
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
copilărie și maturitate, aducând în prim-plan problema existențialistă. Stănică Rațiu se înscrie în galeria ariviștilor Dinu Păturică, Lică Trubadurul și Gore Pirgu. Viclean, grosolan, el este "un Cațavencu al ideii de paternitate" (Ov.S. Crohmălniceanu); tipul parvenitului de tip nou, impostor, ipocrit și fanfaron. Sima Felix este "martor și actor" (G. Călinescu); intelectual studios, care se ridică deasupra lumii meschine în care trăiește, se realizează profesional. Aglae Tulea este "baba absolută, fără cusur în rău" (așa o numește Weissman), invidioasă, lacomă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și pulbere, iar Harap-Alb se căsătorește cu fata Împăratului Roș. Povestea lui Harap-Alb se aseamănă cu un mic roman de aventuri, cu acțiunea evoluând după șabloane: superioritatea mezinului, motivul călătoriei, supunerea prin vicleșug, cele trei încercări, rolul adjuvanților, izbânda, demascarea impostorului, motivul apei vii și al apei moarte, nunta protagonistului. Ca în orice creație obiectivă, narațiunea este la persoana a III-a. Harap-Alb se aseamănă cu Făt-Frumos, parcurge un drum al inițierii, are calități cu valoare simbolică și întreprinde o călătorie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a întâlnit poezia, iar poezia a întâlnit formele, Cioran este un poet al prozei, creator de imagini și impresii"? Sau, mai departe, aceiași exegeți: "Ce este Cioran? Poet, filosof, moralist sau un ideolog dezamăgit? Un sfânt fără voie sau un impostor intelectual?"2. Credem că aparțin deopotrivă celor două lumi, fie ea literară sau filosofica, fapt pentru care obiectivul acestei lucrări a fost sa situam gândirea lor în spațiul de frontieră a două forme de gândire și exprimare, dar nu pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
om, e drept, altfel decât toți oamenii, un om însemnat, cu care eroul, prea tânăr, n-ar fi trebuit să se însoțească dacă asculta sfaturile tatălui său. Spânul, a cărui răutate este împinsă prin hiperbolă dincolo de marginile realului e un impostor egoist, periculos. Oglindind viața într un mod fabulos, cum spune George Călinescu în studiul său Estetica basmului, umanizând fantasticul, Ion Creangă ne-a oferit un roman alegoric, în care se întâlnesc problemele familiei, ale loialității, ale curajului, ale atitudinii față de
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
nerușinatul"(genul nu contează) ce a sfidat-o astfel, să-i pună bețe-n roate sau suprem deliciu, să-ntoarcă roata vieții, s-arate orișicui că totul nu a fost decât minciună și-nșelătorie ("v-am spus că e un impostor, că e o cu..118."). Am trecut și de ea și chipul pe care l-am văzut ( Madame Tristesse, tocmai citisem saga ei, saganizată de o Françoise119 "en vogue") m-a făcut să mai stau o clipă lângă figura fixată
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
mimând o cavalcadă din fotoliu" întâlnim spre exemplu în Liniștea vânatului (Editura Junimea, Iași, 2005). Acordorul de semne (Editura Junimea, Iași, 2006) se simte pierdut ca Hänsel și Gretel, țese ciorapi "cu firul Ariadnei" și îl interoghează, dezinhibat, pe Enkidu, impostorul, deși ar vrea să înoate în Lethe sau, mai general, în Styx etc. Observând, apoi, apetența poetului pentru structurile ritmate și rimate ieșite direct din matca simboliștilor (dintre cei mai rafinați), a moderniștilor (dintre cei artizani) sau a cerchiștilor (dintre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și al Revoluției. 167 Zola "se sert de la métaphore du théâtre pour critiquer le régime impérial et la société qui le soutient" [Becker, 1994, p.XLIV]. 168 La el, teatrul este un joc destinat să înșele spectatorul: actorul este un impostor care ascunde intențiile sale sub o aparentă ipocrita. Naratorul din La Fortune de Rougon vorbește despre "honteuses comédies des Macquart et des Rougon", de "la farce vulgaire, la farce ignoble, de leurs tripotages, tournant au grand drame de l'histoire
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Întruchipată de promotorul sau inițiatorul acțiunii politice, care poate fi „elita decidentă”: guvernanți, instituții politice sau personalități politice, fiecare cu virtuțile și cu viciile proprii, eroi generoși sau politicieni veroși, cei ce au vocație politică și verticalitate morală sau oportuniști, impostori, aventurieri politici, „nu de puține ori, chiar criminali politici și oameni fără conștiință”. Variabila a doua („C”Ă este reprezentată de conținutul acțiunii politice, adică de nivelul de conceptualizare politică, de fundamentarea teoretică de deschiderea constructivă și prospectivă care stă
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
prin anii '70, fizician de altfel, plecat de multă vreme în Franța, încearcă astăzi să se impună ca un fel de guru al unei noi paradigme, susținut de tot felul de semidocți impresionați de o inteligentă operație de "marketing" cultural, impostori care evită să își pună întrebarea elementară: Cum se poate să fie "mare" și "universal" un gânditor pe care mai nimeni nu îl ia în seamă la Paris, unde a avut la dispoziție câteva decenii ca să convingă? Nimeni nu ia
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și de mincinoasă funcționa în continuare fără zăbavă. Mai nou, comuniștii găsiseră și un țap ispășitor: „chiaburimea reacționară” a satelor noastre, evitând să arunce o ocheadă și în ograda proprie unde se adunaseră (pe lângă oamenii cinstiți dar naivi) și numeroși impostori, oportuniști de ocazie sau pur și simplu indivizi setoși de răzbunare pentru vreun fleac oarecare comis cândva de dușmanii lor politici. Inter-titlul reprezintă prima propoziție din „Raportul de activitate pentru perioada 25 iulie-25 august 1946”, document ce fusese semnat tot
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
manifestînd parcă tendința de a deveni substantiv comun; soțul care profită senin de expedițiile erotice lucrative ale consoartei (Mici economii) este Iancu Verigopolu, substantivul verigaș fiind sinonim cu proxenet. Un efect de paralizantă surpriză propune numele (și titlul) Poetul Vlahuță, impostorul sosit în Opidul-Nou unde se tipărește gazeta Aquila carpatină. Tînăra iubitoare de muzică din schița O lacună se numește Cecilia Pavugadi, în acest nume de familie recunoscîndu-se enumerarea în greacă a primelor note ale gamei muzicale. În Reportaj ziaristul se
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
familia, Eleazar este un revoluționar mistic și anarhic care ar vrea să-i pedepsească pe cei necredincioși, Emilian scrie un roman bazat pe autenticitate și participă la mișcarea revoluționară alături de comuniști, Jean Ciutariu este un tânăr compozitor, dar și un ,,impostor sentimental”, Lazarovici scrie și el un roman și împărtășește aceleași vederi de stânga, Vlădescu este mereu dezamăgit de ceea ce îl înconjoară. Fiecare personaj este foarte vag creionat, în linii caracterologice șterse. Replicile sunt menite să susțină idei și nu pe
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
erou tragic într-un roman erotic în care se amestecă istoricul și metafizicul”. Celălalt fir epic mai redus ca dimensiune și ca importanță, înfățișează aventurile și aspirațiile unui personaj opus lui Ștefan Viziru: Spiridon Vădastra, ,,tipul clasic al mitomanului dâmbovițean, impostor și vorbăreț”. Între aceste două planuri se naște un larg spațiu epic, plin de evenimente și de prezentări ale unor destine care creează un fundal propice dezvoltării temelor majore pe care Eliade își propune să le trateze pe parcursul celor peste
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
al templului, renunțați la lupta cu cerul. Orfeu le vorbi cu adorație de-i fascină pe dată. Tracii cu toții îl ascultau să-i afle misterul. Dar Agloanice, care pândea cu alți traci zeloși, strigă: -Orfeu om este ca voi, un impostor tiran. De este zeu pontif și are-n cer strămoși, să-l apere oștile cerului, de nu totul este în van. Regii traci înfierbântați de ură și însetați de sânge, se aruncaseră asupra lui Orfeu, străpungându-l cu săbiile. Orfeu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mă trimit la culcare la apusul soarelui! Cu ce te pot ajuta? \ ADJUNCȚII MEI AU LUAT CUMVA LEGĂTURA CU DUMNEAVOASTRĂ ÎN ULTIMELE CÂTEVA ZILE? RĂSPUNSUL NEGATIV PE CARE ÎL PRIMI NU ERA DE FAPT ATÂT DE SURPRINZĂTOR. FUSESE DENUNȚAT CA IMPOSTOR LA CÂTEVA MINUTE DUPĂ CE DĂDUSE ORDIN CONSILIERULUI SĂU SĂ ÎL CONTACTEZE PE INSKIP, AȘA CĂ NU ERA DE MIRARE CĂ OMUL ÎȘI LUASE LIBERTATEA DE A IGNORA DISPOZIȚIILE FALSULUI MARIN. RESPIRĂ PROFUND ȘI PUSE ÎNTREBAREA HOTĂRÂTOARE: ASUPRA ARMEI FOLOSITE ÎN TIMPUL ULTIMULUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]