720 matches
-
criticii de a se poziționa ca reper axiologic, de stabilitate în cernerea valorilor și de configurare a orizontului de așteptare, sau poate mai ales ca metodă de lectură rațională (cum au fost cele marxistă, structuralistă, textualistă, deconstructivistă etc.) față de critica impresionistă. De altfel, ca semn de neadaptare la realitățile timpului, principalele servicii de presă ale editurilor își au antenele îndreptate tot spre marile cotidiene (Le Monde, Le Figaro, Libération...) și spre televiziune (o men țiune a unui titlu într-o emisiune
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cum o numea Morgenthau) izolată de mediul intern. Dată fiind abordarea sa, Kissinger era profund preocupat de diversitatea și adesea de incompatibilitatea tipurilor de conducere, așa cum puteau fi ele observate în diferitele sisteme interne. El a propus o tipologie ușor impresionistă a liderilor din secolul al XX-lea. Elita americană a politicii externe reprezintă tipul birocratic-pragmatic de conducere. Recrutată în principal din avocatură și afaceri, această elită tinde să privilegieze deciziile ad hoc atunci cînd apar probleme și, în acest caz
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
e mereu străpuns de planuri lăuntrice. Astfel întîlnim acolo o istorie cu bandiți italieni, pe tema monstrului sensibil, de tipul Quasimodo, detestat de lume. Veselia e agreabilă și factice, ținuta generală ușuratică și persiflantă, rezultatul artistic o colecție de planșe impresioniste de un exotism cald, în mijlocul cărora atrage atenția în mod deosebit piața africană cu amestecul de arabi, berberi, negri și evrei, cu grămezile de curmale putrede, harbuji necopți, smochine de India, alune negre întinse pe rogojini sub un soare vărsând
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Tudor Arghezi prin anarhism, monarhism și magie. M. Ralea a dovedit talent literar în note de călătorie în care aduce puțin din Barrès în facultatea de a lua repede temperatura morală a locului și a o traduce în câteva planșe impresioniste. Toledo: "...un loc teribil. Închipuiți-vă o stâncă în formă de trunchi de con". Berlinul: "... clădiri negre, încruntate, proiectate pe un cer de cenușă, oglindite în apa neagră..." Hamburg: Nu se poate închipui nordul fără lacuri negre, cu reflexe de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu o mai mare, poate, frecvență la Alecsandri a valorilor plastice. Călinescu găsea, totuși, prea simplificat elementul vizual În poezie: cerul e „albastru”, cîmpul este „verde” sau „alb” sau „negru” etc... Edgar Papu crede, dimpotrivă, că Alecsandri a inaugurat tehnica impresionistă În lirică: „primul exponent al impresionismului european În poezie, stil identificat ca atare sub specia instantaneului sugestiv, alcătuit din trăsături libere, «dezlegateă una de alta”**. Punctul de plecare ar fi, Întîi, poezia parnasiană, pe care Alecsandri o relativizează, o „depietrifică
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este amplasat pe malul stâng ale Senei, fiind un edificiu impresionant în stilul Beaux-Arts, construit între 1898 și 1900. Muzeul expune opere ale artiștilor francezi din perioada 1848 - 1915 (picturi, sculpturi, obiecte de mobilier, fotografii etc). Remarcabile sunt capodoperele pictorilor impresioniști sau postimpresioniști: Van Gough, Gauguin, Monet Renoir etc. Tour Eiffel este cert simbolul Parisului și al Franței în ansamblu, fiind una dintre cele mai recunoscute structuri de pe Glob. De la construcția sa (în 1889) Daniela Larion - Centre și regiuni turistice 159
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
literare propriu zise. Înainte vreme «recenzia» era un termen clasic, În care actul critic se strecura din Întâmplare și În formule aproximative, nota dominantă rămânând povestirea, rezumarea, colorată de lirisme dubioase, a cărții. «Recenzia» era refugiul tuturor diletantismelor și capriciilor impresioniste. Pentru publicul cititor actual, recenzia este Însă un mijloc de informație culturală, superior buletinului bibliografic sau fișei de lectură. Ea se complectează cu datele acestora din urmă, dar trebuie să le depășească prin comentariul textului propus. (Ă). Aici, credem că
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
se datorește Înainte de toate cunoașterii temeinice a vieții pescarilor și nu talentului considerat „În sine”, artei cuvântului considerate „În sine”. De la conținutul nuvelei, de la confruntarea acesteia cu viața trebuie să pornească recenzentul și nu de la «ni se pare». Cu procedee impresioniste și formaliste nu se face știință. Cât privește «uvertura metafizică», mai bine să nu vorbim; este limpede că asemenea impresie de uvertură metafizică lasă recenzia lui Aurel Martin - nu nuvela În discuție. Trebuie Însă Întrebat criticul pentru cine a scris
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
crucial al acestui secol din punct de vedere politic, Iorga a muncit febril. Randamentul s? u este inegal calitativ ? i că intensitate, a? a cum era ? i de a? teptat de la o persoan? av�nd reac? îi diverse, filosofia romantic? , stilul impresionist ? i vastul s? u intelect; dac? ar fi dat dovad? de o intensitate egal? timp de treizeci de ani, n? ar fi fost nimic altceva dec�ț un automat. ?i? a adunat adesea articolele ? i le? a publicat sub form? de carte
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
parcursul inaint? rîi prin labirintul de fapte prezentate, dar cititorii s? i (? i auditoriul) erau adesea pierdu? i pe drum. Cu toate c? proza publicat? a lui Iorga era dificil? , era un coferen? iar captivant. ?eicaru sus? inea c? romantismul impresionist al lui Iorga era cel care cucerea auditoriul care umplea s? lile de conferin?? , st�nd uneori pe jos. Iorga a participat la evenimentele pe care le relata. Se concentra extraordinar de mult, �? i ? inea cursurile �ntr? o atmosfer? de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Ecaterina Nazare vânzătoarea Deloc surprinzătoare ispita unei confruntări abrupte, fără sofisticate căutări, prin care redutabila personalitate regizorală care este Alexa Visarion este atrasă în zona acestui gen mult prețuit de public. După experiențele aplaudate și definitorii ale unei exprimări cinematografice impresioniste (Înainte de tăcere) succedată de interesanta cheie expresionistă din Înghițitorul de săbii, Visarion decupează în registru realist o "felie" de viață, decantându-i valorile autentice, iscodindu-i tensiunile dramatice, extrăgându-i o morală și o filozofie. Își alege un aliat remarcabil
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dramatică și zbaterile violente, furia neputincioasă și urletele ridicate până în ceruri ar fi fost întrutotul la locul lor. Alexa refuză însă poncifele, modalitățile lesne și cel mai adesea uzitate și optează cu o impecabilă știință a dozajului pentru o manieră impresionistă. Nu lipsește nimic ca să empatizăm cu ecranul, dar asta fără să ni se bage degetele în ochi și fără să ni se rănească timpanele. Regizorul este convins că cei mai mulți dintre noi, spectatorii, știm, sau ar trebui să știm, și că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
prefigurînd gestica... modernă; dar Velasquez, cu perfecțiunea compoziției? 3. Hals, din același motiv, al spontaneității fără cusur, determinînd captarea miraculoasă a solarității; dar din alt motiv, cel al nobleței cromatice și al confortului civilizat Vermeer?; dar cumintele Chardin? 4. Turner, impresionistul avant la lettre, magicianul aburului învăluitor al mării, al uscatului; dar sarcasticul Daumier?; dar impecabilul Manet?; dar primul insurgent Monet, titularul curentului? 5. Cézanne, rigurosul tandru; dar "diletantul" Gauguin?; dar Lautrec?; dar Matisse? 6. Picasso, demonul deconstrucției moderne; dar, de ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
artă; interesat de plastică îndeosebi, a mai lăsat și comentarii de spectacol, profile de actori, succinte prezentări de cărți ș.a. Tenace, prob în consemnarea evenimentelor „la zi”, D., mai curând un barometru al opiniei comune, va oferi, în cronicile sale impresioniste, în note, dări de seamă, bilanțuri, detalii numeroase și utile reconstituirii unor aspecte din mișcarea artelor în epocă. Comentatorul prinde pulsul sălilor de expoziții, reține noutățile care survin la „Salonul oficial”, prestigiul unor expozanți (pe care îi va urmări în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
poate întreține soția și copiii. Clauzele dintre soț și soție erau ferm stipulate în contractul de căsătorie. Cu toate acestea, soțiile grecilor erau femei emancipate, fără a avea semnificația a ceea ce modernii înțeleg prin emancipare, devenită o formă irațională și impresionistă, golită de semnificație istorică! Emanciparea vechilor greci avea drept axe fundamentale permanenta educare și cultivare a sinelui, a interiorului (sufletul, spiritul fiind elementele de emancipat), spre deosebire de emanciparea modernă, centrată pe exterior (trupul, imaginea) și pe o cultivare nu atât a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sau din nordul Franței, artista identifică în nebulozitatea atmosferică prilejuri de analize cromatice, de transparențe și iluminări ale unui soare mai întotdeauna convalescent. Mișcarea imprevizibilă a norilor, formele lor adesea sugerînd cavalcade fantastice animă suprafața și permit efecte în maniera impresionistă a lui Claude Monet. Diferența dintre maestrul francez și Viorica Toporaș constă în faptul că forma nu se pulverizează prin dispariția conturului, ci se potențează prin menținerea lui. Apropierea dintre cei doi are sensul de a releva doar problema, soluțiile
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
constant. Așa cum va proceda în dramaturgia de mai târziu când va asedia logica aristotelică prin ducerea la absurd a principiilor acesteia (Rinocerii, Cameleonul păstorului, etc.), subminarea edificiului criticii literare este realizată de tânărul Ionescu cu armele specifice acestei discipline: pledoaria impresionistă fie pentru, fie împotriva unei opere. Simultaneitatea tezelor pro și contra, propusă cu nonșalanță pentru romanul lui Mircea Eliade, transferă instantaneu actul critic în sfera bâlciului caragialesc al "moftului", al inconsecvenței și al derizoriului derivat din coincidența contrariilor. Și, la
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
izvorăsc principalele fluvii care udă spre nord China (Huanghe, Iangzi), spre sud India (Indul, Gangele, Brahmaputra). O panglica argintie sclipește diamantin, iar pădurile par de la Înălțimea la care ne aflăm, ca niște pete verzi de culoare, ca Într-un tablou impresionist. E Gangele, fluviul sfânt al hindușilor... Iată și Golful Bengal pe marginile căruia s-a dezvoltat Calcutta marelui poet Rabindranath Tagore și al poetesei Maytrey Devi, iubita tandră și fermecătoare din tinerețea lui Mircea Eliade... Până să ne revenim din
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
limită. Marie Charlet și Myriam Hayem Pierre La Mure, Moulin Rouge Romanul Moulin Rouge al lui Pierre La Mure reconstituie lumea artistică a Parisului de la sfârșitul secolului al XIX-lea, perioadă numită La Belle Epoque, de afirmare scandaloasă a avangardei impresioniste din care făceau parte: Edgar Degas, Pissaro, Van Gogh, Henri Rousseau, Georges Seurat, Paul Cézanne ș.a. Personajul central este contele Henri de Toulouse Lautrec (1864-1901), desenator, pictor și litograf celebru care, din cauza unor accidente suferite la paisprezece ani, și-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
se remarcă al treilea ciclu de poeme, cu versuri scurte, distihuri ori terține, în care aceleași teme sunt tratate într-un limbaj care abandonează abstracția pură, optând pentru definiția metaforică. Aspecte naturale (1989) propune un lirism mai degrabă evaziv, ambiguu, impresionist. Prozele poetice din ciclul Așteptare și hotărâre și lungul poem în proză Orlando, animat de un vizionarism febril, amintesc de un rimbaldian anotimp al „semnelor”. Limbajul condensat, lirismul reflexiv, discursiv, retorica filosofic-livrescă rămân mărcile stilistice ale poemelor și prozelor poetice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
și în anii '30, deceniul crucial al acestui secol din punct de vedere politic, Iorga a muncit febril. Randamentul său este inegal calitativ și ca intensitate, așa cum era și de așteptat de la o persoană avînd reacții diverse, filosofia romantică, stilul impresionist și vastul său intelect; dacă ar fi dat dovadă de o intensitate egală timp de treizeci de ani, n-ar fi fost nimic altceva decît un automat. Și-a adunat adesea articolele și le-a publicat sub formă de carte
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
țină întotdeauna sub control ideea pe tot parcursul inaintării prin labirintul de fapte prezentate, dar cititorii săi (și auditoriul) erau adesea pierduți pe drum. Cu toate că proza publicată a lui Iorga era dificilă, era un coferențiar captivant. Șeicaru susținea că romantismul impresionist al lui Iorga era cel care cucerea auditoriul care umplea sălile de conferință, stînd uneori pe jos. Iorga a participat la evenimentele pe care le relata. Se concentra extraordinar de mult, își ținea cursurile într-o atmosferă de mare încordare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sale decorative centrate în jurul câte unui personaj feminin. Pentru pictura română devine semnificativă trecerea de la un idilism cu note naive, pitorești, la o dimensiune a unui simbolism difuz al întâlnirilor semnificative, emblematice, misterioase, la care contribuie paradoxal și o tușă impresionistă, precum la Artur Verona în În pădure 26, pictura de sensibilitate religioasă a lui Nicolae Vermont sau Ipolit Strâmbu sau chiar într-o notă tragică fără invocarea unui context mitologic sau istoric precizat la câteva dintre picturile lui Kimon Loghi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
intersectarea unei alte sensibilități afine în ce-l privește pe pictorul român, cea a picturii whistleriene cu monocromatismul ei sugestiv. Ar fi vorba de un simbolism incipient, tatonant, ghicit, simbolism "care îndepărtându-se de estetica naturalistă, fie ea barbizonistă, fie impresionistă, încerca să reprezinte dincolo de spectacolul imediat al realității palpabile, o lume a spiritului. De aici decurge abandonarea sau ajustarea la alte aspirații a tehnicii picturale iluzioniste. Pictorul simbolist nu mai cultivă senzația precum impresionistul, ci sugestia. Or, monocromia (ceea ce nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Dincolo de influența lui Claude Monet, în preajma căruia s-a aflat timp de doi ani petrecuți la Giverny, influență manifestată în pointilismul unei bune părți a operei sale, Mützner a integrat experiența culturală a călătoriei sale în Japonia de o manieră impresionistă uneori, dar încorporând ceva din decorativismul nipon, spre exemplu în picturi precum Femeie cu umbrelă japoneză. Chiar dacă opiniile privitoare la edificarea unei arte naționale ale lui Tzigara-Samurcaș diferă de cele ale lui Leon Bachelin, cei doi critici se regăsesc în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]