900 matches
-
și eu în tine. Nu te îndoi, te iubesc. Și trăgând capul lui Felix, îl sărută pe buze. Apoi fugi repede în odaie, închise ușa și întoarse cheia de două ori. De aci încolo, Felix reprimă cu religiozitate orice instinct impur (nu fără oarecare ciudă, uneori, și porniri de gelozie față de Pascalopol) și se mulțumi cu strângerea de mâini și sărutarea castă, alunecată spre ureche. Totuși și așa fură surprinși o dată în chip neplăcut. Otilia cosea un nasture la haina lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
răspunderi“; dar ei sunt ușor de dovedit ca fiind stăpâni de specie joasă, stăpâni subalterni, mimetici, stăpâni cu suflet de slugă. Țara în care trăiesc este „a lor“, și ei reprezintă chiar vulgul posesiv al acestei țări, depunerea de jos, impură, adică forma vulgară a existenței acesteia. Percepțiile dispar odată cu apariția habitudinii. Prin uitare suntem inundați de percepții, prin acomodare, secătuiți de ele. La o anumită vârstă, fatalitatea devine limpede; ea lasă să se vadă, prin transparență, opacitatea osoasă, rigidul vieții
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
petrec lucrurile în perspectivă răsturnată; în minte, lașul este fascist, crud, și ar vrea, dacă ar putea, să stârpească isteric, violent, existența celui care îl pune în situația de a-și dezvălui lașitatea... Că așa e lumea, plină de dezvăluiri impure! Simt uneori că nu sunt decât o parte dintr-un creier cosmic în care toate sunt gândite și se gândesc. Și simt că nu am parte decât de partea mea, deși simt în același timp că gândesc în numele lui și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
reia un sens preexistent fără să cunoască dimensiunea acestui sens. Pe o treaptă și mai jos a „helenistificării“, ca să numesc așa procesul de degradare suprapusă față de pregnanța spiritului originar, a apărut, odată cu piața imaginii, o nouă glorie a actelor derivate, impure, intermediare: prezentatorul. El, care nu face nimic decât să prezinte pe altcineva sau să colporteze lucruri știute la neștiutori, a devenit vedeta zilei, înzestrat, nu se știe cum, cu autoritatea absolută a opiniei. Mass-media se întreabă, la fiecare fapt anodin
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
că se poate gândi în afara sentimentelor. Au făcut-o mulți, a și devenit un fel de principiu igienic și purificator, de a impune gândului datoria de a se feri de sentimente, de a căuta să le elimine, ca pe ceva impur, care conduce individul la sclavia materiei. Dar tocmai faptul că simțim ne arată, cu o nebănuită forță de revelație, că se petrece ceva înăuntrul materiei care nu mai este materie. Că există o lume interioară, simțirea noastră, partea emotivă a
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Despre răposatul Rege Carol, dragul meu, este vorba ? Atenția cu care profesorul se umilește, cercetând chipul musafirului și încercând să și imagineze farmecul pe care îl poate exercita asupra Sophiei. Cruzimea înceată cu care se iradiază singur, până când o tandrețe impură, o tandrețe iertătoare, aproape frățească se instalează în el. Da, iartă totul, chiar și faptul că, în ciuda dezagreabilei sincerități, nu a înaintat spre sufletul tânărului cu nimic ! Că junele nu intră în conversație, iată, decât atunci când are ocazia să aducă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pentru că apăruseră un camion și două căruțe de cercetași, să ducă răniții la spital și nenumărații morți neidentificați la morgă. Întorcându-mă cu spatele, ca să nu mai văd, mi-am trecut palmele pe față : urme de lacrimi, sânge închegat, resturi impure, vânătăi, trebuie că arătam îngrozitor și, crezându-mă desigur una dintre victime, dar mai norocoasă, o femeie ce trecea cu donița cu apă s-a oprit lângă mine. Era una dintre multele ce veniseră în ajutorul bieților nefericiți cu apă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și de-a decide cum și după ce model vor fi făcute. Guvernământul, după concepțiunea aceasta, e un problem ce cată a se trata ca orice chestie de afacere. Întâiul pas cătră o soluțiune este de-a recunoaște care este misiunea impură a guvernămintelor; al doilea e de-a căuta care formă de guvern este cea mai proprie pentru îndeplinirea acestei misiuni. Fiind edificați asupra acestor două puncte și recunoscut având care e forma de guvern care include cea mai mare sumă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un leneș neîmpăcat cu sine, un leneș ratat? Pătrunzând în lumea proiectelor, contaminat de ideologia actului și de cea a "realizării esenței", el nu a pierdut pe deplin vocația lenei, univocă, demnă și castă. De aceea ratatul are o natură impură, în care se întîlnesc în chip nefericit un leneș cu un bovaric - inerția care trimite spre înăuntru și imobil cu proiectul care trimite spre în afară și activ. Ca și leneșul, ratatul se confruntă în permanență cu prejudecata lumii că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
jos sau a te întinde, o noapte petrecută când în picioare, când în genunchi. Vine vorba despre Autobiografie. "E o dramă a omului, spune Noica, să vezi cum între cele trei facultăți ale spiritului - sentiment, inteligență, voință - voința e cea impură. De îndată ce ia întîietate voința, omul se dezechilibrează. Or, la Loyola, tocmai voința e agentul principal. Orice mare afirmare a spiritului trebuie să fie neîntinată de voință. Nu spun că voința trebuie să lipsească, ci că o bună exersare a ei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
natura unor asemenea gesturi. În primul rând, este ascuns în ele un dram de impuritate: impuritatea spectacolului. Aceasta este drama eticului în general: nu faci un gest numai pentru tine, îl faci și pentru ceilalți și dintr-o dată el devine impur. De cele mai multe ori, eticul nu este o împlinire dinăuntru în afară, ci o monumentalizare a eului venită din afară. Iar când cultura apucă drumul eticului prin asemenea "luări de atitudine", ea intră în minoratul "culturii de estradă". Însă lucrurile nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dogmatismului presupunea regăsirea marilor surse ale culturii, deschiderea către valorile ei universale și occidentale. Definirea unui profil spiritual național presupunea, în schimb, regăsirea tradiției, a autohtonului și, la limită, pericolul de exaltare a specificului național și eliminarea, ca "străine și impure", a influențelor culturale de tip vestic. Noica a încercat să evite această tensiune, afirmând că important este să lucrezi în și pentru cultura română cu mijloacele și valorile culturii universale. Nu este însă mai puțin adevărat că cele două laturi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
exaltările și obsesiile lui, nu interesa filozofia. El era pus în paranteză, era relegat în regiunea precară a "suflețelului" lui Noica, era hulit ca purtător de spaime, remușcări, regrete, culpe imaginare și reale. Până și visele lui erau vinovate și impure, pentru că te trăgeau "în jos", către tine, în loc să te trimită la "uitarea bună", în imperiul fără patimi și fără dureri, geometrizant și speculativ, al spiritului. Nu ajunsese Noica să-și dorească să viseze cu spiritul și să opună "visele spiritului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aude, iar Tucă se sperie de propriul lui curaj și i se adresează de îndată cu "domnule președinte". Lustrație. Cuvântul înseamnă "purificare" și latinii îl foloseau la început în contexte religioase, având în vedere un ritual de purificare: în jurul obiectului impur, pângărit sau pângăritor, sacerdotul executa un dans purtând în brațe un animal destinat jertfei purificatoare. Apoi cuvântul a trimis la "curățare" în genere. Agrum lustrare însemna "a curăța ogorul". Toate țările foste comuniste din Europa, cu excepția României (Cehia, prima), au
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
putea stabili că aceia au fost mai fericiți decât noi.Praful să se aleagă de întreaga istorie. Ar trebui să nu mă mai intereseze nimic în această lume; să-mi apară ridicolă însăși problema morții; suferința, limitată și nerevelatoare; entuziasmul, impur; viața, rațională; dialectica vieții, dialectică logică, iar nu una demonică; disperarea, minoră și parțială; eternitatea, o vorbă; experiența neantului, o iluzie; fatalitatea, o glumă... Căci mă gândesc serios, ce rost au toate acestea? De ce să mai pui probleme, să arunci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Înainte de a adormi, am avut un gând necurat, singurul din viața mea, iar acum sunt osândită”. Să caut cartea cu prima Împărtășanie. Era acolo o ilustrație sau am născocit-o eu singur? Desigur, murise În timp ce se gândea la mine, gândul impur eram eu, care o doream pe Mary Lena cea de neatins fiindcă era alt soi și alt destin. Sunt vinovat de osânda ei, sunt vinovat de osânda oricui se osândește, e drept ca eu să nu fi avut cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
laturi pe mici coloane cărămizii, cu mici capiteluri aurite, Însă imaginile În trompe-l’œil care Îl invadau, Împărțite În șapte zone, Îl făceau să apară boltit, iar toată Încăperea căpăta aspectul unei capele mortuare, cu ceva implacabil de păcat impur, melacolic-senzuală. „Micul meu teatru”, zise Agliè, „În stilul acelor fantezii de Renaștere În care se expuneau adevărate enciclopedii vizuale, florilegii ale universului. Nu-i atât o locuință, cât o mașină de amintiri. Nu-i imagine, dintre cele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
îl scoată pe Constable din Centrul de Detenție din Manhattan, renumit pentru nivelul său de siguranță, să îl transporte afară pe Podul Suspinelor și, în final, către sălbăticia din New England, unde Sfatul își va putea relua lupta contra celor impuri, murdari și ignoranți. Va putea să șteargă de pe fața pământului negrii, homosexualii, evreii, hispanicii, străinii - toți aceia față de care se revolta Constable în cadrul alocuționilor sale săptămânale de la Sfatul Patrioților și pe website-urile secrete, frecventate de mii de cetățeni cu „gândire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a îndrăgostit de acest mutant purtător al erotismului total. Drept care-l seduce pe bietul Bull, cu care începe o frumoasă poveste de dragoste. Așa cum o începe o și termină, abandonând bietul rugby-ist (cu tot cu vaginul său acum matur, păros și impur) pentru viața liniștită alături de familie... Un stil atât de „diferit“ față de tot ce citim acum Cartea i-a plăcut foarte mult lui Michiko Kakutani. Atât de mult încât a lăudat-o în 90% din articol, făcând o mulțime de trimiteri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
este cel mai murdar din casă un loc al bunului gust, l-au alăturat frumuseților naturii și l-au înconjurat cu o aură de plăcute asocieri. Comparativ cu perspectiva occidentalilor, care privesc de la bun început acest loc ca pe ceva impur și chiar se feresc să vorbească în public despre el, a noastră este mult mai înțeleaptă și atinge o culme a rafinării gustului". Albul imaculat și luminos care domnește în toaletele noastre nu este, poate, decât o încercare de exorcizare
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ar vrea să ne atragă atenția asupra faptului că aceste două nopți sunt contemporane în opera lui. Că noaptea din Hamlet este, într-un fel, sora geamănă a nopții oribile („the dreadful night”) din Iuliu Cezar, că e aceeași „noapte impură”2 prielnică apariției spectrelor și dezlănțuirii unei cruzimi sălbatice. Gărzile din Iuliu Cezar, a căror mărturie e relatată de Calpurnia, au și ele, ca și santinelele din Hamlet, „înspăimântătoare vedenii” („most horrible sights”): În stradă o leoaică a fătat, Morminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
a nopții” se desfășoară în toată amploarea și oroarea ei este Macbeth. Macbeth sau omniprezența nopții. Noaptea întâlnirii cu vrăjitoarele, noaptea gândurilor asasine și a crimei făptuite cu sânge rece, noaptea fantomelor, a somnambulismului, a nălucirilor, a halucinațiilor obsesive, „noapte impură” prin excelență, care alungă somnul și face cu neputință odihna. O noapte pe care, la sfârșitul primului act, Lady Macbeth ar dori-o atât de „de nepătruns”, încât să ascundă privirilor rana deschisă de tăișul pumnalului. O noapte în toiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
din nou ajutorul Nopții, va apela la „mâna ei însângerată și nevăzută”. O noapte neguroasă, opacă, oarbă, asociată cu obscuritatea pădurilor, populată de „solii nopții cei întunecați”. Din noaptea aceasta se va ivi mai târziu fantoma lui Banquo. Astfel, „noaptea impură”, noaptea spectrelor și a vrăjilor, figurează spațiul prin excelență al tragediei shakespeariene, spațiul alterităților de temut. Noapte de smoală, „când duhurile (spirits) dau târcoale, iar stafiile (ghosts) ies din mormintele lor”, așa cum este ea evocată în Henric al VI-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
figuri dintr-o altă lume apărute în noaptea Visului..., noapte care, uneori, poate rivaliza, pe bună dreptate, cu o noapte a spectrelor și a vrăjitoarelor. Pentru a înțelege cât de mult se aseamănă noaptea de vară din Visul... cu „noaptea impură” a spectrelor, în ce măsură spiridușii și fantomele - spirits and ghosts - sunt inseparabili în această dramaturgie a nopții care este cea shakespeariană, e de ajuns să ne amintim de dialogul dintre Puck și Oberon ce precede momentul când, la ivirea zorilor, spiritele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
modific pe ea în sensul ideii", magistrul de la Păltiniș mărturisea caracteristic: "Mi-am trăit viața în idee, fără rest'. Acest "rest" însemna și creația literară, care a ieșit treptat din atenția sa (Eminescu era mai curând un simbol), resimțită ca "impură", ca o simplă anecdotică a "devenirii întru ființă". Este explicabilă așadar iritarea pe care i-o provoca tagma oamenilor de litere, altceva decât, de regulă, specialiști în greaca veche, însă în vederile sale "urechiști", "lăutari". Ni-l putem imagina mustrându
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]