1,035 matches
-
actului medical, fie că este vorba de relația sistem-societate În cadrul sănătății publice. Pe măsură ce drepturile fundamentale ale omului au fost statuate prin reglementări naționale și internaționale, pe măsură ce viața În sine, care presupune autonomie și libertate, a căpătat statutul de valoare socială imuabilă și inalienabilă, Însăși caracterul paternalist al medicinii, În care medicul decide și pacientul execută, avea să se modifice profund. Deși din totdeauna medicina a fost guvernată de principii morale și etice, consfințite chiar de la Începuturi prin angajamente de tipul jurământului
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
mai puțin caracterele specifice cât mai ales caracterele nespecifice, singurele influențabile În procesul adaptării și perfecționării individului la mediul În care trăiește. Este tocmai zona În care darwinismul cu evoluționismul său a eșuat lamentabil. De ce? simplu, caracterele specifice speciei sunt imuabile și imutabile, afectarea lor sau modificarea lor ducând inevitabil la dispariția speciei. Modificarea caracterelor nespecifice Însă, singura biologic posibilă, a dus la apariția raselor și subspeciilor În lungul proces de adaptare la condițiile de mediu. În acest context și cu
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
nu poate îngrădi și preciza domeniul, căci urmează dezbaterea produsă de o serie de întrebări necesare: care sunt limitele culturii, ce înseamnă "american" în epoca actuală, și unde începe contemporaneitatea? Clarificarea nu va duce însă în acest domeniu la adevăruri imuabile, ci la precizarea unor poziții, descrierea unor mecanisme, fenomene, efecte, urmând ca fiecare participant la discuție, în funcție de poziționarea în raport cu ele, să emită judecăți și să argumenteze pro sau contra. Pentru un public general, inclusiv pentru un student la studii americane
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
precum John Doe, Ordinary Jane, sunt încercări de a da un nume comun unei realități complexe, alcătuite din indivizi, dar pe care cercetări sociologice încearcă să o simplifice, prin realizarea de cercetări statistice, care arată tendințe, mai degrabă decât fapte imuabile. Popularitatea sintagmei s-a văzut și în alegerile prezidențiale din 2008. În întâlnirea televizată între candidații la vicepreședinție Joe Biden (democrat) și Sarah Palin (republicană), cea din urmă a afirmat că nu e foarte familiarizată cu treburile de la Washington, D.C.
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
o aspirație reparatoare care păstrează înscrisă în ea urma revoltei inițiale. Căci nu pentru a se instala comod și definitiv în universul imaginar scrie poetul, și nu pentru a decanta din realitatea dată sau a descoperi, dincolo de ea, o frumusețe imuabilă, absolută. Esteticul și literarul - negate în principiu de suprarealiști - trebuie să cedeze locul poeziei (la Voronca, „poemului”) ca „activitate a spiritului” (cum se exprima André Breton), ca tensiune vitală, trăire, implicare într-un raport mereu inedit cu exteriorul, conjugare a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poeziei lui Ilarie Voronca, în favoarea situării demersului său sub semnul a ceea ce am putea numi o poetică a metamorfozelor. Recapitulând sumar datele esențiale observăm că acesta se desfășoară în funcție de două mari obsesii modelatoare. Una ar fi de aproximat în formula „imuabilului care ne înconjoară” - obsesie a stagnării, imobilității, inerției, a comodei instalări în convențional; cealaltă, în „perpetua mișcare” negând „codurile de maniere sau legi” și asigurând o implicare a eului creator capabilă să angajeze lumea într-un proces de radicală transformare
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
unei integrări mai evidente în societatea scriitorilor se manifestă din ce în ce mai clar. * Larg depășite de reveriile mișcării și deschiderii, ale transparenței și osmozei lucrurilor și ființelor, imaginarul așa-zicând negativ al poetului se restrânge la câteva toposuri caracteristice amintitei obsesii a „imuabilului care ne înconjoară”. În mod firesc, acestea comunică între ele, realizând un izomorfism semnificativ pentru expresia elegiacă a recluziunii, izolării, solitudinii sau alienării, ori pentru multiplele forme de inerție, nemișcare, opacitate. Aproape că nu există poem al lui Voronca (o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
existența a dou] domenii autentice independente, halaha și etică evreiasc], in ce fel interacționeaz] acestea? Poate fi halaha corectat] de elemente care țin de etică evreiasc]? Aceast] ipotez] este de neconceput pentru acei evrei care consider] c] halaha este expresia imuabil] a voinței lui Dumnezeu pe p]mânt. Poate fi etică evreiasc] corectat] pe baza unor considerații cuprinse în halaha? Aceast] variant] este inacceptabil] pentru acei evrei pentru care halaha este expresia unui stadiu timpuriu al revelației dumnezeiești, care este dinamic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
întregime de c]tre om). De vreme ce aceste practici variaz] de la o societate la alta sau chiar în interiorul aceleiași societ]ți de-a lungul timpului, nomos-ul se modific]. În opoziție, phusis-ul, de la care deriv] cuvântul „fizic]”, se refer] la ceea ce este imuabil: natur] sau realitate. Deosebirea dintre cele dou] noțiuni a fost folosit] de sofiști pentru a distinge lumea oamenilor de ordinea natural] imuabil]. Pentru sofiști, lumea oamenilor - societatea uman] și instituțiile ei, incluzând credințele morale - era o lume a schimb]rii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lungul timpului, nomos-ul se modific]. În opoziție, phusis-ul, de la care deriv] cuvântul „fizic]”, se refer] la ceea ce este imuabil: natur] sau realitate. Deosebirea dintre cele dou] noțiuni a fost folosit] de sofiști pentru a distinge lumea oamenilor de ordinea natural] imuabil]. Pentru sofiști, lumea oamenilor - societatea uman] și instituțiile ei, incluzând credințele morale - era o lume a schimb]rii, a variet]ții, a convenționalit]ții; o lume caracteriz]ț] de nomos mai mult decât de phusis. Dialogurile lui Platon arăt] interpret
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
desi legile și morală sunt creații morale care variaz] de la o societate la alta, ele sunt totuși obligatorii pentru ființele umane. Pentru Platon ins], chiar si convenționalismul nesceptic al lui Protagoras este nepotrivit. El afirm] c] exist] o realitate moral] imuabil], dar pe care societ]țile umane și practicile lor variate o ignor]. Că orice alt tip de cunoaștere, cunoașterea a ceea ce este bine depinde de capacitatea de a trece de v]lul aparentelor și de a descoperi realitatea imuabli] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
înainte de toate, unei „legi nescrise” fie impus] de zei, așa cum ar]ta Sofocle în tragedia să Antigona, fie o lege c]reia pan] și zeii i se supun. Teoria dreptului natural este uneori descris] că acceptând existența unei ordini normative imuabile ca parte a lumii naturale. Dac] împ]rt]sim aceast] viziune, atunci trebuie s] recunoaștem c] Platon a elaborat o teorie complet] a dreptului natural, ins] f]r] a o numi așa. Aceast] concluzie surprinde oarecum, deoarece originea teoriei îi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
teorie complet] a dreptului natural, ins] f]r] a o numi așa. Aceast] concluzie surprinde oarecum, deoarece originea teoriei îi este atribuit] în mod obișnuit lui Aristotel, iar o analiz] a perspectivei aristoteliene demonstreaz] c] naturalul nu este echivalat cu imuabilul. În Etică nicomahic], Aristotel distinge între dou] tipuri de dreptate: cea legal] sau convențional] și dreptatea natural] „...care își p]streaz] pretutindeni valabilitatea, indiferent de opiniile pe care le suscit]”. Dreptatea natural] nu depinde, deci, de legi pozitive particulare și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și pretutindeni. În ciuda aștept]rilor, Aristotel nu distinge între cele dou] tipuri de dreptate pe baza imuabilit]ții. El nu face acest lucru deoarece legile pozitive (dreptatea legal]) se modific] în timp. Aceasta nu înseamn] ins] c] naturalul este complet imuabil. Acest aspect este prezentat oarecum stângaci: Dup] opinia unora, toate normele juridice aparțin drept]ții convenționale, pentru c], spun ei, ceea ce este natural este și imuabil și are pretutindeni aceeași forță (de pild], focul arde la fel și aici și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dreptatea legal]) se modific] în timp. Aceasta nu înseamn] ins] c] naturalul este complet imuabil. Acest aspect este prezentat oarecum stângaci: Dup] opinia unora, toate normele juridice aparțin drept]ții convenționale, pentru c], spun ei, ceea ce este natural este și imuabil și are pretutindeni aceeași forță (de pild], focul arde la fel și aici și în Persia), pe când dreptul are un caracter evident variabil. Aceast] opinie nu este ins] decât parțial valabil], în sensul c] dac] la zei ea nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de alte schimb]ri care sunt rezultatul acțiunii unor factori externi, fie ei benefici sau d]un]tori - de exemplu, efectele posibile ale intervenției umane. În contrast clar cu viziunea lui Platon, Aristotel nu susține c] naturalul (sau realul) este imuabil, dar pretinde că schimb]rile s] aib] loc ca rezultat al acțiunii principiului natural interior al ființei. Că și alte ființe biologice, și oamenii cresc și se maturizeaz] în timp; mai important decât aceasta, ei sunt și ființe active care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în care teoria dreptului natural a fost elaborat] în scrierile eclecticului avocat român Cicero. Iat] probabil cea mai frumoas] redare a esenței teoriei dreptului natural din Republică: Adev]rata lege este rațiune dreapt] în acord cu natura; este universal aplicabil], imuabil] și etern]; ne cheam] c]tre îndatoriri prin ordinele sale și împiedic] f]r]delegea prin interdicții. Și nu își aplic] în van ordinele și interdicțiile asupra oamenilor drepți, desi nici unele dintre acestea nu au efect asupra celor nedrepți - Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau de c]tre oameni, si nu trebuie s] c]ut]m în afara noastr] un interpret pentru ea. Și nu vor exista legi diferite în Romă și Atena sau legi diferite acum și în viitor, ci o lege etern] și imuabil] va guverna toate națiunile în toate timpurile, si va exista un singur st]pan și conduc]tor peste noi toți, adic] Dumnezeu, pentru c] el este autor, promulgator și judec]tor pentru aceast] lege. Cel care nu se supune legii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe de alt] parte. Preocuparea lui major] este de a ar]ta c], desi forme diferite de drept, ele nu într] în conflict. Toma din Aquino împ]rt]șea credință medieval] potrivit c]reia exist] un drept divin care este imuabil spre deosebire de legile umane: de aceea, încercarea lui de armonizare pare condamnat] eșecului din start. Soluția să este de a diviza dreptul natural în principiile primar și secundar, dintre care numai ultimul se poate modifica în timp. Aceast] formulare abstract] pare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în Europa Evului Mediu Târziu a semnalat acceptarea capacit]ții dreptului natural de a fi supus schimb]rii. În ciuda unei credințe moderne care susține contrariul, în acele vremuri dreptul natural nu era înțeles că un set de reguli fixe și imuabile care guvernau pur și simplu comportamentul uman sau societatea neținând cont de circumstanțe. Flexibilitatea astfel câștigat] nu reprezint] totuși în întregime un avantaj pentru c] evit] o problem] exagerând o alta. O problem] comun] a teoriilor dreptului natural este de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
măi grijulii, măi binevoitoare decât b]rbații. Asemenea percepții esențialiste despre natura b]rbatului și a femeii sunt, bineînțeles, o problem], în condițiile în care se consider] c] natură b]rbaților și a femeilor nu are un caracter rigid sau imuabil, fiind mai degrab] un construct social și istoric. Iar o mare parte a gândirii feministe a respins orice form] de esențialism. Dar dac] cineva respinge ideea c] orice diferențe dintre valorile și priorit]țile masculine și feminine pot fi atribuite
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
artei teatrale, „Peleșul”, 1887-1888), se străduiește să dea aserțiunilor sale un suport teoretic. Luând apărarea „poemei biblice” Saul de Al. Macedonski și Cincinat Pavelescu, aduce în discuție chestiunea libertății de invenție în raport cu canoanele clasice care, după credința sa, nu sunt imuabile. Cu toată ostilitatea teoretică față de localizări, V. a cochetat cu acest gen de scrieri. Ludovic al XI-lea de Casimir Delavigne devine în prelucrarea lui Moartea lui Lăpușneanu. A tradus piese ca Onoarea casei de Léon Battu și Maurice Devignes
VELLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
adus scriitorului renumele de ironist fin, de umorist de calitate, de creator înzestrat cu o „remarcabilă capacitate de invenție verbală”, atent la „plăcerea spectacolului verbal” (Eugen Simion). Tematica e „rurală”, dar spațiul din care se alimentează nu e unul tradițional, imuabil, ci unul în plină schimbare, din primii ani de după al doilea război mondial, marcat de răsturnări sociale, distorsiuni și ciudățenii aduse deopotrivă de modernizarea vieții satului și de totalitarism. Adeseori personajele nu sunt pur și simplu țărani, ci țărani ori
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
și abilități oarecum diferite de cele necesare în educația adulților. Odată luată decizia constituirii unei astfel de organizații, principala tendință este de a copia un model organizațional „clasic”. La nivelul instituțiilor publice, principala preocupare este de a constitui o ierarhie imuabilă, cel puțin la nivel decizional administrativ și de control al resurselor. Pentru a constitui o organizație publică de educație a adulților, sunt necesari câțiva pași organizaționali: conturarea viziunii, constituirea echipei, planificarea și managementul. Viziunea organizațională are multiple definiții și accepțiuni
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și abilități oarecum diferite de cele necesare în educația adulților. Odată luată decizia constituirii unei astfel de organizații, principala tendință este de a copia un model organizațional „clasic”. La nivelul instituțiilor publice, principala preocupare este de a constitui o ierarhie imuabilă, cel puțin la nivel decizional administrativ și de control al resurselor. Pentru a constitui o organizație publică de educație a adulților, sunt necesari câțiva pași organizaționali: conturarea viziunii, constituirea echipei, planificarea și managementul. Viziunea organizațională are multiple definiții și accepțiuni
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]