924 matches
-
Lorin Fortuna. Textele sale ininteligibile revin periodic de-a lungul volumului, precum refrenul în cântece. Totul este o păsărească paranormală fără cap și coadă, în care cuvintele se repetă de mai multe ori în aceeași frază ca în bolborosirea unei incantații: "Corneliu Zelea Codreanu a deținut rangul cosmic de Adorat (Preasfânt sau Arhanghel) atunci când a fost asasinat, iar în prezent deține rangul de Zeu al Poporului Român, în cadrul Lumii Planetare Superioare (Rai, Paradis). Horia Sima a fost șerpilian-luciferic în momentul încetării
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
al treilea pol/ ger uscăciune plumb și gol// golul care nu se mai curmă" (nu era casă-adevărata casă). Se află aci o instinctivă reacție la dispariție. Un paratrăsnet cvasifiziologic așezat în calea extincției. Un procedeu similar îl constituie melosul versului, incantația adesea de argheziană factură, în locul unui discurs prozastic, destrămat, așa cum ne așteptam: "M-am lăcomit cu gheara care scurmă./ }ărușii rădăcinilor mă-nțeapă./ Zac răscolit la fiecare apă,/ iar toamna-mi intră-n curte ca o turmă.// Când - leoarcă de
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
de-a fi integral desțelenit. Principala semnificație a antologiei lui Eugen Lungu credem însă că rezidă în conștiința duală pe care o implică. Pe de o parte, cartea în chestiune reprezintă un manifest proeminescian, un act de cuviincioasă sumisiune la incantația prin care marele poet a răsunat în inimile poeților basarabeni - toți, poate doar cu excepția unor tineri "postmoderni", descendenți ai acestuia. E o pecetluire, în sfera istoriei literare, a unei influențe care a încetat sau, măcar, s-a restrîns considerabil în
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
sub forma transformării ei într-un pretext pentru scris sau pentru lectură. Și astfel ajung la trăsătura esențială a autoarei noastre: scrisul ca scop în sine. Cu Yourcenar avem de-a face cu o calofilie dusă pînă la forma de incantație discretă a frazei, situație în care fraza se susține prin propriul ei ritm și prin propria ei sonoritate. În acest caz, ceea ce se spune despre un personaj este însutit mai important decît personajul propriu-zis. În acest fel, obiectul scrisului trece
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
fără a fi în stare să motivez de ce. Linia melodică este simplă și repetitivă până aproape de monotonie. Vocea devitalizată, de bas obosit, a lui Cohen întărește impresia de monotonie, dar sugerează și o nuanță de mister. Ea sună ca o incantație, ca un mesaj pentru inițiați, ca ceva ce trebuie înțeles dincolo de cântecul propriu-zis. Versurile, fără a fi geniale, sunt peste nivelul textelor create pentru a însoți linii melodice, de aici poate sentimentul de profunzime, de esențial pe care îl oferă
Paradoxul Leonard Cohen by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10979_a_12304]
-
în spectacol Valentina De Piante vorbea, cânta și dansa parcă singură cu sine, totul părând a se petrece în interiorul ei, bucuria sau dramatismul se transmiteau și celor care o priveau. Vocea ei părea că trece prin tot corpul, ca o incantație care-l modelează de fiecare dată altfel. De cu totul altă factură era mișcarea lui Timea Kovacs, ca o eliberare în spațiu, stăpânită de bucuria că putea face tot ce voia cu corpul ei. Dansând în picioarele goale, părea că
Platforma românească de dans contemporan și performance 2012 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4172_a_5497]
-
consolatoare în răspăr, prin performanța sa formală. E o acrobație deasupra abisului a unui "imaginar roșu cu piercing în limbă". Primejdia acestui monolog nu e virtuozitatea cruzimii aneantizatoare sub raport moral, ci lehamitea, acedia epuizantă ce poate atinge o dură incantație dincolo de care nu mai e nimic: "Mîncăm sfințișori de post / și bem L'âme russe pe lada mortului / și de ce spunem Tatăl Nostru pe de rost? // ...ochi și priviri și flori de hîrtie / cad peste noi, tați prezumtivi, / care trecem
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
populară, cu efecte sugestive, prin folosirea glissando-ului, într-o tratare metro-ritmică, tipică folclorului. Ciclul de miniaturi se încheie cu Melopee pentru Voroneț pentru cor mixt, cu solo de Sopran, realizată pe versurile poetei Constanța Buzea. Melodica are configurația unei incantații arhaice, într-o exprimare modală. Se poate afirma fără exagerare, că cele zece miniaturi reprezintă chintesența și sensibilitatea unei personalități muzicale care prin lucrările sale demonstrează dragostea pentru muzica corală. Constantin Catrina contribuie prin creația sa, la îmbogățirea tezaurului coral
10 MINIATURI CORALE de Constantin Catrina by Mariana POPESCU4 () [Corola-journal/Journalistic/84019_a_85344]
-
intervine însă vestea bună pentru mine și proastă pentru distribuitori (de fapt, nu chiar așa proastă, că oamenii plătiseră biletul, sala nu avea multe locuri libere): în timp ce încercam să îmi gîtui furia și să mă aclimatizez la mediu cu ajutorul unor incantații mentale gen "Nimic nu există în afară de ecran, restul e maya" sau "Concentrează-te, sutura te va salva", oamenii au început să plece, începînd cu unii de pe rîndul meu. Se grăbeau, m-au călcat, dar a fost cea mai satisfăcătoare experiență
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
clădi sînt, în Cântec..., o fecioară galbenă, de ceară, care le joacă pe rînd și, neapucînd s-o trăiască pe nici una, le anunță, totuși, pe toate. Corespondențe, a la Baudelaire, s-ar putea numi, pe altă parte a poeziei, această incantație către dezastre. Corespondențe ca între semne rele, ca între coșmaruri și încă mai fioroasa lor întrupare din vîntoasele lumii. Zonele de întuneric zdrențuit din ilustrațiile Marcelei Cordescu, schițe de basm fără acțiune, în care șuieră golul, instantanee de țară părăsită
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
ca să nu înnebunească. Declamația curge șuvoi, în repetiții urzite după tiparul unor reluări obsesive, ca în pasajele unei fugi muzicale. Lectura place în măsura în care te lași în seama ritualului de exagerări. Tonul lui Bernhard e hiperbolic, ritmul e molipsitor ca o incantație întunecată, iar conținutul nu contează. Cine ia seama la sensul cuvintelor poate considera cartea terminată după 50 de pagini, căci ce urmează după aceea e aceeași litanie cîntată pe același ton și cu același ritm. Tenorul Bernhard are întîetate față de
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
dacă se urmărea în primul rînd transformarea datelor ideologiei în sentimente active, schimbarea în mod radical a mentalităților și crearea omului nou, atunci ce alt mijloc putea fi mai eficient decît repetarea acelorași teme, cu mici variațiuni, întocmai ca în incantațiile din timpul ritualurilor religioase? Ca orice religie în faza sa fundamentalistă, propaganda urmărea, prin această reluare neistovită de teme și formule, să le insufle adepților săi cultul sfinților martiri (soldatul sovietic, eroul civilizator), cultul apostolilor credinței (Lenin, Stalin), cultul bisericii
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
nu fi spectacolul cel mai bun al momentului", cum este el de fapt. Pyram and Thisbe 4 you e teatrul reînviat al copilăriei din apropierea metrului pătrat din începuturi. Povestea despre spațiul ludic în care nu-ți mai aparții, stări extatice, incantații și sonorități, mișcări spectaculoase, zbor, aterizare în cele patru puncte cardinale. E unul dintre spectacolele care este făcut cu un ascuțit simț al datoriei, căci regizorul își arată partea lui vulnerabilă și dragostea pentru actorie și actori, își pune vizibil
Cu Pyram în turneu by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/6249_a_7574]
-
refulare a oricărei particule de aleatoriu duce la o presiune lăuntrică greu de suportat. Calofilia veselă se întunecă brusc. Materia existențială izbucnește la un moment dat sub chipul unei explozii ce face țăndări prețiozitățile atît de grijuliu ticluite, arabescurile savante, incantațiile unui limbaj ce se voia proiectat în absolut datorită unei mecanici infailibile. Intempestiv și nu tocmai, poetul-eseist declară că dorește a produce un zgomot al pierzaniei proprii („pierzîndu-mă, din mîini, pe mine însumi cu literatura mea cu tot"), precum unul
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
câteva poeme (de pildă, în Geometrul de la Păltiniș: „E nașterea în zonă a ideii / Fierbinte că un popas în somn / Se-aud retragerile-n vânt ale scânteii / Când aburesc în verticală unui dom”, p. 72; sau în Sâmbure personal, din incantațiile poemei După melci). Însă din „lecția” poetului-matematician, Marian Barbu și-a însușit mai mult. Și anume, acea aplecare asupra cuvântului și șlefuire spre a-l aduce la starea de oglindă a gândului. Dar, ca o reacție, sub această se întinde
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
câteva poeme (de pildă, în Geometrul de la Păltiniș: „E nașterea în zonă a ideii / Fierbinte că un popas în somn / Se-aud retragerile-n vânt ale scânteii / Când aburesc în verticală unui dom”, p. 72; sau în Sâmbure personal, din incantațiile poemei După melci). Însă din „lecția” poetului-matematician, Marian Barbu și-a însușit mai mult. Și anume, acea aplecare asupra cuvântului și șlefuire spre a-l aduce la starea de oglindă a gândului. Dar, ca o reacție, sub această se întinde
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
câteva poeme (de pildă, în Geometrul de la Păltiniș: „E nașterea în zonă a ideii / Fierbinte că un popas în somn / Se-aud retragerile-n vânt ale scânteii / Când aburesc în verticală unui dom”, p. 72; sau în Sâmbure personal, din incantațiile poemei După melci). Însă din „lecția” poetului-matematician, Marian Barbu și-a însușit mai mult. Și anume, acea aplecare asupra cuvântului și șlefuire spre a-l aduce la starea de oglindă a gândului. Dar, ca o reacție, sub această se întinde
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
apa din profunzime. Doamne, din părul ei despletit uneori până'n șira lactee, a curs o cascadă cu graminee de apă peste pământul său mic boreal sora mea seamănă o amiază cu tine: pictează pe câmpuri, vangoghian, mari adevăruri și incantația; apoi barizul muiat într-o mână de stele, pe umerii ei, o fac să fie un warrior sarmat petrecut în legendă ferecat în zale podul vin până la pod: ești mereu acolo, te sprijini ca nimeni de transcendent îmi aduci și
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
o structură de jurnal. Deși termenul structură e oarecum inadecvat acestei materii de frăgezimi ce se transcriu ca atare, fără grija unei osaturi, a unui tipar ce i-ar stînjeni fluiditatea, evanescența. Ființa respiră neconstrînsă de nimic, supusă doar clipei, incantației tranzitoriului: ,bucuria de-o clipă/ fu gata să mă doboare// sunet lin și lumină/ filtrîndu-se printre frunzare/ de tei înflorit// miros de pace divină/ și fior dinspre plus infinit" (bucuria de-o clipă). Străină de orice impuls posesiv, de orice
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
poate să le prefacă în muzică, este atâta lirism în picturile lui! Nu-l pot asemăna decât cu muzicienii Debussy și Ravel, precum și cu poetul german Morgenstern, a cărui lirică îmi aduce aminte de melo peele lui Topârceanu și de incantațiile rugăciunilor. Odată m-am amuzat ilustrându-i patruzeci de poeme. Arta e o joacă genială. — Tu cum faci când pictezi? — Mă joc tot timpul, la șevalet și în viață. Dacă n-ar fi existat Paul Klee, poate n-aș fi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
bob de linte. Apoi Pimen culese din spatele chilioarei izmă sălbatică și o puse să fiarbă într-un urcior de pământ. Acoperi vasul și înteți focul. Când în apă apărură bășici ca ochii de pește, prinse a bolborosi ceva ca o incantație pe care Bătrânul o desluși cu greu. Era un vechi descântec și sihastrul îl recita pentru a marca timpul de fierbere a izmei. Băură fiertura din căușe de lemn, cu sorbituri lungi, reglându-și respirația. Bătrânul privi împrejur. Spre deosebire de biserică
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în posesie intră între temele volumului: "paznicul" din Comisionarul este "colecționarul de oameni" din Arhivarul, ambii stăpâni ai unui univers complex, uzurpat, care nu poate fi privit inaugural. Addenda, scrisă ca un basm, nu răspunde nici unei inocențe, fiind, de fapt, incantația îngemănării, a descoperirii celui cu "îndoită față", mereu același, de oriunde ar privi spre moarte. în ambele proze care alcătuiesc volumul de față, revelația se leagă direct de un schimb de semne: în prima dintre ele, comisionarul (obișnuit să lase
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un efort de a ieși din logică, pentru că logica duce la moarte. Mă numesc materialist. Da! Materialist pentru că vreau o nemurire materială, de masă, de substanță... A trăi eu, eu, eu, eu... Dar fă copii, Apolodoro, fă copii! Și la incantația acestor cuvinte durereoase, Apolodoro simte o dorință furioasă de a avea copii, de a-i face, și-și amintește de Clarita și suspină amintindu-și de ea. La despărțire, îl îmbrățișează pe don Fulgencio, plângând. Și deja în stradă, Apolodoro
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Fals tratat de jurnalism, Alexandra Hasan Fața și reversul, Marian Papahagi Filosofia lui Dostoievski, Nikolai Berdiaev Filosofia vestimentației, Thomas Carlyle Fizica dragostei, Rémy de Gourmont Fragmente dintr-un discurs (in)comod, Luca Pițu (ed. I, II) Gîndind Europa, Edgar Morin Incantația sîngelui, Vasile Lovinescu (ed. I, II) Introducere în Metafizică, Henri Bergson Ironia, Mircea Doru Lesovici Istoria flirtului, Fabienne Casta-Rosaz În căutarea maestrului, George Bălan Între Orient și Occident, Luce Irigaray Jurnal de călătorie al unui filosof (vol. 1, 2), Hermann
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Mitrea Cocor este publicat și la Bratislava, în limba slovacă. De un ecou mai favorabil se bucură însă romanul Desculț de Z. Stancu (tradus cu măiestrie de J. Hu�ková), în care cititorii slovaci apreciază expresivitatea realistă mereu confruntată cu incantații lirice - tendință existentă și în proza slovacă din anii de după război. Începând din 1953, politica editorială se orientează mai ales spre valori clasice, încercându-se crearea unui "fond de aur" din literatura țărilor socialiste. Într-adevăr, din anii cincizeci și
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]