911 matches
-
barocă, orientată însă de acest fir conducător. Și dacă nu întreagă suprafața imensului vitraliu e la fel de strălucitoare, rămân destule fragmente care dau măsura talentului de excepție al autorului lor. DISCURSUL ÎNSTRĂINĂRII ȘI AL FRATERNITĂȚII Evoluția poeziei lui Ilarie Voronca de după Incantații indică o distanțare definitivă de lirismul jubilatoriu-spectacular: între Zodiac și Petre Schlemihl (1932), apoi Patmos și alte șase poeme (1933), această carte apare ca un ultim interludiu, care e și un capăt de drum. Căci ultimele două volume amintite continuă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
o frazare mai amplă, eliberată în mare măsură de mai vechea, strălucitoare încărcătură imagistică mai gravă acum, cu solemnități de verset biblic și cu un patos al confesiunii doar sporadic întâlnit în poemele anterioare. Avântul versificației muzicale din Colomba sau Incantații se domolește și el, iar dacă textul continuă să se organizeze în strofe, rima sau asonanța împodobesc numai întâmplător și cu intermitențe mișcarea tot mai lipsită de energie a versului. Scriind, la apariție, despre acest volum, G. Călinescu îi nota
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
la modul retoric mai tradițional, într-o discursivitate care a atras atenția criticii încă în momentul publicării unor cărți ca Zodiac sau Petre Schlemihl. Scrieri ce recurg în mai mare măsură la forma „clasică” - cel puțin la nivelul versificației -, precum Incantații, nu renunță totuși la tehnica asociaționistă exploatată până la exces, cu o virtuozitate de excepție, - iar aceasta rămâne fără îndoială semnul cel mai constant al adeziunii poetului la programul suprarealist și, în genere, al avangardei, oricâte alte trăsături ale scrisului său
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
șcareț anunță un etern naufragiu”. Oriunde am căuta, ne întâmpină reprezentări strâns înrudite ale obsesiei fundamentale - în ordine negativă - traducând frustrarea, singurătatea, abandonul, absența ecoului la apelul solitarului. „Ca un tavan ne-apasă, prieteni, viața scundă” - putem citi, bunăoară, în Incantații, de unde e de reținut, între altele, și acest vers rezumativ pentru o întreagă dramă a noncomunicării: “în geamul viziunii, asculți, nu bate nimeni”, - vers amintind de un altul, din Zodiac, care nota o similară absență: „când nici o unghie nu zgârie
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
la pândă cu haiducii bronzați de pietrele pleșuve ale Abisiniei Legănați-vă pașii în dansul cu pene și măști de groază ale Congoului Primiți în auz evantaiul languros al vocilor havaiene Buciumul prevestitor al vulcanilor din insulele Japoniei... Tot așa, Incantații-le proclamă că „Nu ni-e străină nici o înfățișare-a lumii”, ori că: „cele patru anotimpuri / Năvălesc în privirea noastră”, - iar în Petre Schlemihl poetul e „o umbră lunecând în același timp prin toate punctele cardinale”, în vreme ce „poemele sunt ciubotele
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Fiecare pas încearcă rezonanța de marmoră a aerului”, „Mâna ca dintr-un pian, deșteaptă cântecul - surâsul / Și pasul se regăsește sprinten pe bolovanii zilei”, „o undă atinge antena spiritului în rugină” etc. etc. Iar, în prelungirea magiei erotice din Colomba, „incantațiile” oferă în mai multe rânduri ilustrări edificatoare ale „tiparului” amintit: „Tu faci un semn și focul în înțeles se-arată”, „Îți treci ca un descântec mâna prin evocare”, „cântecul e cheia pentru astrala ușă”... În Petre Schlemihl, poemul însuși devine
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
la „seriosul” existenței apăsate de povara muncii. Cel ce urma să scrie un Mic manual de fericire perfectă - chiar dacă cu puțin înainte de a-și decide singur moartea! - vorbește, dacă nu întotdeauna ca un om deja fericit (ca în Colomba și Incantații, de exemplu), în orice caz în față cu un generos proiect al instaurării în lume a „duhului sărbătorii”. „Devenit magnific - scrie Paul P. Drogeanu - omul fericit nu poate să nu își transforme condiția într-un program care răspândește bucuria cu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
reînnoite”, încât relația eu/univers poate fi sugerată pregnant prin metafora „vaselor comunicante”. Primul lucru care frapează la lectura poemelor lui Ilarie Voronca este, desigur, neobișnuita densitate imagistică. Textele poetului sunt suprasaturate de imagini: „ecuatoriala floră” - cum sunt numite în Incantații -, dar și alte numeroase trimiteri la luxurianța vegetației solare, cu liane, frunzișuri, preerii etc. conturează un spațiu al profunzimii imaginative, în care nici o parcelă nu trebuie să rămână neocupată. Am văzut, pe de altă parte, cât de frecvente sunt metaforele
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
metaforică poate fi întâlnită, pe spații mai întinse ori mai reduse, și în alte volume. Un caz tipic e, bunăoară, poezia Floare a aerului zăpadă, din Plante și animale, având aceeași structură de „odă” ca „temă cu variațiuni”, pentru ca în Incantații metafora multiplă să-și extindă enorm aria de cuprindere, într-o simetrie cu experiența din Colomba. Amplificarea e aici un procedeu retoric predilect, apt să traducă starea de exaltare imnică, revărsarea preaplinului sufletesc, năzuința de „istovire” - cum ar zice Ion
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
amplificării diverselor tipuri de relație inter-obiectuală, e omolog, în linii mari, celui aplicat „imaginilor” din exemplele de mai sus. Fenomenul e caracteristic îndeosebi etapei mediane, de maximă explozie imagistică, a operei, adică poemelor cuprinse în Brățara nopților, Plante și animale, Incantații, unde „figurile elocuției prin legătură” (îndeosebi adjoncțiunea și conjuncția) sunt extrem de numeroase. Iată, de pildă, câteva „adjoncțiuni”, constând, cum se exprimă Pierre Fontanier, în „raportarea mai multor membri sau părți ale discursului la un termen comun care nu e exprimat
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
spre pământ ca spre pieptul unui bolnav, / Acei cari suferă în clipa asta sub abajurul lacrimei, / Acei cari au chemat fără răspuns lebedele din havuzul speranței, / Acei pe cari nu-i așteaptă nimeni când s-au sfârșit orele de muncă...” (Incantații. V). Ar fi fastidios să înmulțim exemplele (am putea adăuga numeroase concretizări și din seria asindetei etc.) pentru a ne convinge în ce măsură apelează Voronca la astfel de procedee retorice menite să sporească aria relațională a cuvintelor. Foarte frecventa lor utilizare
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
noi și noi aluviuni verbale. Cum am mai observat, descripția și notația „impresionistă” manifestă mereu tendințe centrifuge: tentația „demonului analogiei” este prea mare pentru ca poetul să nu-i cedeze aproape în fiecare vers. Covârșitoare în volume ca Brățara nopților sau Incantații, ea era prezentă și în mai echilibratul Ulise, chiar în unele secvențe în care „rama” tabloului rămânea încă vizibilă, precum în cea a spitalului, citată de G. Călinescu pentru a ilustra ceea ce el numea „disonanța dintre fondul franc linear și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
le generează. „E în poetica sa o abundență de elemente atât de disparate - remarca Pompiliu Constantinescu în recenzia citată - încât se poate spune că nu există figurație mai congestionată în toată lirica noastră ca în poemele sale”. În cronica la Incantații, Șerban Cioculescu îl caracterizase și el pe autor ca pe un „permanent posedat al imaginilor discontinue, proiectate în afară cu o pasionată incontinență”, notând că: „Versurile d-lui Ilarie Voronca se valorifică mai bine detașate din hățișul contextului”. La rândul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
amendate privesc - dacă le recapitulăm sumar - cu precădere „barochismul” sui generis resuscitat, după necesități proprii, de scriitura avangardei, cu bună știință „expusă contradicției” și tensiunii, deplasând în mare măsură atenția pe jocul combinatoriu (recenzentul I.I. Cantacuzino remarca deja că, în Incantații, „imaginea, izolată, devine joc”) și pe ingeniozitatea descoperirii (creării) asemănării, întemeiate, cum s-a spus, pe date accidentale și de suprafață. Ne-am putut da seama însă că o atare practică corespundea tocmai unei „logici” interne, justificată istoricește, a noilor
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
scriere a poetului în limba română. Ultima plachetă pe care trebuia s-o publice în țară cuprinde un număr de paisprezece... sonete. Cum am menționat în ediția Scrierilor sale din 1993 (v. vol. II, publicat sub titlul cărții din 1931, Incantații), pregătirea tipăririi acestor sonete fusese chiar anunțată pentru toamna anului 1934, mai întâi în revista Vremea, apoi în Credința (în iulie, respectiv în octombrie). Până la urmă, placheta n-a mai apărut, singura piesă din cuprinsul ei (Alt calendar) fiind tipărită
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
maturității, se produce și în cazul său, încurajată de dorința de a-și găsi un loc cât de cât stabil și recunoscut în literele române, într-un moment de descumpăniri intime și de tensiuni cu propriul cerc de prieteni avangardiști. Incantații-le din 1931, cu încercarea de înscriere în Societatea Scriitorilor Români, care îl va și premia, indică o asemenea tendință de disciplinare și echilibrare, reflectată în apelul la structurile oarecum mai tradiționale ale versului alexandrin și nu numai. Așa încât încadrarea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nopților, și ea se va accentua în Zodiac și mai ales în Petre Schlemihl, certificând înrudiri whitmaniene (detectabile încă în Ulise) și anunțând accentele de retorică umanitaristă din lirica de expresie franceză a poetului. Pentru a nu mai vorbi de Incantații, carte care ar putea fi revendicată aproape în egală măsură de un poet „modernist” iubitor de rafinamente muzicale, și de avangardistul militând pentru totala eliberare a imaginației și identificarea lui a scrie cu a fi. Sunt doar câteva date care
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
reprezentativă a poeziei române moderne. CUPRINS Ilarie Voronca și „starea de spirit” avangardistă Pentru o nouă „gramatică a poeziei” Momentele poeziei Începuturi Spre o poezie constructivistă O temă cu variațiuni Ulise în oraș Continuări: itinerarii nocturne „Franciscanism” liric Zodiile poemului Incantații Discursul înstrăinării și al fraternității Spre „insula-nălucă” Armuri fragile ?? Poezia prozei Configurări ale imaginarului „Miliardarul de imagini” Un poem al „sintezei moderne” . E. Lovinescu, Memorii, II, 1916-1931, Ed. „Scrisul românesc”, Craiova, 1932, pp. 178-179. . J. Monnerot, La poésie moderne et
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
193, p. 5. . D. Toma, Op. cit., p. 138. . Ibidem, pp. 130-131. . Ibidem, p. 132. . O. Șuluțiu, „Brățara nopților” de Ilarie Voronca, în Vremea, II, 1929, nr. 87, p. 2. . v. în acest sens și opinia lui I.I. Cantacuzino, referitoare la Incantații, dar adecvată și acestor pagini premergătoare: „Majoritatea poemelor sale sunt ode, adică poezii presupunînd un sentiment de exaltare, nenuanțat, abundent și excesiv, uniliniar, ceea ce va explica deci acumularea imaginilor” (I. Voronca, „Incantații”, în Viitorul, 1932, nr. 7228, p. 1). . P.
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sens și opinia lui I.I. Cantacuzino, referitoare la Incantații, dar adecvată și acestor pagini premergătoare: „Majoritatea poemelor sale sunt ode, adică poezii presupunînd un sentiment de exaltare, nenuanțat, abundent și excesiv, uniliniar, ceea ce va explica deci acumularea imaginilor” (I. Voronca, „Incantații”, în Viitorul, 1932, nr. 7228, p. 1). . P. Fontanier, Les Figures du discours, Flammarion, Paris, 1968, p. 336. . Ibidem, p. 339. . G. Călinescu, Istoria literaturii române..., E.F.R., București, 1941, pp. 782-783. . P. Constantinescu, Ilarie Voronca, „Petre Schlemihl”, în Vremea, 1933
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
339. . G. Călinescu, Istoria literaturii române..., E.F.R., București, 1941, pp. 782-783. . P. Constantinescu, Ilarie Voronca, „Petre Schlemihl”, în Vremea, 1933, nr. 273. . O. Șuluțiu, „Brățara nopților” de Ilarie Voronca, în Vremea, 1929, nr. 87, p. 2. . Ș. Cioculescu, Ilarie Voronca, „Incantații”, în Adevărul, XLIV, 1931, nr. 14.691, p. 1. . E. Gulian, Ilarie Voronca, „Incantații”, în România literară, 1932, nr. 7. . G. Călinescu, Ilarie Voronca, „Brățara nopților” în Viața literară, IV, 1929, nr. 114. . G. Călinescu, Ilarie Voronca, „Petre Schlemihl”, loc.
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Voronca, „Petre Schlemihl”, în Vremea, 1933, nr. 273. . O. Șuluțiu, „Brățara nopților” de Ilarie Voronca, în Vremea, 1929, nr. 87, p. 2. . Ș. Cioculescu, Ilarie Voronca, „Incantații”, în Adevărul, XLIV, 1931, nr. 14.691, p. 1. . E. Gulian, Ilarie Voronca, „Incantații”, în România literară, 1932, nr. 7. . G. Călinescu, Ilarie Voronca, „Brățara nopților” în Viața literară, IV, 1929, nr. 114. . G. Călinescu, Ilarie Voronca, „Petre Schlemihl”, loc. cit. . Marin Mincu, Avangarda literară românească, Ed. Minerva, București, 1983, p. 38. . Ș. Cioculescu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
s-a n]scut din uniunea dintre un înalt preot și zeița Ninsun. Epopeea vieții lui dezv]luie multe dintre valorile Sumerului antic. Textele contemporane lui nu ofer] nici o indicație c] aceast] legend] a circulat în timpul vieții sale. Textul unei incantații din acea vreme îl caracteriza drept un om care „cerceta, examina, judeca, percepea și conducea just” (Heidel, 1949). În legendă care l-a întruchipat că erou semidivin, a fost prezentat ca un tiran brutal care nu respecta drepturile omului și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în mod ilegitim însușiri constitutive ale ego-ului în marf] și „obiectualizeaz]-l pe cel]lalt” trebuie suplimentat cu o teorie politic] și social] mai general]. Criticii au dreptate s] cread] c] adepții kantianismului utilizeaz] prea des astfel de fraze drept incantații talismanice ale c]ror înțelesuri sunt evidente în mod intuitiv pentru toți. Desigur, poziția ap]rât] aici consider] urm]toarele cazuri ca fiind exemplificatoare pentru exploatare: a te folosi de alternativele limitate, de situațiile disperate și de nevoile stringențe ale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și purității. Nopțile migratoare, cea dintâi și cea mai izbutită carte, este prefațată elogios de Alexandru Paleologu, care îl raportează pe autor la Hölderlin, pe temeiul imaginării similare a unei Grecii ideale și subliniază câteva dominante ale acestei lirici: orfismul, incantația centrată asupra principiului feminin ca factor cosmogonic. Figura mamei, nostalgia apelor amniotice sunt constante ale imaginarului lui V., care îmbracă o formă imnică, de unde și situarea în apropierea Imnelor lui Ioan Alexandru. Lirismul se hrănește din viziuni extatice, din recurența
VERONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]