753 matches
-
tendință la comă sau „apsihismul” descris de P. Guiraud. 2) Delirul este o tulburare de conștiință caracterizat prin următoarele aspecte psihopatologice: - dezorientare temporo-spațială cu conservarea conștiinței de sine; - tulburări de percepție (halucinații vizuale și auditive, iluzii și pareidolii), idei delirante incoerente, tulburări de afectivitate (crize de mânie, angoasă sau extaz și euforie), agitație psihomotorie. 3) Delirul musitant este o formă gravă de delir, cu agitație limitată, mișcări carfologice, voce șoptită ca o mormăială neinteligibilă, evoluție gravă spre comă. 4) Sindromul oneiroid
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
șoptită ca o mormăială neinteligibilă, evoluție gravă spre comă. 4) Sindromul oneiroid este un complex de simptome cu o accepțiune variată constând din următoarele: - onirismul sau delirul oniric (Lasegue, Regis); - oneiroidia, diferită de onirism (Mayer-Gross) constând din confuzie cu trăiri incoerente și fantastice. S-a vorbit în unele cazuri de „oneirofrenie” și de „catatonia oneiroidă”. 5) Amenția constă în incoerența gândirii, stare de confuzie mintală, agitație dezordonată, amnezie posteritică (Meynert, Chaslin, Mayer-Gross, Jaspers). Este o stare clinică de perplexitate la care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
3) catatonia periodică. II) Schizofreniile sistematice care cuprind următoarele forme: 1) schizofreniile sistematizate simplu: a) formele catatonice: - parachinetică, - manieristă, - proschinetică, - negativistă, - cu impuls spre vorbire. b) Formele hebefrenice: - prostească, - bizară, - plată, - autistă. c) Formele paranoide: - parafrenia ipohondriacă, - parafrenia fonemică, - parafrenia incoerentă, - parafrenia fantastică, - parafrenia confabulatorie, - parafrenia expansivă. 2) Schizofreniile sistematizate combinat: a) catatoniile sistematizate combinat, b) hebefreniile sistematizate combinat, c) parafreniile sistematizate combinat. Deși este cea mai amănunțită formă de clasificare a schizofreniei, cea propusă de K. Leonhard, este destul de greoaie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Ca și în cazul formelor precedente și acest grup de psihoze cu evoluție ciclică prezintă manifestări dublu polarizate, fie către polul excitabil, fie către polul inhibat, așa cum se poate vedea în cele de mai jos. Polul excitabil Polul inhibat - gândire incoerentă cu logoree; - incoerența alegerii subiectului, digresiuni; - dificultăți tranzitorii de recunoaștere a persoanelor; - delir de interpretare; - fluctuații anxioase și euforice ale dispoziției afective de o intensitate mai scăzută decât în cazul psihozelor anxios-euforice. - inhibiția gândirii cu perplexitate; - perplexitate ideativă a semnificațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și această grupă de psihoze ciclice prezintă două categorii principale de tulburări psihopatologice, centrate pe polul hiperkinetic sau pe polul akinetic, așa cum se poate desprinde din cele de mai jos: Polul hiperkinetic Polul akinetic - creșterea mișcărilor expansive și reactive; - vorbire incoerentă și ocazională; - alternanță afectivă rapidă (ridicată-anxioasă-iritativă-depresivă); - severă distragere a atenției de la stimulii externi (distragere hiperactivă). - scăderea sau diminuarea mișcărilor expansive și reactive; - pierderea vorbirii spontane, mutism; - mișcări voluntare lente sau absente. Existența acestui grup de psihoze ciclice, precum și cel al
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu gelozia este o situație frecvent întâlnită la deliranții paranoici. Parafreniile Delimitare și caracteristici E. Kraepelin este cel care a împărțit deliranții cronici în două grupe nosologice distincte și anume: Grupa demenței precoce, sau a schizofreniei, caracterizată printr-un delir incoerent, nesistematizat tematic, cu evoluție cronică urmată de deteriorarea profundă a personalității în plan intelectual, afectiv și volitiv-comportamental. Grupa paranoiei, caracterizată prin existența unui delir net sistematizat din punct de vedere tematic, cu evoluție clinică progresivă, nehalucinator și care nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
megalomaniac, erotic sau cu temă mistică. Parafrenia confabulatorie este caracterizată din punct de vedere psihopatologic prin relatări delirante imaginare extrem de bogate ale bolnavului respectiv, la care sunt asociate prezența halucinațiilor. Parafrenia fantastică este forma clinică ce cuprinde idei delirante extravagante, incoerente, la care se asociază multiple halucinații. Referindu-se la psihozele delirante cronice, Ch. Nodet distinge trei aspecte psihopatologice principale: Delirurile cu structură paranoiacă bine sistematizate tematic, coerente, fără slăbirea notabilă a personalității bolnavului. Delirurile cu structură paranoidă, incoerente, halucinatorii, asociate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
delirante extravagante, incoerente, la care se asociază multiple halucinații. Referindu-se la psihozele delirante cronice, Ch. Nodet distinge trei aspecte psihopatologice principale: Delirurile cu structură paranoiacă bine sistematizate tematic, coerente, fără slăbirea notabilă a personalității bolnavului. Delirurile cu structură paranoidă, incoerente, halucinatorii, asociate cu o alterare profundă a personalității bolnavului. Delirurile cu structură parafrenică, cu o tematică delirantă bine sistematizată, asociată cu halucinații; adaptarea bolnavului la realitate este bună și nu se însoțește de deteriorarea personalității sale. Din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se crede preschimbat în lup. Lipemanie: termen ieșit din uz, desemnând, în trecut, melancolia sau delirurile melancolice. Logoclonie: repetarea spasmodică a unei silabe în mijlocul sau la sfârșitul cuvântului. Logoree: arta de a vorbi fără să spui nimic, flux verbal adesea incoerent și dezordonat, specific excitației maniacale. Manie: tulburare psihică autonomă caracterizată printr-o stare de excitație psihomotorie, dispoziție euforică, fugă de idei, logoree, dezinhibiție moriatică putând ajunge la forme de agitație coleroasă cu manifestări violente antisociale. Manierism: formă de expresie și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al „culturii“. Calitatea de colaborator al „Vocii“ îi dă un aer de superioritate în ochii lui Jupân Dumitrache și ai lui Nae. El reprezintă pentru ei rafinament cultural și inițiere în tainele politicii înalte. În realitate, Rică este stupid și incoerent, folosind până și în vorbirea curentă stilul publicist cel mai ieftin, cel mai convențional. De aceea celor doi li se pare firesc ca el să ajungă deputat sau chiar ministru. E la fel de firesc ca amorul lui pentru Zița, angelul radios
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
rațiunii. La țipetele Vetei, Rică Venturiano continuă cu o declarație în proză ritmată, cere mizericordie și pietate, amintindu i că ea l-a invitat la ora zece seara, la numărul 9, în strada Catilina, la semnalul cuvenit. Declarația lui este incoerentă din cauza emoției: te iubesc precum iubește sclavul lumina și orbul libertatea. Când Veta protestează, precizează împrejurările când s-au văzut întâia oară, folosindu-se de o formulă de fante cuceritor, sigur pe sine: În van te aperi. Și tu mă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Să nu-i uităm pe Dandanache și Cetățeanul turmentat, și ei instrumente expresive ale comicului de limbaj. Dar efectele cele mai puternice sunt obținute în timpul ședinței pentru alegerea candidatului; aici Farfuridi și Cațavencu schimbă replici care reprezintă mostre de exprimare incoerentă și semidoctă a unor demagogi. Referindu-se la comicul caragialian, Ion Șerdeanu afirmă: „Comicul lui Caragiale - a acestui om care a râs printre lacrimi - molipsește pe toți spectatorii care se conving că se găsesc în fața unui genial dramaturg din familia
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
umil, incorect și slugarnic, atunci când îi povestește lui Tipătescu scena arestării lui Cațavencu, zice: Curat violare de domiciliu, da’umflați-l! Sunt analizate aspectele mărginirii mintale, ticurile verbale disimulatoare de manevre și șiretlicuri, expresiile lipsite de conținut și sens, divagațiile incoerente și absurde, pleonasmele și confuziile, contradicțiile cele mai izbitoare ale gândirii logice, utilizate de Caragiale ca mijloc de satirizare a burghezo-moșierimii. Logica și cunoștințele confuze ale Conului Leonida, perorând plin de spaimă, soției, asupra revoluției, sunt exemplificate prin următorul citat
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
spuie la „Ultimile știri“. Din cercetarea logicii personajelor lui Caragiale ca mijloc de satirizare, rezultă că punctul culminant la care ajunge scriitorul este O scrisoare pierdută. Dumitru Isac găsește și aici scene de contradicții și absurdități, de fraze sonore și incoerente, expresii ale unei gândiri deformate, rupte de realitate. Isac afirmă în articolul său că rădăcinile psihologice ale gândirii logice din conduita personajelor lui Caragiale sunt adânc înfipte în orânduirea burghezo-moșierească. Din aceste rătăciri ale gândirii logice, Caragiale își face o
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
sociologia trebuie să găsească rațiunea comportamentelor lor: "Sociologia postulează că, în felul cum acționează agenții, există o rațiune (în sensul în care vorbim de rațiunea unei serii) de definit; ceea ce permite să justifice, să transforme o serie de comportamente aparent incoerente, arbitrare, într-o serie coerentă, ceva ce putem înțelege plecînd de la un principiu unic sau de la un ansamblu coerent de principii 126." Științele umane și-au însușit cu totul postulatul lui Leibniz: nimic fără rațiune (nihil est sine ratione)127
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cadru mai stabil din care să abordeze alte puteri majore, și ar putea, de asemenea, să promoveze egalitatea de statut în raport cu acestea. În prezent, identificarea de sine realistă a Chinei o încurajează să se comporte într-un mod derutant și incoerent față de puterile occidentale, care urmăresc dezvoltarea relațiilor. În același timp, dezbaterea din Occident, privind implicarea sau îngrădirea Chinei, reflectă incertitudinea legată de intențiile ei strategice (Abramowitz, 1998, p. 40; Funabashi, 1998b, p. 53). Orientarea Chinei către o identitate care îi
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cele existente deocamdată. Criza rachetelor din Strâmtoarea Taiwan din 1996 reprezintă un exemplu potrivit. Există motive întemeiate pentru a crede că în spatele acestui incident stă incoerența politicilor SUA, și nu caracterul asertiv al Chinei. Politicile SUA privind China au fost incoerente și au trimis semnale ambigue despre intențiile americane (Shinn, 1996, p. 14; Lampton, 1997, p. 1102). În consecință, SUA și-au clarificat politicile prin publicarea strategiei de implicare condiționată. Cu toate acestea, politica generală de implicare practicată de Occident rămâne
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
unor scene, dar nu și a ansamblului. Nu lipsesc versificările pe tema iubirii, cu obișnuitele invocări, suferințe și tribulații, cu visări erotice în decoruri romantice. Dar carențe importante de concepție și exprimare duc la idei și imagini poetice confuze, uneori incoerente. O viziune în genere sumbră, un patetism afectat, născut parcă dintr-o suferință generală, dintr-o permanentă insatisfacție a ființei umane, o fantezie desuet romanțioasă, trăirea ușor exacerbată tulbură logica discursului liric. B. și-a strâns schițele și povestirile în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285658_a_286987]
-
favoriza rezistența la instituționalizare și pot dezvolta norme de opoziție generând astfel inconsistență și incertitudine În proiectele de dezvoltare socială. Capitalul social implicat În rețele poate așadar bloca capitalul cultural implicat În instituții; din această inconsecvență a capitalurilor rezultă patternuri incoerente de mobilizare a acțiunii și dezvoltare socială. Rețelele sociale facilitează cooperarea socială, permițând capitalizarea resurselor sociale necesare mobilizării acțiunilor individuale și colective. Ele facilitează fluxul informațional și reduc costurile tranzacționale În schimburile dintre actori. Capitalul social astfel constituit activează resursele
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
socială Conversația socială poate fi plăcută dar irosește peste măsură timpul. Ea poate deveni chiar frustrantă dacă avem mult de lucru. În toate ocaziile, scurtăm pe cât posibil convorbirea; nu ținem ocupate liniile telefonice. Dăm răspunsuri concise la întrebări Răspunsurile lungi incoerente sunt neprofesionale, confuze și lipsite de strălucire. Dacă nu cunoaștem un răspuns, spunem ceva de genul următor: "După ce mă voi documenta mai bine voi reveni cu un răspuns corespunzător." La sfârșitul convorbirii rezumăm problemele discutate Dăm posibilitatea celui ce ne-
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
protestant (calvinist) și pe ajutorul financiar al Provinciilor Unite, legate printr-un armistițiu de 12 ani cu Spania în 1609, care urma să se încheie curând. Dar el nu putea beneficia de sprijinul cumnatului său Iacob I, a cărui politică incoerentă îndrepta Anglia către o alianță cu Spania. De fapt, Frederic al V-lea, principe tânăr, căruia îi lipseau experiența și poziția politică impuse de situație, va primi repede proba lipsei motivației, constanței și/sau a curajului tuturor celor care ar
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
gestionare a crizelor.1121 Răspunzând la întrebarea dacă Uniunea Europeană poate ocupa un loc important în evoluția procesului de pace din Orientul Mijlociu cei mai virulenți critici apreciază că interesele naționale prea puternice ale unor state membre au revelat o Uniune politică incoerenta, măcinată de frecvențe blocaje interne ale acțiunii politice unitare, toate acestea, la care se adaugă limbajul diplomatic rece al comunicatelor de presă, nu o legitimează în acest conflict intractabil. Vorbind despre rolul instituțional al Uniunii Europene, în mesajul adresat la
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
cu puști și grenade, pe când nebunii se duceau și veneau după cum li se năzărea, de la unele poziții la altele, se plimbau prin curtea interioară, printre focuri de armă, ori stăteau În picioare lângă combatanți, pironindu-i cu privirile, spunând fraze incoerente, râzând În hohote, chițcăind de spaimă când În apropiere exploda vreo bombă. Muriseră opt sau zece, dar În ziua aceea Faulques făcuse cele mai bune fotografii cu cei vii: un bătrân cu haină de pijama, gol de la talie În jos
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ale unui univers invizibil, ele se oferă privirii În toată răceala de-contextualizării lor. Ca o consecință directă, intimitatea se relevă și drept un act al distanțării, al reordonării prin contemplare de la distanță a unei sume de reflexii disparate și, deci, incoerente. Perdea de semne derutante, intimul necesită participarea celuilalt, În virtutea ironicei predestinări a reflexului contabilicesc. Paradoxal, jurnalul intim dobândește expresivitate prin anularea forțelor care alcătuiesc materia primă a confesiunii-intimitate și prin reasamblarea lor Într-un corp tensional. Această reorganizare nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
gramatical. Necunoașterea unor noțiuni elementare, datorată în parte și unei insuficiente exersări a auzului fonematic duce la o capacitate de înțelegere a mesajelor verbale formulate de adult limitată. În limbajul acestor copii se observă o relatare a povestirilor, impresiilor, adesea incoerentă, inexpresivă, fiind nevoie de numeroase întrebări de sprijin. Această imposibilitate a verbalizării duce la deficiențe ale formulării noțiunilor. Din analiza expunerilor verbale ale copiilor de 4-5 ani, acolo unde se pot realiza, se observă sărăcia vocabularului, exprimarea de multe ori
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]