701 matches
-
acestui vers, care începe dur și, pe deasupra, e prezent de șapte ori în poemul „Seară tristă”1), ca să întrebe: cum? Am făcut-o și eu, încercînd să văd care din sensurile date de dicționare pentru „barbar” i se potrivește: „străin”, „incult”, „crud”, „neuman”, „sălbatic”? Nici unul pe de-a ntregul. Cu încrederea că aș putea ajunge la nuanța pe care o exprimă aci, l-am căutat și-n poezia de dinainte de Bacovia. Primul la care l-am găsit e Asachi: „Cercetează dacă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sale au putut să pară nu numai adevărate, dar și politicoase, blajine. Negativiști, tinerii epocii vor formula altele mult mai „rele”. „în afară de unele excepțiuni putînd fi numărate pe degete - avea să scrie peste cîțiva ani Eugen Ionescu -, breasla cea mai incultă, inertă, inactuală, nepregătită dintre toate breslele o constituie, oricît pare paradoxal, profesorii și mai ales profesoarele. (...) Cancelarii întregi am văzut fără nici un profesor cult”.3) Cine stătea să judece situația în amănunt, să releve „excepțiunile”? La distanță de timp, noi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
masă, aflată la extrema inferioară a unei ierarhii valorice, înțeleasă de majoritate. Dacă lipsa unei culturi naționale duce la anarhie, conform teoriei arnoldiene, tot la anarhie duce și prezența solitară a culturii de masă, aceasta fiind pseudocultura unei clase sociale inculte, neevoluate și necivilizate. Este evident vorba de clasa muncitoare, care apare pe harta socială odată cu revoluția industrială. Interesant, Arnold nu susține cultura elitistă a aristocraților, pentru care folosește termenul de "barbari" și pe care îi vede într-un declin definitiv
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
noi arată că practica bibliomanției sau "deschiderea cărții" are audiență și în rândul celor situați în clasele superioare. Acest lucru ne îndreptățește să afirmăm că bibliomanția nu poate fi supusă unei grile de lectură reducționiste de tipul savant/popular, cult/incult, primitiv/modern. Faptele trebuie nuanțate și interpretate. Două sunt variabilele care ar putea aduce unele lămuriri cu privire la acest fenomen: cartea și preotul. 15.2. Cartea și bibliomanția Să spunem dintru început că există numeroase izvoare istorico-literare, dar și etnografice care
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ce plăcere-mi fac în exilul meu rîndurile prietenești" scria in 1906 lui P.Missir cel care gustase deja din franzoala surgunului. Autoexilul fusese plănuit (în textul cu valoare de autoportret O răutate își mărturisește intenția "să părăsească acest Orient incult și să se exileze de bună voie în Occidentul luminat") și motivat ("Am fugit din țară de proști."), așteptînd doar ocazia favorabilă (moștenirea Momuloaiei) și punctul de sprijin: "Am dat, în mine, un om celebru pentru România". Într-o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ce vrei despre mine, puțin îmi pasă. Dar să nu mă crezi prost ! Fă o excepție pentru un activist de partid, măcar o dată în viața dumitale...”. Din nou premieră : se face vorbire despre disprețul tehnicienilor, executivilor, față de politruci, considerați proști, inculți, lipsiți de o calificare serioasă. Nivelul de conflict atinge o cotă nemaiîntâlnită. Contradicția „neantagonistă”, între „bine” și „mai bine”, de bază în scenariile celor 20 de ani trecuți de la Răsună valea, e acum pe viață și pe moarte. Petrescu nu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
folclorică, își începe frecvent povestirile cu câte un proverb, uneori ține chiar o mică prelegere despre soartă, destin și om (în ziua a șasea). Deși evlavioasă, nu pregetă să atace sistemul clerical corupt (călugărul care profită de vanitatea unei femei inculte pentru a întreține relații sexuale cu aceasta - ziua a patra). Remarcabil este că, în patru din povestirile rostite de ea, le apostrofează pe femeile rele și needucate, credule și insensibile, și manifestă o îngăduință vizibilă față de cele istețe, chiar dacă sunt
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
multor opere de mare valoare - pe care are să le scrie... Dar nu! - nu va mai lucra nimic serios întro țară de mofturi, unde nu se încurajează arta și literatura adevărată. De aceea și pusese de gând să părăsească acest Orient incult și să se exileze de bună voie în Occidentul luminal - la Kecikemet. Singurul bucureștean care s-a alipit la fosta „Junime“ literară din Iași - rara avis, gâscă rară. În politică, lipsă totală de principii, totuși o extremă consecvență: votează regulat
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Era o deprindere psihică al cărei secret noi l-am uitat, dar tot atît de bună ca oricare dintre ale noastre. Noi nu avem decît visele și am uitat că a avea viziuni - practică acum lăsată pe seama oamenilor anormali sau inculți - era pe vremuri un fel de a visa mai semnificativ, mai interesant și mai disciplinat" (T.S. Eliot). Imaginea are caracter universal, este accesibilă vederii oricui. "Limbile se deosebesc între ele, dar ochii noștri văd la fel. Iar alegoria nu era
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Regele Mihai și să ne facă pe toți cei care l-am votat părtași la o mojicie cu adevărat cosmică. Ce-i drept, asemănările actualului președinte ales cu "Führer-ul nostru de mucava" din anii '40 nu sunt chiar neesențiale: apeviști, inculți, naturi patibulare, fundamental rasiste, strategi "din cuțite și pahară", de stat major, fără nicio experiență reală a frontului, patrioți de paradă, cu pulsiuni viscerale antidemocratice, dar, mai ales, naturi primitive, cazone, dominatoare, autoritariste, obișnuite să comande și să li se
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
calitative care le însoțesc, minciuna nu ocolește nici pe tineri nici pe bătrîni, nici pe femei nici pe bărbați, nici pe reprezentanții unei clase sociale nici pe ai alteia, nici pe bolnavi nici pe sănătoși, nici pe culți nici pe inculți, nici cuplurile de prieteni nici pe cele de dușmani, nici pe sadici nici pe masochiști, nici pe introvertiți nici pe extrovertiți etc. Menționînd aceste cîteva tipuri posibile de actori care joacă rolul mincinoșilor, J. A. Barnes formulează în fapt cîteva
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
efectori / instrumentali (memorie, deprinderi, priceperi, capacitate, aptitudini); relaționali (caracter, legături interpersonale); etc. • factori de natură bio-psiho-socială: constituție biologică (stare de sănătate sau de boală), vîrstă, sex; constituție psihică (echilibrat/dezechilibrat, introvertit/extrovertit etc.); grup cultural (primitiv/modern, religios/nereligios, cult/incult etc.), social-economic, de clasă socială și de profesie, grup etnic etc.; • factori de natură geo-cosmică: influențele mediului geografic (climă, zonă etc.); determinări cosmice (influența cîmpurilor galactice, a exploziilor solare, a cîmpurilor electromagnetice etc. asupra comportamentului uman, asupra stării psiho-fizice etc.
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
accentuale literare libere (indicate în Dicționar în ordinea preferinței), cu unele deosebiri față de DOOM1: !acatist/acatist, anost/anost, !antic/antic, !gingaș/gingaș, !hatman/hatman, intim/intim, !jilav/jilav, !penurie/penurie, profesor/profesor, !trafic/trafic. Unele accentuări respinse de normă sunt inculte (butelie), în timp ce altele sunt tolerabile, nereprezentând propriu-zis greșeli, ci variante livrești, mai apropiate de unul dintre etimoane, uneori cu încercarea de specializare semantică sau de domeniu (caracter, fenomen), ori accentuări mai vechi (călugăriță, doctoriță) și/sau regionale (bolnav, dușman)." (DOOM
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
gata de ziare și îndeosebi de televiziuni, precum "schimbarea strategiei de comunicare", despre care vorbește liderul grupului, în evidentă necunoștință de cauză. Unul din cele mai dramatice efecte ale globalizării este tocmai diluarea identității și a responsabilității individuale în nerozia incultă a unui grup, disimularea propriilor erori, uneori monstruoase, sub pulpana generoasă a împărtășirii unor "valori comune" de către o întreagă generație ce comunică fără opreliști, virtual, de la un capăt la altul al lumii. Morgan Sportès ne oferă un roman bastard, multiplu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
au fost îndepărtați. 3. Am aflat de la un frate de-al nostru preot că, în timp ce unii dintre prelați erau adunați într-un loc anume, auzind că Francisc predica atât păsărilor cât și oamenilor, chiar dacă era, cum bine știau, simplu și incult, îl chemară spunându-i că vor să-l asculte, pe el care uzurpa ministerul predicării, și i-au fixat o zi în care să predice înaintea lor. Atunci, un episcop renumit, prietenul său, temându-se de confuzia pe care acel
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
că împăratul fusese deja excomunicat în acea perioadă și asedia orașele Faenza și Ravenna, iar acest mizerabil stătea mereu în mijlocul armatei sale și-l sprijinea cu influența și sfaturile sale pe împărat. A dat motiv de scandal până și celor inculți și altor laici; într-adevăr, poporul obișnuit, băieții și fetele, când îi întâlneau pe frații minori pe drumurile Toscanei, după cum am auzit de sute de ori, îi luau în râs astfel: Hor attorno fratt’Helya, Ke pres’ha la mala
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
trebuia lăsată să se dezvolte normal; constituționalismul, formele de viață noi n-au fost necesare; din contra, au fost dăunătoare. Schimbările le-au făcut cei de la 1848, nu pentru că erau trebuitoare, ci ca să-și satisfacă visurile lor de utopiști ieftini, inculți, și ambițiile lor personale - pentru ca să creeze o formă socială, în care ei și ai lor să poată exploata, prin buget, avuția națională. 2 Tesauru de Monumente istorice, II, p. 193. ne zugrăvește cu durere starea țărănimii din vremea sa (1826
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
rămas 1 Opere complete, Teatru, I, p. VII. la Paris, o ! fericitule între fericiți!, iar eu m-am întors la Iași"... pe care (în Iașii în 18441) îl descrie cu dispreț ca pe un oraș "semi-oriental", fără arhitectură, fără splendoare, incult și plin de glod2, în care meritul bonjuriștilor nu e recunoscut și unde, cum zice aiurea: " Noi ă bonjuriștii î nu mai avem lege, suntem eretici, provocăm boierii la duel, mâncăm oamenii, criticăm abuzurile" etc... și, ceva mai departe: " Ce
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
moralicește - ca un furt, pentru că plagiatorii n-au conștiință că sunt vinovați că fură. Scriitorii de la începutul veacului spun adesea: "luat din alte limbi" și adesea nu spun nici atâta, pentru că cine e autorul nu prezintă nici o importanță. Pentru omul incult, cine e autorul e o întrebare fără interes; în mahala se citesc cu entuziasm Dramele Parisului, dar nimeni nu știe că sunt de Ponson du Terrail, deși numele acestuia e scris pe copertă; pe mahalagioaică o interesează cartea, subiectul, și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Franța din copilăria noastră, ne-am despărțit de un an, lung cât un secol; tu ai mai rămas la Paris, o ! fericitul între fericiți ! iar eu m-am întors la Iași", în acel Iași "semioriental", fără arhitectură, fără nici o splendoare, incult și plin de glod, unde meritul bonjuriștilor nu e recunoscut (zice el în articolul Iașii în 1844 - tot în 1844, ca și Iorgu de la Sadagura), în acel Iași unde, cum zice în alt loc, citat mai înainte: " Noi ă bonjuriștii
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de meseriaș (nu de țăran) - dintr-o clasă tânjitoare și rupt si de această clasă, și deci singur și fără atingerea lui Anteu. Replica lui Popovici-Bănățeanu, la noi, și deci în sens invers, e dată de Creangă, care (personalitate puternică; incult; preot; institutor; trăind în vremuri mai vechi decât ceilalți și deci mai ușoare, și păstrând viu în suflet imaginea vieții din Humulești dinainte de formele noi; trăind o viață de tîrgovăț fără pretenții etc.) a putut rămânea țăran, ca Slavici și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a propriului nume, cea corectă, Secheláriu, nu-i de rang și-atunci și-o sclifosește: Sechelaríu. Crezînd că, astfel, s-ar putea apropia de sonoritatea unui nume nobil: Catargiu, marele conservator, sfetnicul regelui Carol I, moldovean și el. A fi incult nu e a nu ști că Kierkegaard a scris Conceptul de ironie, ci a-ți stîlci propriul nume. Cum ar fi sunat în gura lui Creangă Moș Nichifor Coțcaríul? 17 august Cu amicul bariton, octogenar, pe bancă, sub ferestre. Trece
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în limba latină, din participiul natus al verbului nasci (nascere) care înseamnă „situația nativă a unei ființe”, un termen care, după concepția autorului nostru, se opune termenului „cultură”, dacă natura este analizată doar din punct de vedere biologic, ca „omul incult” (acest concept se apropie de viziunea lui J. J. Rousseau), și astfel se înțelege că termenul „cultură” este nepotrivit pentru a descrie omul. Omul, spre deosebire de animal, este o ființă istorică, ce se modelează pe sine spre un mod nou de
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
numai că ea nu a vrut să plece și Henri a fost nevoit să o găzduiască în continuare. Dacă tot a rămas în casa lui, Henri vrea să o cunoască pe Marie, rătăcita târfuliță, abrutizată, ce se vindea ieftin, era incultă, dar avea o minte ageră. Află, din confidențele ei, că s-a născut într-un cartier mărginaș cu vânzători ambulanți, că tatăl ei, un bețiv violent, umplea sticle cu vin într-un depozit de băuturi iar mama sa făcea trotuarul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Heliade-Rădulescu împotriva ciocoilor și a ciocoismului, dar ajunge să dea acestei caracterologii o interpretare literară cu un timbru individualizat. Ca posibilă întrupare a arivismului este ales un „slujnicar politic”, Mitică Râmătorian. Pornit pe calea ascensiunii cu orice preț, insul, vulgar, incult, dar ținând să treacă drept sensibil și citit, practică poltroneria sentimentală și o demagogie ridicolă. Este un cabotin de ilară ingeniozitate, anticipând uneori stilistica unor personaje din teatrul lui I. L. Caragiale. Bunăoară, declarația de amor a slujnicarului rezonează deplin în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]