4,930 matches
-
sute de ori pe zi. Toți dorim să provocăm o anumită reacție la cei din jur, și atunci cînd nu reușim să-i facem să ne iubească sau să ne admire, preferăm orice alt sentiment indiferenței. - Eu aș fi preferat indiferența lor, spuse Oberlus cu absolută convingere. Nu mi-ar fi păsat să trec prin viață fără ca cineva să mă bage În seamă. - Asta nu-i adevărat, Îl contrazise ea. Nimeni nu vrea să treacă prin viață fără să fie băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un copil complică lucrurile, pentru că poate m-ar fi schimbat și tu nu voiai să fiu altfel - ridică din umeri. Pentru că Îți place să ucizi... SÎnt atîtea motive! Oberlus ridică și el din umeri, dar acum mult mai deschis, și indiferența lui părea sinceră: - Poți să gîndești ce vrei, spuse. Nu-mi pasă. E mort deja, nimeni nu-l va Învia și degeaba despicăm firul În patru... E mai bine așa. Mai bine pentru toți. Ea Întîrzie să răspundă și, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
adăpost cu mare grijă și, Înșfăcînd vîslele care aparținuseră celor de-acum morți, Începu să vîslească foarte Încet, În acel ritm lent, monoton și constant pe care-l impusese din prima clipă. Portughezul Ferreira, care asistase la desfășurarea scenei cu indiferența unui somnambul, se ciuci pe banca lui ca și cum nimic din toate acelea nu ar fi avut vreo legătură cu el și adormi imediat. VÎslind fără Încetare, Oberlus o lovi ușor cu piciorul pe Carmen de Ibarra și-i porunci: - Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era vorba de Mihail și Serviciul său se aflau, cu siguranță, cei care într-un fel sau altul erau prinși în nevăzuta, dar indestructibila pînză de păianjen pe care o țeseau în liniște, cu răbdare și de cele mai multe ori cu indiferență, inspectorii mai mari sau mai mici, mărunți de tot, cei care mai mult își închipuiau că fac decît făceau. În primele săptămîni, o lună, două, poate, a fost destul de emoționant. Uneori nici nu putea dormi noaptea. Dormita. Avea mintea plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
greoi, a ridicat sprîncenele roșcovane a mirare. "Alianță? Ce fel de alianță, domnișoară? Și cu ce scop?" Domnișoara K.F. avea o expresie de gheață, nici un mușchi nu tresărea pe fața ei, ochii albaștri se făcuseră rotunzi, ceva între naivitate și indiferență, era frumoasă, n-aveai ce zice, dar o frumusețe decorativă care nu găsea nici un ecou în sufletul lui Radul Popianu și deci în sufletul nimănui. Ținea capul ușor plecat pe dreapta, gîtul întins, fără cute, pieptul nu se mișca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ori să-și fi schimbat zona de acțiune. Erau secrete care nu ademeneau pe nimeni dintre cei care știau că există. Oamenii săi erau dintre cei mai puțin curioși funcționari din lume. Foarte ușor puteai crede că este vorba de indiferență, dar nu era așa. Erau pur și simplu buni profesioniști. Îi verificase pe fiecare în parte vreme îndelungată și nici o angajare definitivă nu se făcea fără un stagiu îndelungat, în care candidatul era supus la probe minuțios pregătite. Surpriza era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
viitorului imprevizibil. Nu-i așa?" Cinstit era să recunoască. Prințul era un adevărat descendent dintr-o familie bizantină. Viclenia și priceperea în a sesiza la vreme capcanele nu le învățase, ci le avea în sînge. A ridicat din umeri a indiferență "Și ce-i cu asta?" Basarab Cantacuzino rîse iarăși, de astă dată altfel, cu totul altfel, probabil așa rîdea numai atunci cînd era singur în odaie, gîndindu-se la tertipurile care-i izbutiseră, un "hi, hi" ascuțit, neașteptat pentru trupul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nevoit să dea numeroase telefoane ca s-o facă să se întoarcă. Nu era prost. Simțea că o pierde. Sărutul ei pătimaș, care-l arunca odinioară în extaz, dispăruse. Scenele de gelozie și interminabilele mustrări pieriseră, lăsând în urmă o indiferență dureroasă. Nevasta lui își reînnoise garderoba, își schimbase pieptănătura. Unduirile timide de puștoaică deveniră, fără ca el să știe când, forme îndrăznețe de femeie. Îi privea sânii pe furiș, lipsit de curajul de a-i mângâia, de a și-i aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mâinile într-ale lui și le lipi de buze. Ea îl privi absentă, cu gândurile aiurea. Te iubesc, Luana. Știi asta, nu-i așa? Ea nu știa și nici nu mai conta, tot ce-și dorea era un copil. Sesizând indiferența ei, bărbatul își pierdu elanul. Se duse la fereastră și își afundă privirile în zarea neagră. Femeia spuse, dezamăgită: Tu nu vrei copii... Ștefan o privi dezarmat și dureros impresionat de frumusețea ei. Nu-mi doresc nimic mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
impresie plăcută asupra ei la fel ca întotdeauna. Îi dădură lacrimile văzându-și adunați, la intrare, mai toți foștii colegi de an. Familia Darie era și ea prezentă și întrebă de soțul ei. Luana strâmbă din nas. Iuliana gândi că indiferența femeii nu e de bun augur dar preferă să nu facă comentarii. Îi iubea pe amândoi, în egală măsură, dar un final nefericit al căsniciei lor îl punea în vina Luanei. Cerea prea mult și nu făcea nici o concesie. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a sânilor domnișoarei Schtac încă îl mai urmărea. Încetul cu încetul, însă, el reveni cu picioarele pe pământ și explozia de gelozie a Luanei îi arătă cât de mult îl iubea. Deveni conștient că exagerase în purtarea sa, arătase o indiferență crudă față de zbuciumul și nedreptățile cu care se confrunta soția lui și hotărî s-o ajute în căutarea unei soluții de rezolvare a acestor probleme. Intrați, din nou, într-o zonă luminoasă a drumului lor împreună, Luana speră că până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care nu credea că-l mai știa. Înnebunise? O luase razna? Vizită familia Darie și afișă o așa veselie și dezinvoltură, încât Iuliana nu bănui, măcar, că se întâmplase ceva deosebit. La serviciu se comportă cu un calm și-o indiferență dezarmante. Își salută șefa și îi zâmbi, lăsând-o cu gura căscată. Intuia că se petrece ceva neînțeles dar nu-i păsa. Simțea o poftă de mâncare teribilă și o oarecare durere de cap, căreia nu-i dădea nici o importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
salon. Ștefan nu schiță nici un gest. Continuă să vorbească, ca și cum numai el și Luana s-ar fi aflat acolo. O ținea strâns de mână, privindu-i chipul liniștit. Tânărul Noia se așteptase la o altă reacție din partea acestui individ puternic. Indiferența și detașarea pe care le afișa îl făcură să ezite. Nu suporta situațiile care-l obligau la un comportament nedemn statutului său de bărbat. O luptă corp la corp o considera mai potrivită pentru doi masculi care vânau aceeași femelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
seară să pipăie fetele și să ia biștarii, așa că... Sigur, sigur, ne mai vedem noi. Cine era? a șoptit Farah. Doamne, Johan. Te rog să nu-mi spui că umbli după prostituate. Prin Întuneric, a ridicat din umeri cu aparentă indiferență. La Întoarcere, una a ieșit din Austin și și-a Îndreptat părul care-i căzuse pe față. Brățările de la mână au clinchenit o simpatică simfonie, mașina a demarat brusc și farurile au luminat aleea. Câțiva s-au grăbit să se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-a Întors spre Rudy. — Nu-l lua În serios! Nu-s decât vorbe. știi cum sunt băr bații, veșnic la pândă după bârfă. Ziariști, n-ai ce-i face, mai cu seamă australieni! Rudy a dat din umeri cu indiferență, dar a continuat s-o privească. — Pe vremea aia mă ocupam de altceva, era cu totul diferit. L-am Întâlnit de câteva ori pe președinte În mod oficial, a Început 68 să explice Margaret, fără să știe de ce. Dădea impresia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
asta! Cei pe care Îi Întâlniseră nu erau cu mult mai În vârstă decât Adam. Din Îi explicase că erau cu toții studenți la Universitatea din Indonezia. — Ăsta-i orfanul de care v-am vorbit, și-a anunțat Din prietenii cu indiferență, de parcă ar fi spus „sundanezul“ sau „torajanul“. Adam s-a Înfuriat că nu găsea destul curaj să dea explicații și să-l corecteze În fața necunoscuților. La urma urmelor, el avea un tată! Însă Karl putea să fie mort, iar el
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
în familia Trofin, unul dintre spațiile epice de referință ale romanului: "Cît despre fetița Sidoniei, ei, bine, Fana a fost de la bun început o mediocră liniștită, nu-i auzeai nici gura. Era muncitoare în felul ei, singuratică, suportînd cu greu indiferența mamei și atmosfera neprietenoasă din casa lor, mulțumită dacă era lăsată într-un colț să respire și atîta tot, fără să mai audă chemările, Fana, du-te după borș, Fana, dă o fugă și adu pîine, Fana, cumpără-mi ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încet, își spuse, că altfel s-ar putea s-o pățesc, să mă îmbolnăvesc de-a binelea, cum mi-a prezis Maria. Ciorba părea a fi bună. Se îndopase atâtea luni cu lecturi și-și neglijase digestia cu o superioară indiferență. Stomacul i se chircise, i se pliase, i se îngrămădise sub coastă, un măr, o felioară de pâine erau pentru el un adevărat chilipir, secreta acizi și mistuia totul cu un zel desăvârșit, apoi se strângea iarăși ghem și aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
într-o dimineață, cine știe când, fața de masă dispărea în casa Elenei, pe furiș, fără nici un comentariu: Am fost la Elena. Este bine sau nu este bine. Nu spunea nimic, nici o vorbă. În sinea ei poate mama le reproșa indiferența sau voia să știe cât îi rabdă inima să ignore existența Elenei, s-o alunge din suflet, din viața lor de zi cu zi. Ori poate nu voia să stârnească mânia bărbatului, nu voia să provoace vorbe de ocară era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poate nu le-ar fi putut trage din străfundurile creierului niciodată dacă nu ar fi stârnit de profesor să gândească. Câte creiere nu-și risipesc potențialul din lipsa unui imbold extern sau intern? Câte idei rămân nenăscute din pricina comodității, a indiferenței? Marcu avea nevoie de prezența profesorului, acesta fiind un catalizator misterios care-i angrena mecanismele înțepenite ale celulei nervoase. Din când în când simțea nevoia să se ducă la Alexe, dorința aceasta devenise un viciu și ca orice viciu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
una dintre tinere adresându-se colegului ei: Iar s-a căpătat cu ceva, doamna spală blide. Bătrâna primi savarina fără să zică nimic, abia dacă-și săltă pleoapele din farfuria pe care tocmai o golea, o trată cu o superioară indiferență. Poate faptul că luase masa în picioare, poate episodul cu bătrâna, ceva o indispuse pe Carmina. Își simțea abdomenul uriaș, balansându-se dizgrațios între oasele bazinului deși imaginea ei reflectată în vitrine îi infirma senzația.. Slăbise, avea încheieturile fragile, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
greu și-ar fi putut imagina chinurile interioare ce-l măcinau. Cât despre fetița Sidoniei, ei, bine, Fana a fost de la bun început o mediocră liniștită, nu-i auzeai nici gura. Era muncitoare în felul ei, singuratică, suportând cu greu indiferența mamei și atmosfera neprietenoasă din casa lor, mulțumită dacă era lăsată într-un colț să respire, să respire și atâta tot, fără să mai audă chemările, Fana, du-te după borș, Fana, dă o fugă și adu pâine, Fana, cumpără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pentru că relua la aceeași intensitate o stare de tensiune, ce trebuia să se fi tocit de mult. Uite și la Ovidiu, continuă ea în gând, pe el nimic nu-l poate atinge, nimic nu-l poate clinti din superba lui indiferență. Îi privi părul cânepiu, tuns după ultima modă, pieptănat într-o parte, cu firele bine ticluite la tâmple, orientate spre ceafă, îi privi ochii de culoarea mierii. El îi prinse privirea și pentru o clipă păru să coopereze cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Sidoniei. Ea zâmbi în timp ce-și spăla lenjeria de corp. Nu-i plăcuse niciodată să fie o scorpie, să-i persecute pe cei din jur cu toanele ei privitoare la curățenie. La ei în casă domnea un fel de indiferență, fiecare făcea cam ce avea chef să facă și în jur, pe obiectele casnice, pe mobile, peste tot se așternea evident comoditatea delăsării. De aceea Sidonia era acum în criză de timp, ar fi fost greu să acopere într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o altă fire, erau reci, distanți, aveau un mod automat de a percepe exteriorul fără să se implice, fără să fie nevoie de nuanțări afective, fără să folosească dogoarea sufletului, ei moșteniseră ceva din glacialitatea tatălui lor, un soi de indiferență superioară, un fel de a privi înainte sau în sus, niciodată înapoi ori în părți. Bărbatul ei era ca un aisberg, ea ca o torță și totuși viețuiseră împreună, fără ca unul să-l poată învinge pe celălalt, poate. Mutual, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]