3,194 matches
-
să nu fiu crezut că n-am nimic de divulgat și să plătesc pentru un Închipuit refuz de a colabora cu sechestratorii. Morala: moartea nu este doar Înspăimântătoare, dureroasă, absurdă, mai poate fi și ironică, uneori. Iar când are cruzimea indiferentă să-și exerseze spiritul ludic pe seama ta, nu-ți mai rămâne decât soluția abandonului În brațele unui somn adânc și consolator. Mai ales când poate fi ultimul. Am ajuns la această filozofie ieftină și fatalistă spre dimineață. În cele câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lăsat de capul lor să se descurce și să se manifeste În deplină libertate. Esența experimentului rezidă tocmai În această absolută libertate de evoluție. Soarta omenirii de grad secund care suntem nu-i interesează câtuși de puțin, le este perfect indiferentă. Vor doar să știe, atât și nimic mai mult. Modalitatea de a afla ceea ce Îi interesează este condiționată de poziția total non-intervenționistă pe care au adoptat-o. Puteți să mă acuzați de blasfemie, dar atitudinea lor nu diferă cu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
greu să mă pronunț asupra motivului pentru care nu s-a stabilit Între ei o relație apropiată. Cred că nici ai mei - despre tata și despre bunicul vorbesc -, nici mătușa n-au avut reciproc sentimentul familiei, s-au simțit străini, indiferenți. Poate fiindcă Noel nu dăduse ani de-a rândul nici un semn de viață, poate fiindcă cei din România nu vruseseră să-și complice viața (până la prăbușirea comunismului aveau să mai treacă douăzeci și ceva de ani), poate fiindcă așa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
simte confortabil În propriul prezent și acest fapt Îi poate greva, parțial, evaluările. Dar, de regulă, asta se Întâmplă atunci când există o implicare subiectivă a observatorului În dialectica evenimentelor, nu Însă și când ele Îi rămân exterioare, ca să nu spun indiferente. Dumneavoastră aveți, probabil, ca orice om, un număr oarecare de defecte; sigur Însă aveți o mare calitate: neutralitatea activă vizavi de ceea ce vă intră În aria de preocupări profesionale, o anumită detașare În raport cu obiectul de studiu. Credeți-mă, lucrările semnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
oarecari conexiuni. I-am sugerat Evelinei să facă la fel. În definitiv, aparțineam amândoi generației care Învățase tot, inclusiv limbile străine, preponderent cu ochii, nu cu urechile. Așadar: RĂZBOIUL SCHIMBĂ ORDINEA LUMII. CHEIA ESTE ALEXANDRU CEL MARE. Eveline mă urmărea indiferentă. În lipsă de ceva mai bun, probabil, când am terminat, a luat și ea un pix Între degete și a Început să caligrafieze textulețul cu o Încetineală iritantă. Desena apăsat fiecare literă, atentă și concentrată, temându-se parcă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de elicopter nu se înfruntase vreodată. După părerea lui, Yves Clos se schimbase mult în ultimele zile. După aproape douăzeci de ani de colaborare entuziastă chiar și în cele mai grele împrejurări, pentru prima oară îl vedea pe tovarășul său indiferent și sceptic, ca și cum dintr-odată paharul răbdării se umpluse ochi și începuse să nu-i mai pese de ceea ce se întâmpla cu raliul și cu cei ce luau parte la el. Și adevărul e că avea dreptate să se plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
acolo mai bine de o oră. Dar totul era de prisos; și în cel mai adânc ungher al ființei sale știa că până și piatra de care se sprijinea ar putea ajunge să fie mai umană decât cei trei asasini indiferenți. Nici măcar nu plângea. Nici măcar nu-și blestema soarta și nici nu se lamenta pentru că săvârșise absurda și copilăreasca greșeală care-l adusese în situația de a-și sfârși viața într-un mod atât de tragic. Nu trebuia să scormonească prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
După teoriile astea ar Însemna că ghilotina și lagărele de exterminare să fie mereu reactualizate. Nu, prefer o pasivitate absolută, mi se pare oricum mai pașnică. Și apoi am impresia că uiți un lucru - indiferența nu este neutralitate. Stoicii sînt indiferenți, nu neutri, parcă așa spunea Noica. Păstrînd proporțiile, iată, sînt și eu indiferent În fața alternativei pentru că am credința că tot ce se Întîmplă În ultimă instanță e spre bine. — Păi, domnule, față de somnul matale suveran, claustrarea mea e... — Hai s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
legate cu panglici colorate mă izbea lipsa oricărui miros. De fiecare dată mă bucuram frenetic, Îmi plăceau aceste lucruri pure, neîncepute, pînă cînd prindeau mirosul meu, luau forma mea, Îmi păstrau amintirea. De Îndată ce mă recunoșteam În obiecte, ele Îmi deveneau indiferente. Învechirea lucrurilor Începe cu terminarea transferului nostru În ele. Acest proces seamănă perfect cu iubirea. Darurile pe care le primim acum sînt cu totul altfel. Nu mai au mărci și nume de firme și etichete, nu mai au nici ambalaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care visează să-și spînzure pisica, două cumetre așezate alături visînd fiecare gospodăria celeilalte, un bărbat cu barbă Înghiontit de trei proaspăt bărbieriți, o femeie borțoasă care vorbește ungurește și cei de pe scaune se fac că nu o văd... fețe indiferente, absente, acoperind o frică ce se zbate ca o maimuță turbată În cușcă, oameni urmăriți alergînd Înlăuntrul lor besmetici, lovindu-se de gratiile coastelor, sîngerînd acolo și urlînd Înfundat, fiecare călău e victima altui călău și aceeași mască mortuară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
altceva decât să mă pregătesc ca pentru o singură după-amiază să fiu perfectă. Fără drept de apel. Nu mi-am păstrat fecioria. Mai degrabă a rămas ca supliment, pentru final. Iar acum asta n-a fost varianta tulburătoare, ci aceea indiferentă. Seara mi-am notat în carnet: M-AM FUTUT. Ia-o ca atare. Omul acesta a apărut la moartea lui Artúr. Avea hârtie cum că acum el moștenește. Că era fiul lui. Noroc că nu se vede! A trăit ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Pe măsură ce aparatul se apropie de el printr-un trav lateral, vedem ce anume este acest altceva. Copilul e nebun de legat. Pe ușa camerei intră brusc bunica lui Ionel, Titi, 60, ce poartă cu sine un coșuleț cu prăjituri. Aproape indiferentă la importanța momentului și martoră involuntară a inactivității copilăriei unui personaj ce va schimba cursul istoriei, Titi reușește să facă o gălăgie infernală. - Să-ți dea bunica prăjiturele? întreabă ea, urlând înfiorător. Băiatul este brusc teribil de dezgustat. Cuvintele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe mine, un om cinstit, exact același simțământ de jignire amară m-ar fi oprit de la o explicație înjositoare în fața ei. În schimb, mi-ar fi fost foarte ușor să fac acest lucru în fața oricărei altei femei care-mi este indiferentă. Cu acest prilej, am înțeles clar și pentru prima dată că până și cel mai ticălos om are sentimente, sentimente de mândrie sălbatică. Că orice om pretinde în iubire o reciprocitate care n-are nevoie de cuvinte, suferința singurătății amare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
el. În lumea aceasta amestecată, în care se pomenise fără voia lui, nu prea știa ce să facă, cum să acționeze. Era la discreția a două personaje enigmatice, a unei entități malefice prin esență și a unor zei, care priveau indiferenți. Unde mai pui că, pe nepusă masă, aceste ființe supreme, în măsura în care chiar existau cu adevărat, se hotărâseră subit să renunțe la contemplație și să intervină direct. Dacă acum, bunele intenții ale Ilenei nu le mai punea la îndoială, în privința paznicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
altceva nu-și dorește mai mult în viață. Îmbătați de pasiune, nici unul dintre ei nu-l observase pe Calistrat ascuns în umbra copacilor. Bătrânul, zâmbind în colțul gurii, se retrăsese pierzându-se apoi în pădure. Se căsătoriseră foarte repede, rămânând indiferenți la protes tele părinților miresei care se plângeau că nu au timp pentru pregă tirile necesare unui asemenea eveniment. Lui Cristian i se păruse că la nuntă venise toată suflarea din Baia de Sus. Numai Calistrat nu fusese de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o facă. Vorbele i se opreau în gât și gândurile îi fugeau în altă parte. Avusese o revelație în anii ce se scurseseră de atunci. Ileana spusese întotdeauna că zeilor nu le pasă. Lumea în care trăiau oamenii le era indiferentă. Ei nu făceau nimic altceva decât să contemple frumusețea din jur. Ei bine, se pare că nu era chiar așa. Probabil că atunci când mersul firii era pus în pericol, se îngrijeau să așeze din nou lucrurile pe făgașul normal. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și stacojii Înaintînd dinspre fundul coridorului. Pisicile Bernardei mă cunoșteau prea bine și Îmi tolerau prezența. M-au Înconjurat, mieunînd suav, iar cînd și-au dat seama că hainele mele Îmbibate de ploaie nu degajau căldura dorită, m-au abandonat indiferente. Camera Clarei era situată În celălalt capăt al apartamentului, lîngă bibliotecă și sala de muzică. Pașii invizibili ai pisicilor mă urmau de-a lungul coridorului, În expectativă. În semiîntunericul intermitent al furtunii, apartamentul lui Barceló mi se părea cavernos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mai bine situați și mai mondializați vor rezista acestui ritm al înnoirii. Durata de viață a imobilelor și a caselor va fi și ea din ce în ce mai scurtă. Acționarii marilor societăți vor deveni tot mai volatili, mai capricioși, mai incorecți și mai indiferenți față de exigențele pe termen lung ale întreprinderilor în care investesc, fiind preocupați doar de avantajele imediate pe care le pot obține. Bancherii vor cere ca întreprinderile să le furnizeze situații contabile la intervale de timp tot mai scurte. Cadrele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
electoral, îl informă pe ginerele abătut că fiica sa avea să vină doar pe seară, A spus că se gândea să se ducă la cinema, adăugase cu cruzime, veniră părinții locțiitorului președintelui, veniră alții care nu aparțineau acestor familii, intrau indiferenți, ieșeau indiferenți, ambianța se animă puțin abia când se iviră doi politicieni din p.d.d. și, câteva minute după aceea, unul din p.d.c., ca prin farmec o cameră de televiziune apărută din neant luă imagini și se întoarse în neant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
informă pe ginerele abătut că fiica sa avea să vină doar pe seară, A spus că se gândea să se ducă la cinema, adăugase cu cruzime, veniră părinții locțiitorului președintelui, veniră alții care nu aparțineau acestor familii, intrau indiferenți, ieșeau indiferenți, ambianța se animă puțin abia când se iviră doi politicieni din p.d.d. și, câteva minute după aceea, unul din p.d.c., ca prin farmec o cameră de televiziune apărută din neant luă imagini și se întoarse în neant, un ziarist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mai mult, cu un strop de forță în plus, cu siguranță am vedea apărând valkirii călărind cu eroi pe crupă. Apoi, dispărând în depărtare, distanțându-se, imnul luă drapelul cu el sau drapelul luă imnul cu el, ordinea factorilor este indiferentă, și atunci șeful statului îi apăru poporului în spatele unui birou, așezat, cu ochii severi, ficși pe prompter. La dreapta lui, pus în poziție verticală, drapelul, nu celălalt, acesta de interior, făcea discret falduri. Președintele își împleti degetele, poate pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
stau de obicei figurile îi aparține, este cea dintotdeauna, doar puțin mai îngrijorată ca de obicei, așa cum se observă după ridurile de pe frunte. Unii îl recunosc, dar sunt puțini cei care îl salută. Nu trebuie să se creadă însă că indiferenți sau ostili sunt numai aceia care au votat de la bun început în alb și, ca urmare, ar vedea în el un adversar, nu sunt puțini nici cei care au votat cu propriul lui partid și cu partidul de centru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
va reuși cu asta, va căuta alta și alta, și alta, și atâtea câte vor fi necesare până când va nimeri definitiv sau până când cei pe care dorește să-i convingă de meritele lui vor sfârși prin a deveni, din cauza repetării, indiferenți la metodele și procedeele folosite. Și într-un caz și în altul, va exista câștig din start. Datorită șperaclului divagărilor, somnul reușise să deschidă o ușă, să se furișeze pe un coridor și apoi să-l facă pe comisar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nici un răspuns: Până și cele mai puțin semnificative dintre operele lui Strickland sugerează o personalitate stranie, chinuită și complexă. Și cu siguranță că tocmai aceasta îi împiedică până și pe aceia cărora nu le plac tablourile lui să se arate indiferenți față de ele. Tocmai aceasta a stârnit atâta curiozitate și interes pentru viața și persoana lui. Abia patru ani după moartea lui Strickland a scris Maurice Huret articolul acela din revista Mercure de France care l-a salvat pe pictorul necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de grație domestică. Îți amintește de un râușor molcom care șerpuiește blând printre pășuni verzi, umbrit de copaci frumoși până când, în cele din urmă, se varsă în marea imensă. Dar marea e atât de calmă, atât de tăcută, atât de indiferentă încât deodată te tulbură o vagă neliniște. Poate că doar o ciudățenie a caracterului - ce se manifesta puternic încă de pe atunci - mă făcea să simt ceva în neregulă într-o asemenea existență împărtășită de marea majoritate a oamenilor. Îi recunoșteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]