2,142 matches
-
deosebit de "atent" în a nu exprima, în cadrul interacțiunilor sociale, emoții negative. Similar, apare tendința de a nu recunoaște aceste emoții negative la "celălalt". în contrast cu situația Japoniei se află Statele Unite ale Americii, care constituie în majoritatea cercetărilor interculturale polul simbolic al individualismului. Aici, constituind un indiciu al unei comunicări sociale permisive, exprimarea și percepția emoțiilor, fie ele și negative, este încurajată implicit. în același set de experimente, s-a remarcat că, în cadrul eșantioanelor japoneze, "judecătorii" sau "evaluatorii" care sînt puși să examineze
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
unor culturi naționale diferite se exteriorizează în fața autorității. Autorii au constatat că reacțiile verbale și nonverbale ca indicatori ai exteriorizării unor emoții cu tonalități diverse în interacțiune cu o autoritate simbolică sînt semnificativ mai puternice în culturile naționale cu un individualism crescut. Tot astfel, M. Argyle și colaboratorii (1986) au observat că regulile care restrîng exprimarea socială a "supărării" și a "nefericirii" au parte de o susținere socială implicită mai consistentă în țări precum Japonia și Hong-Kong (unde colectivismul este crescut
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
au observat că regulile care restrîng exprimarea socială a "supărării" și a "nefericirii" au parte de o susținere socială implicită mai consistentă în țări precum Japonia și Hong-Kong (unde colectivismul este crescut), decît în Italia și Marea Britanie (regiuni cu un individualism ridicat). Așadar, culturile naționale individualiste și cu o distanță mică față de putere sînt mai expresive din punctul de vedere al exteriorizării emoțiilor, căci în aceste culturi întîlnim o nevoie sporită de informații sociale valide, care ghidează reacțiile față de "celălalt". în
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
valorile independente. Asemenea descrieri realizate în urma validării chestionarului specific creează condițiile pentru testarea viitoare a unei relații subliniate deja: introversiunea corelează pozitiv cu interdependența (la nivel interindividual) și cu colectivismul (la nivel social), după cum extraversia corelează pozitiv cu independența și individualismul. O altă structură sintetică a personalității a fost testată intercultural de către R. McCrae și P. Costa (1987, 1996) în cadrul așa-numitului model Big Five, iar diferitele trăsături valorificate în cercetările anterioare au fost reduse la cinci dimensiuni majore ale personalității
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
asiatice și africane sînt predominant introvertiți, tradiționaliști și conformiști. Subiecții din culturile "occidentale" (Europa, America de Nord) au o distanță față de putere mai scăzută (conform modelului Hofstede, de exemplu, ei resping în mai mare măsură statutul și ierarhiile) și mai degrabă potențează individualismul (de exemplu, interesul propriu este superior interesului grupului). Totodată, se poate înregistra o tendință (p < 0,10) pentru culturile "occidentale" de a favoriza valorile postmaterialiste (din modelul Inglehart), precum actualizarea de sine. De asemenea, subiecții din aceste culturi au o
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
de acest gen drept inacceptabil, ineficient și imoral, și îl sancționau simbolic drastic pe "un asemenea șef". într-o altă cercetare de amploare derulată pe 52 de culturi naționale, victimizarea femeilor era negativ corelată cu egalitatea de gen și cu individualismul și pozitiv cu intensitatea atitudinilor sexiste și acordul tacit pentru "corecțiile corporale aplicate femeilor" (Archer, 2006). O temă studiată de psihologi a fost și cea legată de modul prin care agresiunea poate fi suprimată. J. Leyens și colaboratorii (1999) au
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
oamenilor de a fi gata să sară în ajutorul semenilor lor. Nu întîmplător, clasa de mijloc formează majoritatea sociologică în țările "occidentale", ceea ce constituie o premisă încurajatoare în favoarea comportamentului prosocial. Totodată, dimensiunile culturale pot anticipa intensitatea ajutorării, scorurile mari la individualism fiind, în general, însoțite de scoruri mai reduse la suportul acordat "celuilalt" (Triandis, 1995). Cum se poate remarca, aceste tendințe dintre care unele sînt contradictorii indică o multitudine de determinări asupra comportamentului prosocial, în fiecare caz impunîndu-se luarea în considerare
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
impune cetățenilor un comportament individualist, care constă în atingerea predilectă a propriilor scopuri și în ignorarea nevoilor "celuilalt". în ceea ce privește identificarea caracteristicilor socioculturale legate de comportamentul de ajutorare, alături de forță economică, singura variabilă care mai proba corelații semnificative era gradul de individualism propriu fiecărui oraș în parte, constatîndu-se cum individualismul crescut inhibă tendința de ajutorare. Alți parametri studiați (numărul de locuitori ai orașului, respectiv viteza relativă de deplasare a subiectului în oraș) nu au corelat semnificativ cu scorul comportamentului de ajutorare. Ipoteza
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
atingerea predilectă a propriilor scopuri și în ignorarea nevoilor "celuilalt". în ceea ce privește identificarea caracteristicilor socioculturale legate de comportamentul de ajutorare, alături de forță economică, singura variabilă care mai proba corelații semnificative era gradul de individualism propriu fiecărui oraș în parte, constatîndu-se cum individualismul crescut inhibă tendința de ajutorare. Alți parametri studiați (numărul de locuitori ai orașului, respectiv viteza relativă de deplasare a subiectului în oraș) nu au corelat semnificativ cu scorul comportamentului de ajutorare. Ipoteza cea mai eficace testată în ultimii ani dovedește
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
studiu evidențiază că, într-un context colectivist, interacțiunile mamă copil sînt mai degrabă armonioase și cooperante. Un alt studiu tematic semnificativ a fost realizat de către C. Pilgrim și A. Rueda Riedle (2003), care a căutat să exploreze bazele culturale ale individualismului și colectivismului prin surprinderea comportamentului prosocial în două societăți considerate opuse din acest punct de vedere, anume cea columbiană (socotită tipic colectivistă) și cea nord-americană (tipic individualistă). Subiecții angrenați au fost 202 copii cu vîrsta medie de șapte ani, din
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
autismului social, dintr-o "biologie socială", printr-o "moștenire" transgenerațională a unui set de atitudini fundamentale și orientări valorice ale personalității, asumate tacit de către "țesutul societății", care cuprinde persoana "bolnavă" (în cazul nostru, simptomatologia cuprinde încredere interpersonală și instituțională deficientă, individualism autarhic, valori asistențiale, conservatorism, fatalism și dezangajare). Așadar, boala nu este individuală, ci rezultă din internalizarea unui set de prescripții comportamentale inhibante pentru inițiativele ce îndeamnă la asumarea pe scena socială a unor roluri active și responsabile și care, dacă
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
registre ale comportamentului social, după cum urmează (vezi figura 1). Așa cum sugerează modelul evocat, "universalul" este mai evident pentru aspectele psihofiziologice și perceptive ale comportamentului; în schimb, variațiile culturale influențează în mai mare măsură aria personalității și registrul relațional. Oricum, polaritatea individualism vs colectivism s-a dovedit a întreține cel mai fertil set de concepte la nivel social, cu corespondentele lor interindividuale independență vs interdependență, iar examinarea și valorificarea multiplelor interrelații între aceste perechi conceptuale și diversele registre ale personalității vor constitui
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
acoperământul lui și călăuzește activitățile omenești în sensul finalității supranaturale, raportul acesta e considerat în mod foarte evaziv și șovăielnic. El nu are, cum avem noi, îndreptarul acestei simbioze în cultul ortodox consacrat de doctrină și existent în tradiția veacurilor. Individualismul protestant, prin învățătura rătăcită despre sola fide, dezmembrând pe om din comunitatea Bisericii, îl izolează totdeodată de societate. Faptele neavând în lucrarea mântuitoare rolul pe care îl accentuează cu atâta tărie ortodoxia, este evident ca și faptele de cultură să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lui Dumnezeu în creativismul pur omenesc(Nikolai Berdiaev: Der Sinn der Geschichle. pag. 183). Dacă izvorul și idealul culturii creștine e Dumnezeu, secularizarea ci înseamnă că omul îi devine singur izvor și ideal. Antropocentrismul acesta se numește, cu alt termen, individualism. Omul nu există decât ca noțiune abstractă. În concret există oameni, ca indivizi deosebiți. Și când zicem: omul devine măsura lucrurilor, exprimăm de fapt principiul anarhiei, ce domină cultura și viața modernă. Autonomia culturii, adică anarhizarea ei. Căci nu există
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
am văzut că această unitate spirituală, a cărei expresie sensibilă cu stilul, o dă disciplina Bisericii. Dogma universală își pune pecetia pe stilul istoric. Cultura modernă însă se găsește în imposibilitatea de a crea un stil din moment ce e dominată de individualism. În ea putem descoperi cel mult un stil personal, ca expresie a personalității creatoare. în această privință, filosofia ne servește exemplul cel mai izbitor. Așezată pe baze autonome, o filosofie nu există, ci atâtea sisteme contradictorii câți cugetători le alcătuiesc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
trăit consecvent cu a sa. Seneca s-a sinucis practicându-și principiile. Nici un filosof modern nu consecvent cu principiile pe care le afirmă, în frunte cu Schopenhauer, care nu s-a sinucis de dragul Nirvanei filosofate atât de seducător. Dominată de individualism, adică autonomă, filosofia modernă este imaginea tragică a inteligenței îngrădite în propriile sale margini. Sub aspectul unei uluitoare eflorescente, pornite dintr-o neistovită sete de creație, cultura modernă reprezintă o fază de decadență. Din mijlocul ei se ridică glasurile care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
al lui Tolstoi, un stil al lui Wagner, un stil al lui Eminescu și așa mai departe. Stilul personal e alcătuit din proprietățile specifice, care despart o personalitate creatoare de alta și evidențierea lui se leagă în special de concepția individualismului modern. Există, mai departe, un stil colectiv epocal, care constă din totalitatea notelor comune ce apropie creațiile, dincolo de stilul individual, care le desparte. Renașterea e prin excelență epoca individualismului creator, dar peste notele specifice de la artist la artist, se pot
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de alta și evidențierea lui se leagă în special de concepția individualismului modern. Există, mai departe, un stil colectiv epocal, care constă din totalitatea notelor comune ce apropie creațiile, dincolo de stilul individual, care le desparte. Renașterea e prin excelență epoca individualismului creator, dar peste notele specifice de la artist la artist, se pot lămuri o sumă de trăsături oarecum comune, ce ne îngăduie să vorbim de un stil al Renașterii. Deasupra acestor stiluri, există însă altele de proporții care depășesc atât personalitatea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
măștilor pentru a-i provoca pe ceilalți. (Imbăruș Patricia) Nu trebuie să mergi la carnaval ca să porți mască. (Liliana Negrilă) Astăzi am aflat că o mască poate fi folosită pentru a influența alți oameni și că o mască poate sublinia individualismul. (Frenț Simon) De cele mai multe ori, masca este invizibilă. (Ciocan Andra) Că o avem toți, o folosim, ne ajută sau nu, dispunem de ea și o avem din naștere toată viața. (Andreea) Că doar ascunde ceva ce nu are așa de
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
cunoscute: cel al lui Hofstede (1991) și cel al lui Trompenaars și Hampden-Turner (1997). Făcând o sinteză a celor două modele, cele mai importante aspecte care diferențiază culturile naționale par să fie: - universalism (relații bazate pe reguli) versus relații personale; - individualism versus colectivism (apartenența la grup); - dimensiunea temporală: culturi orientate către trecut (apreciază stabilitatea) sau culturi orientate către viitor (apreciază schimbarea). • Structura de conducere a corporației. Tipul primar de organizare este cel funcțional, în care fiecare dintre departamentele firmei realizează o
[Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
proprie pe calea modernității întrucât experiența istoriei a demonstrat clar importanța contextelor istorice, a valorilor culturale, a spiritualității religioase. Max Weber a demonstrat această idee cu un secol în urmă prin afirmarea rolului eticii protestante în edificarea spiritului capitalist. Principiul individualismului protestant s-a dovedit a fi în contradicție cu mentalitatea românească. Spațiul public exprimă exact această specificitate, iar el funcționează într-un cadru național și de aceea nu se poate substitui altor spații publice naționale. În România spațiul public dă
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
tip de deplasare a populației frecvent întâlnit până în anul 1990, efecte asupra familiei pot fi considerate apariția unor dificultăți de adaptare la modul de viață urban (Voinea, 2005, 212), adică adaptarea la un mod de viață caracterizat prin mai mult individualism, diferențe morale și spirituale față de sat, alte modele de relaționare cu copiii etc. Migrația de la sat la oraș, intensă până în 1989, a avut și poate avea încă drept rezultat și o slăbire a practicilor religioase. E. Stănciulescu (2002, 316) sesizează
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
legal uniunilor heteroși homosexuale). În opinia autorului, apariția, extinderea și îmbogățirea reglementărilor ce cuprind astfel de documente constituie un argument că‚ instituția căsătoriei va supraviețui, chiar dacă ea va suferi transformări. Migrație și devianță socială Aglomerare, supraaglomerare, modernizare, libertate de acțiune, individualism, sărăcie, nevoi, schimbare, agresivitate, violență, conflicte, teama de criminalitate... sunt termenii ce pot fi considerați atributele a două noțiuni: mediu urban și devianța socială. Fiecare dintre aceste atribute se afirmă cu o intensitate mai mare sau mai mică, în diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
care le este comun. 4.2 Anii fericirii active a adultului Anii care urmează sunt anii vârstei adulte. Este anotimpul căutării existențiale în care fericirea se unește cu realizarea acelor multe proiecte pastorale și comunitare, dar și cu oboseala unui individualism din ce în ce mai evident, sau cu frica de a nu se simți capabili în fața provocărilor vieții. Este timpul în care persoana nu numai că „dă naștere” unor lucruri noi, dar și timpul în care ea se îngrijește de ceea ce a produs, având
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
organicismul, colectivismul și naționalismul autarhic. De pe pozițiile ortodoxismului, Ionescu denunța cu violență orientarea democratică și cosmopolită a luminării și a liberalismului occidental. Pentru ca rezultate să fie obținute ar trebui ca în același timp lupta aceasta antimasonică să fie purtată împotriva individualismului liberal, a scientismului, a cartezianismului și kantianismului, a democrației, a monarhiei constituționale și republicanismului (care structural sunt aproape același lucru), a socialismului, a protestantismului religios de toate formele, dar și a galicanismului catolic, a misticii individualiste de la Fericitul Augustin până la
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]