1,875 matches
-
lume pe care o poți câștiga numai dacă îi treci „pragul” și îi primești binețea și binecuvântarea, căci nimic nu există în afara sufletului uman. Că în Bucovina sufletul uman se împletește în mod fericit și armonios cu natura este acel inefabil mister care dă demnitate suverană acestor locuri. Sigur, autorului nu-i scapă să descrie, cu lux de amănunte, câte ceva despre tehnica cioplitului lemnului, auzită de la meșterul popular Ioan Grămadă, despre tehnica încondeiatului ouălor de la artista Letiția Orșivschi, despre tehnica olarilor
LA CURŢILE DORULUI... BUCOVINEAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 563 din 16 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366764_a_368093]
-
latinității, Luca ajunsese în final un dezrădăcinat al sorții, un drum fără cale în căutarea propriului său destin completamente incert. Acasă, în România, nu-l mai aștepta de multă vreme nimeni. În Spania, nici atât. Părinții îi fuseseră luați de vârtejul inefabil al morții, iar de ziduri goale, lipsite de sufletul din dinăuntru, era, din păcate, sătul. Se izbea de ele orișiunde-și întorcea capul și nu le simțea deloc răsuflarea caldă și unică a vieții. Nu avea nici pentru ce și
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
Răpan vine în literatură din Câmpia Deliormanului, loc magic de unde își trag obârșiile și Gala Galaction, Miron Radu Paraschivescu, Marin Preda și Zaharia Stancu. Prezența sa pe cerul Poeziei a fost și este marcată, azimutal, de atracția către fior și inefabil, preocupat, ca și predecesorii săi, să-și exprime la modul sublim trăirile afective, profundul inimii și grația ideilor. Cuvântul îi este univers, iar poezia îi este credință: „Poetul însuși pășește cu teamă pe treptele Cuvântului! Cu vipera durerii la șold
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
e o stare! Fiecare scrie după legile sufletului său! Dumnezeu îți dă și alte încercări, te pune la probe dacă rămâi în curtea Poeziei și nu te răzgândești sau nu trădezi. Ținta e aceeași. Deși este atât de nevăzută, nepipăită, inefabilă! Nimeni nu a pus mâna pe inima Poeziei! Nimeni nu a văzut-o la față! La un poet ca, de exemplu, Mario de Andrade, conținutul, forma, expresivitatea lingvistică și cuvântul, cu toate funcțiile lui de comunicare, transmit, certamente, fior! Misticismul
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
în care acumulările de cunoștințe și experiență a supraviețuirii fizice și spirituale sunt strâns legate de: „cosmogonie, ontologie, metapoezie” etc. Chiar și numai din titlurile poemelor se poate constata complexitatea „lumii lui Belizan”, una care depășește chiar și atipicul, când inefabilă, când dureros de palpabilă, uneori ferecată în aceste titluri definitive și definitorii: „Androidul și poezia”, „Triumviratul suprarealist”, „”Praf levantin”, „Stonehenge”, etc. etc. Întotdeauna, poeții autentici, cei care au, într-adevăr, ceva de spus, sunt dublați de un bun simț învăluit
CARTEA CU PRIETENI XXXXVII- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365751_a_367080]
-
le face să curgă într-o plăcută simplitate, conferind textului limpezime de cristal. Niciun cuvânt nu este silit să stea într-un loc prea strâmt pentru el. Limpezimea aceasta a stilului ei îi dă forța intrinsecă de a crea iluzia inefabilă a unui spațiu destinat eternității, asemenea unui abur prin care poți zări veșnicia, iar zeii, parcă îți surâd în jocul umbrelor diafane, țesute de timp. Ca o copie fidelă a întruchipării sinelui său, Mădălina, fiica autoarei, a însoțit-o în
PUNTE CĂTRE ETERNITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366086_a_367415]
-
lecturii, ne despărțim cu greu de o asemenea carte. De bună seamă că va dăinui prin gândirea subtilă care pătrunde în adâncimea unei lumi trăite cu fervoare. Poezii suave și încărcate de smerenie tăcută adâncesc efortul de a atinge zonele inefabilului, poezii pe care, parcă îți vine să întinzi mâna, să le mângâi. Erudiția, bogăția spirituală încărcată de idei scăpărătoare pun în lumină un poet care răscolește rostul misterelor greu accesibile ale universului uman, fiind astfel capabil să vadă nevăzutul. --------------------------- Elena
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
gravitând în jurul planetei mamă - atrași irezistibil de Lumina neîncepută, cea care aprinde tăcerea în mii de steluțe uituce să se mai stingă. Poeta a ales versul clasic și, în cadrul acestuia, specia sonetistică, atât de riguroasă structural, dar cu atât mai inefabilă, un act curajos, într-o vreme când tinerii se lasă învinși de noile structuri apoetice, un fel de bâiguieli confuze, licențioase și dezlânate, în care ritmul, măsura, rima, semnele de punctuație sunt neglijate în favoarea limbajului vulgar, scăpat din frâie (dar
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
urmat călătoria// Și rănile din suflete a șters./ A încuibat în ochii noștri glia -/ Și-n templul ei întregul univers.” Iată cum se împletesc credința cu iubirea de patrie, cu năzuința și cu dragostea de neam. Și tot o definiție inefabilă a iubirii, în „Sonetul inimii”: „Iubirea e un înger care plânge/ Cu lacrime de rouă și de floare,/ Se-nalță în tăcere către soare/ Când bolta de lumină se răsfrânge.// A-nnobilat a zărilor culoare,/ Amurgul care scrie doar cu sânge
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
obișnuit cu volumele ei în care versurile sunt însoțite, în alt compartiment, de proză. Și de data aceasta, volumul intitulat „ În căutarea fericirii" aste subnotat „pagini de proză și poezie". De altfel, proza este încărcată de muzicalitate, de armonie, de inefabil conviețuind firesc cu versurile. Poeta și-a așternut sentimentele pe hârtie în vremurile când nu puteau fi încredințate tiparului și, iată, ele apar editorial acum, însoțite de poezii mai noi, actuale dar și de amintiri (în proza )care ar putea
DOUĂ CĂRŢI DESPRE FERICIRE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361635_a_362964]
-
Și într-adevăr, autoarea observă cu maximum de luciditate, aproape cu acribie, toate fazele bolii, precum și stările fizice și psihice prin care trece, pe măsură ce tratamentul își face sau nu efectul. Autoarea posedă un simț al concretului, împletit armonios cu un inefabil care în cele din urmă, se lasă prins în pagină. Ea merge pe principiul cunoscut al compensației: în viață, pe măsură ce ți se ia ceva, ți se dă altceva, de care, pesemne, ai mai multă nevoie. Astfel, starea bolii este compensată
FRAU MOVIE, DE VIOLETA DĂNĂILĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361645_a_362974]
-
umbra unei idei - / a piele de copil mirosea spinarea ei...». Evocare, desigur, permite - ca orice creație din perimetrul estetic - o interpretare lirică „polivalentă“. Comentatorii de până acum ai poeziei Evocare înclină în unanimitate să-i vadă drept temă tocmai „definirea inefabilului“, „a umbrei“, făcând din poet „un etern îndrăgostit“... Două dimensiuni lirice se evidențiază: cea concretă, descrierea Iubitei / Poeziei, palpabilă, corporală, și cea abstractă, a ideii, a umbrei ideii. Se poate vorbi aici și despre etapele cunoașterii unei „fericiri absolute“: etapa
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
și despre etapele cunoașterii unei „fericiri absolute“: etapa senzorială, etapa conceptuală și etapa ideală. Frumusețea e rezultatul esențializării, al transferului de material în ideal și invers. În catrenul întâi, după aserțiunea lirică: „ea era frumoasă ca umbra unei idei“, idealitatea / inefabilul apare ca „reper comparativ“; dinspre acest reper reflectorizant, Ea / Iubita / Poezia se corporalizează, capătă un contur pur, aidoma unui nou-născut - de vreme ce „a piele de copil mirosea spinarea ei“, întrucât mirosea „a piatră proaspăt spartă“ și „a strigăt dintr-o limbă
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
îndelete. Important este că surprinde esențialul cu scânteieri ale imaginilor văzute nu numai cu ochii, ci și cu sufletul, trăind fragmente de viață refăcute ca din cioburile cu care se încheagă întregul. Din câteva creionări reface imagini care îți crează inefabila iluzie a eternității, asemenea unui abur prin care poți zări veșnicia. Nu de puține ori, însemnările sale au trezit în mine nostalgia duminicilor în care urmăream la TV emisiunea lui Aristide Buhoiu, "Drumuri europene". Lectura acestui volum mi-a amintit
MILENA MUNTEANU – „DEPARTE DE ŢARA CU DOR” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351862_a_353191]
-
sensuri și rosturi, urcuș pe scara lui Iacov cu fuștei ciopliți în suflet pentru a arunca umbrele amorțite ale unui destin. Un destin ce se vrea împlinit prin cuvântul scris. Acest volum de poezie adevărată, înflorit în lirism bolnav de inefabil, are ecoul cuvintelor afurisite de o chatartică dogoare. Ca fiu al paradisiaticelor ținuturi de pe Jiu, se legitimează și el prin simbolurile arhetipale ale sacrului brâncușian. Rotundul macrocosmosului se transgresează în rotundul cotidian. Metaforele pipăite atent ca pe niște sfârcuri preacurate
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
delicat al viorii vibrează. Arcușul suntem eu și tu și tu...Cine face melodia mai lină. Marian Malciu s-a molipsit de cântec. S-a molipsit de melodie. De cuvântul plămădit în vers diafan. Limbajul lui a devenit și el inefabil, precum cel al îngerilor, pentru că, se știe, Poezia este limbajul îngerilor. Aflat în ipostaza de poet, Marian Malciu nu se dezice nici de această dată, aducând după el, parfumul poeziei de altădată, cu tentă evocatoare a unei ființe de curând
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
se constituie într-un veritabil discurs hermeneutic, deopotrivă prag și treaptă a înălțării spre ținuturile pure ale gândirii poetice născătoare de hierofanii. Poezia este, prin excelență, un spațiu eterat, rezervat inițaților sau celor hărăziți de soartă să reveleze prin cuvânt inefabilul traseu al minții și al sufletului spre lumea văzutelor și a mai puțin văzutelor. Din acest centru, el, Poetul, creionează sensul demersului său inițiatic, „icoana drumului” spre spațiile siderale. Cuvântul este locul în care Dumnezeu, odată instalat, trăiește veșnic. Prin
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
aprecierea în fața unui mare număr de privitori. Vorbesc despre o pictoriță valoroasă, care cunoaște măsura și știe precis ce minuni pot face umbrele și luminile culorii, efectele produse de acestea, astfel încît știința folosirii lor surprinde pînă și frumuseți insesizabile, inefabile. Pictorița Rodica Iliescu este maestru al unor lucrări neasemuit de frumoase, care respiră încîntare, acea frumusețe eternă care impresionează privitorul printr-o furtună neobișnuită, printr-o reverie adîncă și plăcută. Pe lîngă uimitoarea fidelitate față de evoluție, pe lîngă faptul că
MEDALION ANIVERSAR de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350616_a_351945]
-
fost Poetul. Se vede cât colo că Nicolae Băciuț îl prețuiește peste măsură. Cu, sau fără dioptrii sufletești, cu sau fără dioptriile inimii. Se vede chiar și cu ochiul liber. Chiar și cu sufletul liber. Să pășim încet în fibra inefabilului, ca să nu speriem îngerii. Firesc, Nicolae Băciuț începe cu un „Portet al artistului la tinerețe fără bătrânețe”, în care mărturisește chiar de la început, că e molipsit incurabil de Nichita: „A fost „o întâmplare a ființei mele” întâlnirea cu Nichita Stănescu
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
de lucruri unul despre celălalt. Din tăceri grăitoare. Din fâlfâiri de aripi de heruvimi. Din priviri și din acel flux de tandrețe, cu două sensuri, care circula de la unul la altul. Sunt lucruri care nu pot fi rostite. Să lăsăm inefabilul să vorbească și el va ști până când, până unde...“ Ce minune a lumii a fost acest poet” - îmi scrie Nicolae Băciuț - chiar în timp ce eu trudesc să demonstrez în aceste cuvinte, același lucru! Gândurile noastre se împletesc sub acoperișul de rugă
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
să oficiem Poezia. Fiecare în felul său. Și toți împreună. Laolaltă cu îngerii, cu Duhul Frumosului și al Miraculosului. Suntem aici, prieteni cunoscuți și necunoscuți, strânși în sine, deschiși spre alții, într-o ocazie fastă de a înfăptui un schimb inefabil, de cuvinte, de afecte, de experiențe, în onoarea Poeziei. Mă recunosc printre ceilalți concelebranți ai Poeziei, aducând omagii Cuvântului aproape religios, aproape profan, conținut în cartea cu numele „Strune de dor” - titlu vibrant, încărcat de mister și de parfum inefabil
PREZENTARE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351284_a_352613]
-
inefabil, de cuvinte, de afecte, de experiențe, în onoarea Poeziei. Mă recunosc printre ceilalți concelebranți ai Poeziei, aducând omagii Cuvântului aproape religios, aproape profan, conținut în cartea cu numele „Strune de dor” - titlu vibrant, încărcat de mister și de parfum inefabil.q Deși nu se află la vârsta avânturilor juvenile, poeta revarsă spre oameni, candori nedisimulate, care-i oglindesc ființa. Ea a rămas la acea juventute, cu prospețimea și roua ei, care-i conferă dreptul de a fi înnobilată cu aștrii
PREZENTARE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351284_a_352613]
-
Eminescu, strada Gane înghite strada Pogor strada Bălcescu înghite strada Grigore Vieru strada Cimitirului strada Libertății... Străzi ce înghit visele trecătorilor străzi pentru cei fără casă și făr’ de coltuc friguroasele străzi ale săracilor străzi așezate-n creierul ologilor lumii inefabile străzi ale memoriei străzi ale celor care-și scandează singurătatea străzi care duc în ceruri străzi care duc în pămînt străzi inerte și întrebătoare străzi cîntate de poeții romantici melancolice străzi străzi de pierdut coroana de spaimă străzi pentru cei
DANIEL CORBU de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351374_a_352703]
-
n-ar fi beneficiat de o coordonare subtilă a acestui fantastic de complex proces, dacă n-ar fi beneficiat de o Rațiune Genială Supremă, definită de noi, Deoumaniștii, Nodul Luminii! Care Nod al Luminii este o Entitate energetică și armonică inefabilă, omnipotentă și omniscientă, cu cert potențial de a-și crește, legifera, administra și coordona cursul fabulos al experimentului Vieții, pe care însuși l-a plănuit și îl gestionează! De aici deducem că nimic nu se face durabil în lume fără
CREDINŢA DACO-DEOUMANIŞTILOR ŞI LIANTUL EI INTEGRAL, DUMNEZEUL UNIC CURCUBEU (D.U.C.) de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351362_a_352691]
-
Florin ȚENE Gheorghe Izbășescu Cântece de mântuire Poet al reflecției ironice (Radu G. Țeposu), un insurgent al poeticului textualist, inimosul fondator al seriei noi a revistei "Zburătorul", Gheorghe Izbășescu este în librării cu un nou volum de poeme "bazat pe inefabil și starea de grație cu linia antilirică" (Laurențiu Ulici), intitulat Cântece de mântuire, Editura AXA - Botoșani, 1998. Aflat la a noua carte, poetul se detașează de generația optzecistă prin felul cum se implică singurătății funciare, atrăgând în orizontul propriu metoda
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351454_a_352783]