1,641 matches
-
lumii obiective nu e înlăturat, ci deschis până în adâncul din care el arată o altă imagine a putinței sale de a fi. Conținutul unei asemenea imagini nu mai este echivalent cu conținutul obiectului real", căci în poem luminează acum tâlcurile inepuizabile, cele în care universalul e întors "la izvoarele sale incandescente: la particularul concret"11. Aspect care scoate în evidență două probleme. În primul rând, pentru ca imaginea să ajungă la reflectarea realului, luminându-l în miezul purei sale posibilități de a
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
surprinde intuitiv "sâmburele întunecat și inexprimabil al realului", "sâmburele necategorial al unei opere de artă, acela care nu se lasă exprimat altfel", "misterul ultim al oricărei creații"17. Ea procedează, cum spuneam, printr-o reducere la substratul întemeietor, la fondul inepuizabil al unui sens dintotdeauna dat. Reducție revelatoare, căci realul redus este realul filtrat, condensat, decantat; el luminează ca origine a oricărei structuri viitoare: Dincolo de caleidoscopul actualității trebuie să se reveleze elementele de bază, relația lor ascunsă, un substratum care să
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mai ales una posibilă a realității", "o posibilă dimensiune a universului"27. Cu alte cuvinte, "imaginea trebuie să fie permanent un prag al viziunii, să sugereze - dincolo de datele care intră în componența ei - o altă față a universului, misterul lui inepuizabil, atât în ordinea obiectivă a lucrurilor, cât și în cea subiectivă, a "spațiului dinlăuntru""28. Spațiul imaginal este un spațiu interior, ideal nu în ordinea vreunei axiologii a nivelurilor realului, ci în sensul esenței manifestării. Figura lumii este un standard
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
precum reflectarea într-o oglindă - în Cuvântul care îi dă viață 55. A vorbi în lumină înseamnă a lumina, a vedea numind "lumină/ odihnind lumină", "făcând fiecare lucru rostit, străveziu"56. Cuvintele care se rostesc în izvorul Cuvântului dau slavă inepuizabilului, "izvorul vieții/ pururi izvorând"57. Logos-ul se revarsă neîncetat în toate cele care îl manifestă, dând nume chiar transparenței care îl arată în trupul cuvintelor. Dacă "lumina și adâncul sunt veșmintele"58, ce se vede este tocmai ce se
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care vederea nu le are. Deși invizabile sau - mai degrabă - tocmai pentru că sunt nevizate, ele nu intră în vedere, vederea nu le cuprinde; ea se lasă cuprinsă de distanța necuprinsă care i se dă, se re-dă la nesfârșit, precum izvorul inepuizabilului reînceput. În schimb, "nemurirea/ chipului ascuns nu-ncerca s-o redai"; ceea ce apare în vedere este, la rândul său, chipul învăluit al ultimului ireductibil, neînchipuitul care stă sub chip. Ca ultim al esenței, el se dă ca prim al ființării
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cheamă vederea spre lumină deschide drumul însuși, călăuzește de la bun început dinspre departele sfârșitului. Iar smerirea în început 30 reia revelator sensul inițial, deschide accesul spre ceea ce se arată și începe calea arătării. "Substanța lumii ce-și caută chip este inepuizabilă, greu este doar acest început de a-i da de locul unde sălășluiește, de vatră și de cuib"31. Fața lumii nu se arată decât în locul unde lume nu mai e, nu se dezvăluie decât pe "această culme a vederii
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a puterii de înălțare, înclinare orientată. Ceea ce înseamnă nu numai că mișcarea nu se articulează singură, ci și că natura, deși are mișcarea în sine, nu o are de la sine95. Ceea ce crește pune în dispoziția deschisului, a unei dispuneri inițiatoare inepuizabile, de necuprins. Punerea aceasta reprezintă nu doar impulsul creșterii, dar și al ieșirii din sine, puterea exodului din suficiența naturii date a ființei, principiul de itineranță: "De-aș pleca într-o lungă călătorie/ Câmpii cenușii urmărind cum se pierd/ Înghițite
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
un singur orizont. Apa e rostirea însăși, trecerea neodihnită a posibilului prin fața ochilor. Este imaginea prin excelență a ființării non-discursive, a cuvântului "orb", neașezat în albia vreunei guri. Nu e chiar vocea anonimă prin care se rostește deschiderea veșnicului început, inepuizabilul care ne transcende la nesfârșit? O încercare a nevederii, suprema desfacere din pânza vizibilului: "și pune-mă cu orbii la-ncercare/ - și dacă ochiul meu va cere suma/ staturilor cu pulberea, și dacă/ voi zice încă: Vie-n lucruri soare
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sfârșit, "am atins cu-o pustiire de/ aripi și rugă/ aura bruma de aur/ a umbrei celui ce calcă/ pe rouă și crini". Ceea ce este atins acum nu poate fi Imaginea invizibilă a înălțimii, inegalabilul de neexperiat, al dumnezeirii ca inepuizabil 66. Dar aici a atinge nu înseamnă a poseda, a atesta prin proba simțurilor, a aduce lucrul la îndemâna vizibilului. Ceea ce e atins atinge, pustiește și suspendă; nu poate exista reducție mai radicală decât aceea a lucrării divine, răvășitoare până în adâncul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu e cerul ca atare - e în direcția cerului fără fund, a înălțimii care imprimă orientarea. "Divinitatea păstrează distanța", afirmă Lévinas (Totalitate și Infinit. Eseu despre exterioritate, Editura Polirom, Iași, 1999, p. 264), dar, fiind o distanță instaurată de inegalabilul inepuizabil care e chiar raportul de transcendență, ea nu desparte ci unește, ca atare trebuie străbătută precum o transparență prin care se trece. 67 În sensul acelui Grund invocat de Schelling drept "principiu seminal al existenței", chiar dacă el rămâne ambiguu precum
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
accentuează faptul că nici un concept nu epuizează "conținutul unităților individuale", iar "diversitatea a ceea ce este dat în ele în mod intuitiv" poate fi mai degrabă "trăită, înțeleasă și descrisă". Până și succesiunea lor în decursul istoriei este "ceva singular" și "inepuizabil pentru gândire"(s.n.). Dar aceasta nu înseamnă că lucrurile trebuie să ni se pară și "arbitrare": Nu există nici o istorisire a unui fapt cât de simplu, care să nu încerce totodată să ni-l facă intelibigil subordonându-l unor reprezentări
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Fenomenul acestor renașteri îl determină pe Schnädelbach să constate "cât de precară a devenit înțelegerea de sine a filozofiei ca știință: în vreme ce științele [...] se orientează după modelul unilinear al progresului, propria istorie pare să le ofere filozofilor un rezervor aproape inepuizabil de posibile Weltanschauungen, pe care le pot prelua și perfecționa, fiecare din punctul lui de vedere"195. De altfel conchide autorul citat -, însuși sensul conceptului de Weltanschauung "confirmă înrudirea filozofiei cu arta" fiindcă trimite la "estetizarea filozofiei, văzută ca o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
in Deutschland..., pp. 121-122. Trebuie să precizăm că aceasta este însă mai ales situația filozofiei posthegeliene, căci pentru Hegel filozofia era încă "o știință a progresului", după cum vom vedea mai jos. 195 Ibid., p. 122. Totuși imaginea "unui rezervor aproape inepuizabil de posibile Weltanschauungen" trebuie cel puțin nuanțată, atâta vreme cât Dilthey stabilește limpede existența a numai trei tipuri de viziuni despre lume și așa cum vom vedea de îndată consideră că nu mai avem "nici posibilitatea de a crea tipuri inedite", așa cum se
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
improprie apriorismului tradițional, ale cărui "forme închise", atemporale și rigide Dilthey le acuză fățiș (vezi I, 3C). Apoi să ne amintim că până și succesiunea conceptelor în decursul istoriei este din punctul de vedere al lui Dilthey "ceva singular" și "inepuizabil pentru gândire" (s.n.) vezi II, 2Bc. În plus, atitudinea lui față de metoda hegeliană de a deriva realitatea dintr-o logică autonomă, care funcționează în virtutea propriei imanențe, nesocotind imanența vieții, atestă refuzul cel puțin în primă instanță al unor categorii formale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
precum și poemele epice ale lui Hesi‑ od, și mai cu seamă Teogonia, au dus la crearea unei identități culturale comu‑ ne poporului grec. Temele mitologice care au derivat din ele, mult mai târziu, vor fi folosite în artă ca sursă inepuizabilă de subiecte și inspirație. Cât priveș‑ te sculptura figurativă, ea atinge apogeul odată cu templul lui Zeus și cu Pan‑ theonul de pe Acropole în Atena. Elementele unui templu grecesc erau sim‑ ple: temple ca Pantheonul constau dintr‑o structură rectangulară înconjurată
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
oameni de știință sau de artă care pot vorbi despre munca lor, despre dificultăți și satisfacții. Ei pot să trezească vii interese pentru problemele ce-i preocupă. Vizitarea expozițiilor, muzeelor, excursiile lărgesc orizontul, câmpul fanteziei copiilor și sunt surse de inepuizabile întrebări. Preocuparea de formarea independenței în gândire și exprimare implică și o legătură cu familia, mai ales în cazul acelor părinți care își dădăcesc prea mult copilul, îl ajută la efectuarea temelor, ba chiar rezolvă ei problemele. E nevoie să
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
din faptul că autorul respiră cu nesaț, el însuși, aerul comediei. Că autorul își închipuie personajele într-o postură veșnic "de rîsul lumii", fără deosebire, într-o proporție uriașă: ca un alt "pedagog de școală nouă", aflat în fața rîndurilor de inepuizabile, potențiale, victime ale sarcasmului auctorial. Cu cît autoritatea este mai vie, cu atît ...fascinația victimei este mai puternică. De ce nu se dezechilibrează, însă, lumea robită a maestrului șfichiuitor? Răspunsul este la îndemînă. Dezastrul persecuției "victimei" este reprodus în varii situații
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
putea crede că nivelurile inferioare ale nevoilor vor fi în general satisfăcute în funcție de înaintarea în vârstă și vor duce la apariția unor nevoi superioare... Dar cercetările arată că nevoia de afecțiune domină indiferent de vârstă. Iubirea, mereu iubirea... O temă inepuizabilă pentru cântece, romane și filme! Concluzie Nu există o ierarhie a nevoilor, întrucât anumite nevoi fundamentale coexistă și cer să fie satisfăcute în mod concertat. Nici toate necesitățile biologice nu sunt întotdeauna satisfăcute. Observarea directă sau biografiile arată că unele
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
ns.) pentru ca planul nostru de muncă (a se citi: „de furat alegerile”, n.n.) să fie realizat și să aducă rezultate pozitive în ziua de 19 noiembrie”. În acest punct se impune o întrebare: de unde avea B.P.D. atâtea resurse financiare, practic inepuizabile? Dacă luăm în calcul componența guvernului dr. Petru Groza instalat la ordinul rușilor pe data de 6 martie 1945, răspunsul este foarte simplu: de la bugetul statului dar și din pușculița tătucului Stalin! c. „Spiritele au fost potolite prin intervenția armatei
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
și Madrid (1995), a fost visiting professor la Universitatea „Sapienza” din Roma și la Copenhaga (1998). Din toamna anului 1997 a fost numit director la Accademia di Romania din Roma. Și aici s-a dovedit dinamic, inventiv, de o energie inepuizabilă, având vocația ctitoriei și a pionieratului intelectual, precum și un veritabil talent organizatoric. P. este membru fondator (împreună cu Ion Pop și Ion Vartic) al cenaclului și al revistei „Echinox”(1968), deținând și funcția de redactor-șef (1973-1983), fondator și director al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
instituției pe care o reprezenta), cu ofensive și replieri, cu formule care abia ascund suspiciunea, cu manevre care ambalează tot atâtea inabilități vecine (retoric) cu neputința, își găsește loc o interminabilă sfadă cu privire la protocol, o veritabilă „gramatică” a diplomației, subiect inepuizabil și care a ocupat cea mai mare parte a tratativelor (altfel, misiunea lui M. a fost o nereușită). Izbânda unuia dintre cele două puncte de vedere însemna superioritate (de pildă, acceptarea unei intitulatio: „Marele împărat țar și marele duce Alexei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
foarte iubit de tineri”. - Imaginarul turistic și religios al insulelor grecești. Imagini de tip carte poștală, ale micilor capele plasate pe albastrul azuriu al Mediteranei, urmate de mesajul : „Circuite religios-culturale în Peloponez. În fiecare colț al lumii există frumuseți practic inepuizabile”. - Memoria comunismului și a represiunii din închisori : „Veniți cu noi la Aiud ! Să ieșim din păcatul uitării și să ne vedem sfinții !” sau „Veniți să ne închinăm și să aducem prinos de recunoștință sfinților martiri români care s-au jertfit
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
taxa telefonică și implicit să fie decuplați. Alt aspect privind bătrânii fără rude și ajutor este acela al insuficienței azilelor de bătrâni și al condițiilor foarte proaste din cele existente. Personalul medical a făcut din nobila lui misiune o sursă inepuizabilă de câștig. Este știut că dacă ajungi pe mâna medicilor și a ajutoarelor lor și nu ai posibilitatea să plătești cât ți se cere, de la chirurg la infirmieră și invers, ori mori neoperat, ori mori după operație. Mulți bătrâni nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mă afla într-o lume bine educată și, ceea ce este grozav, într-o lume provenită din întreaga lume... Aveam un prilej nesperat să cunosc toate tipurile de oameni super-educați din toate țările globului pămîn tesc. De la sine înțeles că rezervorul inepuizabil era chiar Cuba, eu fiind dornic să cunosc viața latinoamericanilor. Am urmărit cu atenția tot ce era remarcabil pe acolo, o lume atît de apropriată nouă și totuși atît de diferită de lumea europeană. La o masă amicală cu amicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aduce vinul. Un vin bun și mai ales mult. Se mănîncă, se vorbește și se bea mai ales. Bătrîna, în mare vervă, mi se adresează curtenitor: Eu știu un cuvînt românesc foarte frumos. Care, întreb curios. "Lovitura". Bătrînii aceștia sînt inepuizabili. În celălalt capăt al mesei, văd că bătrînul, roșu la față precum steagul cu seceră și ciocan, toarnă restul de vin din paharul său în al domnului ministru. El are tensiune. Curios, întreb băbuța ce este soțul, ce este domnia sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]