800 matches
-
care, la rândul lor, și-au întemeiat opțiunea spre... "Micul Prinț" de astăzi. Și care... Ca să nu mai vorbesc de mitologii, de basme și legende, de întreg acel epos transmis din gură în gură secole, milenii, într-o mișcare succesorală inexorabilă, legat sacru și talisman totodată. Și, astfel, leagănul nu se răcește niciodată... Mă tem că literatura pentru copii a început să fie suspectată abia când și-a fabricat breslașii și proprii meseriași. Artizanatul, mica forjă a kitsch-ului, jucărioarele și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Izbăvindu-ne de un trup și o minte uzate, dar, mai ales, dăruindu-ne ceea ce aș putea numi tensiunea existențială. Valoarea unui corp, a unui proces, oricât de complex ar fi acesta, e dată de unicitatea sa, de limita sa inexorabilă. - Bine, bine, mi se va spune, e frumoasă teoria asta, dar... ce facem cu acel teribil instinct de conservare, un alt „zeu” al existenței și care, printre altele, este cel care sprijină efectiv și esențial nu numai prezervarea speciilor, dar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dejiste: Bătrânețe, haine bune, pentru cine le ști pune!... E adevărat, Însă, că bătrânețea este și trebuie să fie ceea ce numim un bilanț al existenței. În acest sens - În primul rând În acest sens! -, ea este aspră și, nu rareori, inexorabilă. Ea lovește cu degetu-i de fier În „butoiul vieții” și dacă el sună a gol... nu e vina nimănui! Dar nici nu este vina acelui „deget” care uneori sfârtecă norii unei calme Înaintări sau viețuiri și apasă asupra unui suflet
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Ce este talentul: doar capacitatea de expresie Într-un domeniu, hai?! Nu, evident că nu; talent Înseamnă capacitatea de expresie Într-o condiție dată! O „condiție dată” socială, dar, prin extindere, nu-i așa, În „cazul” de față - condiția dată inexorabilă a existenței! Dar... câți indivizi umani, de pe toate meridianele și din toate timpurile istorice, vor accepta această „condiție dată” a vieții, când nenorocirile sociale se Îngrămădesc asupra celor fizice, biologice, făcându-ne viața, ce pare a avea nevoie de atât
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe care au trebuit s-o ducă În timp și În secole. Dar... credința doar Într-o „altă viață” nu echivalează cu o absolută devaluare a acesteia, prezente, tangibile?!... Și, oare, neîncrederea sau chiar disprețul pentru valorile antumității nu duce inexorabil la... ignorarea „ei”, de parcă ar fi o rudă săracă, o „nepoftită” la sărbătoarea destinului nostru?! Și, cu toate acestea, un spirit mai puțin sceptic i-ar putea replica marelui sociolog că Românul, În ciuda acestui „pesimism profund”, știe și a știut
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
auzeau plânsete de copii. Plastilina se folosea în școli pentru a ușura starea de tensiune a elevilor. Iar noi, părinții, eram sfătuiți să avem întotdeauna asupra noastră o fotografie recentă a odraslelor. Iar acum fiecare micuț cercetaș dispărut constituia cauza inexorabilă a unui fior de teamă resimțit în fiecare dimineață, înainte ca Robby și Sarah să plece la școală, în special dacă eram foarte mahmur sau dacă băusem prea multă cafea. Acest coșmar în stare de veghe nu dura mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Când Rosa și-a ridicat privirea, a oprit aspiratorul, așteptând să spun ceva, dar mi-am dat seama că mobila nu fusese pusă la loc așa cum o știam, iar mahmureala și confuzia mea (fiindcă această cameră mi se părea acum inexorabil familiară) făcea din orice aș fi spus o chestiune superfluă. Într-un sfârșit, Rosa arătă cu mâna spre mochetă. - Cred că de la petrecere e asta, domnule Ellis. Mă uitam la urmele cenușii imprimate în mochetă. - Cum poate o petrecere să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
găsesc - în fața acestor priveliști dezolante, intră în șomaj imaginația cea mai exuberantă). O stare de tristețe, ca un abur otrăvit, începuse să-și facă loc în inima mea de îndată ce părăsiserăm Tallinul. Ba chiar de mai înainte. Ca în fața unei fatalități inexorabile: când înțelegi cât de „perfid” s-a dovedit contractul pe care l-ai semnat cu stafful Expresului Literar. Aparent, acest acord îți oferea promisiunea unei libertăți nevisate, erai invitat într-un proiect cum nu mai existase vreodată: să străbați mii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
comentau mulți activiști iritați de inițiativele mele, ca și nu puțini dintre colegii noștri mai vârstnici care începeau să se teamă că „partidul” lăsând cam prea libere frâiele cenzurii și oferindu-ne nouă, tinerilor, posturi de conducere, urmarea va fi inexorabila întunecare a pozițiilor și mai ales a „valorii lor literare”. Revin încă o dată asupra acestui aspect al lucrurilor ce, din afara lumii noastre, era greu sesizabil, nemaivorbind de faptul că cei din străinătate nu puteau decât să-și facă o foarte
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o succesiune dată de situarea sa în profan. Soarele apare însă într-un prezent mitic început odată cu facerea lumii, iar Gheorghiță, devenit zeu solar, se mișcă într-un interval al reiterării arhetipale periodice, marcat de imperfect. Celălalt timp al măsurătorii inexorabile, perfectul compus, redă apariția eroului ca proces încheiat, pe deplin strălucitor. Se creează astfel opoziția acțiunilor desfășurate în planul sacru (răsăritul de soare, mișcările flăcăului călare) cu cele percepute în profanul revigorat magic. Trebuie subliniat însă gradul de inițiere a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ca americanii vor interveni puternic aici, au trimis elicoptere și soldați... 30.05 ...Lipsa totală de contact cu "Manila" (Havana) și La Paz. Lipsa totală de încorporare a țăranilor... 14.06 ...Am ajuns la 39 de ani și se apropie inexorabil o vârstă care dă de gândit pentru viitorul meu guerillero... 30.07 ...Continuă lipsa totală de contacte, ceea ce ne reduce doar la 24 oameni. Se resimte lipsa de încorporare a țăranilor... 7.08 ...Azi se împlinesc 9 luni de constituire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
activității mamei. Dar pe cât păruse de doritoare să facă îmbunătățiri și pe cât criticase pe mama, deodată îi pieri pofta de a înfăptui ceva. Reclamă îndată tăierea tuturor copacilor dimprejurul casei, plantați de tata și crescuți odată cu noi. Aci Ionel fu inexorabil, și dânsa, sub pretextul că nu are mână liberă, lăsă în paragină toată grădina de lângă casă. Acum nu se mai putea plânge că are o cameră prea umbrită, se mutase într-a mamei, care dădea pe terasă și avea destul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
monumente de relief dar și de floră sunt din fericire protejate de accesul dificil, dar și de modestia aparentă ce le aduce doar vizitatori avizați. Dar, paradoxal, ele sunt supuse dintelui timpului, pe căi multiple, dar respectând și exemplificând aceeași inexorabilă lege a creșterii entropiei, dezordinii, degradării; În lunga luptă dintre negentropia inițială și entropia viitoare diferă, după epocă, doar armele, tot mai complexe. Cu vreo 20 de milioane de ani În urmă, puțin pentru istoria Vieții, dar mai mult decât
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o pisică, mai ales neagră, Încă e bine. Două caracteristici fac din pisică un indicator al stării mediului: reacția față de un mediu degradat, anume retragerea, respectiv o putere de adaptare deosebit de mare, o reacție pasivă, respectiv una activă la schimbarea inexorabilă a abioticului mediu. Poate chiar vizita ei În Europa care a venit abia la sfârșitul Egiptului, e datorată tot unei consecutive degradări a spațiului ei locativ, după trei milenii de liniște. La fel, În secolul al XVIII-lea a migrat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
estival, ne conduce de fapt În altă parte, spre evoluție și schimbare, e o altă poveste, căreia Îi dedic tableta de astăzi. Împotrivirea nostalgică e de fapt o zbatere În mlaștină, care ne trage tot mai adânc, ajutând o lege inexorabilă, În pildă fiind vorba de gravitație. Și mi-am amintit o mai veche discuție cu un alt prieten, În jurul unui simbol al reîntoarcerii, regenerării: Ouroboros sau șarpele ce-și Înghite coada, atât de iubit de alchimiști Încă din epoca alexandrină
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
iar bărbatul reducător. Întreținerea acestei diferențe cere bărbatului mai multă energie, deci hrană. Biocâmpul femeii e predominant oxidativ, Yin adică, iar cel al bărbatului reductiv, adică Yang, ceea ce arată o negentropie internă mai mare la bărbat. Dar, cum mediul tinde inexorabil spre entropizare, femeia e mai compatibilă cu acesta. Cât privește impactul asupra mediului, femeia e negentropică, prin Însăși economia de energie, pe când bărbatul e entropic, adică femeia degradează mediul mai puțin, deci “calcă mai ușor pe pământ” și la figurat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fericiri pentru cel mai mare număr, și de a-l înlocui cu propriul țel de a obține cea mai mare fericire proprie, indiferent de durerea provocată altora. Acest cost poate fi inițial neglijabil, dar corupția are o logică de expansiune inexorabilă, și pe măsură ce corupția se răspândește, cinstea se restrânge, cu rezultatul că, dacă nu este stopată din fașă, forța corupției devine practic imposibil de oprit. În țările cu nivel scăzut de corupție, calea de urmat este, măcar în principiu dacă nu
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
amenzile percepute de cadre (puține infracțiuni făceau obiectul unor acțiuni în justiție) pentru crimele economice se puteau de obicei reduce prin mituire. Așadar conjuncția modurilor de corupție din ce în ce mai occidentalizate și a relațiilor sociale tradiționale chineze a creat o logică expansionistă inexorabilă, favorurile reciproce crescând numărul oamenilor implicați și legându-i în același timp într-o rețea guanxi (Kwong 1997: 99). Inevitabil, liberalizarea economică a introdus anumite ,,rele ale capitalismului" precum contrabanda, specula, frauda și corupția excesivă, dar și o destabilizare politică
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
mine, fie prin absenteism, alcoolism, sănătate precară sau desfășurarea de activități multiple, au redus valoarea surplusului muncitorilor, care se traducea în profitul angajatorului. În consecință, presiunile spre o nouă etică de muncă și un stil de viață sobru au devenit inexorabile (Weber 1904). Tot astfel și nevoia unei administrări detașate, formale, eficiente și de încredere, pentru care Serviciul Civil colonial, substanțial reformat în urma înlocuirii de către guvernul britanic a Companiei Indiile de Est de la administrarea Indiei, a fost un model excelent. La fel de
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
mai mari gazetari și purtători de condei pe care ia avut cândva Bucovina, cel mai cult român din vremea sa, cel dintâi membru bucovinean al Academiei Române”. Acesta într-un ciclu de conferințe și articole, publicate în “Foaia Societății” intuiește evoluția inexorabilă a popoarelor asuprite din Imperiul habsburgic spre constituirea lor în națiuni cu o viață statală, socială, economică și culturală independentă. După ce analizează procesul dezvoltării omenirii, ajunge la concluzia ca națiunea și naționalitatea sunt factori esențiali ai progresului social-cultural. Receptiv la
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
omenirea În două jumătăți antagoniste“; Marele Semí, care, conform viziunii lui Martí asupra Americii Noastre, „ar Încăleca pe condorul său, Împrăștiind sămînța noii Americi printre națiile romantice ale continentului și printre insulele Înecate În mîhnire de pe mare.“ E un capitol inexorabil care, precum un fulger tragic, iluminează În fața ochilor noștri „spațiul sacru“ aflat În străfundurile sufletului celui care se numea pe sine „mic soldat al secolului XX“. Al celui care, conform speranței noastre neabătute, pornește din nou „pe drum“, cu scutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și, poate, tot atât de paradoxalul Anti-Goethe. Se pare că această a doua anchetă a dus la prăbușirea interioară a lui Mihai. După fluctuațiile anchetei și judecării acelei cauze infa mante, familia, la rândul ei, se pomeni strivită sub greutatea demnă, dar inexorabilă a acestei a doua acuze: cel mai bun prieten al lui Constantin Noica și crimă împotriva securității statului! Aici nu mai încăpeau pachete transmise celor arestați preventiv, nu mai exista posibilitatea unor întâlniri inopinate în cabinetul anchetatorului, nu mai transpirau
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
său regulat care vine parcă dintr-o altă lume. Izbutește să recreeze în camera unde stau o altă dimensiune a timpului: senzorială, fluidă, severă. Parcă mi-ar spune să iau aminte la finalul sejurului meu în Elveția ce se apropie inexorabil. Noaptea va fi întunecoasă și foarte lungă: ultimele cuvinte ale Patriarhului Tihon, omorât în primii ani ai puterii bolșevice din Rusia. Sau La journée sera rude, cum a exclamat Robert François Damiens, regicidul lui Louis XV (1757), înaintea groaznicei execuții
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
frustrări, probleme financiare, cicăleli (soțul meu mi-a scris odată în Statele Unite că-i era dor de „cățăreala“ mea). Înseamnă mici derapaje inevitabile și, până la urmă, întoarceri negreșite și pocăite la matcă. Dar mai înseamnă și afecțiune adâncă, empatie, nevoia inexorabilă de prezența celuilalt, teama pierderii, dorul de celălalt. R.P. Care a fost - scormonesc unde nu trebuie, dar îmi asum riscul -, care a fost momentul de maximă împlinire alături de Marius Ralian? Dar experiența cea mai amară, cea mai tristă? A.R.
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
sine qua non pentru dezvoltarea ulterioară a localităților în raport cu potențialul complex de care dispun (natural, demografic, economic, turistic ș.a.). Oricât ne-ar încerca nostalgia satului patriarhal, ceva se va mai pierde, va trebui să mai renunțăm la altceva, în fața mersului inexorabil al progresului tehnic. De fapt, dacă omul n-ar fi ipotecat nimic, din teamă sau din prudență exagerată, societatea omenească nu ar mai fi progresat.“ („Ecologie și sistematizare“, Argeș, nr. 7/1988) STANCU-ATANASIU Natalia „Asemeni întregii culturi, deci și teatrului
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]