684 matches
-
mortiere a reușit să îl convingă pe Scharroo că piesele de artilerie nu sunt capabile să lovească în mod eficient o clădire înaltă, asaltul de pe partea estică a capului de pod a fost anulat. Un pluton cu efective complete de infanteriști marini a înaintat din partea de nord-vest de-a lungul Nieuwe Maas și a ajuns la promotoriul de nord fără să întâmpine vreo opoziție din partea germanilor. Pe de altă parte, membrii plutonului nu aveau cunoștință de ocuparea clădirii asigurărilor de către germani
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
vreo opoziție din partea germanilor. Pe de altă parte, membrii plutonului nu aveau cunoștință de ocuparea clădirii asigurărilor de către germani. Când olandezii au început traversarea podului, au fost reperați de germani, care au deschis focul împotriva lor de pe ambele flancuri. Mulți infanteriști au fost răniți și unii dintre ei uciși. La rândul lor, olandezii au răspuns cu focul carabinelor și mitralierelor ușoare din dotare. După ce numărul celor răniți și uciși a crescut îngrijorător de mult, militarii valizi s-au retras de pe pod
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
germanii care ocupau clădirea asigurărilor au admis că a fost la un pas să se predea. Rezervele de muniție le erau aproape epuizate, jumătate dintre ei erau răniți, iar restul erau epuizați. Numai că, mai înainte ca ei să cedeze, infanteriștii marini olandezi au dispărut din zonă. Pentru comandanții olandezi a devenit evident că, după eșecul asalturilor împotriva podurilor, tot ceea ce mai puteau face era să organizeze o apărare eficientă a malului de nord. Pentru acest scop au fost plasate de-
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
km vest de Bathline. Această linie era formată din două rânduri de construcții defensive. Aici erau plasați două batalioane de infanterie - batalionul al 3-lea al Regimentului al 38-lea și bataliounul I al Regimentului al 40-lea. În sprijinul infanteriștilor fuseseră aduse câteva baterii de tunuri antiaerine perimate, mai multe mortiere și câteva baterii de artilerie de câmp. În prima zi a atacului, niciuna dintre tabere nu și-a atacat inamicul. Germanii așteptau întăriri din alte zone alte teritoriului ocupat
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
să își păstreze pozițiile pentru o vreme dar, în fața trupelor de asalt germane, au fost în final nevoiți să se retragă. În tot acest timp, germanii au lucrat la repararea podului din zona extrem nordică. Unități ușoare de motocicliști și infanteriști îmbarcați în mașini blindate au reușit să traveseze acest pod și au început urmărirea francezilor care se retrăgeau. Aceste unități motorizate au ajuns în seara acestei zile la Sloedam, dar au evitat să se angajeze în luptă cu inamicii. Cea
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
pe direcția de atac a Diviziei a 2-a Panzer, a cărei înaintare fusese întârziată de francezi la Samer. Când au ajuns în zona portului, bindatele germane au declanșat un atac la ora 17:00, care a fost respins de infanteriștii irlandezi. Pozițiile apărate de infanteria galeză au fost atacate de tancurile germane în jurul orei 20:00, atac repetat două ore mai târziu. Ambele atacuri au fost respinse. Forțele terestre britanice au fost sprijinite din aer de opt bombardiere ușoare ale
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
galeze au fost plasate pe flancul nord-estic, ocupând înălțimile Lambert și dealurile până la St. Martin Boulogne. Perimetrul defensiv avea cam 9,5 km. Au fost postate puncte de baraj al drumurilor. La baraje au participat mai multe subunități - 50 de infanteriști ai regimentului regal din Albert, 100 de geniști ai companiei a 262-a și personal din bateriile antiaeriene. În oraș se mai aflau cam 1.500 de miliari ai Corpului auxiliar de drumuri și soldați belgieni și francezi ai unor
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
care se îndreptau spre port, pe toți militarii britanici. Fox-Pitt a decis să continue cu evacuarea geniștilor, în vreme ce unitățile de gardă se retrăgeau spre port. Distrugătoarele "Vimiera" și "Whitshed" le-au înlocuit pe "Vimy" și "Keith" și au preluat majoritatea infanteriștilor marini și a gărzilor irlandeze și galeze. [[File:Boulogne gare maritime bateau cpa.jpg|thumb|O fotografie din perioada interbelică a clădirii "Gare Maritime" din Boulogne, în care se observă cheiul folosit de distrugătoarele britanice pentru evacuare]] Distrugătoartele HMS "Venomous
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
să capituleze. Maiorul J. C. Windsor Lewis, comandantul unei companii de gardă galeze, și-a asunat comanda militarilor rătăciți de unitățile lor, care se adăpostiseră în depozitele de pe chei în așteptarea evacuării. În afară de galezi, aici își găsiseră adăpost 120 de infanteriști francezi, 200 trupe auxiliare, 120 de geniști și 150 de civili. Printre militari, în special în rândul geniștilor, se aflau soldați care nu erau înarmați. Când depozitele au intrat sub focul germanilor, Windsor Lewis și-a mutat oamenii în gara
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]