784 matches
-
din partea Destinatorului) (J.M. Floch, 1995: 61) Performanța ca actualizare a programului, ca faire presupune competența (modalizată de verbele a trebui, a vrea, a ști, a putea să faci). Detectivul din romanele polițiste trebuie să știe să mînuiască și armele și inferențele logice, să poată, adică să fie apt (fizic și mental) să o facă (a se vedea cazul teoreticianul ineficient în praxisul real). La fel în prezentarea competențelor într-un curriculum vitae (frecventă narațiune cotidiană) apar cu necesitate cele patru componente
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ușor. De fapt, discursul publicitar actualizează o interesantă suprapunere de scheme structurale și anume, schema narativă organizată secvențial, prezentînd relații cauzale, finale, temporale dominate de un pattern global de acțiune și schema argumentativă prezentînd relații de motivare, valorizare, opoziție prin inferența premisă/argumente/concluzie. Încercînd să generalizăm am putea oferi o sintagmatică arhetipală (un fel de model proppian al mesajului publicitar): E (nunțarea problemei: paradoxului, enigmei) + P (rezentarea agentului salvator) + R (emedierea lipsei prejudiciului, handicapului inițial) + C (oncluzia care generalizează rolul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
dezacordul față de un anumit punct de vedere), strategia discreditării (se contestă probitatea, competența unor oponenți sau se combat posibile contraargumente), strategia comparației sau a metaforei argumentative etc.; tehnica citatului, a interogației argu mentative, tehnici asociate gândirii logice: deducția, inducția, analogia, inferența, de monstrația, explicația, reducerea la absurd etc. Tipurile de argumente utilizate mai frecvent sunt: - argumentele logice: se adresează rațiunii, apelând la operațiile fundamentale ale gân dirii (analiza, sinteza, comparația, generalizarea, abstractizarea și concretizarea), eviden țiind categoriile adevărat/fals cu ajutorul diverselor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de argumente utilizate mai frecvent sunt: - argumentele logice: se adresează rațiunii, apelând la operațiile fundamentale ale gân dirii (analiza, sinteza, comparația, generalizarea, abstractizarea și concretizarea), eviden țiind categoriile adevărat/fals cu ajutorul diverselor tipuri de raționamente (deductiv, inductiv, analogic sau prin inferență); - argumentele psihologice: vizează mentalități, concepții, prejudecăți, stereotipii de gândire (argumentul autorității, cel al informației creditabile, al modelului funcțional etc.); - argumentele etice: fac apel la valorile morale, susținând ipoteza/teza prin discriminări de tipul bine/rău, drept/nedrept, loial/neloial, moral
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ultimă instanță, este legea fiecărei porțiuni a Universului fizic, în măsura în care această lege stabilește o relație cu legile celorlalte porțiuni ale aceluiași Univers fizic. Abordare să este sinaeretică. Într-un cuvânt, el discuta universalitatea relației materiale și dezvăluie ochiului Filozofiei toate inferențele care, până atunci, au zăcut ascunse în spatele acestei universalități. Dar oricât de admirabila ar fi concizia cu care el tratează fiecare aspect al subiectului, simpla multiplicitate a acestor puncte generează o mare cantitate de detalii și, astfel, o involuție a
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
conținutului propriu-zis". Ei accentuează că "cercetarea calitativă nu este superioară cercetării cantitative și invers, indiferent care ar fi subiectul cercetării" (p. 19). În viziunea acelorași autori, cercetarea științifică a socialului are patru caracteristici: 1. Obiectivul cercetării îl constituie formularea de inferențe. Bazându-se pe datele empirice, cercetarea științifică urmărește să producă inferențe descriptive și explicative, care ne "permit să vedem dincolo de datele adunate". 2. Procedurile cercetării sunt publice. Ele sunt un act public pentru a fi transmise altora, astfel încât limitele lor
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
cantitative și invers, indiferent care ar fi subiectul cercetării" (p. 19). În viziunea acelorași autori, cercetarea științifică a socialului are patru caracteristici: 1. Obiectivul cercetării îl constituie formularea de inferențe. Bazându-se pe datele empirice, cercetarea științifică urmărește să producă inferențe descriptive și explicative, care ne "permit să vedem dincolo de datele adunate". 2. Procedurile cercetării sunt publice. Ele sunt un act public pentru a fi transmise altora, astfel încât limitele lor inerente să poată fi depășite. Acest lucru permite cercetătorilor reproducerea proiectelor
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
în realitate, colectarea datelor, reducerea datelor și analiza datelor se combină într-un proces ciclic. Analiza datelor. Sunt mai multe tehnici cantitative și calitative de analiză a datelor. Tehnicile cantitative se plasează în patru categorii principale: descriere, asociere, cauzalitate și inferență. Fiecare din ele au un număr de proceduri. Procedurile descrierii urmăresc distribuția eșantionului sau populației de-a lungul variabilelor și producerea măsurilor caracteristice acestei distribuții. Măsurile asociației sunt folosite să stabilească gradul în care două variabile covariază, dacă pozițiile de pe
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
pe reguli clare de codare (Berelson, 1952; Weber, 1990). Definiția formală a analizei de conținut ce aparține lui Weber afirmă că aceasta este o metodă de cercetare sistematică pentru analiza informației textuale în mod standardizat care permite cercetătorilor să facă inferențe despre acea informație (p. 9). Utilizarea acestei tehnici are avantajul că permite cercetătorilor parcurgerea unui volum mare de date într-o manieră sistematică și relativ facilă. Analiza de conținut poate fi abordată prin două feluri de date: 1. cantitative, pot
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
textul manualelor de istorie și contextul politico-cultural. Examinând conexiunile și joncțiunile dintre discursul istoriografic propagat prin intermediul literaturii didactice și ambientul politic și cultural în cadrul căruia aceste discursuri au fost puse în circulație socială, analiza de față își propune să facă "inferențe valide și replicabile de la texte la contextele utilizării acestora" (Krippendorff, 2004, p. 18). În cadrul schemei analizei discursive elaborate de Phillips și Hardy (2002), demersul de față poate fi localizat mai degrabă în zona circumscrisă de abordarea constructivistă, deși se interesează
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
analizei discursive, mobilizată de un cercetător imaginativ, pune la dispoziția acestuia o platformă metodologică robustă de analiză a datelor empirice. Mânuită cu dexteritate metodologică și imaginație analitică, metoda analizei conținutului discursiv a "comunicațiilor obiectificate" sub forma textuală permite realizarea de inferențe cu vădit caracter teoretic, ferm ancorate însă în materialul empiric pe care îl procesează. Revenind la ideea de start, anume la preceptul lui R.E. Park de a te mânji pe mâini cu cercetare, analiza documentelor tocmai asta face. Doar că
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trecutului este organizarea sa în categorii cronologice supraordonate (an, deceniu, secol, mileniu). Cel puțin pentru istoria umană, unitatea seculară/centenară este de departe cea mai preferată. Însă nici structurarea cronologică a istoriei, în diverse unități temporale, nu este liberă de inferențe subiective. Intențiile ideologice pot fi ușor detectate în alegerea momentului zero. Punctul origo nu este niciodată o alegere arbitrară. Dimpotrivă, semnalează un eveniment în care este injectată o considerabilă doză de semnificații simbolice. Nu degeaba regimurile postrevoluționare aleg să marcheze
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
percepută ca o blasfemie națională, anume că "cucerirea Daciei de Romani a fost oarecum o greșală din punctul de vedere al ușurinței apărării hotarelor lor. Dunărea era cel mai bun hotar, care se putea lesne apăra" (Tafrali, 1935, p. 63). Inferența logică ce derivă din această afirmație este că poporul român este produsul secundar al unei erori de politică militară. De asemenea, mitul românilor ca botezatori ai barbarilor, chiar dacă nu este atacat frontal, este abandonat, întrucât manualele critice insistă asupra faptului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
gândirii și limbajului nostru, dar o trăsătură care eludează puterile noastre de expresie“47. „Logica limbajului“ și „logica lumii“ nu sunt în Tractatus două ordini distincte. Nu poate fi vorba despre explicarea logicii limbajului prin logica lumii sau de o inferență de la logica limbajului la logica lumii. Nu trebuie să știm nimic despre obiecte independente de limbaj pentru a putea determina dacă printr-un anumit simbolism putem da de o descriere adevărată sau falsă a faptelor. Oricât de surprinzător ar putea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lor externe.64 Iar David Pears sintetizează ceea ce este comun interpretării lui Kripke și interpretării pe care o dă el considerațiilor lui Wittgenstein despre „urmarea unei reguli“ în felul următor: „Cercetarea lui Wittgenstein asupra urmării de reguli, ca și cercetarea inferenței cauzale de către Hume, ajunge la o concluzie naturalistă. Există, cum s-a observat, diferențe de accent între cele două cercetări, dar ideea fundamentală este în ambele cazuri aceeași: corectitudinea unei practici poate fi judecată doar pe baza standardelor ei interne
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Russell observa că față de acel „vălmășag de fanatisme învrăjbite între ele“, care domină istoria intelectuală a omenirii, una dintre puținele forțe care îi apropie pe oameni este ceea ce numește „veracitatea științifică“, „deprinderea de a ne sprijini credințele pe observații și inferențe atât de impersonale și atât de lipsite de înclinații locale și temperamentale cât este omenește cu putință“. Este forța care poate contribui la „o diminuare a fanatismului printr-o capacitate sporită de simpatie și înțelegere reciprocă“3. De progresul în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că are mai mult decât oricare altul capacitatea de a înțelege ceea ce aduce nou studiul său. Într-adevăr, în „Introducerea“ lui Russell, Tractatus-ul este prezentat drept o contribuție la analiza propozițiilor care descriu fapte, a naturii propozițiilor logicii și a inferenței. Russell identifica, de fapt, în studiul lui Wittgenstein ceea ce răspundea propriilor sale preocupări. Teoria cunoașterii, principiile cunoașterii fizice, etica și misticul erau, după Russell, tot atâtea teme care sunt tratate succesiv în lucrare.15 Lui nu-i era clar că
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
se combină cu imaginația. Frecvent, o intrigă imaginară se bazează pe o serie de fapte și evenimente a căror autenticitate nu poate fi contestată. Despre memoriile lui Chavagnac, lui d‘Artagnan, ale domnului de Bordeaux cercetătorii pot aduce în discuție inferența emoțiilor și a subiectivismului autorului. Nu același lucru îl pot spune despre memoriile lui Richelieu sau ale lui Ludovic al XIV-lea, a căror acuratețe a fost verificată prin compararea lor cu memoriile secretarilor lor. Fără îndoială, aceste lucrări sunt
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
mai puțin fidel, intenția sa. Interpretarea enunțului devine astfel un proces creativ, de construcție, prin care interpretul, pe baza indicilor furnizați de emițător, deduce/inferează ceea ce acesta a vrut să spună (speaker’s meaning / vouloir dire). Acest proces rațional de inferență are un caracter non demonstrativ; concluzia rezultată nu se impune cu necesitate (nu este unică), ca În cazul operațiunilor logice, ci pare a fi cea mai probabilă, din mai multe posibile, În contextul În care se desfășoară procesul deductiv. În
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
intențiilor<ref id=”124”>Wilson și Sperber 2003, p. 1: „...an essential feature of most human communication, both verbal and non-verbal, is the expression and recognition of intentions” referință </ref> , 3) interpretarea enunțurilor se realizează prin două metode: decodificare si inferență, 4) enunțurile creează În mod automat anumite așteptări care orientează interpretul spre „speaker’s meaning”. De la Fodor, din psihologia cognitivă, au preluat concepția modularistă conform căreia mintea / intelectul uman are o structură ce funcționează la doua niveluri: unul periferic, modular
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
direcție diferită de cele deja existente : prima ar consta În faptul că, În pofida introducerii de către Grice a modelului inferențial, modelul codului continuă să constituie baza explicării / descrierii comunicării verbale (mai mult decît atît, Însăși teoria lui Grice, esențialmente bazată pe inferență, a Încercat să fie interpretată prin prisma aceluiași model); a doua cauză pare să fi fost tendința celor care au acceptat modelul inferențial de a pune la baza explicării procesului interpretativ principii, maxime, legi, postulate care, În afară de faptul că nu
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Întemeiere argumentată, erau prea diverse și ofereau un mecanism complicat de descifrare a sensului unui enunț. Sperber și Wilson au construit teoria pertinenței pe baza, așa cum am precizat mai sus, a doua principii fundamentale preluate de la Grice și Fodor: 1) inferența joacă un rol crucial În comunicarea verbală, 2) intelectul uman este structurat pe module, acestea avînd roluri diferite În prelucrarea enunțului. Este evident că, pe aceste baze, teoria pragmatică a celor doi a intrat profund În zona psihologiei, a psihologiei
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
mutuel) <ref id=”131”>Apud Sperber și Wilson 1989, p. 70 referință </ref>, format din toate ipotezele ce sunt manifeste la un moment dat, atât locutorului, cât și interlocutorului (adică ipotezele ce pot rezulta din percepție, din memorie, sau prin inferență). Așadar, despre acest context care condiționează reușita unui act de comunicare nu se mai poate spune că este alcătuit din ipoteze identice, comune celor doi actanți, ci din ipoteze ce pot fi percepute, accesate sau inferate În egală măsură de către
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de decodare; el implică, În mod necesar, procesele inferențiale; construirea unor ipoteze și procesarea lor, alegerea/selectarea formei propoziționale complete optim pertinente, a explicitării implică efectuarea unor demersuri raționale. Această concluzie vine să contrazică opinii anterioare teoriei pertinenței conform cărora inferența nu intervine decât după etapa de explicitare a enunțului. În termenii teoriei pertinenței, ipotezele privind dezambiguizarea „sunt construite prin decodare și evaluate prin inferență” . Un enunț este cu atât mai explicit (decodarea joacă un rol cu atât mai mare), cu
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
implică efectuarea unor demersuri raționale. Această concluzie vine să contrazică opinii anterioare teoriei pertinenței conform cărora inferența nu intervine decât după etapa de explicitare a enunțului. În termenii teoriei pertinenței, ipotezele privind dezambiguizarea „sunt construite prin decodare și evaluate prin inferență” . Un enunț este cu atât mai explicit (decodarea joacă un rol cu atât mai mare), cu cât implicarea contextului În construirea/interpretarea enunțului este mai mică (vezi ultimul exemplu); 2) construirea explicitării nu vizează - direct - descifrarea a ceea ce a intenționat
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]