796 matches
-
198. Dar individul ar putea invoca fără să știe o regulă neîntemeiată; evitarea acestei greșeli implică apelul la o instanță superioară "echilibrului reflectiv" al individului. În orice societate există persoane care sunt recunoscute ca autorități (i.e experți) în "evaluarea inferențelor și întrebărilor factuale din medicină, știință, istorie și multe alte domenii" (ibidem, p. 199). În esență, Stich și Nisbett ajung la o abordare normativă, pe care Goodman o evită în logică și etică. Vezi Nelson Goodman, Ways of Worldmaking, Hackett
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
imediat : ne înfățișează lucrurile lumii ca oglindiri ale principiilor pe diferite trepte de realitate, de la cele mai înalte la cele mai mărunte. Relația de tip simbolic e mai directă decît cauzalitatea, fiindcă mintea nu trebuie să parcurgă succesiv tot lanțul inferenței care leagă capetele. Lucrul cel mai comun, în măsura în care poartă o încărcătură simbolică, trimite direct la arhetipul pe care îl reflectă. Pentru a vorbi despre relația dintre idei și existente, Platon a luat ca exemplu banalul pat. în creștinism, crucea, instrument
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
o meditație naivă pe o temă dată. De aici tensiunea și poticnirile vizibile din însemnări, ambiguitatea neproducătoare de sens din unele formulări, dar și superficialitatea unor idei, raționamentele slabe în care concluziile sînt parțial ocultate de legile prea lejere ale inferenței, toate la un loc justificînd în fond caracterul de laborator ale unor atare încercări. Reflecțiile tînărului student, inclusiv accentele puse asupra timpului, vor fi marcate începînd de acum de trăsăturile unei uverturi a tragicului, cel din urmă fiind poate sigiliul
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
6. Problema coordonării / 168 4.7. Problema aplicabilității matematicii / 168 4.7.1. Platonismul și problema aplicabilității / 181 4.7.2. Nominalismul și problema aplicabilității / 189 Capitolul 5. Empirism și realism / 193 5.1. Realismul structural / 195 5.1.1. Inferența la cea mai bună explicație / 195 5.1.2. Russell și teoria cauzală a percepției / 198 5.1.3. Maxwell și propoziția Ramsey a teoriilor / 200 5.1.4 Worrall și Psillos: Încercări de a salva argumentul lipsei miracolelor / 202
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
care o poate urma filosoful. Ne putem gândi că acesta are totuși o șansă de a ajunge la teorema noastră, imediat ce realizăm că la baza geometriei euclidiene stau anumite axiome din care sunt derivate toate teoremele cu ajutorul logicii, i.e. că inferența matematică este analitică. Putem spune, astfel, că în argumentul de mai sus ne-am folosit de un truc pentru a arăta că filosoful nu poate ajunge cu ajutorul întrebuințării discursive a rațiunii la teorema noastră, și anume prin aceea că i-
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ideea că judecățile matematice sunt analitice. Desigur, în această obiecție s-ar pleca de la impresia greșită că din răspunsul nostru ar reieși că teorema matematică avută în vedere ar fi analitică. Ce reiese nu este nicidecum asta, ci doar că inferențele matematice (sau raționamentele matematicienilor) sunt analitice, iar asta pare a fi în complet acord cu ceea ce spune Kant la începutul secțiunii a V-a a Introducerii la Critica Rațiunii Pure. Aici el atenționează asupra greșelii făcute de predecesorii săi care
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
numai cu condiția de a se presupune o altă judecată sintetică din care să poată fi dedusă" (CRP, p. 59). Chiar dacă raționamentele matematicienilor sunt analitice, geometria este sintetică deoarece axiomele sale sunt sintetice. Deși această interpretare a viziunii kantiene asupra inferenței matematice este atractivă 3, este foarte greu, dacă nu imposibil, de susținut 4. Ne dăm seama de asta imediat ce ne îndreptăm atenția asupra distincției trasate de Kant, în "Disciplina rațiunii pure în folosire dogmatică", între cunoașterea filosofică și cunoașterea matematică
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
simpla definiție a conceptului. Dacă plecăm de la axiomele geometriei, situația se complică un pic. Am putea ajunge la o teoremă matematică folosindu-ne doar de analiza conceptuală, dacă plecăm de la un set de axiome. Pentru asta trebuie, desigur, să luăm inferența matematică drept analitică. Există exegeți care oferă chiar o astfel de interpretare, pentru a cărei susținere se folosesc, după cum am văzut mai sus, de primul paragraf din secțiunea a V-a a Introducerii la Critică 5. Problema cu această interpretare
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
strict interzis" (Hempel 1945a: 7). La teoremele geometrice se ajunge pe o cale pur logică. Cineva ar putea încerca să salveze viziunea kantiană, în acest punct, argumentând că tot ce contează sunt axiomele, această viziune fiind compatibilă cu ideea că inferențele matematice sunt analitice și nu sintetice 34. Problema e că, așa cum am spus ceva mai sus, în viziunea modernă, axiomele sunt funcții propoziționale și nu judecăți sintetice a priori ca la Kant. 1.2.1.3. Schimbarea viziunii asupra geometriei
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
și astfel nu putea să trateze unele dintre cele mai interesante și mai importante noțiuni ale științei." (Kneale 1948: 172-173). Aceștia sunt introduși abia de Frege și de succesorii săi. Introducerea lor era, însă, cerută de orice analiză serioasă a inferenței matematice așa cum era ea practicată în secolul nouăsprezece, iar asta deoarece, cuantificatorii erau deja folosiți în limbajul tehnic al matematicii. Putem lua drept exemplu definiția dată de Weierstrass noțiunii de limită, în care se spune că "...pentru orice ε > 0
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
între două tipuri de teorii: teoriile euclidiene 76 și teoriile cvasi-empirice. Teoriile euclidiene sunt sisteme deductive în care se pleacă de la un set de axiome astfel încât "adevărul, scurgându-se de sus în jos prin canalele sigure care prezervă adevărul ale inferențelor valide, inundă întregul sistem." (Lakatos 1976: 205). Dezvoltarea unei astfel de teorii se face în trei stadii: stadiul pre-științific al încercării și erorii; stadiul fundațional de reorganizare a disciplinei; stadiul rezolvării problemelor din interiorul sistemului. Metodologia, în cazul acestui tip
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
cunoașterii intră în conflict cu ceea ce se întâmplă în știință unde, în cazul neutronului de exemplu, nu avem de-a face cu o relație cauzală. Problema este după Steiner, aceea că această teorie ia întreaga cunoaștere pe modelul percepției, iar inferența științifică nu poate fi privită așa; (vi) Putnam (1971) deschide calea unei abordări indirecte a epistemologiei: succesul științei este luat ca justificând, pe lângă credința în entitățile teoretice, și credința în entitățile matematice, i.e. aceleași criterii sunt luate ca justificând cele
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
indispensabilității de comoditate. Cred că putem argumenta că argumentul indispensabilității nu are nici o valoare dacă nu se răspunde la problema aplicabilității. Vorbim despre acest argument așa cum apare el la Colyvan, Garavaso (2005) afirmă că acesta nu este altceva decât o inferență inductivă la cea mai bună explicație, iar asta deoarece principala premisă a argumentului este susținută de o inferență la cea mai bună explicație: ar trebui să acceptăm existența entităților peste care se cuantifică în enunțurile matematice deoarece existența lor explică
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
la problema aplicabilității. Vorbim despre acest argument așa cum apare el la Colyvan, Garavaso (2005) afirmă că acesta nu este altceva decât o inferență inductivă la cea mai bună explicație, iar asta deoarece principala premisă a argumentului este susținută de o inferență la cea mai bună explicație: ar trebui să acceptăm existența entităților peste care se cuantifică în enunțurile matematice deoarece existența lor explică mai ușor de ce tratăm aceste enunțuri ca descrieri corecte ale obiectelor concrete și a proprietăților acestora (Garavaso 2005
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
face platonistul este să înlăture un miracol folosindu-se de altul. Problema cu acest argument este că se pleacă de la o interpretare greșită a strategiei platonistului. Colyvan nu afirmă așa cum pretinde Garavaso, că argumentul indispensabilității nu este altceva decât o inferență la cea mai bună explicație. El atenționează explicit că "Nu pretind aici că argumentul indispensabilității pentru entitățile matematice este doar o instanță a inferenței la cea mai bună explicație; doar remarc că inferența la cea mai bună explicație este un
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
strategiei platonistului. Colyvan nu afirmă așa cum pretinde Garavaso, că argumentul indispensabilității nu este altceva decât o inferență la cea mai bună explicație. El atenționează explicit că "Nu pretind aici că argumentul indispensabilității pentru entitățile matematice este doar o instanță a inferenței la cea mai bună explicație; doar remarc că inferența la cea mai bună explicație este un tip de argument al indispensabilității, astfel, cei care acceptă inferența la cea mai bună explicație au cel puțin simpatie față de acest tip de argument
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
argumentul indispensabilității nu este altceva decât o inferență la cea mai bună explicație. El atenționează explicit că "Nu pretind aici că argumentul indispensabilității pentru entitățile matematice este doar o instanță a inferenței la cea mai bună explicație; doar remarc că inferența la cea mai bună explicație este un tip de argument al indispensabilității, astfel, cei care acceptă inferența la cea mai bună explicație au cel puțin simpatie față de acest tip de argument" (Colyvan 2001: nota 17, p. 8). În această situație
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Nu pretind aici că argumentul indispensabilității pentru entitățile matematice este doar o instanță a inferenței la cea mai bună explicație; doar remarc că inferența la cea mai bună explicație este un tip de argument al indispensabilității, astfel, cei care acceptă inferența la cea mai bună explicație au cel puțin simpatie față de acest tip de argument" (Colyvan 2001: nota 17, p. 8). În această situație, argumentul nostru cade. Platonistul poate răspunde " Da, nu avem o explicație pentru teza indispensabilității, iar faptul că
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
la această problemă dacă ne îndreptăm atenția înspre filosofia științei. Astfel, esența răspunsului nostru la problema aplicabilității constă în combinarea unei poziții empiriste în filosofia matematicii cu un realism structural în filosofia științei. 5.1. Realismul structural 5.1.1. Inferența la cea mai bună explicație Cel mai puternic și cel mai cunoscut argument pentru realismul științific este argumentul "lipsei miracolelor" care mai este prezentat și sub forma unei "inferențe la cea mai bună explicație". În acest argument se pleacă de la
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
structural în filosofia științei. 5.1. Realismul structural 5.1.1. Inferența la cea mai bună explicație Cel mai puternic și cel mai cunoscut argument pentru realismul științific este argumentul "lipsei miracolelor" care mai este prezentat și sub forma unei "inferențe la cea mai bună explicație". În acest argument se pleacă de la succesul empiric al teoriilor actuale și se argumentează că realismul este cea mai bună explicație disponibilă pentru acest succes. În mare, se procedează astfel: (i) Este scos în evidență
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
mare, se procedează astfel: (i) Este scos în evidență succesul predictiv și explicativ al teoriilor științifice actuale. (ii) Ni se cere o explicație a acestui succes, fără de care n-am putea spune decât că este un miracol. (iii) Se aplică inferența la cea mai buna explicație și se alege dintre toate alternativele realismul: "Realismul este singura filosofie care nu face din succesul științei un miracol" (Putnam, citat în K. Stanford 2000: 266). După cum se vede, punctul de plecare al acestui argument
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
aproximarea adevărului nu există nici o legătură. Ce rămâne este să afirmăm împreună cu Worrall că "Realismul științific cu siguranță nu poate fi inferat în nici un sens interesant din succesul științei" (Worrall 1989:102). (b) Un alt motiv ar fi acela că inferența la cea mai bună explicație este o strategie inferențială contextuală (T. Day și H. Kincaid 1994). Day și Kincaid dau două motive pentru care trebuie să gândim inferența la cea mai bună explicație ca fiind contextuală: (i) deoarece poate varia
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
științei" (Worrall 1989:102). (b) Un alt motiv ar fi acela că inferența la cea mai bună explicație este o strategie inferențială contextuală (T. Day și H. Kincaid 1994). Day și Kincaid dau două motive pentru care trebuie să gândim inferența la cea mai bună explicație ca fiind contextuală: (i) deoarece poate varia contextul în care inferența la cea mai bună explicație este garantată: cât de importante sunt astfel de inferențe poate varia de la o situație epistemică la alta; (ii) deoarece
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
bună explicație este o strategie inferențială contextuală (T. Day și H. Kincaid 1994). Day și Kincaid dau două motive pentru care trebuie să gândim inferența la cea mai bună explicație ca fiind contextuală: (i) deoarece poate varia contextul în care inferența la cea mai bună explicație este garantată: cât de importante sunt astfel de inferențe poate varia de la o situație epistemică la alta; (ii) deoarece tipul de inferență garantat poate varia în funcție de tipul și gradul de cunoaștere "background" relevant (T. Day
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
și Kincaid dau două motive pentru care trebuie să gândim inferența la cea mai bună explicație ca fiind contextuală: (i) deoarece poate varia contextul în care inferența la cea mai bună explicație este garantată: cât de importante sunt astfel de inferențe poate varia de la o situație epistemică la alta; (ii) deoarece tipul de inferență garantat poate varia în funcție de tipul și gradul de cunoaștere "background" relevant (T. Day și H. Kincaid 1994: 282). Dacă avem în vedere disputa realism / antirealism, factorii contextuali
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]