6,831 matches
-
încurajatoare, despre felul în care ne ascundem identitățile în majorități, despre limite și ieșirea din limite. Ce vedeam asta era, de fapt. Corpul poetic, varietate de măști de mim, pași de step, pași fel de fel, confesiunea unui artist, travaliu infinit, seară de seară în fața celor care îl înțeleg sau nu, care merg sau nu cu el. Cuvintele se opreau, mesajul era continuat de dinamica trupului, de poezia mimului, de condoarea figurii lui, a lui Chaplin, de tristeți multe, infinite, de
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
travaliu infinit, seară de seară în fața celor care îl înțeleg sau nu, care merg sau nu cu el. Cuvintele se opreau, mesajul era continuat de dinamica trupului, de poezia mimului, de condoarea figurii lui, a lui Chaplin, de tristeți multe, infinite, de singurătăți multe, infinite. Imaginile mă copleșeau după douăzeci de ani. Mergeam printr-un oraș isteric spre liniștea din mine. Jocul contrastelor. Afară, am lăsat frigul, panica, zgomotul. În sală era cald. Din toate punctele de vedere. Un soi de
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
seară în fața celor care îl înțeleg sau nu, care merg sau nu cu el. Cuvintele se opreau, mesajul era continuat de dinamica trupului, de poezia mimului, de condoarea figurii lui, a lui Chaplin, de tristeți multe, infinite, de singurătăți multe, infinite. Imaginile mă copleșeau după douăzeci de ani. Mergeam printr-un oraș isteric spre liniștea din mine. Jocul contrastelor. Afară, am lăsat frigul, panica, zgomotul. În sală era cald. Din toate punctele de vedere. Un soi de disponibilitate a publicului își
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
Iza). Sublim "prizonier", "ostatic" de lux al limbajului, Șerban Foarță își ia revanșa lucrîndu-l aidoma unui orfevru fantast, nesățios de insolite forme, îmbătat de mirajul proteiform al produselor d-sale. Prețiozitatea semnifică damnarea sa, dublată de voluptate. Dedat jocurilor verbale infinite, unei cascade de aliterații, omonimii, omofonii, de amețitoare acrobații fonic-semantice, poetul își identifică o imanență dureroasă prin însăși limita conținută în orice postură stilistică asumată. Frenezia cu care operează în direcție manieristă - G. R. Hocke presupunem că l-ar fi
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
are nevoie de absența vieții. Iată de ce regizorul va construi un spectacol precum Clasa moartă în jurul unui joc complex de dubluri și de reflectări reciproce între actori și manechine, făcând din cuplurile lor multiplicate punctul de pornire al unei explorări infinite a relațiilor subtile ce leagă inertul și viul, inanimatul și animatul. E greu să uiți, ca spectator al Clasei moarte, impactul emoțional resimțit în clipa în care ai intrat pentru prima oară în sala unde te așteptau, aidoma unor figuri
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
creatoare, în cazul său, nu prin aceea că sunt produse idei inedite, ci prin "redescoperirea ideilor consacrate, a modului propriu în care ele revin". Însă limbajul critic al lui Marino, cum însuși recunoaște, generează "alte conotații, alte aproximații, în serie infinită, într-o adevărată rostogolire și avalanșă de sensuri progresive și tot mai greu controlabile" (p. 147). Așadar, deși, dintre toate straturile operei, ideile se pretează cel mai bine sistematizării (motiv pentru care criticul le ridică la putere, în teoria sa
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
Calea fluidă și de necucerit este un soi de pierdere extatică în discurs, cu finalitate "transpoetică", deoarece "poezia veritabilă ar trebui să se deschidă către mai-mult-decât-poezia, dacă e să-și păstreze natura ei originară de punere în rezonanță a lumii infinite din noi cu lumea infinită de afară și din univers. Natura ei ontologică de deschizătoare de drum către mai-mult-decât-realitate în chiar realitatea" (Poezia ca o Cale). Magda Cârneci nu se sfiește, prin urmare, să repună în discuție rolul misionar, deopotrivă
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
este un soi de pierdere extatică în discurs, cu finalitate "transpoetică", deoarece "poezia veritabilă ar trebui să se deschidă către mai-mult-decât-poezia, dacă e să-și păstreze natura ei originară de punere în rezonanță a lumii infinite din noi cu lumea infinită de afară și din univers. Natura ei ontologică de deschizătoare de drum către mai-mult-decât-realitate în chiar realitatea" (Poezia ca o Cale). Magda Cârneci nu se sfiește, prin urmare, să repună în discuție rolul misionar, deopotrivă mistic și social, al poetului
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
creației literare, "mai cu seamă prețul (său) de obiect artistic, măsura, cu alte cuvinte, de a satisface ceea ce nu s-a putut numi altfel decît gustul". Cu toate că reflexivă, critica se regăsește în rolul său "modest, de estetică practică", determinat de infinita variație a fenomenului artistic, respingînd "putința de a fi socotită drept aplicare a spiritului exclusiv teoretică". înainte de a-și articula "propria teorie", critica se cade a ține seama de "realitatea nucleară a obiectului ei de cercetat, din natura căruia să
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
pe care înțeleg să le propună elevilor de azi.) Marele meu eșec a rămas, și în sezonul scurs, Thomas Pynchon. Oricât m-am opintit, n-am reușit să trec de pagina 120. Cum cartea sa anterioară mi-a luat (cu infinite întreruperi, of course !) cam zece luni, am să revin prin octombrie-noiembrie, când presiunea anului academic mă va face mai puțin vulnerabil la întrebări metafizico-retorice de genul: "Dacă am o singură viață, de ce s-o risipesc în astfel de probe masochiste
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
le exercită asupra conștiinței publice și asupra privitorului, în particular. în pofida faptului că artistul și-a delimitat foarte net universul și și-a restrîns reveriile la cîteva categorii de obiecte-reper, senzația de bogăție, de materie inepuizabilă și de acțiune formativă infinită se impune, dincolo de interesele imediate și chiar de nivelul de instrucție, tuturor categoriilor de spectatori. Pentru că Bitzan, spre deosebire de majoritatea confraților săi, contrar aparenței de noutate radicală, oferă privitorului, cu o savantă intuiție psihologică, exact ceea ce acesta, la un prim nivel
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
este la fel de subtilă și de crudă ca și cea a lui Ami Lindholm sau Christoph Steger cu Mother (Mama, UK, 2006), unde personajul principal își dedică întreaga viață morților. Filme care țintesc mai aproape de rizibilele pasiunile ideologice și politice sunt Infinite Justice (Justiție infinită, Germania, 2006) al lui Karl Tebe și Colorful EU (UE viu colorată, Ungaria, 2006) de Peter Vadocz. Karl Tebe transformă într-o comedie macabră sportul mediatic al transmisunilor din zonele de conflict, în special Iraq, în timp ce Peter
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
și de crudă ca și cea a lui Ami Lindholm sau Christoph Steger cu Mother (Mama, UK, 2006), unde personajul principal își dedică întreaga viață morților. Filme care țintesc mai aproape de rizibilele pasiunile ideologice și politice sunt Infinite Justice (Justiție infinită, Germania, 2006) al lui Karl Tebe și Colorful EU (UE viu colorată, Ungaria, 2006) de Peter Vadocz. Karl Tebe transformă într-o comedie macabră sportul mediatic al transmisunilor din zonele de conflict, în special Iraq, în timp ce Peter Vadocz transformă subversiv
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
pozat lui N. Tonitza la Balcic, în primăvara anului 1936. Cu bețișorul, cîteodată și cu pensula, înmuiat în tuș negru, sunt desenate pe un pergament de culoarea cerii, pe care artistul îl numea ,,hîrtir de măsline". Trăsăturile, nuanțate de la o infinită delicatețe pînă la forța unor masive conture și accente, alcătuiesc arabescul care cuprinde formele în plină lumină. Sugestiile de ambient sunt reduse la cîte o linie, la cîteva trăsături ritmice sau cîte un ornament. Prezent în toate desenele este scrisul
Desenele lui Tonitza by Eugenia Iftodi () [Corola-journal/Journalistic/9341_a_10666]
-
personalizate celor ce și-au chinuit, ucis, batjocorit, exploatat semenii, pedepse morale, însă... Când ar fi vorba de mine, Infernul ar putea fi o călătorie cu troleibuzul, pe timp de caniculă, la înghesuială, în picioare, călătorie stopată de un șir infinit de vehicule staționate în față. Timpul s-ar scurge ca pe pământ, ca în viață, calendaristic, dar pe vecii. Pentru feloniile de care voi fi dat dovadă, pentru forfanteriile, pedanteriile, indiferența față de semeni, cruzimile sentimentale, pentru prea multe articole binevoitoare
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
și pseudoștiințific și tot atât de pseudo-postmodern, iar a treia pentru că poartă stindardul - din fericire nu și stigmatul - titular. Fizician de profesie, Zografi vede cu aceeași acuitate detaliile și universaliile, știe că lumea particulelor cuantice funcționează în virtutea acelorași legități care determină spațiile infinite din cosmos. Dacă în Oedip la Delphi vizionarismul oracolelor era transportat, punct cu punct, într-un exces de informație de tipul celui internaut, Curățenia mizează pe teroarea exercitată identic și - la extremă rigoare științifică - simultan într-un atunci și-ntr
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
ai criminalului deconspirat sunt înșirați complet, cu nume, adrese și posibile, algoritmice, numere de telefon, totul devine o fantasmagorie teribil de amuzantă. În sfârșit, monologul America și acustica (Spectacol de una singură) e o dramă a singurătății exhibate. A singurătății infinit comunicative și imposibil de comunicat. În mai mare măsură decât Iona al lui Sorescu, de care ar fi prea didactic să-l apropiem, personajul feminin - unic, de altfel - al acestei piese caută un public. Nu un partener, nu un alt
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
tare, bestial, vînăt, fabricat din sfeclă. Verișoarele mele pieptoase și curoase mîncau prune, delicat, din farfurie, cu furculița, și se hlizeau erotic. Apoi se luau de talie și, pășind mărunțel, cîntau melodii înflăcărate și triste... Fratele tatei păzea o suprafață infinită, plină de dovleci imenși. Acolo, pe niște caiete pătrate, rusești (tetradi), vreo patru, am început să scriu cu creionul, ca trăsnit în inimă, versuri ce ar reprezenta perioada 1958-1959 (Cîntece de adolescent). Mă ascundeam pe după cîte un dovleac, la umbră
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
despre universul ideatic al scriitorului meu preferat. A, și ăsta e un ar-ticol degajat, so, cine se simte deranjat, you know, poate să dea pagina." N-am dat-o. Am citit până la capăt. Și ce-am dedus din el? Nimic. Infinite și arogante precauții, jargon britanic preluat cel mult de la MTV, țâfne frustrate adresate nimănui, felicitări care cad în gol. După o asemenea lectură năucitoare, Cronicarul a deschis televizorul și, pentru prima dată, i s-a părut că agramatismele nefericitului antrenor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9391_a_10716]
-
care au definit întreprinderile socialiste, precum și continuatoarele acestora - întreprinderile de stat, așa cum au funcționat ele în întreaga perioadă de tranziție postsocialistă. Într-un sens deloc metaforic se poate spune că instituția întreprinderii socialiste a fost construită pe premisa abundenței potențial infinite. J. Kornai (1992) a introdus distincția, apoi foarte mult utilizată, între constrângerile bugetare rigide (hard) și cele maleabile (soft) (vezi, de exemplu, Kornai, 1992). Distincția este ușor de intuit (Kornai et al., 2003): când avem „constrângeri bugetare rigide”, orice organizație
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
se tem de sfârșit, datorită credinței că "după" urmează "judecata de apoi" și că va începe o nouă etapă, superbă din toate punctele de vedere și unde suferința dispare cu desăvârșire. Aceștia au convingerea că doar cei merituoși primesc această infinită răsplată. Ceilalți, care au fost niște oameni execrabili, se îndreaptă spre chinurile iadului. Cred că omul poate trece mai ușor peste grozăvia morții dacă este profund credincios. Sunt convins că această calitate te scutește de foarte mult zbucium, de enorm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
cât avea să meargă cu noi... Am surâs încântat și m-am apropiat de ea, îmi era imposibil să nu-i zâmbesc. Copiii s-au răspândit prin poieniță, iar eu am ajuns lângă Iasomia. Nu reușeam să-i evit albastrul infinit al privirii directe, care se potrivea întocmai cu adevărul ființei ei, asemenea luminii senine a acelei dimineți liniștite... Ochii ei limpezi sclipeau înspre mine, iar lucirea atât de aproape și de o intensitate aparte, era parcă imposibil de privit mai
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
nu vom înțelege lucrul acesta până când Binele cel mare și universal nu își va instaura cultura cadavrelor. * Să scriu un eseu despre nimic, îmi spuneam. Ce z ăcă mânt inestimabil, o „lume“ goală căreia în imaginar îi poți substitui lumi infinite. La ce bun? - m-am întrebat după câteva nopți de meditație... cu bucuria revela ției că și Divi nul a avut același răspuns, în doi peri, la problema asta. * Un gram de agonie face mai mult decât o tonă de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
viu, Duhul Sfânt ar trebui să i-l decoreze... * ...secunda în care viața și moartea își privesc împietrite capătul de drum, de unde se vede îndepărtându-se transparentă ființa de după om... * Există cu siguranță un cer al înfrângerilor, universala înghițire a infinitului resentiment redus cu fiecare victimă la jalnicele motivații omenești, și astfel jupuit de forța care nu pretinde consolarea, ci renașterea furioasă a unei provocări și mai insolente, și mai efemere. În acest cer al înfrângerilor pățești cea mai cumplită uluire
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
depresiei țin mai degrabă de arta de a nu exista decât de clarviziune, această filozofie a decesului. * Unii mor pe deplin mulțumiți de ce au făcut în viață, conștiința împlinirii nu le permite să încerce frisoanele infernului. Alții mor cu nefericirea infinită de a nu-și fi văzut împlinite sărmanele idealuri, cuprinși totuși de rânjetul care lasă în urmă lehamitea de viață... și așteptând o răzbunare „neîndoielnică“ a fericirii de care au fost privați. Nu îi răzbună nimeni și nimic. Moartea îți
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]