1,208 matches
-
a lui Hayden White privind raportul dintre istorie și ficțiune. Potrivit lui Hayden White, care duce la extrem o linie de argumentare impusă În teoria istoriei și În naratologie după „turnantul lingvistic”, nu există adevăr, ci o pluralitate (dar nu o infinitate!) de adevăruri, echivalente ontologic și epistemologic. Cum spunea Paul Feyerabend acum mai bine de un sfert de secol În controversata sa Against Method, avem mereu de-a face cu paradigme incomensurabile. Cu alte cuvinte, trăim Într-o lume paroxistic eterogenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
capitole care Îl sprijină sau, respectiv, Îl combat pe Hayden White. Despre relativismul lui Hayden White, nu pot spune aici decît un lucru: este un relativism relativ, În ciuda aparențelor; cum arătam mai Înainte În text, vorbim de pluralitate, nu de infinitate de versiuni/reprezentări echivalente ale adevărului. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Ravelstein.doc PAGE 165
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mai înainte de toate m-aș transpune, simbolic, în trupul unui bărbat. Cochet, îngrijit, extrem de atent la felul cum arată, conștient că această unealtă este esențială în a-l ajuta să fie așa cum își dorește. Transformată astfel, i-aș găsi o infinitate de calități și, în final, aș ajunge să-l iubesc. E lesne de înțeles cum ar arăta clipul meu după ce am efectuat toți acești pași. Bariu o asculta atât de atent, încât uită să mai miște. Mai apoi, există un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o lecție! 7 iunie, ce s-ar întâmpla dacă nu m-aș prezenta la examene?! ce s-ar întâmpla dacă aș rămâne definitiv în Italia?! ce s-ar întâmpla dacă, i-am scris și Anei despre toate aceste gânduri cu infinitatea de vieți neatinse din fiecare din noi, ce s-ar întâmpla dacă, ar putea singură iubirea să mă întoarcă în țară sau mai e ceva dincolo de dor?! 13 iunie, visul de astă-noapte, mă întâlnisem cu Aida, eram în locuri complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
subtilă modificare a percepției interioare în cazul în care cunoașterea celuilalt trece prin imperiul dictatorial al sentimentelor, frumoasă exprimare! mulțumesc! și? ce-ai aflat? că niciodată nu iubim cu adevărat imaginea reală a celuilalt?! că fiecare suntem compuși dintr-o infinitate măruntă de ipostaze care n-au niciodată șansa să se stabilizeze într-una singură, deformându-ne permanent viziunea despre?! nu! acestea sunt lucruri care se cunosc deja, atunci ce ai aflat în noaptea deplină a ochilor tăi? că suntem orbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
stare“ la următoarea, a Universului. Adesea între două stări consecutive se cască o „prăpastie“, un domeniu de cele mai multe ori obscur. Teoria sau ipoteza „creaționistă“ trece peste prăpastie dintr-un salt. Teoria sau ipoteza „evoluționistă“, mai lentă, imaginează trecerea printr-o infinitate de pași mici, de succesiuni, de antecedente și de efecte pentru a explica nașterea lucrurilor (nuclee, atomi, molecule, stele, galaxii ...). „Miracole“, de fapt întrebări la care nu există răspuns, există în ambele teorii. Însă „creațiunea“ ne dă „miracolul“ dintr-odată
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Atunci, orice-ar... — Nebunule! Vom rezista agresiunii militare până la capăt! Ne vom apăra libertatea tradițiilor cu propriul nostru sânge! Pleacă de-aici! Dacă așa vreți... Dar Ittetsu nu schiță nici un gest de a se ridica. — Ce păcat. Cum veți proteja infinitatea luminii lui Buddha cu sângele vostru? Și ce e libertatea asta pe care o veți apăra? Ce-s toate aceste tradiții? Nu sunt nimic mai mult decât niște Înșelătorii, convenabile pentru prosperitatea templului? Ei bine, aceste farmece nu au nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fel de "pădure tropicală virgina", un teritoriu puțin cunoscut pe care l-a explorat prin "lupta mentală" ce avea ca scop dezvoltarea viziunii absolute, adică a viziunii infinitului, atît a celui mare, cît și a celui mic, i.e. a "dublei infinități" despre care vorbise Pascal (vezi Cugetări, 2000, p. 131). Apare poemul Endymion de John Keats (alte poeme între 1817-1820) și este atacat în Quarterly Review pe această temă. ¶ Apar Childe Harold (IV) și Beppo de Byron. ¶ P.B. Shelley publică The
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Acesta și este în nuce programul romantic, si a fost surprins cel mai bine în ideea lui Henry David Thoreau: și anume, omul trebuie, pentru a se spiritualiza, să dobîndească simplitate exterioară (unitate) pentru că astfel să ajungă la complexitate interioară (infinitate), pentru a învinge vidul-devoratorul, adică pentru a se mîntui. Pe de altă parte, la Blake teoria inconștientului (Devoratorul) apare limpede în imaginea omului care s-a închis pe sine în "caverna". De aici, el învăța să deschidă "ferestre" spre conștiința
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Necreat, sînt de acord, dar că nu există decît un singur Infinit, nu sînt de acord; căci dacă toți, afară de Dumnezeu, nu sînt Infiniți, vor avea Sfîrșit, ceea ce Dumnezeu ferească."142 Cu alte cuvinte, Blake proclama existența reală a unei infinități de infinituri, ceea ce concorda cu sistemul cosmologic cu expansiune, care pentru Blake este manifestarea plenitudinii divine și perfecte: expansiunea eternă-infinită, așa cum o anunță deja în Europe a Prophecy (1794) (iii, 4) (BCW: 237): "the eternal world that ever groweth" ("lumea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
x și y): cele două axe intersectate, Nord-Sud (Urthona-Urizen) și Est-Vest (Tharmas-Luvah), în realitate sînt transdimensionale sau hiperdimensionale, pentru că ele sînt "unitatea spațială adîncă" fundamentală, dar paradoxal și compozita, prin intermediul căreia este definit nu numai spațiul tridimensional fizic, ci toată infinitatea și infinitezimalitatea de dimensiuni vectoriale posibile. Crucea celor patru Zoa că "unitate spațială adîncă" fundamentală corespunde axelor x și f(x) [y] din sistemul coordonatelor carteziene. Crucea celor patru Zoa că "unitate adîncă spațială" compozita corespunde axelor x și f
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sensul mîntuirii ei. Ea știe că nu își poate hrăni copiii; "alăptarea" timpului și a spațiului o va face din Beula presonajul Eno: ea dilata o Clipă în șapte mii de ani și deschide centrul unui "atom de spațiu" în infinitate 220. Găsim aici o asemănare cu învățătură din Zohar, după care "originea lumii pornește de la o scînteie primordială de unde divinitatea a creat spațiul (Zohar, I, 152-16a). Același proces e numit sursă primordială, urmată de o "radiație". Că în doctrinele Gnozei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ca niște rădăcini [...]"238. Creația este Creația Verbului în totală să expansiune în Vortexul Sferic Universal, adică realitatea integrală. Diferența "lungimilor de unda" ale morfismelor Verbului, care (Verb) se propagă în sine pînă la trecerea la limita a indefinității în infinitate, această diferență devine simbolism spațial ce arată calitatea fiecărui morfism 239 (adică a fiecărui plan de creație). În sistemul lui Blake creația este fundamentata de către Los prin legarea lui Urizen în timp: "în lanțuri de fier în jurul mădularelor lui Urizen
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
69 (ÎI, 119) Plugul vremurilor: Vezi infra notă despre Plugul vremurilor și grapa cea de aur (VII, 14). 70 (ÎI, 122) Pămîntul infinit (the infinite Earth): vezi concepția lui Blake despre vortex că nivel infinit al realității ce cuprinde o infinitate de astfel de niveluri infinite. Pămîntul infinit este un astfel de nivel al realității integrale "trans-infinite". Astfel, pentru Blake Dumnezeu este Infinit și creează o infinitate de infinități, fiecare om în parte fiind o astfel de infinitate. 71 (ÎI, 129
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vezi concepția lui Blake despre vortex că nivel infinit al realității ce cuprinde o infinitate de astfel de niveluri infinite. Pămîntul infinit este un astfel de nivel al realității integrale "trans-infinite". Astfel, pentru Blake Dumnezeu este Infinit și creează o infinitate de infinități, fiecare om în parte fiind o astfel de infinitate. 71 (ÎI, 129) Sau "stabiliți locuri fixe". 72 (ÎI, 142) Despart adîncul cu compasul: Este cel puțin intersant că scrierea poemului Vala (1795/1796/1797-1804) practic coincide cu publicarea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Blake despre vortex că nivel infinit al realității ce cuprinde o infinitate de astfel de niveluri infinite. Pămîntul infinit este un astfel de nivel al realității integrale "trans-infinite". Astfel, pentru Blake Dumnezeu este Infinit și creează o infinitate de infinități, fiecare om în parte fiind o astfel de infinitate. 71 (ÎI, 129) Sau "stabiliți locuri fixe". 72 (ÎI, 142) Despart adîncul cu compasul: Este cel puțin intersant că scrierea poemului Vala (1795/1796/1797-1804) practic coincide cu publicarea lucrării lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ce cuprinde o infinitate de astfel de niveluri infinite. Pămîntul infinit este un astfel de nivel al realității integrale "trans-infinite". Astfel, pentru Blake Dumnezeu este Infinit și creează o infinitate de infinități, fiecare om în parte fiind o astfel de infinitate. 71 (ÎI, 129) Sau "stabiliți locuri fixe". 72 (ÎI, 142) Despart adîncul cu compasul: Este cel puțin intersant că scrierea poemului Vala (1795/1796/1797-1804) practic coincide cu publicarea lucrării lui Lorenzo Mascheroni Geometria del compasso (Geometria compasului) (1797), în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
este de altfel și cazul lui Erwin Schrödinger sau Henri Coandă (pentru amănunte în privința lui Schrödinger, vezi Mihai A. Stroe, "Erwin Schrödinger and the Romantic Programme", 2006). 75 (ÎI, 167) în jurul infinitului: A se observă paradoxul situației descrise, în care infinitatea este circumscrisa după modul interfinitudinii: infinitul circumscris devine universul viu, care este finit că forma, dar infinit că viață-spirit. Îmbinarea celor două dimensiuni, a finitudinii și a infinitudinii, generează interfinitatea, care este dimensiunea secțiunii de aur. 76 (ÎI, 168) cerurile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
descoperite după moartea lui Kepler). Iată explicațiile lui Kepler privind modelul său descris în Mysterium Cosmographicum (1596): "[...] Înainte să fie creat universul, nu existau numere afară de Trinitate, care este Dumnezeu însuși [...] Căci linia și planul nu implică numere: aici însăși infinitatea domnește. Astfel, să luăm în considerare corpurile solide. Întîi trebuie să eliminăm corpurile solide neregulate, deoarece ne interesează numai creația ordonată. Rămîn șase corpuri, sfera și cele cinci poliedre regulate. Sferei îi corespunde cerul. Pe de altă parte, lumea dinamică
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și poziția, face posibile proprietățile atomilor, pe cînd Existența pură, pentru a spune astfel, nu poate avea prin definitie altă proprietate decît pe aceea a ființării pure." Similar, pentru Blake Dumnezeu era Infinit și Unul, dar poetul afirmă existența unei infinități de infinituri "secunde". 79 (ÎI, 179) Sala de Aur a lui Urizen: Vezi și John Milton, Paradisul pierdut, cartea a V-a, p. 183: "Pe necuprins tărîmul miazănopții,/ Satan stătu-n cetatea lui de scaun,/ Ce se-nălța pe o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Porțile deschizîndu-și, și-n ea toate substanțele aievea/ Din care toate-acestea, ce-n Lumea din afara se găsesc, sînt umbre care trec" (Vala, VII, 364-366). În termenii doctrinei hinduse, Los simte fundamentul "dens", plin, al valului Mayei, care se deschide în infinitatea spiritului. Nimicirea Șinei are astfel drept scop dezvăluirea "infinitului care era ascuns". 208 (VII, 352) deși-ngropat sub Ale Universului ruine: imagine pregnant piranesiană ce caracterizează mare parte din poemul Vala (vezi opera lui Piranesi, în care un element central
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tine?" că expresia îndepărtării tînărului de imaginea dominantă a mamei, precum și că expresia unei revoluții la capătul experienței: revoltă împotriva materiei, împotriva trupului natural (Natural Body), împotriva materialismului, și începerea luptei mentale, pentru realizarea Trupului Spiritual (Spiritual Body), pentru libertate, infinitate și veșnicie. (Vezi și S. Foster Damon, 1973, pp. 338-340, 407). Rahab și Tirța sînt amîndouă torcătoare, ceea ce reprezintă un atribut obișnuit al lunii ca principiu feminin matriceal care țese toate relațiile cosmosului. Mîntuirea lui Tirța (în Milton) semnifică implicit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
substanță) (fig. II.8 − VIII). 9. Se repetă etapa a 7-a, însă simetric, ș.a.m.d. Interfața dintre cele două părți ale segmentului material al Universului este infinită. În consecință, nu există un singur punct de contact, ci o infinitate, alternând ca sens; în partea noastră a segmentului material putem “vedea” multe găuri negre − tot atâtea centre, poate galactice, în antiparte − dar și multe galaxii, ce coincid cu găuri negre în antiparte.</footnote>. Garantează cineva că a fost, la un
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
Universului) pentru a încerca o corelație cu ciclicitatea segmentului material (desigur asimilat de hinduși cu un “univers”), respectiv a celui spiritual al Universului. Mai pe larg, așa cum se arată în Bhagavad-gita, confirmând raționamentul nostru de până aici, Universul cuprinde o infinitate de “universuri” materiale, iar dincolo de acestea, un “cer spiritual”, în care planetele sunt eterne, ca și entitățile care le locuiesc. În viziunea expusă de Sri Isopanishad, aceste “universuri” sunt sfere închise ermetic într’o coajă, asemenea nucii de cocos, prin
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
Venus etc., respectiv superioare . Fiecare dintre aceste “universuri” este guvernat de către un Brahma, care locuiește pe o planetă superioară, Brahmaloka , unitar precum/odată cu “universul” său. În exteriorul acestei sume de “universuri” există un spațiu nelimitat, brahmajyoti ce conține o altă infinitate de planete, vaikuntaloka, cea mai mare dintre ele fiind Krishnaloka sau Goloka Vrudavana, în care locuiește Personalitatea Divină, Sri Krishna , adică Brahman. Periodic (în timpul nopții lui (unui) Brahma), planetele inferioare și medii ale “universului” sunt distruse, fiind refăcute în ziua
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]