2,412 matches
-
bibelou). Pe un alt palier idiomatic, dar cu similară îndrăzneală metaforică, metampsihică și metamorfică, Menuț Maximilian aduce cu „Trenul vieții” surprinzătoare „Rădăcini în cer”, într-o răsturnare a totului, pornită dintr-un imbold pe care l-am putea crede necesar inițiatic: „O apă cât universul/ Peste gândurile mele./ Inima e prinsă/ În sertarul de sus./ Nici vântul nu mai bate/ Prin patria mea.// Acolo, sub stânca roșie,/ Stă sângele strămoșilor./ Rana de pe cuțit/ Doinește...// Păsări își caută cuibul/ În pământul mamă
DANIEL MARIAN DESPRE MENUŢ MAXIMINIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375958_a_377287]
-
găselnița iubirii «condiționate», un termen menit să diabolizeze tot ce este regulă, normă, disciplină, ajungând să atace chiar relațiile ontologice dintre părinte și copil, propunând o răsturnare a lor” (p. 26), spiritualitatea de tip Mindfulness, religia omului-internet, dicționarul de termeni inițiatici pe care îl aduce parentingul necondiționat - tantrum, meditație, tehnici de relaxare, de respirație, de control, energii, canale, pozitiv, negativ etc. În încheiere las cuvântul autorului, redând doar două fragmente dintre cele câteva zeci pe care le-aș fi citat. „Irascibilitatea
ANTIPARENTING, IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376592_a_377921]
-
întoarce la destinație. Calea asta complicată avea însă și un avantaj: ne obliga să traversăm jumătate din sat. Așa aveam o scuză pentru a ne arăta tuturor curioșilor pe care-i întâlneam, mândri de ”recolta” noastră de ghiocei. Drumeția aceea inițiatică era și probă de îndemânare și curaj în care noi copiii îngropam toporul războiului dintre străzile rivale, colaborând în mod excepțional la cercetarea sistematică și amănunțită a cotloanelor codrului ”nostru”. Într-un fel, în străfundul sufletului, ne speria superstiția oarbă
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]
-
a anotimpurilor, și animată, în plus, de prezența oamenilor și de fenomenele meteorologice. Fără să aibă dimensiunile ciclopice ale “reportajelor” lui Geo Bogza, peisagistica lui Grigore Gociu este esențializată și sugestivă, cu nimic mai prejos decât mediul forest, fabulos și inițiatic în care centaurul Chiron practica, în beneficiul tinerilor ahei din antica Eladă, kalokagathia; creșterea tinerilor frumoși și sănătoși la trup și la minte. Sau îi învăța artele marțiale, ori sporturile pentru Olimpiade. Cred că tocmai din această simbioză (loc comun
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
având dramul său de noroc/nenoroc, nu poți să nu îți pui obiectual și cred că obiectiv problema oarecum retorică, dar care trebuie pusă, aceea a imboldurilor și a rosturilor ce însoțesc fiecare demers omenesc, precum și să concepi un ghid inițiatic pregătitor pentru ceea ce urmează... „Ia cu tine speranțele tale/ Că îți arată calea/ Toate umbrele care se țin după tine/ Cum de nu mai vin/ Pas după pas/ Ca și cum ar fi în toiul fugii/ La capătul ei/ Doar/ Toamnele trec
UN DEMERS NECESAR ÎNTR-UN EXCURS DELOC ÎNTÂMPLĂTOR PRIN GRĂDINILE MINŢII DE DANIEL MARIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374753_a_376082]
-
ne refugiem în partea complementară fără de care nu poate exista, oricum ar fi tindem spre veșnicia luminii, singura care contează. Faptul că nativ lumina e în noi, ar putea fi chiar de necontestat, trebuie însă și găsită într-o călătorie inițiatică. Poetul albanez din Kosova, Dan Musliu, se concentrează în poezia sa exact pe această dilemă presupusă a fi chiar primordială oricărei alte forme de gândire. Obiectualizarea în sine devine o problemă de recunoaștere a existențialității. În profunzimea lirică, avem o
FIINŢĂ: INIMĂ, SUFLET, LUMINĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375786_a_377115]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > IMPROVIZAȚIE DESPRE FERICIRE Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 1439 din 09 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Uneori îngerii ne strigă din viitoarele zile răsucindu-se după soare de parcă ne-ar revela semnele unei călătorii inițiatice prin foșnetul inimii. Ne-ntoarcem pe străzile din Alfama în timp ce sîngele învață lecția bătăilor în perete și vorbele de mîngîiere ce le trimite un om bolnav de iubire. Tu, unicul meu anotimp care abia acum tresare și începe să doară
IMPROVIZAŢIE DESPRE FERICIRE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369167_a_370496]
-
Tăcerii sarea dobândește conotații stilistice: „A se uită la mine pieziș, inima sa dorul întoarnă. E o literă făr' de care nu te pot iubi, sarea pământului e-o dulce rană!” O construcție oximoronică, prin care se exprimă un proces inițiatic îi relevă cititorului noi sensuri: „Gustul amar al fericirii mă-nvinge! Sarea sărutului doare!” Savoarea interogației este cu atât mai plăcută, cu cât asocierea termenilor este mai neașteptată: „În această supunere a sufletului mă mai vrei sare presărată pe rana
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
care a compensat întotdeauna puterea prin asceză, plătind divinității cu moneda „fericirii” umane. Așa că pilotul este într-o situație care comportă în atât de mare măsură un aspect vocațional, încât ea însăși este prețul unor macerări prealabile, al unor demersuri inițiatice, menite să-l pună la încercare pe ucenic (trecerea prin camera de altitudine, prin cea de centrifugare...). Talentul pentru zbor se slefuiește, dar nu se câștigă, nici măcar nu sporește prin studiu; cu el te naști. Cât despre puterea de a
ULTIMUL ZBOR de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378680_a_380009]
-
tehnică de evadare. Totodată, visul presupune zbor, plutire, desprinderea de realitatea înlănțuitoare, devenind cale de legătură între ființa terestră și cea astrală. Astfel, Dorina este inițiată prin intermediul visului. Ea, amintindu-și experiența arhetipală, va face față unor încercări cu caracter inițiatic: trebuie să urce o scară, care o va introduce în împărăția morții, însă, săvârșind o greșală de ritual, recade la condiția sa profană; a doua încercare, conținând, de asemenea, elemente de ritual, este călătoria peste „nouă mări și nouă țări
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
personajele să conștientizeze asta (fapt întâlnit în mai multe opere). Autorul folosește tehnica narativă a paradoxului temporal, ca modalitate de prelungire a ambiguității narațiunii; întâlnim dialectică sacrului și a profanului, ambivalența oricărui fapt, existența individului ca o suită de probe inițiatice, însă personajul nu este conștient de aceste inițieri. În drama lui Gavrilescu se ascund idei ale filosofiei indiene, comune buddhismului, filosofiei Samkhya sau filosofiei Yoga, în sensul că experiența vieții pământești aparține senzorialului și mentalului și nu sufletului în care
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
nuvelei; e primul număr fundamental considerat (de chinezi) perfect, expresie a totalității, a desăvârșirii. În tradițiile iraniene această cifră apare adesea dotată cu caractere magice religioase. Cele trei acte succesive ce se regăsesc în numeroase povestiri magice asigură succesul încercărilor inițiatice și în același timp constituie un tot indisolubil. La unele popoare, numărul trei are numeroase sensuri secrete“ apoi trei episoade în lumea exterioară, acum anormala, și, în fine, reîntoarcerea la țigănci și plecarea definitivă, dincolo, deci are loc o pendulare
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
spațio-temporale. Pentru această se folosește tehnica paradoxului temporal, adică crearea a două universuri paralele, care adesea se suprapun, fără ca el să conștientizeze acest fapt; întâlnim dialectica sacrului și a profanului, ambivalența oricărui fapt, existența individului ca o suită de probe inițiatice, însă personajul nu este conștient de aceste inițieri. Gavrilescu la umbra nucilor rămâne pentru o clipă derutat zâmbind: „Parcă s-ar fi aflat dintr-o dată într-o pădure, la munte“; această „derută“ nu este decât o desprindere de planul real
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
și pe care, abia atingându-o, s-a șfărâmat. Și am ieșit din nou la lumină, am ieșit din labirint...“. Similară este, în India budistă, nașterea spirituală a zeului, spărgând coaja oului, simbol al cosmosului. Cuvântul dvi-ja, legat de simbolismul inițiatic al oului, însemnă „zeul de două ori născut”. Reprezentarea unei a doua nașteri are o largă răspândire spațială și temporală. Labirintul nu reprezintă numai un simbol, ci și o structură spațializată, căci Ștefan îl definește ca fiind o sferă de
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
au conștiința miracolului în cotidian; ei caută sensul acestui labirint, pentru a fi liberi. Eliade explică semnificația acestui labirint ca fiind: „uneori apărarea magică a unui centru, a unei bogății, a unui înțeles. Pătrunderea în el poate fi un ritual inițiatic, după cum se vede în mitul lui Tezeu. Acest simbol este modelul oricărei existențe care, trecând prin numeroase încercări, înaintează spre propriul său centru, spre sine însuși...“. Pornind de la ideea că, pentru a înțelege opera, este nevoie de niște „coduri“, cu ajutorul
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
1880. Acești tineri vor fi autorii textelor de referință ale gîndirii romantice liberale și cei care vor lua deciziile majore pentru Principate în 1859, 1866 și 1878. Experiența pariziană este cu atît mai puternică cu cît aceasta reprezintă o experiență inițiatică, de tinerețe. Ea se împlinește într-o Franță care repetă 1789 în 1848, însă fără mijloacele mesianismului revoluționar, într-o Franță care se definește prin gloria memoriei Revoluției, dar care aspiră la un consens reformist. Curînd, reforma apare ca un
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ce-i cresc pe brațe! Și-i crește mușchi pe frunte Și mușchi pe-obraz, căci anii lui nu-i chip să-i numeri Și păsările cuib își fac la el pe umeri." (Kalidasa Sakuntala) Într-o astfel de "grotă inițiatică"4 magul este "imaginea contemplativității amare": În decor de insulă și ruină, practicând orfismul de magii al desperării, sau în natura cotropită de somnoroasa jale a morții, călugărul e imaginea contemplativității amare; el, bea din acesceză și mortificare, apa mării
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
-n pământ i-ajunge și genele la piept." (Strigoii) Magul lui Eminescu este un actant cu intrare dublă spre mundan și extramundan: * spre mundan își îndreaptă atributele de tămăduitor, de sfătuitor al celor aleși (regi) care au urmat o "cale" inițiatică, de purificare drumul pe jos: "Și cineenigma vieții voiește s-o descrie, Acela acel munte pe jos trebui să-l suie" (Povestea magului...) Pe acest versant el trebuie să oprească înaintea răului ("să oprească gândirea celor răi"; "să domine ispita
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
imensității" care-l transformă pe poet într-un "erou al contemplării".23 "Erou" pentru că rezistă, traversează flăcările și cenușile viziunilor sale. Forța viziunilor cosmice eminesciene nu stă în provocarea muntelui, ca "vânător de Dumnezeu", precum la F. Nietzsche. Dimpotrivă, drumul inițiatic al magului eminescian este diferit și față de basmele românești: nu există piedici, urmăritori, pe drumul inițiatic. Imaginile cosmice nu sunt surprinse gâfâind, pe cărări "spăimântătoare", ci dintr-un ochi de pasăre care planând deasupra lumii sărbătorește frumusețea lumii. Nu putem
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
flăcările și cenușile viziunilor sale. Forța viziunilor cosmice eminesciene nu stă în provocarea muntelui, ca "vânător de Dumnezeu", precum la F. Nietzsche. Dimpotrivă, drumul inițiatic al magului eminescian este diferit și față de basmele românești: nu există piedici, urmăritori, pe drumul inițiatic. Imaginile cosmice nu sunt surprinse gâfâind, pe cărări "spăimântătoare", ci dintr-un ochi de pasăre care planând deasupra lumii sărbătorește frumusețea lumii. Nu putem decela la el o privire "revoltată" aceea ar distruge, ar arde toată schelăria "surelor văi de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Gabriel, cap. C. Schiță pentru o hermeneutică a nostos-ului, în Op.cit., pp. 152-153. 20 Picard, Max, Fuga lui Dumnezeu, Ed. Anastasia, Buc., 1998, p. 68. 21 Duică, Bogdan G., M. Eminescu, Studii și articole, Iași, 1981, p. 128. 22 Călătoria inițiatică este prezentă în Vedele antice. În Cartea căii celei lungi (Cîntul XVII) Yudhisthira când se simte foarte bătrân lasă în locul său pe Pariksit și pornește într-o călătorie lungă, pe jos, până dincolo de Himalaia, către Rai. Toți cei care-l
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
afabil, pe cei invitați. Cine erau aceștia? Erau cei care conferă azi Iașului efigia-i de neconfundat: poeți, prozatori, critici literari și de artă, muzicieni, popor. Atît cît să încapă într-un atelier. După ce mi-am prezentat atelierul, oprindu-mă, inițiatic, la obiectele-simbol ce mi-au marcat/ marchează viața aici, în această edenică (și nu prea) încăpere, a vorbit fiecare pre limba sa. Neîncercînd, doamne ferește, să-l... explice pe celălalt. A fost un rendez-vous realmente profitabil. Din chiar acest motiv
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
eficace)105. Trecerea prin labirint este sugerată și de circumvoluțiunile templului, a căror importantă a fost subliniată de către Eliade. Durand traduce durohana prin "urcuș anevoios", reprezentare axiomatica a verticalizării, practica ascensionala, și amintește în acest context și de climax, scara inițiatica a cultului lui Mithra, de scară ceremonială a tracilor, de scară de mesteacăn a șamanului siberian, si de scară ce îngăduie "să dai ochii cu zeii" din Egiptul antic (despre care se vorbește în Cartea morților). Toate aceste simboluri rituale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Humanitas, București, 2002 [titlu original: Three Roads to Quantum Gravity, Weidenfeld & Nicholson, The Orion Publishing Group, 2000] 64. Dumitru Stăniloae, Viața și învățătură Sfîntului Grigorie Palama, ed. a II-a, Editura Scripta, București, 1993 [1938, Sibiu] 65. R. Steiner, Cunoașterea inițiatica, Ed. Arhetip-Renașterea Spirituală, București, 1994 66. R. Steiner, Esoterismul Creștin, Propunere de Cosmogonie Psihologică, Ed. Univers Enciclopedic, București 67. R. Steiner, Universul Pămîntul și Omul Mitologia egipteană și civilizația contemporană, Ed. Univers Enciclopedic, București 68. Mihai A. Stroe, "Erwin Schrödinger
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Al-la), lucru fundamental în doctrinele misterice. 177 Milton, 34, 8-16. 178 Vasile Lovinescu, Jurnal alchimic, p. 93. 179 Ibid., p. 78. 180 Englezescul moat înseamnă șanț adînc, cu apă, în jurul unui oraș/ castel, construit pentru apărare. 181 R. Steiner, Cunoașterea inițiatica, 1994, pp. 152, 154. 182 Vala, I, 54. 183 Vezi Vala, I, 563-566. 184 Jakob Böhme, Aurora, pp. 402, 403. 185 Vala, I, 58-60. 186 Vezi și fragmentul "Then She Bore Pale Deșire" (Atunci Ea Născut-a Palida Dorința) scris
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]